sâmbătă, mai 24, 2025

Alte scene, dintr-o altă căsnicie

Maria și Alex sunt doi tineri corporatiști. Oameni frumoși cărora, vorba hitului de odinioară, oficial le merge bine. Au cam tot ceea ce își doresc. Un apartament modern, bine dotat, cumpărat, desigur, cu un credit care acum are nevoie de o refinanțare, o mașină bunicică, bani cât să își permită vacanțe. Asta dacă le îngăduie să își ia vacanțe firma la care lucrează, desigur în departamente diferite. Firmă care le repetă angajaților ei, fie în română, fie în engleză, Suntem cu toții o mare familie. După care urmează din partea angajaților cu pricina obligatoriu aplauze, ovații. Obligatoriu fiindcă dacă nu aplauzi e semn că nu ești tocmai loial firmei.

Viața cotidiană a Mariei și a lui Alex (amândoi poartă ochelari, ochelarii au un design asemănător!)  începe cu un mic dejun pe fugă, cu mersul împreună la serviciu, mașina fiind condusă întotdeauna de Alex (Doamne ferește să se sesizeze de asta feministele din teatrul și filmul românesc în frunte cu Carmen Lidia Vidu că iar va începe un scandal!),  cu discuții amicale presărate cu tot felul de formule de adresare în limba engleză, cu idei și planuri niciodată detaliate până la capăt fiindcă intervin mereu apeluri telefonice.  Făcute din monosilabe ca și din fraze de genul , da, vedem, te sun eu, o rezolvăm noi și pe asta. Ș. a.m.d.  După care urmează iureșul curent de meetinguri, discuții cu colegii, telefoane, foarte multe telefoane și la fel de multe mailuri. Suficiente cât să mă îndreptățească să afirm că în filmul Weekend de vis, producție independentă, adică fără finanțare de la Stat, adică de la CNC și TVR, film regizat de Ovidiu Georgescu, făcut pe un scenariu scris de el și de Theodora Herghelegiu (în urmă cu ceva vreme o promițătoare și mai ales non-conformistă regizoare de teatru), adevăratele personaje principale  sunt nu doar Maria, Alex, ci și telefonul mobil și calculatorul.

Seara, în patul conjugal, Maria și Alex schimbă pe fugă idei și sentimente, însă parcă cel mai mult lucrează pe mai departe la laptop. După care sting lumina și își urează un cuviincios Noapte bună. Maria constată la un moment dat că nu au mai făcut sex de ceva vreme (de trei săptămâni !) și chiar dacă au făcut rezultatul nu se vede. Copilul mult dorit nu vine. Deși ambii potențiali părinți sunt cum nu se poate mai ok clinic.

Lucrurile se complică și mai mult în vreme de pandemie. Apar discuțiile în contradictoriu, certurile pe diferite teme, inclusiv pe cele legate de politica firmei în privința vaccinării anti-covid. Ocazie pentru scenariști și regizor să vrea să ne amuze copios pe seama ritualilor de socializare ale multinaționalelor. Numai că, ce să vezi?, exact după o doză de astfel de ritualuri al căror rost ar fi acela dea menține un tonus ridicat în rândul angajaților care lucrează de acasă în timpul pandemiei,  între cei doi soți intervine o stare de beligeranță, întreruptă după un număr de zile de un acord de pace. Urmează apelul la o mamă surogat. Firește, de origine ucraineană. Căci după pandemie a venit războiul și afluxul de refugiați ucrainieni. În sfârșit, copilul mult așteptat vine.  Numai că din căsnicia Mariei și a lui Alex s-a cam ales praful și pulberea fiindcă în viața fiecăruia a intervenit câte un amant. Urmează divorțul. Însă nu cu discuția despre iminența lui și vinderea mai sus amintitului apartament se încheie filmul, ci cu ceva de genul se va întâmpla în viitor. De aici și încărcătura metaforică și temele de meditație pe care aspiră să le avanseze realizatorii. Și astfel să ne emoționeze.   

Cam asta e povestea filmului Weekend de vis ce se cheamă astfel fiindcă prezintă o serie întreagă de weekenduri fie ratate, fie amânate ca și vieți la fel. Din cauza timpului care nici aici nu mai are răbdare ca și din cauza servituților impuse de condiția de corporatist.  Film despre care ce aș mai putea spune decât că se vede de la o poștă că e făcut cu buget mic.  Că cei doi actori distribuiți în rolurile principale, Ioana Mărcoiu, actriță a Teatrului Odeon, și Radu Micu, de la Teatrul Excelsior, sunt frumoși, buni (pe Radu Micu nu îl voi uita niciodată grație rolului din spectacolul Deșteptarea primăverii, montat cu mulți ani în urmă la Teatrul Maria Filotti din Brăila de Victor Ioan Frunză), joacă credibil până și situațiile nu tocmai așa și fac tot ceea ce pot spre s salva artificialitatea unor replici. Mi-a plăcut și Teodora Calagiu-Cratofil. Au apariții mai mult sau mai puțin consistente Damian Oancea, Dana Vulc, Mădălina Anea, Costina Cheyrouze, Cosmin Dominte, Demeter András, Adriana Pârvu, Codrin Boldea. Și, pour la bonne bouche, după exemplul lui I. D. Suchianu,  apare și veșnic prezenta Irina Margareta Nistor.  

ASOCIAȚIA CULTURALĂ PROMISSUM
 WEEKEND DE VIS
Scenariul: Ovidiu Georgescu și Theo Herghelegiu

Regia: Ovidiu Georgescu

Imaginea: Ovidiu Gyarmath

Montaj: Theodora Penciu

Coloana sonoră Petru Mărgineanu

Cu: Ioana Mărcoiu (Maria), Radu Andrei Micu (Alex),Teodora Calagiu-Garofil, Damian Victor Oancea, Dana Vulc,Mădălina Anea, Cosmin Dominte, Costina Cheyrouze, Demeter András, Adriana Pârvu, Codrin Boldea, Irina Margareta Nistor

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Mda, filme „despre viata”, cum spunea odata cineva caruia ii placeau.
    De fapt, filme desprinse 100% din lista de sedinta de la completul de familie de la orice judecatorie/tribunal dintr-un oras mai rasarit. Sa intrebam un av.care se ocupa si de divorturi si ne vom convinge.
    Anyway, o zi, doar una singura, in sala de sedinta si se pot vedea live&for real toate aceste scenarii de film, doar ca nu sunt scenarii…….
    Filmele cu tematica sociala le consider depresive si le evit la maxim, dar au publicul lor. Sunt filme cu mare priza la segmentul care se uita cu respect la bla-bla psiho.
    Whatever, poate exagerez, dar ptr.mine sunt no-no!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro