luni, iunie 17, 2024

Altfel de politică externă: relațiile Poloniei cu Ucraina (1991-2022)

                                                                                            

   Pentru Polonia, Ucraina a prezentat un punct important al politicii externe cu mult înainte ca lumea occidentală să o vadă altfel decât ca pe un fostă republică sovietică, destinat să rămână în sfera de influență a Kremlinului. Cele două țări sunt legate istoric și cultural, într-o regiune în care granițele au fost, timp de secole, extrem de volatile. Relațiile dintre Polonia și Ucraina au în comun definirea Rusiei ca cea mai mare amenințare la adresa securității proprii.

  După destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991, când Ucraina a devenit stat independent, Polonia și-a asumat rolul de a ghida elitele politice și culturale ucrainene pentru integrarea în Europa Occidentală. De altfel, istoricul Timothy Snyder consideră[2] că actuala arhitectură europeană se datorează, în mare măsură, deciziei elitei politice poloneze de a renunța la pretenții teritoriale ceea ce plasa în plan secundar conflictele istorice, în favoarea unei politici de apropiere și recunoaștere a dreptului la existență ca state independente a fostelor republici sovietice. „Marea strategie poloneză”, după cum o numește Snyder, își are rădăcinile în ideile promovate, după cel de-al Doilea Război Mondial, de gruparea din jurul revistei „Kultura”, privind necesitarea unei Europe unite din care Polonia să facă parte.           

    Încă dinainte de destrămarea URSS, Ucraina a jucat un rol important în politica externă a Poloniei, când, în luna octombrie 1990, miniștrii de externe ai celor două state au semnat o declarație comună, care conținea un pact de neagresiune, recunoașterea granițelor și drepturi pentru minorități. “De atunci înainte, Polonia și Ucraina s-au pregătit pentru inițierea relațiilor oficiale ca state suverane recunoscute internațional, adică au pregătit drumul pentru independența Ucrainei și sfârșitul Uniunii Sovietice. […] Când independența Ucrainei a fost consfințită prin referendumul din decembrie 1991, Polonia a fost primul stat care a recunoscut oficial Republica Ucraina.”[3]

            Pentru Polonia, cheia de acces în instituțiile europene și în NATO era buna-vecinătate cu statele cu care avea granițe. Polonia a câștigat încrederea statelor vecine din spațiul ex-sovietic (Ucraina, Belarus și Lituania) după ce le-a recunoscut necondiționat independența și suveranitatea. Chestiunea drepturilor pentru minoritatea poloneză din aceste state a fost abordată separat de recunoașterea frontierelor și s-a făcut după standardele europene. Mai mult, liderii de la Varșovia nu au încurajat inițiativele de autonomie teritorială din diaspora poloneză.

            Chiar și după ce președintele SUA George Bush a mers la Kiev, în august 1991, pentru a îndemna Ucraina să rămână în cadrul URSS, Varșovia a continuat să susțină independența ucraineană.

            Deși sondajele de la începutul anilor 1990 arătau că polonezii se tem mai mult de ucraineni decât de germani sau ruși, Parlamentul polonez a făcut pași spre reconcilierea dintre cele două state. Senatul a adoptat, în iunie 1990, o declarație în care prezenta scuze pentru Operațiunea Vistula (migrația forțată, în 1947, a populației ucrainene din teritoriile recuperate de Polonia după cel de-al Doilea Război Mondial). Ucraina a refuzat atunci să procedeze similar și să prezinte scuze pentru masacrul polonezilor din Volhynia și Galiția, în 1943 și 1944. Tratatul de bază dintre cele două țări, semnat în 1992, a ocolit disensiunile istorice dintre cele două țări, iar președintele ucrainean Leonid Kravciuc a remarcat că Polonia este poarta Ucrainei spre Europa.[4]  În primii ani după declararea independenței Ucrainei, Polonia a creat și finanțat multiple fundații, asociații, instituții media prin care a furnizat expertiză în tranziția spre democrație, atât guvernului central, cât și autorităților locale și organizațiilorsocietății civile.[5]

            Polonia a jucat un rol important în dezarmarea nucleară a Ucrainei, realizată după semnarea Memorandumului de la Budapesta, în decembrie 1994. În timp ce SUA, Marea Britanie și Rusia își concentrau eforturile pentru transferul către Federația Rusă și distrugerea arsenalului nuclear rămas în posesia fostelor republici sovietice (Belarus, Kazahstan și Ucraina), liderii de la Varșovia au vorbit despre necesitatea sprijinului pentru stabilitatea politică și economică a Ucrainei. După cum a remarcat, atunci, ministrul adjunct al Apărării, Jerzy Milewski: „Americanii sunt interesați doar de rachete. Pentru a schimba situația în Ucraina, Occidentul va trebui să spună clar că apreciază drept inviolabilă suveranitatea Ucrainei”.[6]

            La rândul ei, după obținerea independenței, Ucraina a privit Polonia ca pe singurul stat capabil să se opună unor noi tendințe expansioniste ale Federației Ruse. În 1993, președintele ucrainean Leonid Kravciuk a propus Poloniei un pact „de la Marea Baltică la Marea Neagră”, în care alianța polonezo-ucraineană să fie pilonul principal, însă Varșovia a respins ideea de teama că această inițiativă ar fi percepută de Rusia ca o provocare.

*

            După câștigarea alegerilor prezidențiale de către Leonid Kucima, Polonia a continuat să sprijine eforturile de integrare europeană ale Ucrainei, urmărindu-și în paralel obiectivele de aderare la UE și la NATO. După lansarea de către NATO a Parteneriatului pentru Pace, în ianuarie 1994, Polonia a găsit și posibilitatea unei cooperări militare directe cu Ucraina, în cadrul PpP, inclusiv un batalion de menținere a păcii, propus în 1995, creat în 1997, și trimis de NATO în 2000, în Kosovo. Polonia a fost singurul membru PpP vecin al Ucrainei care a făcut acest lucru și, ulterior, a făcut lobby pentru o Cartă NATO-Ucraina, semnată în 1997. Tot în 1997, Polonia și Ucraina au inițiat un acord de renunțare la vize. Polonia a fost modelul de modernizare pentru Ucraina, iar Varșovia a devenit principalul donator pentru programele de asistență în democratizare:

            „La mijlocul anilor 2000, Ministerul Polonez de Externe, prin PolishAid, furniza   aproximativ 700.000 de dolari anual ajutor pentru democratizarea Ucrainei. În total, Polonia asigura aproximativ suma combinată a asistenței pentru democratizare furnizată Ucrainei de către Suedia și Marea Britanie […]. Asistența pentru Ucraina, lăudată de mulți dintre beneficiari, reprezintă o parte mai mare din ajutorul pentru dezvoltare decât procentul alocat de Statele Unite pentru construcția democratică în Ucraina”. [7]

            În timpul celui de-al doilea mandat al președintelui Leonid Kucima (1999 – 2004), influența Rusiei în Ucraina a crescut și a rămas dominantă, în ciuda eforturilor Poloniei de a continua sprijinul pentru democratizarea țării și construirea unei economii de piață autentice. Polonia și-a intensificat eforturile diplomatice odată cu Revoluția Portocalie, când milioane de ucraineni au protestat pașnic împotriva fraudării alegerilor prezidențiale, din toamna 2004.        

              Președintele de atunci al Poloniei, Alexandr Kwasniewski, și guvernul său și-au asumat rolul de mediator între Puterea și Opoziția de la Kiev, principala îngrijorare fiind aceea că Ucraina s-ar putea scinda, din cauza tensiunilor politice, în două părți: estică și vestică[8]. În cele din urmă, Polonia a reușit, alături de Uniunea Europeană, un compromis între cele două tabere, iar Viktor Iușcenko a fost ales președinte, într-un al treilea tur de scrutin care a fost monitorizat internațional.

            Polonia a încercat să folosească alegerea lui Viktor Iușcenko ca pe o oportunitate de a aduce, din nou, Ucraina pe drumul spre Occident. Liderii de la Varșovia au continuat cooperarea strategică pe mai multe paliere (politic, economic, social) cu Kievul și au devenit avocați vocali ai integrării Ucrainei în Uniunea Europeană și în Alianța Nord-Atlantică. Relațiile cu Ucraina și Rusia au fost și un prilej de conflict intern între președintele Lech Kaczysnki (ales în 2005) și premierul Donald Tusk (venit la conducerea guvernului după alegerile din 2007). Deși amândoi au avut ca scop îmbunătățirea relațiilor cu Ucraina, cei doi aveau viziuni diferite cu privire la relația cu Rusia.[9] În timp ce Kaczysnki practica o retorică dură la adresa Moscovei, Tusk încerca o abordare mai moderată, care să nu antagonizeze Rusia. Kaczysnski a fost cel care a făcut lobby la Washington, în 2006, pentru admiterea Ucrainei în NATO, promițându-i președintelui american George Bush că va încerca un dialog cu Rusia. Eforturile liderului polonez au părut să dea roade în 2008, când, înainte de summit-ul NATO de la București, în aprilie 2008, Bush a mers la Kiev, unde și-a declarat sprijinul pentru aderarea Ucrainei la NATO. Când a devenit clar că aliații occidentali nu vor susține intrarea Ucrainei în NATO, vicepreședintele SUA Dick Cheney a vizitat Ucraina, în august 2008, după invazia Rusiei în Georgia, pentru a exprima interesul și sprijinul Statelor Unite pentru integritatea și securitatea Ucrainei (Parteneriatul Strategic SUA – Ucraina avea să fie semnat pe 18 decembrie 2008).

            Decizia strategică a Poloniei de a slăbi influența rusă în Ucraina s-a concretizat nu doar în cooperarea politică și economică, ci și militară. În iunie 2007, miniștrii Apărării din Polonia, Lituania și Ucraina au convenit înființarea unei unități multinaționale, care, un an mai târziu, a fost ridicată la nivel de brigadă. În noiembrie 2009, a fost semnat un protocol de intenție pentru formarea Brigăzii LITPOLUKR BRIG. Planul a fost însă abandonat, fiind reluat în 2014, după anexarea Crimeii de către Rusia.

*

            Polonia și Ucraina și-au coordonat pozițiile în timpul invaziei Rusiei în Georgia, din august 2008.[10] La 12 august 2008, președinții Poloniei, Ucrainei și Lituaniei, alături de premierii Letoniei și Estoniei au mers la Tbilisi, pentru a-și manifesta sprijinul pentru Georgia în fața agresiunii ruse. Cu acel prilej, președintele polonez Lech Kaczynski a avertizat, într-un discurs ținut în fața a 150.000 de oameni adunați în fața Parlamentului, cu privire la intențiile agresive și expansioniste ale Rusiei: „Astăzi – Georgia, mâine – Ucraina, poimâine – statele baltice și, mai târziu, poate, va veni și rândul țării mele – Polonia”.[11] Cuvintele lui Kaczynski au fost reluate de președintele ucrainean Volodimir Zelesnky în discursul său din fața Seimului polonez, la 12 martie 2022, și a adăugat: „Acest teribil «mâine» a venit pentru Ucraina pe 24 februarie 2022”.[12]

            În mai 2009, Polonia a lansat, alături de Suedia, proiectul Parteneriatul Estic care se adresa Ucrainei, Belarus, Moldovei, Armeniei, Azerbaidjan și Georgiei, și care avea obiectivul apropierii acestor șase foste republici sovietice de UE, prin modernizarea lor și aderarea lor la valorile și standardele UE. Ministrul de Externe polonez Radek Sikorski a spus că parteneriatul este conceput „practic și ideologic” pentru a consolida Politica de Vecinătate a UE față de statele semnatare, care ar putea deveni la un moment dat membre ale Uniunii Europene.[13] Parteneriatul a fost lansat oficial la summit-ul UE de la Praga (7 mai 2009).

            Invazia rusească din Georgia a determinat Polonia să-și sporească eforturile de a convinge UE, NATO și SUA că este nevoie de măsuri sporite de securitate în Europa Centrală și de Est. Profitând de o schimbare în opinia publică poloneză, președintele Kaczynski și premierul Tusk și-au continuat demersurile de a sprijini administrația Bush în instalarea scutului anti-rachetă în Polonia, în pofida amenințărilor directe ale Kremlinului. Lech Kaczysnki a criticat UE pentru poziția blândă față de Moscova, pledând, în schimb, pentru o politică comună cu statele baltice și Ucraina, care ar descuraja o acțiune ostilă a Rusiei. „Guvernul rus trebuie să înțeleagă că politicile sale de astăzi fac imposibilă o relație bună cu Polonia suverană”, avertiza Kaczysnki, la apogeul conflictului ruso-georgian.[14]

            Iar atunci când a izbucnit primul conflict major între Rusia și Ucraina pe tema alimentării cu gaze, guvernanții polonezi și-au declarat solidaritatea cu Kievul. Kaczynski a reluat propunerea ca Europa să-și reducă dependența energetică de Rusia, căutând surse alternative atât de energie, cât și alimentare, cum ar fi o nouă rețea de conducte din Kazahstan și alte state din Asia Centrală, care nu sunt sub controlul Kremlinului.[15]

*

            Un episod remarcabil în relații Polonia – Ucraina – Rusia a fost relatat, în octombrie 2014, de către fostul ministru de Externe Radek Sikorski. În timpul vizitei premierului Donald Tusk, la Moscova, în 2008, Rusia a propus Poloniei o invazie comună în Ucraina:          „Putin voia să devenim participanți la divizarea Ucrainei, voia să trimitem trupe în Ucraina. Acestea sunt semnalele pe care ni le-au transmis…. Noi știam de ani buni cum gândesc ei. A fost unul dintre primele lucruri pe care Putin i le-a spus premierului Donald Tusk, când a vizitat Moscova. A spus că Ucraina este un stat artificial, că Lviv este un oraș polonez și că ar trebui să rezolvăm împreună problema. Din fericire, Tusk nu a răspuns. Știa că este înregistrat”.[16]

            Ideea împărțirii Ucrainei între vecinii ei a fost propusă public, în martie 2014, de către Vladimir Jirinovski, liderul formațiunii naționaliste Partidul Liberal-Democrat din Rusia. În calitate de vicepreședinte al Dumei, el a trimis o scrisoare ministerelor de Externe ale României și Poloniei, propunând împărțirea Ucrainei, prin organizarea de referendumuri după modelul separatiștilor din Donbas. Cinci regiuni din vestul Ucrainei, cu populație majoritar poloneză – Volyn, Lviv, Ivano-Frankivsk, Ternopil și Rivne – să fie alipite Poloniei, în timp ce Transcarpatia ar urma să devină parte a Ungariei iar regiunea Cernăuți să intre în componența Romaniei[17]. Ideea a fost calificată drept absurdă de către reprezentanții statelor menționate.

*

            În mandatul președintelui Viktor Ianukovici (2010–2014), Polonia și-a continuat sprijinul pentru eforturile Ucrainei de a adera la UE și NATO, în ciuda relațiilor apropiate ale lui Ianukovici cu Rusia, ceea ce a condus la reducerea colaborării bilaterale.[18] Polonia n-a renunțat însă la ideea occidentalizării Ucrainei, apelând activ la diplomație culturală. În 2012, cele două țări au organizat în comun Campionatul European de Fotbal, cu manifestări de celebrare a evenimentului în aceeași zi – 8 iunie 2011 – la Gdansk, Varșovia, Poznan și Wroclaw (în Polonia), și Donețk, Harkiv, Kiev și Lviv (în Ucraina).[19] Tot Polonia a fost cea care a convins statele occidentale să nu boicoteze evenimentul în semn de protest împotriva întemnițării fostului premier Iulia Timoșenko.

            Odată cu Euromaidan și Revoluția Demnității (protestele izbucnite la Kiev, în noiembrie 2013, după ce Ianukovici a refuzat să semneze Acordul de Asociere al Ucrainei la Uniunea Europeană), Polonia a redevenit jucător major atât în interiorul Ucrainei, cât și în relația Kievului cu UE. Liderii politici polonezi au vizitat Kievul în perioada protestelor, pentru a-și declara sprijinul pentru drumul spre Occident al Ucrainei. Ministrul de Externe polonez Radoslaw Sikorski a fost cel care a mediat între protestatari și președintele Ianukovici.

   „Sikorski se mai întâlnise cu Ianukovici de câteva ori și credea că Ianukovici are o     oarecare încredere în el. Ianukovici știa că Polonia era principalul avocat al Ucrainei în   Uniunea Europeană și că poziția oficială a guvernului era că Ianukovici doar a amânat semnarea acordului de asociere și că negocierile cu UE cu vor continua. […] A făcut un apel emoționant la protestatari: «Dacă nu sunteți de acord (cu rezultatul medierii – n.n.), veți avea legea marțială, armata și veți muri toți»”[20]

            Alături de Franța, Germania, Polonia a fost principalul artizan al acordului dintre Ianukovici și protestatari, însă el nu a mai intrat în vigoare pentru că fostul președinte ucrainean a părăsit țara. Rolul Poloniei a fost însă recunoscut atât la Kiev, cât și de Uniunea Europeană.[21] După semnarea Acordului de Asociere cu UE (în iunie 2014) și instalarea unui guvern pro-occidental, elita politică poloneză a sperat că mecanismele prevăzute de acord vor reduce influența Rusiei în Ucraina. Implicarea masivă a Poloniei a determinat Kremlinul să catalogheze evenimentele drept „o lovitură de stat” pusă la cale de liderii polonezi.[22]

            Nu întâmplător, Polonia a fost exclusă din negocierile cu Rusia (Acordurile Minsk 1 și 2, negociate în formatul Normandia – Ucraina, Federația Rusă, Germania și Franța). Cu toate acestea, președintele Poloniei, Bronislaw Komorowski, promitea sprijin pentru implementarea acordurilor, însă își exprima rezervele față de îndeplinirea lor de către Rusia. Aflat la Kiev, pentru comemorarea celor uciși în timpul protestelor din 2014, Komorowski a făcut apel la UE și SUA să sprijine Ucraina. Mai mult, întrebat despre ajutorul militar care ar trebui oferit Ucrainei, președintele a răspuns că Polonia nu este de acord cu interdicția vânzării de arme către Ucraina, așa cum deciseseră unele dintre statele occidentale.[23]

            Polonia a sprijinit Ucraina și în criza gazului din 2014, când regimul Putin a folosit din nou șantajul energetic, după anexarea Crimeii. Ca represalii pentru suportul oferit Kievului, Gazprom a redus, fără notificare, alimentarea cu gaz a Poloniei la 24% din volumul total. Polonia folosea o parte din gazul importat din Rusia pentru a alimenta Ucraina, căreia Gazprom, îi oprise total alimentarea. Gazprom a atribuit incidentul cu Polonia unei lucrări de mentenanță a conductei, în vederea pregătirii pentru iarnă.[24] De fapt, regimul Putin dădea astfel un avertisment Poloniei, cel mai fervent avocat al sancțiunilor împotriva Rusiei. De la anexarea Crimeii, Polonia a presat Uniunea Europeană să adopte sancțiuni dure împotriva Rusiei, însă Germania și Franța au preferat o atitudine mai conciliantă față de Moscova.                     

              Polonia și-a intensificat lobby-ul privind adoptarea de sancțiuni dure împotriva Rusiei și în cadrul Grupului Vișegrad. Pe lângă întâlnirile uzuale ale delegațiilor celor patru state, în octombrie 2014, miniștrii de externe ai Poloniei, Cehiei, Ungariei, Slovaciei, alături de ministrul de Externe al Marii Britanii, au condamnat intenția separatiștilor din Donbas de a organiza alegeri, declarându-și susținerea pentru a soluționare a conflictului cu respectarea suveranității, independenței și integrității teritoriale a Ucrainei în granițele ei recunoscute internațional.[25]

*

              Liderii polonezi au fost dezamăgiți de proiectul administrației Obama de a reseta relațiile cu Rusia, în 2009, după alegerile prezidențiale din SUA. Pentru ministrul de Externe Sikorski, discuțiile în contradictoriu și amânarea planurilor americane de instalare a scutului antirachetă gândit de administrația Bush, erau un semnal că Polonia trebuie să-și regândească strategia de securitate: „Cred că e un șoc benefic, în special pentru dreapta politică poloneză. S-ar putea să regândească visul de a baza totul pe alianța bilaterală cu SUA. […] Suntem o țară europeană și aici, în primul rând și mai ales, trebuie să căutăm garanții de securitate”.[26]  

            În iunie 2014, Obama a încercat să liniștească îngrijorările Poloniei cu privire la Rusia, într-un turneu european care a avut ca prim punct Varșovia, precum și o întâlnire cu președintele nou ales al Ucrainei, Petro Poroșenko. Însă, așteptările liderilor polonezi, dar și ale celor din statele baltice, față de SUA vizau, în primul rând, noi trupe americane staționate pe teritoriul lor.

            În timpul vizitei la Varșovia, Obama a reluat angajamentul SUA față de securitatea Europei de Est, garantă de Articolul 5 al Tratatului Alianței Nord-Atlantice, și a anunțat că Statele Unite vor trimite noi trupe permanente în regiune. În plus, președintele american a spus că va cere Congresului SUA să aprobe alocarea a 1 miliard de dolari pentru a susține operațiunile de apărare în această zonă a Europei.[27] Ca o recunoaștere a rolului Poloniei în eforturile de democratizare și europenizare a Ucrainei, președintele americani i-a numit pe ucraineni „moștenitori ai mișcării Solidaritatea”.[28]

            La întâlnirea de la Varșovia cu noul președinte al Ucrainei, Obama a anunțat și un nou pachet de sprijin pentru Kiev: garanții suplimentare de 1 miliard de dolari pentru împrumuturile acordate de către Fondul Monetar Internațional, asistență pentru antrenamentul și profesionalizarea armatei și poliției ucrainene, ajutor militar cu echipament non-letal.[29] Ucraina avea să solicite SUA, pe tot parcursul anului 2014 și după aceea, armament pentru a lupta împotriva insurgenților din restul țării. Într-un discurs ținut în fața Congresului american, în septembrie 2014, Poroșenko le-a spus congresmenilor că Ucraina nu poate câștiga războiul fără asistență militară reală: „Vă rog să mă înțelegeți corect: păturile, ochelarii night-vision sunt importante. Dar nu poți câștiga un război cu pături. […] Mai mult decât atât, nu poți menține pacea cu pături. […] Forțele noastre militare au nevoie de mai mult echipament militar, letal și non-letal, o nevoie urgentă”.[30]

            Când a devenit clar că SUA, NATO și statele din UE nu vor furniza armament Ucrainei, de teama de a nu provoca Rusia, Polonia a reluat cooperarea militară cu Ucraina, sub forma brigăzii multinaționale LITPOLUKR BRIG, alături de Lituania. Brigada, cu comandamentul la Lublin (Polonia) acționează sub deviza „Trei țări, o viziune”, și-a atins capacitatea inter-operațională în ianuarie 2017. Cei 4.000 de militari polonezi, ucraineni și lituanieni sunt staționați pe propriul teritoriu, așteptând mobilizarea în cazul unei decizii de activare a brigăzii[31].

            Dincolo de cooperarea militară directă, Polonia a jucat un rol important în modernizarea armatei Ucrainei și compatibilizarea ei cu standardele NATO. Conform unei analize a Warsaw Institute (un important think-tank de analiză geopolitică), după izbucnirea conflictului în Donbas, Ucraina a devenit interesată de achiziționarea de echipament militar – căști și veste anti-glonț (primele livrări s-au făcut în ianuarie, pe baza unui contract multianual între cele două guverne). Kievul a mai achiziționat drone și sisteme de observație de producție poloneză, de la cea mai mare companie privată de armament, capabile să opereze și pe timpul nopții, importante pentru operațiunile militare din estul Ucrainei. Polonia a oferit expertiză și în problema modernizării echipamentului militar sovietic, dat fiind succesul în modernizarea tancurilor tip T-72.[32]

              Pentru Ucraina, Polonia a fost unul dintre partenerii comerciali principali. Conform datelor Băncii Mondiale, în 2015, Polonia era pe locul cinci în topul exportatorilor în Ucraina, după Federația Rusă, China, Germania și Belarus.[33]

            Până la anexarea Crimeii de către Rusia, politica poloneză față de Ucraina a avut ca prim obiectiv scoaterea țării de sub influența rusă și atragerea ei către Occident. După 2014, Polonia și-a concentrat eforturile diplomatice asupra prezervării integrității teritoriale a Ucrainei. Acționând, pe de o parte, în Ucraina, și, pe de altă parte, printr-un lobby constant în statele-cheie ale UE (Germania, Franța și Marea Britanie), liderii de la Varșovia au încercat să convingă Occidentul de pericolul pe care-l reprezintă regimul Putin pentru stabilitatea și ordinea mondială. Invazia rusă în Ucraina, din februarie 2022, avea să confirme temerile Poloniei.


Note:

[1] Acest articol este un capitol adaptat din disertația de master susținută de Liliana RUSE în sesiunea februarie 2023, în cadrul masteratului de Relații Internaționale din cadrul Facultății de Științe Politice, Universitatea din București.

[2] Timothy Snyder, Reconstruction of Nations: Poland, Ukraine, Lithuania, Belarus, 1569 – 1999, Yale University Press, New Haven & London, 2003, ediție Kindle

[3] Ibidem, pag. 571

[4] Ibidem, pag. 622

[5] Tsveta Petrova, „Polish Democracy Promotion in Ukraine”, 16 octombrie 2014, pe site-ul Carnegie Endowment for International Peace, disponibil la https://carnegieendowment.org/2014/10/16/polish-democracy-promotion-in-ukraine-pub-56907  (accesat – 9 noiembrie 2022). Peter Van Ham, „Ukraine, Russia and European Security”, în Chaillot Papers, 13 februarie 1993, site-ul oficial al Institutului pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene, accesibil la https://www.iss.europa.eu/sites/default/files/EUISSFiles/cp013e.pdf (accesat 9 noiembrie 2022)

[6] Snyder, op. cit., pag. 624

[7] Tsveta Petrova, „Polish Democracy Promotion in Ukraine”, 16 Octombrie 2014, pe site-ul Carnegie Endowment for International Peace, accesibil la https://carnegieendowment.org/2014/10/16/polish-democracy-promotion-in-ukraine-pub-56907  (accesat pe 9 noiembrie 2022)

10Miron Lakomy, Polish-Ukrainian Relations, Euromaidan and the Donbass Conflict: The Challenges For Warsaw, Central European Journal of International and Security Studies 11, no. 2: 84-105, pag. 90, disponibil la https://cejiss.org/images/issue_articles/2017-volume-11-issue-2/84-cejiss-cejiss-0217-electronic.pdf (accesat pe 9 noiembrie 2022).

[8] Declarație de presă a președintelui Aleksandr Kwasniewski, 25 noiembrie 2004, disponibilă la https://www.president.pl/archive/news-archive-2000-2010/news-2004/statement-by-the-president-of-the-republic-of-poland-on-the-developments-in-ukraine,37934?__cf_chl_tk=iJ9W58PU3V5yLx7_aarxmiYCyyyNbLm2rkpfXD4fNvg-1670092327-0-gaNycGzNB70 (accesat pe 9 noiembrie 2022)

[9] Goldman, Mintof F. Polish Policy towards Ukraine: The impact on Polish-Russian relations in 2008-2009. The Polish Review 54, no. 4 (2009): 451–76. https://www.jstor.org/stable/25779843#metadata_info_tab_contents (accesat pe 10 noiembrie 2022)

[10] Miron Lakomy, Polish-Ukrainian Relations, Euromaidan and the Donbass Conflict: The Challenges For Warsaw, Central European Journal of International and Security Studies 11, no. 2: 84-105, pag. 90, disponibil la https://cejiss.org/images/issue_articles/2017-volume-11-issue-2/84-cejiss-cejiss-0217-electronic.pdf , pag 90

[11] „Words that Stopped Russia”: Polish Presidents Georgia Speech Remembered, 12.08.2018, disponibil la https://tvpworld.com/38485759/words-that-stopped-russia-polish-presidents-georgia-speech-remembered (accesat – 12 noiembrie 2023)

[12] https://www.interpressnews.ge/en/article/118802-volodymyr-zelensky-i-will-recall-the-words-of-lech-kaczynski-that-he-said-in-tbilisi-in-2008-we-know-very-well-today-georgia-tomorrow-ukraine-the-day-after-tomorrow-the-baltic-countries-and-then-perhaps-the-time-will-come-for-my-country-poland-this-terrible-tomorrow-came-for-ukraine-on-february-24/ (accesat 12 noiembrie 2022)

[13] Renata Goldirova, „Eastern Partnership Could Lead to Enlargement, Poland Says”, EU Observer, disponibil la https://euobserver.com/world/26211 (accesat 12 noiembrie 2022)

[14] John S. Micgiel, „Moscows Hard Line Backfires in Poland”, în The New York Times, 18 august 2008, accesibil la https://archive.nytimes.com/topics.blogs.nytimes.com/2008/08/18/russian-bullying-backfires-in-poland/ (accesat 12 noiembrie 2022)

[15] Goldman, Mintof F. “Polish Policy towards Ukraine: The impact on Polish-Russian relations in 2008-2009.” The Polish Review 54, no. 4 (2009): 451–76. https://www.jstor.org/stable/25779843#metadata_info_tab_contents (accesat pe 10 noiembrie 2022)

[16] Ben Judah, „Putins coup, 19 octombrie 2014, pe site-ul Politico, accesibil la https://www.politico.com/magazine/story/2014/10/vladimir-putins-coup-112025/ (accesat 12 noiembrie 2022)

[17] Un lider de partid rus propune impartirea Ucrainei intre Rusia, Polonia, Romania si Ungaria – reactia MAE, pe site-ul ziare.com, disponibil la https://ziare.com/international/ucraina/un-lider-de-partid-rus-propune-impartirea-ucrainei-intre-rusia-polonia-romania-si-ungaria-reactia-mae-1289688 (accesat -12 noiembrie)

[18] Miron Lakomy, Polish-Ukrainian Relations, Euromaidan and the Donbass Conflict: The Challenges For Warsaw, Central European Journal of International and Security Studies 11, no. 2: 84-105, pag. 90, disponibil la https://cejiss.org/images/issue_articles/2017-volume-11-issue-2/84-cejiss-cejiss-0217-electronic.pdf , pag 91

[19]Poland and Ukraine Mark One Year to Go”, pe site-ul UEFA, accesibil la https://es.uefa.com/uefaeuro/history/news/0253-0d7c98aa8de3-ed3df6da3638-1000–poland-and-ukraine-mark-one-year-to-go/ (accesat 12 noiembrie 2022)

[20] Marci Shore, The Ukrainian Night, Yale University Press, New Haven&London, 2017, pag 220, 228.

[21] Adam Easton, Polands Crucial Role as Yanukovychs Rule Crumble, 25 februarie 20014, pe site-ul BBC, disponibil la https://www.bbc.com/news/world-europe-26342882 (accesat 12 noiembrie 2022)

[22] Georgi Gotev și Krzysztof Kokoszczyski, „Polands Stake In The Ukraine Crises: Hawkish Or Insightful”, 11 septembrie 20014, pe site-ul Euroactiv, disponibilă la https://www.euractiv.com/section/europe-s-east/news/poland-s-stake-in-the-ukraine-crisis-hawkish-or-insightful/ (accesat 12 noiembrie 2022)

[23]Poland will aid Minsk agreement execution”, pe site-ul Președinției Poloniei, accesibil la https://www.president.pl/president-komorowski/news/poland-will-aid-minsk-agreement-execution,39063 (accesat pe 15 noiembrie 2022)

[24] Terry Macallister, Russia stokes tensions with the west by cutting gas exports to Poland, The Guardian, 10 septembrie 2014, accesibil la https://www.theguardian.com/world/2014/sep/10/poland-russia-gas-supply-cut-gazprom-tensions-ukraine (accesat pe 15 noiembrie 2022)

[25] Joint Statement of the MFAs of the Visegrad Group Countries together with the Minister of Foreign Affairs of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland to the Local Elections in Donbas held on November 2, 2014, 30 octombrie 2014, comunicat al Ministerului slovac de Externe, accesibil la https://www.visegradgroup.eu/calendar/2014  (accesat – 15 noiembrie 2022)

[26] Gabriela Baczynska, Poland eyes closer EU security ties after shield, Reuters, 21 septembrie 2009, accesibil la https://www.reuters.com/article/us-shield-idUKTRE58K17S20090921 (accesat – 30 noiembrie 2022)

[27] Obama visits Poland”, 3 iunie 2014, pe site-ul Deutche Welle, accesibil la https://www.dw.com/en/obama-visits-warsaw-on-ukraine-focused-european-trip/a-17678404 (accesat pe 2 decembrie 2022)

[28] Kathleen Hennessy, Obama holds up Poland as model for Ukraine, 4 iunie 2014, pe site-ul Los Angeles Times, accesibil lahttps://www.latimes.com/world/europe/la-fg-obama-europe-20140605-story.html (accesat pe 2 decembrie 2022)

[29] Remarks by President Obama and President-elect Petro Poroshenko of Ukraine After Bilateral Meeting”, 4 iunie 2014, pe site-ul Casei Albe, accesibil la  https://obamawhitehouse.archives.gov/the-press-office/2014/06/04/remarks-president-obama-and-president-elect-petro-poroshenko-ukraine-aft (accesat pe 2 decembrie 2022)

[30] Poroshenko asks Obama for weapons, obtains blankets”, 19 septembrie 2014, pe site-ul Euractiv, disponibil la https://www.euractiv.com/section/europe-s-east/news/poroshenko-asks-obama-for-weapons-obtains-blankets/ (accesat pe 2 decembrie 2022)

[31] 5th Anniversary of the Lithuanian-Polish-Ukrainian Brigade”, 2 octombrie 2020, pe site-ul Guvernului polonez, disponibil la https://www.gov.pl/web/national-defence/5th-anniversary-of-the-lithuanian-polish-ukrainian-brigade (accesat pe 2 decembrie 2022)

[32] Aleksandra Romanowska, Defense Cooperation between Poland and Ukraine: Present State and Prospects, 26 iunie 2017, pe site-ul Warsaw Institute, disponibil la https://warsawinstitute.org/defense-cooperation-between-poland-and-ukraine-present-state-and-prospects/ (accesat pe 8 decembrie 2022)

[33] https://wits.worldbank.org/CountryProfile/en/Country/UKR/Year/2014/Summarytext (accesat pe 10 decembrie 2022)

Distribuie acest articol

48 COMENTARII

  1. Politica Poloniei față de Ucraina a fost extrem de coerentă, spre deosebire de România care a făcut multe greșeli în relația cu Moldova. Ca o observație generală, acțiunea Europei de Vest în Europa de Est a fost permanent în favoarea Rusiei, mergandu-se până la trădare.
    NB. Deja Polonia poate emite pretenții de putere zonală, ceea ce România nu poate face. Avem o clasă politică absolut iresponsabilă.

    • In spatele societatii poloneze este Biserica Catolica care vesnic a sprijinit moralitatea in Polonia.
      In comparatie cu BOR ce nu a fost instare 33 sa se impace cu cetatenii romani din Biserica Unita cu Roma.
      Nu uitati ca Ministerul de Externe Polonez a eliberat din functii pe toti diplomatii scoliti la Moscova, fara a mai pune ca in 1990 servicile poloneze au inceput cu renuntarea la 8000 de ofiteri superiori din serviciile comuniste poloneze.
      In Romania sunt pastrati la varfurile institutiilor statului toti cei care au lucrat pentru Moscova in ultimii 70 de ani.

    • Nu stiu daca Vestul poate intelege deplin ce inseamna Rusia in Estul Europei – Vestul se ascunde sub fustele destramate ale unei mame firave venite din Est.

      Dar Vestul nu greseste numai cu Rusia – a intrat in multe pacate si cu China.

      In discutiile cu USA, Vestul mereu se ratoieste si poate de aceea, mai mult ca niciodata, Estul ar trebui sa faca front comun cu USA

    • prima greseala a fost refuzul deschiderii unei discutii serioase despre reunificare, de catre Iliescu, in 1990. Sau macar o integrare mai serioasa. Atunci, dupa proaspata reunificare a Germaniei, si declinul URSS era optimul geopolitic pt. asta.
      Da, exista populatie rusofona in Moldova, da existau trupe sovietice dar – si in Germania de Est sau in alte tari fost comuniste existau trupe URSS.
      Da, existau tensiuni etnice in Romania (Tg.Mures), dar nu atat de grave precum in alte parti iar un proiect comun ar fi responsabilizat altfel „elitele” de atunci ale Romaniei, inclusiv cele maghiare care inca nu erau tributare tarelor istorice repuse pe tapet de catre noua generatie post 90 – mult ma radicala. Am fi avut un proiect de tara mai devreme decat intalnirea de la Snagov cand s-a stabilit directia Nato-UE.
      Plus o reunificare atunci pe un val de entuziasm destul de mare in societate ar fi avut mult mai multe sanse decat actualmente sau in urmatorii ani.
      Poate am fi fost mai apropiati de Rusia o perioada, dar pana la putin si chiar si dupa tot occidentul curta Rusia pt. afaceri. Pana la urma intr-un fel sau in altul am fi intrat si in UE.
      NB la NB – n-as numi iresponsabila clasa politica ci mai degraba sub-mediocra. Polonia are un ecart de 10 ani fata toate tarile fost comunisme in priviinta formarii unor elite diferite de cele comuniste – de la Solidaritate incoace. Ajunge sa-l comparam de Ceausescu cu Jaruzelski, si nu iesim bine nici pt. acele vremuri. Polonia e un exemplu de urmat in multe priviinte daca ai cu cine.

  2. E pozitiv faptul ca apare in sfarsit pe contributors ceva despre Polonia. Din pacate inceputul e destul de modest. Totul se opreste in 2015 si sursele de inspiratie sunt cam exclusiv la stanga.
    Asteptam ceva mai documentat, care sa faca legatura si cu alte evenimente de pe timpul tandemului Tusk-Sikorski, de ex avionul explodat la Smolensk (2010), dupa ce fusese reparat in Rusia. Tusk s-a pupat (la propriu) cu Putin la Katyn, unde rusii asasinasera mii de ofiteri polonezi. Dupa caderea avionului nu a cerut epava si a luat de buna expertiza ruseasca. Rusii nu au dat epava nici acum.
    Or fi facut si Tusk si Sikorski ceva pt Ucraina, ca au avut opozitie f puternica, nu puteau chiar sa doarma in papuci. Totusi, ajutorul de dupa 24.02.2022 e pe timpul lui Duda si Moraweicki. Despre asta ce putem spune? Sau e incorect politic? Dar despre campania UE-DE impotriva Poloniei? in 2022 cea mai sanctionata tara din UE a fost Polonia, care ajuta cel m mult Ucraina.

    • Polonia a fost si este impreuna cu Ungaria „bad guy” din UE, nu dorecs nici in ruptul capului sa danseze dupa cei de la Bruxelles, Polonia avand sprijiul american iar ungurii cel rusesc iar Europa ? nu se stie incotro.

    • Au existat in trecut afinitati mai mult sentimentale intre HU si PL, datand de pe vremea imperiului si WWI cand polonezii, care sunt si sentimentali, credeau ca si ungurii lupta pentru libertate. Asta tine de trecut.
      Visegradul nu mai e functional de cativa ani, intre altele, pentru ca HU a dat-o cotita. (Prin anii 90, HU zicea ca are origini fino-hungrice, ca vrea in Europa si ca din cauza noastra ungurii de aici nu au intrat in Europa. Acum HU are origini turanice si zice ca UE e cea mai naspa).
      PL s-a delimitat f oficial de HU. Kaczynski spus lui Orban sa mearga la oftalmolog daca nu vede ce se intampla in UA.
      HU nu a fost sanctionata pana alaltaieri si efecte concrete ale politicii unguresti proruse nu se vad dinspre Bruxelles.
      PL, care ajuta cel mm UA e cea mai sanctionata. Motivul e ca vrea sa scape de o curte constitutionala facuta di fosile comuniste. HU nu a avut si nu are astfel de probleme, ca acolo totul e coruptie.

  3. O trecere in revista extrem de folositoare spre a putea intelege minimal ceea ce se intimpla acum .Rolul Poloniei este decisiv in aceasta parte de lume iar Polonia asigura in acest moment mai toate procedurile ce tin de obtinerea armamentului Occidental , cel ce este oferit Ucrainei ,armament fara de care Ucraina nu putea rezista .Cu toate acestea vedem cum rusii incep sa loveasca punctual teritorii aflate in proximitatea Poloniei si incerca sa distruga mai toata infrastructura Ucrainei .Momentul este extrem de dificil la nivel decizional . Practic Rusia obliga Ucraina si in acelasi timp Occidentul sa purceada spre a lovi capacitatile Rusiei aflate in Crimeea acolo de unde pornesc aceste lovituri in adincime.Deja doamna V.Nuland o confirmat aceasta posibilitate .Ne este foarte clar cum intrega industrie de armament Occidentala trebuie sa lucreze la capacitate maxima Rusia neavind nici un moment gindul de a se opri . Din nefericire lucrurile se complica si o simpla eroare poate provoca catastrofe inimaginabile .Daca rusii nu se opresc exista riscul ca intreg teritoriul Ucrainei sa devina un teatru de lupta .Distrugerile vor fi incredibil de mari .Escaladarea determina aparitia unor obligatii ce deja depasesc simplitatea comflictuala de pina acum .Ucraina va fi obligata sa loveasca si ea teritoriile Rusiei cel putin cele anexate in ultimii ani ca si capacitatile militare ale rusilor aflate in apropiere .Complicat .

    • Iar Europa de Vest nu este prea convinsă că trebuie să ajute Ucraina, o face cam contre coeur. În definitiv, Europa de Vest, în special Franța și Germania, iubesc mai mult Rusia decât pe SUA+UK….

    • Industria de armamant occidentala „doarme”, din partea statelor nefiind cerut mai nimic, cu exceptia Poloniei care cumpara atat din SUA cat si Coreea armament la greu.
      Armata poloneza a depasit de pe acum cea germana si doreste sa devina NR 1 in Europa.
      Vedem bine drama tancurilor nemtesti, s-a discutat peste jumate de an ude necesitatea acestora, acum de o data in afara celor 14 Leopard de la nemti dintr-o dat nimeni nu are pe moment tancuri moderne disponibile iar producatorul german astepta comenzi. Pana insa productia poate fi relansata este nevoie de 1 – 2 de ani dupa afirmatiile firmei respective.
      Munitia in Ucraina este pe terminate, tirurile se fac cu frana de mana trasa, Ivan trage din toare tevile pe care le are sinu stiu de unde atata optimism ca rusii pot fi invinsi atata tip cat suportul logisitic cu arme grele si munitii lasa foarte mult de dorit.
      Am impresia ca in Europa se discuta numai, fara rezultate majore, polonezii cauta altundeva armamenti si bine fac fapt pt care intra in discutii dure si controversate atat cu Bruxellul cat si alte alte guverne europene.
      Polonia este extrem de expusa, are granita directa cu rusii, „portavionul Kaliningrad” fiind ancorat direct langa ei iar istoria n-a fost de partea lor, pana acum.

    • Un cer acoperit la inceputul atacului,deasupra Ucrainei, si mai multe tancuri trimise rapid ar fi schimbat situatia in campul de lupta?

  4. Un articol instructiv, care mi-a relevat, in primul rand, o politica externa coerenta a Poloniei, politica ce si-a mentinut coerenta la schimbarea conducatorilor tarii, de-a lungul timpului. In plus, spre deosebire de „Europa franco-germana”, Polonia a intuit corect mentalitatea si viitoarele actiuni agresive ale rusiei.
    Sa nu uitam ca Polonia a trecut cu bine si prin criza economica din 2008, avand o economie bazata pe productie si un popor unit.
    Bravo, Polonia! Oare nu putem importa oarece politicieni polonezi, ca sa-i inlocuim pe cei ce ne conduc astazi?

    • @Decebal

      Atat Rusia lui Putin cat si Polonia lui Kackzinsly sunt dominate de obsesii (populisme calibrate pe marginea evenimentelor istorice, revansisme, sovinisme) vise la putere regionala, sfere de influenta si alte chestii, trestii. In privinta reformelor insa (si a modernizarii societatii) ambele tari au facut regrese. In aceasta categorie se mai include si Ungaria lui Viktor Orban.

      Declansarea razboiului ruso-ucrainean (in urma cu vreo 8-10 ani) ocazionata de disputa nesolutionata cu separatistii Crimeei si Donbaslui, independenta republicilor Donetzk si Lugansk (urmata de referendumuri de alipire la Federatia Rusa) evenimente acompaniate in continuu de confruntari armate pentru controlul acestor teritorii, pe de o parte, arata consecintele nesolutionarii unei probleme identitare a Ucrainei (obsesiile fata de minortatile nationale, igonarea /negarea diversitatii cultzrale ridicate pana la rusofobie, orci, etc), iar pe cealalta parte, arata consecintele lipsei reconcilierii, respectiv competitia regionala intre Polonia si Federatia Rusa. Nu in mod intamplator, Polonia s-a numarat si printre marii sustinatori ai separatismului cecen, precum si a retoricii dezintegrarii Federatiei Ruse (incepand chiar cu finele razboiuui rece, pe timpul presidentiei Ieltin). https://www.euractiv.com/section/politics/opinion/the-dissolution-of-the-russian-federation-is-a-far-less-dangerous-than-leaving-it-ruled-by-criminals/

      • @Florix
        Sper ca dupa ceea ce am auzit ieri la conferinta de securitate de la Munich sa vedem si reconstruirea inchisorii Spandau de la Berlin pentru toti cei care au avut rolurile de facilitatori ai dependentei Europei de Rusia si ai situatiei de acum.

      • @ Florix
        Mi se pare foarte magulitor, pentru Ungaria, sa o comparati cu Polonia. Mie, comparatia mi se pare complet deplasata.
        rusia si-ar dori sa ocupe orice teritorii straine in care se vorbeste si limba rusa. La fel si Ungaria. Pana una-alta, rusia e stat agresor, iar Ucraina este statul (recunoscut international ca stat!) agresat.

        • @Decebal
          Guvernul PiS distrage atentia de la derapajele in privina statului de drept cu populisme patriotarde, noua mare putere regionala cu rol de contrapondere la Zona Euro (pe fonduri europene;) si alte butaforii. Apropo, cat de ipocrit trebuie sa fii sa ceri generatiilor de astazi reparatii pentru crimele si nedreptatile comise de strabunicii lor? https://notesfrompoland.com/2022/10/18/why-has-the-polish-government-raised-the-german-war-reparations-issue/

          Referitor la obsesiile revansistului Putin (si al lui populism putinist de balta, nostalgie-kaghebista, mare putere globala, „ruski mir”, noi ordini mondiale, etc) nu stiu ce as mai putea scrie. Rusimea este din nou dicsita in „cutiuta” patriotarda. Culmea ironiei insa, este ca o buna parte a occidentului a dat (si continua sa dea) apa la moara porpagandei putiniste, cu dezintegrarea „tarisoarei”, demonizarea si alungarea „orcilor” din bazinul Marii Negre (in spatele Uralilor), etc. Dar asta este o alta poveste…

  5. Da, este o aluzie la poltica exterena romane fata de Molodova ? si daca este, care sunt rezultatele acum ? le vedem si le auzim toata ziua.

  6. Da, așa e: „Altfel de politică externă”.
    Dar o asemenea „Altfel de politică externă” încât ptr.a doua oară in ist.moderna PL are relații de adversitate cu RUS/URSS și DE. Which is great, zic eu……
    Ba mai mult e în relații (f.) tensionate cu C.E. și de replici otărâte la adresa FR/Macron. Mi se pare corect !! Realizări remarcabile: N războaie pe N fronturi. Succese epocale la televizor, inegalabilă viziune strategică pe termen mediu și lung.
    Și sunt voci care pretind să importăm și noi astfel de „strategii de succes” in care ne poziționăm programatic și principial in adversitate față de o super-putere cu care, vrem nu vrem, suntem vecini. Să ne stropșim în stânga și in dreapta in mod public, să ne dezbrăcăm de caracter la orice ocazie, etc.
    Mișto politică externă, mișto diplomație!!

    Mulțumesc autoarei ptr.trecerea in revistă a istoricului „chestiunii”.

  7. Articolul pare bine documentat.
    Dar exista lacune in ceea ce priveste lipsa de critica la adresa UE si a lui Obama pentru miopia si strabismul lor politic in relatia cu Rusia.care ne-au adus in situatia in care ne aflam acum.
    Dar asteptarile ca orice american sa inteleaga mai mult decat majoritatea europenilor istoria si conflictele europene sunt cred nerealiste.

  8. Sa ne imaginam pentru 2 minute ce inseamna Polonia+Ucraina in UE – balansul puterilor se poate schimba odata cu accederea Ucrainei in UE.

    • @eu******
      „balansul puterilor se poate schimba odata cu accederea Ucrainei in UE”. Da, adica distrugerea UE prin sabotajul intern…. Interesante perspective, chiar si ptr.Ro. .
      Dvs.evocati aici, corect, o relatie de adversitate ab initio. Nu pot sa nu fiu de acord cu dvs.
      Dar cat de productiva/profitabila ar fi ptr.UE, ca si constructie politica, o astfel de situatie. Tragic, UE dupa 70 de ani de existenta fructuoasa s-ar vede in pragul disolutiei din cauza unui obstructionism ofuscat&indarjit.
      UKR chiar de pe acum se oțărăște, inacceptabil (in opinia mea), la tari de la care cere ajutor. Freaca ridichea pres.DE, FR, etc ca si cum ar fi vreo putere suzerana otoman style stigand la supusii ghiauri. Astea sunt relatii intre aliati si viitori colaboratori apropiati in UE?!?
      Cine are nevoie de asa ceva ?

  9. Apreciez faptul că articolul este extrem de emoționant, reflectând relațiile călduroase pe care Ucraina le are cu statele vecine. Mai puțin Rusia, care o consideră națiune-soră, desigur.

    Evenimentele pozitive descrise sunt în cea mai mare parte rezultatul politicii europene comune față de vecinătatea apropiată, inclusiv Ucraina și R Moldova, politici cărora s-a conformat atât România, cât și Polonia și celelalte state membre ale Uniunii.

    „Volatilitatea” frontierelor Ucrainei, despre care se vorbește în articolul ce este parte a disertației de master a bine documentatei realizatoare a postului de televiziune România Tv, a fost accentuată mai ales în perioada sovietică, atunci când s-a dorit la vestul URSS o Ucraină puternică și mare, pentru apărarea Uniunii Sovietice de un eventual atac occidental.

    În contextul prezentat, de-a lungul multelor decenii, până astăzi, minoritățile etnice de pe teritoriul Ucrainei, inclusiv cea poloneză, sau română, au fot tratate într-un mod greu de descris, dar comparabil cu cel în care au fost tratați ucrainenii din teritoriile pe cer le-a invadat Rusia.

    Astfel, obiectivul comun care, din nefericire putem spune, unește și astăzi vecinii Ucrainei în jurul său este amenințarea venită din partea Rusiei. Vecinii Ucrainei speră ca în interiorul Uniunii, atunci când aceasta va fi admisă, minoritățile etnice se vor bucura de un minimum de drepturi.

    Din lipsă de spațiu și respect pentru autorul articolului, mă opresc a descrie experiențele mele de vizitator al Cernăuțiului, zonă în care „volatilitatea frontierelor de-a lungul deceniilor” a făcut să se afle și unele rude ale mele.

  10. Este Miraculos cum un senior editor de la Romania TV ( principial cel care aproba “burtierele” celebre cu Fake News de la Romania TV) poate avea coerenta in scris aici.

    • Prietene, aparitia Lilianei Ruse pe contributors nu poate avea decat doua posibile expicatii:

      – fie s-a saturat de minciunile(manipularile) de cea mai joasa speta pe care este obligata sa le debiteze(sa le puna in scena) pe postul TV antinational numit Romania TV – obligata intre ghilimele, pentru ca intotdeauna exista solutia demisiei din motive de moralitate

      – fie a ajuns aici in misiune( la ordin dat de clica numita „grupul infractional PSD & asociatii”), pentru a incerca in viitor manipulari mai fine, care sa induca o mai putina aversiune fata de PSD a cititorilor si comentatorilor de pe platforma contributors, care in marea lor majoritate sunt antiPSD, si pe deasupra, pot fi si formatori de opinie in mediul online. A inceput cu acest articol, bine facut, pentru a castiga incredere! Viitorul ne va arata care sunt intentiile reale!

      Liliana Ruse, nu stiu daca merita sa-ti sacrifici complet imaginea de ziarist, facand ceea ce faci la acest post TV mizerabil numit Romania TV. Aceasta mizerie numita Romania TV a produs si produce inca daune inimaginabile democratiei romanesti, adevarului si dorintei de mai bine catre care trebuie sa tinda orice om normal din aceasta tara!

    • @un domn _ „Este Miraculos…”

      După cum este scris în subsol, articolul este parte a unei disertații de masterat. Este esențialmente necesar ca lucrările [științifice] de acest fel să fie coerente, documentate și obiective, indiferent de locul de muncă al autorului, din motive legate de principii epistemologice.

      Cu toate acestea, este lesne de observat prezentarea excesiv favorabilă a relațiilor polono-ucrainene, deși atitudinea Poloniei este fundamentată pe riscul asupra securității regionale reprezentat de invazia barbară din partea Rusiei în Ucraina.

      De asemenea, relațiile dintre Polonia și Ucraina sunt prezentate antitetic față de relațiile altor state cu Ucraina (România, spre exemplu, după cum se remarcă și în comentarii). Aceasta perspectivă este deformată, acțiunile interstatale menționate în articol fiind efectuate sub coordonarea Uniunii Europene, la majoritatea acestora participând, în contextul prezentat, inclusiv România.

  11. In concluzie, va fi greu si extrem de neproductiv pentru UE franco-germana sa continue ofensiva ideologica împotriva Poloniei. Dar nu înseamnă ca nu vor încerca in continuare, la presiunea agenților de influența ruși si a idioților utili care au contaminat grav curentul progresist.
    Vor încerca in continuare, neobosiți, ca la Bakhmut.

  12. Un program stabil, predictibil, poate fi sustinut de oameni fermi, indiferent de zona din care provin; dar si cu bani. ATENTIE la taxele si impozitele (pe venit si profit) pe care polonezii le platesc de buna voie, constientizand marime, (vai!) singularitatea si insemnanatatea lor in Europa . Nu sunt singurii zgomotosi, mai este si V. Orban, insa in alta directie si alta categorie. O tara cu ~ 40 mil locuitori (cam de 2 ori si 1/2 cat cea a Ro). A opta ca mărime, și una dintre cele mai dinamice economii din Uniunea Europeană și, are un nivel foarte înalt de dezvoltare umană și un nivel s c ă z u t de c o r u p ț i e (pe langa constiinta indeplinirii obligatiilor cetatenesti ! Sunt multe firme pol in Ro, si daca discuti cu ei, si incercei vreo „figura” la limita impozitarii, risti sa nu mai faci afaceri cu ei, niciodata . Nu ca nu se discuta asa ceva, ci nu vor sa discute, ceva ce ei considera ca datoreaza ! O tara fost ortodoxa, 1/ catolica si ~ 1/2 devenita evenghelica, ce pana in sec. XVIII-lea era echivalentul Frantei, in estul Europei. O tara ce a creat (pana la I-a dezmembrare) multe probleme Rusiei, Boemiei, tatarilor, dar si moldovenilor, o tara ce a avut in componenta parti din Ucraina de azi si, care , a avut un maxim de stralucire impreuna cu Lituania … (dinasita jagielloniana era lit) . O tara care nu a furat fondurile europene, asa ca nu au fost blocate aceste fonduri, cu anii. Asa ca vedem pe piata mere poloneze si alte fructe – rod al unei gestionari corecte ale acestor fonduri. Nu am auzit ca localitatile dimprejurul aeroporturilor militare sa fure de milioane de euro combustibilul NATO (ca la Kogalniceanu nostru) .O tara care intretine relatii cu tarile arabe (Aramco completes three transactions with PKN ORLEN in …aramco.comhttps://www.aramco.com ›30 nov. 2022 — … has successfully closed three landmark transactions with Polish refiner and fuel retailer PKN ORLEN, through its subsidiary Aramco …) . Asta, fata de Ro, unde fosti lucratori in corpul diplomatic si rude ale familiilor regale kuweitiene, dispar fara nicio urma .

  13. Disputa privind statul de drept a UE cu Polonia a fost luată la un pas
    Decizia Comisiei Europene de a da în judecată Polonia pentru hotărârile Curții Constituționale face din Curtea Europeană de Justiție o Curte Supremă a Europei de facto, scrie Tomasz Pietryga

    17 februarie 2023
    editor:GRZEGORZ ADAMCZYKautor:TOMASZ PIETRYGAprin intermediul:RZECZPOSPOLITA

    Facebook Stare de nervozitate Reddit E-mail Telegramă
    Comisia Europeană a decis să conteste curtea constituțională poloneză nu numai pentru afirmarea acesteia a supremației constituției poloneze asupra dreptului european, ci și să pună la îndoială numirea a trei judecători ai curții, precum și alegerea ei însăși a șefului de judecată. Această mișcare escaladează disputa privind statul de drept la un nou nivel.

    Comisia Europeană susține efectiv că curtea constituțională a Poloniei a încetat să mai fie o entitate independentă și este acum o creatură a guvernului.

    Comisia face un pas fără precedent. Va fi pentru prima dată când Curții Europene de Justiție (CEJ) i se cere să evalueze funcționarea curții constituționale a unui stat membru și verdictele acesteia. Dacă instanța europeană va pronunța în favoarea comisiei, decizia acesteia va avea consecințe care vor depăși cu mult disputa privind respectarea principiului statului de drept în Polonia.

    Aceasta va însemna că CEJ și-a afirmat dreptul de a revizui activitatea curților constituționale ale statelor membre și de a contesta verdictele acestora. În acest fel, CEJ din Luxemburg ar deveni efectiv o Curte Supremă a Europei capabilă să interpreteze și să judece legile constituționale ale statelor membre.

    Decizia Comisiei Europene nu poate decât să afecteze situația politică din Polonia. Vinerea trecută, președintele Andrzej Duda a transmis spre revizuire de către curtea constituțională legislația adoptată de parlamentul polonez privind procedurile disciplinare pentru judecători. Legea a fost adoptată pentru a schimba însăși procedura la care a obiectat Uniunea Europeană, astfel încât Comisia să deblocheze cota Poloniei din Fondul de redresare al UE.

    Comisia Europeană dă în judecată Polonia după ce instanța supremă sfidează primatul dreptului UE
    Plângerea UE se referă la două hotărâri pronunțate în 2021 care au susținut că constituția poloneză are prioritate față de tratatele europene.

    Mișcarea președintelui polonez pare că o nouă întârziere a accesului Poloniei la alocarea fondului de redresare al UE este inevitabilă, dar decizia Comisiei Europene de a pune la îndoială prerogativele curții constituționale complică și mai mult lucrurile.

    Acest lucru se datorează faptului că este mai mult ca probabil ca CEJ să suspende funcționarea instanței, la fel cum a făcut și în cazul Camerei de disciplină a Curții Supreme. Sau poate suspenda cei patru judecători ale căror numiri au fost contestate, făcând astfel imposibil ca instanța de judecată să stea în plen până când CEJ nu va pronunța o hotărâre definitivă, un proces care ar putea dura ani de zile.

    Ultimele evoluții nu au adus Polonia mai aproape de deblocarea fondurilor UE și amenință un conflict politic între Varșovia și Bruxelles care ar putea duce la o reacție în lanț. Curtea constituțională ar putea pur și simplu să refuze să-și suspende activitatea, iar majoritatea de guvernământ ar putea opta pentru o confruntare la scară largă cu Comisia Europeană, conservatorii de la guvernare mergând la electorat, dând vina pe Bruxelles și acuzând-o că încearcă să priveze Polonia de suveranitatea sa. .

    Facebook Stare de nervozitate Reddit E-mail Telegramă
    Europa altfel

    • Germania și Franța încă doresc constituirea unei Federații Europene conduse de ele, un fel de neo-imperiu condus de ele. Pentru asta trebuie îngenuncheați recalcitranții ca Polonia, Hungaria, chiar România.

      • Polonia a fost singura cares-a opus politicii agricole UE cu tot felul de aberatii si a reusit sa isi salveze o mare parte a agriculturii si ind.alimentare. Are mai multa industrie decat Romania si nu a renuntat la minerit ca asa vrea UE. Nu importa atatea alimente, imbracaminte si haine, prod.chimice si cosmetice,etc.

    • Asta este din ciclul EUSSR.
      Cu finantare KGB directa si indirecta.
      Bine ca UK este in afara mlastinii continental europene. De lla maneca si pana la Urali.

    • @Roland _ ” Disputa privind statul de drept…”

      M-aș feri să spun că există vreo dispută pe acest subiect. Există principii ale Uniunii Europene privind statul de drept și independența justiției la fel cum există și în Statele Unite, de exemplu. Spre deosebire de Federația Rusă, cei care nu doresc să facă parte din Uniunea Europeană pot întreprinde demersul de a ieși din Uniune (dacă sunt membri), demers regretabil pe care Regatul Unit l-a experimentat deja.

      Desigur, membrii fan clubului Putin vorbesc despre imperialismul american și imperialismul european, uitând că România și Polonia sunt state cu puternice resentimente față de Rusia, tocmai din cauza cumplitului comportament barbar pe care l-au avut rușii față de cele două state (readus în memoria publică de ceea ce se întâmplă în prezent în Ucraina).

      Prin urmare, susținerea față de Rusia și comentariile antiamericane și antieuropene au puțin succes în România, la fel precum se întâmplă de altfel și în Polonia.

    • @Roland
      „decizia Comisiei Europene de a pune la îndoială prerogativele curții constituționale complică și mai mult lucrurile.”
      D-le, C.E. nu are altă soluție decât să conteste vehement o instanță națională, de orice grad, care NU respectă dr.UE.
      Curțile Supreme/Constituționale ale statelor membre nu pot să valideze măsuri legale și comportamente guvr.care să încalce/sa lipsească de eficacitate/să mineze unitatea de interpretare a dr.UE. Altfel ar apărea imediat norme diferite in N domenii ale vieții socio-ec. Ar fi drumul direct spre disoluția UE. Acesta e motivul ptr.care o curte constituțională națională nu poate avea supremația interpretării dr.european și nici PL suveranitate in domeniile de competență ale UE. Toate, dar toate, statele membre au delegat suveranitatea in domeniile de competență ale UE.
      De aceea ceea ce fac guvr.si curtea constituțională a PL este ceva realmente f.daunator.
      Ca un element de culoare, FR este statul care, istoric, a avut cele mai multe conflicte jur.cu C.E. Asta deși FR e membru fondator și creator al UE. Înainte de aderarea noastră, a est-europenilor, statele membre au avut problemele lor de adaptare la regulile europene pe care ele insele le creaseră. Dar nu s-au constituit in sabotori ai acestei construcții politice. Poate cu excepția notabilă a UK, după cum se vede, dar nu atât scandalos ca PL.
      Sunt și pe aici comentatori care au impresia că în UE ar trebui să fie „fiecare cu a mă-sii”. Această cale a fost deja încercată și a dat faliment: EFTA/AELE. Creație a UK ptr.a contracara CEE. Dar modelul NU funcționează și de aceea chiar UK s-a lepădat de propriul avorton și a început (in anii ’60-’70) să facă tărăboi să fie primită in CEE/CE/UE.
      Lucrurile astea nu au fost spuse in dezbaterea Brexit. Politicienii mizează mereu pe memoria scurtă a societății.

      Cum spuneam in alt comentariu la acest art., PL e într-o perioadă in care nu cred că pot etala realizări notabile. Dimpotrivă.

  14. Apropo de „Cinci regiuni din vestul Ucrainei, cu populație majoritar poloneză”, studiind compoziția actuală etnică nu rezultă de nicăieri că regiunile ar avea actual populație „majoritar poloneză”, ci dimpotrivă polonezii par să nu constituie nici măcar a doua etnie, ca proporție. În al doilea rând, exprimarea din articolul pus ca referință se referă la populația favorabilă Poloniei, nu la etnicii majoritari, Vă rog să corectați exprimarea!

  15. La 10 aprilie 2010 Putin a doborit avionul care ducea toata crema politica poloneza la locul comemorarii masacrului de la Katyn . Si iata ca, dupa atitea asasinate si nenorociri ale acestui criminal aflat in fruntea unui regim criminal inca se mai gasesc inca aiuriti doritori de a face ” pace ” cu diavolul sovietic. Mai bine zis cu banii lui. Culmea prostiei si rautatii. In cele din urma insa, lucrurile trebuie sa se imparta ; trebuie sa existe palpabila , o linie de separare ascutita si clara . Orban, Berlusconi, Trump si alti natarai care fac jocurile acestui izvor nesecat al raului trebuie pusi cu botul pe labe. Puterea Moscovei trebuie sa devina nu neaparat mica, cit orientata spre prosperitatea poporului rus. Dar pentru asta trebuie inca o alta suta de ani , lucru pe care China nu cred ca il va ingadui .

  16. @George _ ” Orban, Berlusconi, Trump si alti natarai care fac jocurile…”

    Este foarte probabil ca „nătărăii” numiți de dumneavoastră să aibă putere decizională semnificativă în viitorul apropiat.

    Domnul Putin investește în războiul hibrid îndeajuns încât suficienți „nătărăi” să-i voteze pe cei menționați și aceștia să îi facă în continuare jocurile în Europa și în lume.

    • ”Domnul Putin” poate să ”investească” în orice dorește domnia-sa, însă biologia încă nu a iertat pe nimeni 😀

      Cu cât se mențin mai mult la putere bătrânii învechiți în rele, cu-atât presiunea pentru schimbare crește, din partea generațiilor tinere. Cine a uitat 1989 va avea ocazia să retrăiască vremurile acelea destul de curând.

      Chiar a uitat toată lumea Wind of Change? Cine l-a uitat, să și-l reamintească:

      https://www.youtube.com/watch?v=n4RjJKxsamQ

  17. Ar trebui sa privim dincolo de imaginea care ne este oferita si sa deslusim ce se intampla in spatele acestui razboi. Atunci cand interesele Casei Albe sunt afectate serios de niste scandaluri, totul intra la categoria „teoriile conspiratiei”, incercandu-se musamalizarea problemelor. Intotdeauna cineva va avea „material” suficient pentru a compromite pe altcineva, iar atunci singura aparare ramasa consta in aruncarea vinii pe „conspiratii”. Prietenii unora si ai altora de la Kremlin stiu de ce.
    Pe de alta parte, Polonia prin apropierea de Ucraina, doreste sa mascheze problemele uriase pe care le are cu Uniunea Europeana privind drepturile omului si justitia, iar pentru asta are nevoie sa pozeze in ingerul pazitor al Ucrainei, formandu-si astfel o imagine de „gardian” al NATO si al UE. Parca Art. 7 din Tratatul cu UE a fost activat pentru Polonia, din cate stiu.
    Al doilea aspect este specularea avantajului geostrategic si economic urias pe care l-ar avea Polonia daca Ucraina ar castiga razboiul. Pe langa investiile pentru reconstructia Ucrainei, Polonia ar prelua „leadershipul” securitatii regionale, primind astfel un rol foarte important in asigurarea securitatii NATO si UE. Practic, Varsovia ar fi o „antena” a Washingtonului in Europa care ar putea sa ia decizii foarte importante in asigurarea securitatii, lucru la care Romania poate doar sa viseze. Acest lucru nu convine Germaniei, Frantei si altor state vestice din UE care si-ar dori o „autonomie strategica” in raport cu Washington.
    Pe 24 februarie 2022 Putin a pornit un razboi cu Washingtonul.

    • DE a facut crime abominabile si pagube imense in PL si nu vrea sa admita. Polonia are cea mai mare rata de crestere economica din UE, procentual pe ani. DE stie de ce e PL supersanctionata.
      PL vrea sa scape de o curte constitutionala compromisa. Are juristi f buni si traditie juridica excelenta, necomunista.
      PL nu pozeaza in ingerul pazitor al UA, chiar face foarte mult practic. A primit cel putin un milion de refugiati, care stau in casele polonezilor. Nu exista tabere de refugiati in PL. PL ajuta concret politic si militar. Asta arata capacitate, pricepere politica, educatie, respect pentru viata. Faptul ca expertii au vazut pana acum in Polonia putinism, izolare, probleme cu justitia si dr omului si ca acestea nu se verifica pe teren e problema expertilor, nu a polonezilor. DE si RU sunt disperate de apropierea dintre PL, Ucraina, LItuania (si Belarus), ca le scade lor puterea.
      Varianta ca razboiul e Rusia vs Vest e putinista. Proiectul de intelegere avansat de Putin anul trecut era intre SUA si Rusia. Putin voia sa para putere mondiala si cerea sa plece NATO din toate tarile estice. E evident ca tarile estice sunt implicate direct, independent de relatia SUA/RU. Fata de acum 80 de ani, Estul nu mai poate fi bariera sigura in calea rusilor, pentru ca barierele geografice in general au alta semnificatie. Asta nu inseamna cu rusii nu copiaza si nu urasc Vestul de cateva secole.

      • „DE a facut crime abominabile si pagube imense in PL si nu vrea sa admita….”
        _______
        Minciuni. Germania nu si-a negat crimele hitleriste si a platit cu varf si indesat (vreo doua generatii). Nici Polonia nu a ramas despagubita, caci la finele WW2, Germania a cedat Poloniei teritorii (si nu putine). A cere generatiilor de astazi sa munceasca si sa iti plateasca tie despagubiri aditionale (pentru crimele comise de strabunicii lor?) este ipocrizie. In randul populistilor insa, lipsa bunului simt nu are limite.

        „Polonia are cea mai mare rata de crestere economica din UE, procentual pe ani. DE stie de ce e PL supersanctionata.”
        ______
        Ca fapt divers, ponderea fondurilor europene (circa €100 miliarde pe ciclu bugetar) reprezinta circa 2-3% din PIB-ul Poloniei. Obiectivul /efortul contribuabililor-net depus la bugetul UE, este coeziune si cresterea prosperitatii in toate colturile UE. Aceste eforturi sunt insa legate de reforme, i.e. modernizarea societatii prin promovarea si respectarea drepturilor omului (in conformitate cu Carta Drepturilor Fudamentale a Uniunii Europene).

      • DE NU ARE NICIO JENA PENTRU CE A FACUT IN TOT ESTUL EUROPEI, INCLUSIV IN ROMANIA. DE ARE O MARE RESPONSABILITATE IN NENOROCIRILE CARE AU LOVIT ROMANIA in secolul trecut. (Petrolul a fost platit cu aur furat in ww2.)
        DE a facut crime abominabile si pagube imense in PL si nu vrea sa admita. Nu e nicio minciuna. Asa e. Inainte ca Auschwitzul sa fie pentru evrei, a fost vreun an exclusiv pentru plonezi. PL nu a castigat, ci a PIERDUT TERITORII dupa WW2. Dupa cum se stie, nu PL a declansat WW2 si nu PL a decis granitele sau altceva dupa WW2. Cum i se cere Rusiei sa plateasca pentru reconstructia UA, asa si DE trebuie sa plateasca pt ce a distrus in PL.
        DE a platit selectiv unor victime si se crede absovita si chiar indreptatita sa dea lectii de moralitate. Nu e asa. Raportul PL despre ce a facut DE in WW2 este tradus si incepe sa fie cunoscut. DE trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca MITUL ONESTITATII GERMANE E MORT SI INGROPAT! DE e mai mincinoasa, mai hoata si mai corupta ca orice stat din UE. Chiar nu conteaza ca au compromis grav securitatea continetului ca sa faca biznes cu gasca lui Putin? Cu ce i-o fi santajand Putin de nu pot sa se elibereze de el? Li se face rau de coruptia din RO si BG, dar le plac chefurile si afacerile cu hotii si criminalii. Nu e vb de grafice, procente si subtilitati juridice. Nemtii nu mai au nicio credibilitate.
        Ca fapt divers, care drepturi fundamentale din Carta UE a dr omului nu sunt respectate in PL? Cum de se refugiaza peste un milion de oameni in PL si raman acolo si niciunul nu se plange ca i se incalca drepturile? Probabil ca inca nu le-au spus expertii ca sunt discriminati.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Liliana Ruse
Liliana Ruse
1997 - absolvent al Facultății de Sociologie, Psihologie, Pedagogie Universitatea București, specializarea sociologie 2023 - Master in Relații Internaționale, Facultatea de Științe Politice, Universitatea București 1997 - 2001 Reporter și editor la agent de presa Mediafax 2001- 2005 - reporter la Secția de politică internă Adevarul 2005-2009 reporter la Secția de politică internă Gândul 2009- 2010 senior editor Realitatea TV 2010 - prezent senior editor, realizator Ultima Oră la România Tv

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro