sâmbătă, ianuarie 23, 2021

Altii, altfel despre ICR

Stim cu totii ce au spus despre Institutul Cultural Roman Victor Ponta, Mihai Gadea sau (din pacate) Mircea Diaconu.

Poate ca ar trebui sa stim ce au spus si altii, din alte tari si de alta factura. Fara comentarii, doar citatele.

Carl XVI Gustaf, Regele Suediei: “Relatiile dintre tari nu se bazeaza numai pe contacte politice si economice. Deseori, promotorii culturii, fie ca este vorba de muzica, arta sau literatura, sunt cei care contribuie la adevarata consolidare a legaturilor si apropierii dintre doua natiuni. De mai bine de un an, avem privilegiul de a cunoaste cultura romana in toate formele ei datorita Institutului Cultural Roman de la Stockholm, situat in apropierea Palatului Regal, pe Bulevardul Skeppsbron. Intensa activitate a acestui institut inseamna mult pentru cunoasterea mostenirii culturale romanesti in Suedia.”

Plácido Domingo: “Tin sa multumesc in mod deosebit Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanistica de la Venetia pentru onoarea pe care ne-a facut-o organizand acest concert, la Teatrul La Fenice, alaturi de castigatorii editiei din 2010 a Operalia – The World Opera Competition.”

Dieter Kosslick, directorul Festivalului International de Film de la Berlin (Berlinale 2011): “Apreciez foarte mult filmele venite dintr-o tara mica, care face parte din Europa Centrala, care ajung in Germania dar si la Festivalul de Film de la Berlin prin Institutul Cultural Roman“.

Lidia Jorge: ”Atunci cand pe glob se vorbeste despre Institutul Cultural Roman, toti cei care cunosc activitațile filialei din Lisabona o apreciaza drept una dintre cele mai dinamice din cate a deschis Romania pe diverse meridiane. E de admirat diversitatea initiativelor ICR Lisabona in varii domenii artistice – muzica, cinema, arte plastice, literatura, arte scenice.“

Philip Roth: ”Dupa ce-am vazut celebrarea lui Norman Manea, mi-as dori si eu ca ICR New York sa-mi organizeze aniversarea. Dar vreau patru zile in loc de doua…”

Larry Rother, The New York Times: „Aceasta nu este prima data cand Film Society si Institutul Cultural Roman din New York si-au unit fortele. In 2008, cand Noul Val al filmului romanesc incepea sa straluceasca, cele doua institutii au colaborat in organizarea unei retrospective de film romanesc clasic si contemporan. Insa noua colaborare, care coincide cu aniversarea a 10 ani de la aparitia primelor filme romanesti considerate a fi parte din Noul Val, s-ar putea dovedi mult mai indelungata.“

Torbjörn Elensky, Axess: „Principalul produs de export al Romaniei este cultura. Aceasta țara ne arata ca la baza identitații europene stau istoria, tradițiile și amintirile comune, precum si un schimb de valori care dureaza de secole. (…) Nimeni dintre cei ce implicați in viața culturala a Stockholmului din ultimii ani n-a putut sa nu remarce activitatea Institututului Cultural Roman de la Stockholm.Tari mari, cum ar fi Germania, Franta, Spania si Italia, au de decenii incoace institute bine consolidate la Stockholm, foarte importante pentru schimburile culturale, cu oferte culturale ce cuprind cursuri de limba, proiectii de filme, expozitii de arta si seminarii ambitioase cu scriitori invitati. Cu toate acestea, Romania se remarca printr-o activitate si mai ambitioasa si printr-un networking sistematic. (…) N-ai cum sa nu fii entuziasmat de programul ambitios al ICR Stockholm si de contributia institutului la sporirea schimburilor culturale intre Suedia si Romania.“

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. exercitiu de umor amar: ce vor spune personajele de acum inainte? Regele Suediei Am incercat sa citesc cartea lui Iliescu „influenta castorilor asupra inundatiilor”, dar adormeam. Noroc ca am imprumutat cartea, dar nu mai stiu de unde.

    • Limbajul de sorginte proletcultista în care a fost scrisă această OUG anticipează direcția în care se va îndrepta Institutul Cultural Român condus de politruci numiți prin ordin de partid:

      „Având în vedere necesitatea consolidării şi amplificării, sub diferite forme, a relaţiilor culturale cu comunităţile româneşti de peste hotare, în scopul păstrării şi perpetuării identităţii naţionale, deziderat de o importanţă deosebită în contextul fenomenului de globalizare, inclusiv culturală, (…)

      luând în considerare faptul că neadoptarea măsurilor propuse prin prezenta ordonanţă de urgenţă va duce, pe de o parte, la prelungirea efectelor profund negative ale unor stări de lucruri care tind să afecteze, cu titlu de permanenţă, sentimentul de apartenenţă la naţiunea română a celor stabiliţi, vremelnic, în alte state (…) Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.”

      Dacă doriți să opriți agresiunea politicienilor asupra uneia dintre puținele instituții românești care promovează cultura românească contemporană așa cum aceasta merită, veniți duminică, 17 iunie la ora 15h00 în Piața Universității, cu cărți, instrumente muzicale sau obiecte de artă, și treceți succesiv de pe o parte pe cealaltă a străzii, înainte și înapoi, fără a încalcă regulile de circulație și fără a scanda sloganuri, dar suficient de des încât să atrageți atenția trecătorilor.

      Nu rămâneți indiferenți față de încercările de suprimare a libertății de exprimare culturală și artistică! Opriți politizarea Institutului Cultural Român!

      • Era mai simplu o aprobare de demonstratie nu o plimbare pe trecerea de pietoni. E jenant sa te ascunzi. Cati vin asta e, vorba unuia: Tu, ba, de ce nu stirgi URA! Ceausescu!? R: Eu o tin in mine.” Dar macar e legal. Un concert ar fi o idee si mai buna. Dar trebuie organizare. ONG-uri, mai stati?

  2. Cine, mă, Philip Roth, ăla care în Complexul lui Portnoy aproape că atins gradul de pornografie şi promiscuitate al Poneiului Roz? E drept, şi marele nostru scriitor Ion Creangă a scris povestea unei anumite părţi anatomice, dar nu ne mîndrim cu asta chiar aşa pe faţă. Noi avem nevoie de o cultură sănătoasă, care să formeze caractere frumoase. Nu pornografiei, da educaţiei sexuale. N-avem nevoie de Patapievici cu ponei roz, ci de personalităţi respectabile, cum e domnul Primar Radu Mazăre, care şi-a rupt din timpul său preţios pentru a iniţia copii de grădiniţă în tainele sexului.

  3. Daca inlocuirea conducerii ICR s-ar fi facut normal (chiar cu trecerea Institutului in custodia Parlamentului), la termen, ca nimeni nu-i de neinlocuit, nu vi s-ar fi parut ca ceva nu e normal in Romania? Asa trebuia sa se intimple ca sa stim unde traim.

  4. romanii au o traditie in a-si sustine si fi manipulati de tradatori, formatorii lor, unii exponenti ai culturi; asa a fost instaurat communismul si linsati milioane de patrioti, cu ajutorul acestor tembeli romani fara coloana. deci, d-lor, patpapievici este un agent care lucreaza pentu straini si nu pateste ce patesc tradatori in alte tari, ba mai mult subalternii ii organizeaza meeting, scriu articole si obtin adepti labili de partea lor, in acest caz cu precadere artisti. dispretul lui pentru natiunea romana este transparent in scrierile lui si astfel devine elocventa cauza si clanul ce a monopolizat ICR-ul si produsele culturale din Romania. filmele realizate in ultimii 20 de ani, cu monopol de fiinantare pentru un singur grup, prezentate in state si nu numai, au un mesaj comun, acela ca natiunea romana este tembela, sarantoaca, inapoiata, eventual criminala si nimic pozitiv de subliniat; acestea sunt perceptiile americanilor invitati la vizionari; sa nu mai vorbim de puerila realizare, ce denota o lipsa de cunoastere, concept si talent in filmmaking. deci, pe ce criteriu acestia au obtinut bani, altul decat a face un deserviciu filmului romanesc si a denigra imaginea Romaniei pe bani publici? nu-i asa, de ce sa nu ne platim uzurpatorii din bani poporului, ca doar suntem o natie toleranta, care sistematic nu stie sa-si descopere si promoveze adevaratele talente, umbrite de gang-uri cu agenda si tact in persuasiune, sau mai nou le saluta plecarea in masa din tara? cat poate fi vina guvernului pentru incapacitatea indivizilor de a intelege conceptul manipularii maselor si a ramane la stadiu de gandire si atitudine a victimei lipsita de initiativa si solutii concrete, ramasa in inertia comoda a lamentariii conceptului static si de dependenta comunist, in acest caz artistii romani, care in loc sa se informeze cum se instaureaza pe piata libera produsul artistic, posteaza ineptii pe net, se plang, sau dau vina pe altii? Responsabilitatea individuala determina initiative si solutii, cerseala si negativitatea determina sub-valoare si stagnare.

    • Ultima data cand am verificat, valoarea culturala nu se decidea ori legitima in Parlament. De fapt ultimele decenii au aratat ca principalii reprezentanti ai culturii romanesti s-au afirmat IN CIUDA lipsei de sprijin in Parlament.
      Ce inseamna marea cultura? Pavel Corut? Adrian Paunescu? Corneliu Vadim Tudor? Cati dintre acestia sunt universal recunoscuti? Care dintre acesti „scriitori” „de casa” a primit premiul Nobel?
      Supliment: ce reprezinta Sergiu Nicolaescu in cultura cinematografica?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Sorin Cucerai
Sorin Cucerai
Absolvent al Facultatii de Filosofie din Bucuresti, este filosof si publicist. A publicat traduceri din John Locke si numeroase articole si eseuri pe teme de filosofie politica, etica si actualitate.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

O variantă modernă a poveștii cu vulpea bearcă: „Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a calculat că mai avem circa 60 de...

Dacă ați fi participat în iulie 2015 la lucrările Conferinței dedicate Anului Internațional al Solurilor, desfășurate în Colorado sub auspiciile Organizației pentru...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

Radiografia dezastrului industriei energetice românești în 10 ani

Cifrele nu mint, sunt luate din site-ul Transelectrica și puse în tabele și grafice pentru a trage concluziile. Am extras datele SEN...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.