luni, mai 16, 2022

Altii, altfel despre ICR

Stim cu totii ce au spus despre Institutul Cultural Roman Victor Ponta, Mihai Gadea sau (din pacate) Mircea Diaconu.

Poate ca ar trebui sa stim ce au spus si altii, din alte tari si de alta factura. Fara comentarii, doar citatele.

Carl XVI Gustaf, Regele Suediei: “Relatiile dintre tari nu se bazeaza numai pe contacte politice si economice. Deseori, promotorii culturii, fie ca este vorba de muzica, arta sau literatura, sunt cei care contribuie la adevarata consolidare a legaturilor si apropierii dintre doua natiuni. De mai bine de un an, avem privilegiul de a cunoaste cultura romana in toate formele ei datorita Institutului Cultural Roman de la Stockholm, situat in apropierea Palatului Regal, pe Bulevardul Skeppsbron. Intensa activitate a acestui institut inseamna mult pentru cunoasterea mostenirii culturale romanesti in Suedia.”

Plácido Domingo: “Tin sa multumesc in mod deosebit Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanistica de la Venetia pentru onoarea pe care ne-a facut-o organizand acest concert, la Teatrul La Fenice, alaturi de castigatorii editiei din 2010 a Operalia – The World Opera Competition.”

Dieter Kosslick, directorul Festivalului International de Film de la Berlin (Berlinale 2011): “Apreciez foarte mult filmele venite dintr-o tara mica, care face parte din Europa Centrala, care ajung in Germania dar si la Festivalul de Film de la Berlin prin Institutul Cultural Roman“.

Lidia Jorge: ”Atunci cand pe glob se vorbeste despre Institutul Cultural Roman, toti cei care cunosc activitațile filialei din Lisabona o apreciaza drept una dintre cele mai dinamice din cate a deschis Romania pe diverse meridiane. E de admirat diversitatea initiativelor ICR Lisabona in varii domenii artistice – muzica, cinema, arte plastice, literatura, arte scenice.“

Philip Roth: ”Dupa ce-am vazut celebrarea lui Norman Manea, mi-as dori si eu ca ICR New York sa-mi organizeze aniversarea. Dar vreau patru zile in loc de doua…”

Larry Rother, The New York Times: „Aceasta nu este prima data cand Film Society si Institutul Cultural Roman din New York si-au unit fortele. In 2008, cand Noul Val al filmului romanesc incepea sa straluceasca, cele doua institutii au colaborat in organizarea unei retrospective de film romanesc clasic si contemporan. Insa noua colaborare, care coincide cu aniversarea a 10 ani de la aparitia primelor filme romanesti considerate a fi parte din Noul Val, s-ar putea dovedi mult mai indelungata.“

Torbjörn Elensky, Axess: „Principalul produs de export al Romaniei este cultura. Aceasta țara ne arata ca la baza identitații europene stau istoria, tradițiile și amintirile comune, precum si un schimb de valori care dureaza de secole. (…) Nimeni dintre cei ce implicați in viața culturala a Stockholmului din ultimii ani n-a putut sa nu remarce activitatea Institututului Cultural Roman de la Stockholm.Tari mari, cum ar fi Germania, Franta, Spania si Italia, au de decenii incoace institute bine consolidate la Stockholm, foarte importante pentru schimburile culturale, cu oferte culturale ce cuprind cursuri de limba, proiectii de filme, expozitii de arta si seminarii ambitioase cu scriitori invitati. Cu toate acestea, Romania se remarca printr-o activitate si mai ambitioasa si printr-un networking sistematic. (…) N-ai cum sa nu fii entuziasmat de programul ambitios al ICR Stockholm si de contributia institutului la sporirea schimburilor culturale intre Suedia si Romania.“

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. exercitiu de umor amar: ce vor spune personajele de acum inainte? Regele Suediei Am incercat sa citesc cartea lui Iliescu „influenta castorilor asupra inundatiilor”, dar adormeam. Noroc ca am imprumutat cartea, dar nu mai stiu de unde.

    • Limbajul de sorginte proletcultista în care a fost scrisă această OUG anticipează direcția în care se va îndrepta Institutul Cultural Român condus de politruci numiți prin ordin de partid:

      „Având în vedere necesitatea consolidării şi amplificării, sub diferite forme, a relaţiilor culturale cu comunităţile româneşti de peste hotare, în scopul păstrării şi perpetuării identităţii naţionale, deziderat de o importanţă deosebită în contextul fenomenului de globalizare, inclusiv culturală, (…)

      luând în considerare faptul că neadoptarea măsurilor propuse prin prezenta ordonanţă de urgenţă va duce, pe de o parte, la prelungirea efectelor profund negative ale unor stări de lucruri care tind să afecteze, cu titlu de permanenţă, sentimentul de apartenenţă la naţiunea română a celor stabiliţi, vremelnic, în alte state (…) Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.”

      Dacă doriți să opriți agresiunea politicienilor asupra uneia dintre puținele instituții românești care promovează cultura românească contemporană așa cum aceasta merită, veniți duminică, 17 iunie la ora 15h00 în Piața Universității, cu cărți, instrumente muzicale sau obiecte de artă, și treceți succesiv de pe o parte pe cealaltă a străzii, înainte și înapoi, fără a încalcă regulile de circulație și fără a scanda sloganuri, dar suficient de des încât să atrageți atenția trecătorilor.

      Nu rămâneți indiferenți față de încercările de suprimare a libertății de exprimare culturală și artistică! Opriți politizarea Institutului Cultural Român!

      • Era mai simplu o aprobare de demonstratie nu o plimbare pe trecerea de pietoni. E jenant sa te ascunzi. Cati vin asta e, vorba unuia: Tu, ba, de ce nu stirgi URA! Ceausescu!? R: Eu o tin in mine.” Dar macar e legal. Un concert ar fi o idee si mai buna. Dar trebuie organizare. ONG-uri, mai stati?

  2. Cine, mă, Philip Roth, ăla care în Complexul lui Portnoy aproape că atins gradul de pornografie şi promiscuitate al Poneiului Roz? E drept, şi marele nostru scriitor Ion Creangă a scris povestea unei anumite părţi anatomice, dar nu ne mîndrim cu asta chiar aşa pe faţă. Noi avem nevoie de o cultură sănătoasă, care să formeze caractere frumoase. Nu pornografiei, da educaţiei sexuale. N-avem nevoie de Patapievici cu ponei roz, ci de personalităţi respectabile, cum e domnul Primar Radu Mazăre, care şi-a rupt din timpul său preţios pentru a iniţia copii de grădiniţă în tainele sexului.

  3. Daca inlocuirea conducerii ICR s-ar fi facut normal (chiar cu trecerea Institutului in custodia Parlamentului), la termen, ca nimeni nu-i de neinlocuit, nu vi s-ar fi parut ca ceva nu e normal in Romania? Asa trebuia sa se intimple ca sa stim unde traim.

  4. romanii au o traditie in a-si sustine si fi manipulati de tradatori, formatorii lor, unii exponenti ai culturi; asa a fost instaurat communismul si linsati milioane de patrioti, cu ajutorul acestor tembeli romani fara coloana. deci, d-lor, patpapievici este un agent care lucreaza pentu straini si nu pateste ce patesc tradatori in alte tari, ba mai mult subalternii ii organizeaza meeting, scriu articole si obtin adepti labili de partea lor, in acest caz cu precadere artisti. dispretul lui pentru natiunea romana este transparent in scrierile lui si astfel devine elocventa cauza si clanul ce a monopolizat ICR-ul si produsele culturale din Romania. filmele realizate in ultimii 20 de ani, cu monopol de fiinantare pentru un singur grup, prezentate in state si nu numai, au un mesaj comun, acela ca natiunea romana este tembela, sarantoaca, inapoiata, eventual criminala si nimic pozitiv de subliniat; acestea sunt perceptiile americanilor invitati la vizionari; sa nu mai vorbim de puerila realizare, ce denota o lipsa de cunoastere, concept si talent in filmmaking. deci, pe ce criteriu acestia au obtinut bani, altul decat a face un deserviciu filmului romanesc si a denigra imaginea Romaniei pe bani publici? nu-i asa, de ce sa nu ne platim uzurpatorii din bani poporului, ca doar suntem o natie toleranta, care sistematic nu stie sa-si descopere si promoveze adevaratele talente, umbrite de gang-uri cu agenda si tact in persuasiune, sau mai nou le saluta plecarea in masa din tara? cat poate fi vina guvernului pentru incapacitatea indivizilor de a intelege conceptul manipularii maselor si a ramane la stadiu de gandire si atitudine a victimei lipsita de initiativa si solutii concrete, ramasa in inertia comoda a lamentariii conceptului static si de dependenta comunist, in acest caz artistii romani, care in loc sa se informeze cum se instaureaza pe piata libera produsul artistic, posteaza ineptii pe net, se plang, sau dau vina pe altii? Responsabilitatea individuala determina initiative si solutii, cerseala si negativitatea determina sub-valoare si stagnare.

    • Ultima data cand am verificat, valoarea culturala nu se decidea ori legitima in Parlament. De fapt ultimele decenii au aratat ca principalii reprezentanti ai culturii romanesti s-au afirmat IN CIUDA lipsei de sprijin in Parlament.
      Ce inseamna marea cultura? Pavel Corut? Adrian Paunescu? Corneliu Vadim Tudor? Cati dintre acestia sunt universal recunoscuti? Care dintre acesti „scriitori” „de casa” a primit premiul Nobel?
      Supliment: ce reprezinta Sergiu Nicolaescu in cultura cinematografica?

  5. Eu sînt un om simplu.
    Cu sau fără ICR, viata mi se pare la fel.

    De ce se înfurie oamenii fini, de genul susținătorilor ICR în cheie Patapievici, cind spun asa vorbe?
    Întreb retoric.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Sorin Cucerai
Sorin Cucerai este publicist-comentator. De-a lungul timpului a publicat pentru Curentul, Cotidianul, Prezent, Finanțiștii și Ziarul de Iași. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București, cu specializarea filosofie moral-politică. Este Junior Research Fellow al Centro per l'Europa centro-orientale e balcanica, Università di Bologna, Italia și membru fondator al Societății Române de Științe Politice.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro