Prietenul Cristi Pantazi a scris aici o analiză interesantă despre cum s-a modificat în ultimii ani strategia Bucureştiului faţă de Moldova. Discuţia mi se pare importantă, inclusiv pentru perioada care urmează. Ideea lui Cristi ar fi că noi am pompat peste Prut mai puţină retorică geopolitică de ceva vreme încoace, şi mai multă muncă de teren. Factual asta e adevărat, dar nu sunt de acord cu implicaţia că asta ar fi fost în virtutea unui plan abil care iată, dă rezultate prin alegerea Maiei Sandu. După părerea mea rezultatul de la urne nu are mare legătură cu ce am făcut sau n-am făcut noi pentru Moldova, din păcate; nu cred că la Bucureşti cineva are vreun merit.
Cu alte cuvinte, ideea că noi am tot călcat-o periodic în picioare pe Maia Sandu pentru că am fost foarte şmecheri, pe un plan, ca să o facem mai votabilă de către moldovenii româno-sceptici şi să nu se prindă ruşii că-i de-a noastră, nu mi se pare că ţine.
Da, România a fluturat mai puţine steaguri, finanţând în schimb grădiniţe, ambulanţe, şi alte lucruri utile. Dar de ele se putea folosi orice guvern din Chişinău, dacă nu era incompetent şi rata gestiunea pandemiei. Cu aceleaşi măsuri am ajutat înainte şi guvernele oligarhului Plahotniuc, ca şi pe cel de acum. La fel, am susţinut întotdeauna drumul pro-UE al Moldovei şi am fost inexplicabil de generoşi la pungă şi modeşti la condiţionalităţi atunci când la conducere erau “our sons of a bitch”.
Doar nerozia şi obstinaţia în a-şi rata orice şansă de bună guvernare au erodat baza electorală a actualei puteri dominată de socialiştii preşedintelui pro-rus, nu faptul că circulă prin Găzăuzia microbuze şcolare galbene donate de România (acolo s-a votat în continuare 95% Dodon). De fapt, cu excepţia ultimului an de zile, noi am fost totdeauna echidistanţi între hoţi şi oamenii cinstiţi din Moldova, ceea ce nu-i chiar un punct de glorie al relaţiei noastre speciale.
Ba chiar mai mult decât atât: în vreme ce cu o mână plăteam ambulanţe, cu ailaltă finanţam tot de la Bucureşti, din acelaşi buget public, canale de dezinformare care turnau lături peste Maia Sandu şi partidul ei, plus editoriale care explicau că tot partidele urmăritului penal Plahotniuc reprezintă viitorul, civismele astea gen PAS fiind naivităţi de copii. Deoarece unii chiar aşa credeau, iar alţii îi erau (şi încă sunt) datori personal oligarhului care, chiar şi urmărit internaţional, pare că trece prin România ca vodă prin lobodă, când vrea el. Kompromatul anti-PAS a constat în activităţi sistematice, derulate până în preajma campaniei, nu episoade întâmplătoare.
În concluzie, una peste alta, Cristi raţionalizează prea mult retrospectiv ceea ce a fost de fapt o bâjbâială a statului român faţă de Republica Moldova în ce priveşte politica internă, de tip stop-and-go, întinsă pe ani de zile, cu indecizie şi mingea plimbată între instituţii. Şi aia bruiată grosolan de tot felul de interese înguste, personale. Deci nu atât răbdare strategică, cât lipsă de interes şi coordonare.
Oare ce se poate ascunde sub – praful de pe toba – alegerilor din Republica Moldova ? Maia Sandu cistiga alegerile , presedintele Iohannis anunta imediat o vizita de stat in Republica Moldova . Intilnirea avuta , cu putin timp in urma , intre Maia Sandu si cancelarul Merkel , Cele doua premii OTTO ce Mare si CAROL cel MARE oferite presedintelui Iohannis , impreuna cu feliciatarea presedintelui Putin adresata catre Maia Sandu in urma cistigari alegerilor , felicitare venita imediat dupa alegeri , poate ar trebui sa ne modifice intelegerea .
De ce să se ascundă ceva dedesubt? Poate ce vezi, chiar aia e
Desigur ca stiu asta . Evenimentele se intimpla -pur si simplu- ceeea ce urmeza este insa altceva . Ceea ce am zis , ca propozitie initiala ,era doar o simpla intrebare .
Ce sa zic?
Si dvoastra aveti dreptate, si prietenul dvoastra.
Mai ales cind dl Pantazi afirma la firul ierbii:
„A fost o decizie clară pe linia Ministerului de Externe – Cotroceni – CSAT și întregul stat s-a aliniat.”
Observati? afirmatia e rimata, dar nu ni se spune clar cind a inceput „o decizie clară pe linia Ministerului de Externe – Cotroceni – CSAT”.
„De câțiva ani,” este foarte vag spus. Sa intelegem ca doar odata cu instalarea noului guvern?
NB,
a facut Romania destul pentru Republica Moldova? pentru ca sa cistige Maia Sandu prezidentialele? poate ca nu cit ar fi putut. Dar a contribuit.
– ce a putut face RFG pentru DDR pina nu a cazut zidul Berlinului?
– ce poate face Coreea de Sud pentru Coreea de Nord?
Chiar daca nu geografic, intre Romania si Republica Moldova este Rusia (si Germania, as zice). E greu.
”Bîjbîiala statului român față de Republica Moldova ” este una singură. De trei decenii post 1989 . Si pe ”intern” și pe ”extern ”: ascunderea sub preș a ”REÎNTREGIRII ROMÂNIEI ” . De acolo ”de sub preș” va trebui să iasă și SIGUR VA IEȘI, Vrem sau nu vrem să ne ascundem după dește .
Astept sa vad pasi concreti in directia europei. Pana atunci habar nu am cine si ce acolo.
Deocamdata observ ca personal a castigat ea, dar din punct de vedere al tarii, oamenilor, parcursului european a mers inapoi in ultimii ani. Sa vedem, poate un pas inapoi e de fapt pentru a regasi drumul corect.
Noua la toti ne place sa avem tabere, sa-i laudam, sa ne uitam la fotbal. Dar eu nu sunt amator de fotbal, eu vreau sa vad ca avem alarme de incendiu peste tot, ca avem o infrastructura de transport, avem niste localitati in care vrei sa traiesti, si deocamdata nu vad sa se indrepte acolo in fapte, doar in discursuri victorioase dupa care avem de obicei o surpriza.
Noroc ca avem un presedinte care nu se lasa antrenat si manat de fel si fel de „sentimente nationale”, unul caruia nu-i clocoreste singele, a ramas calm pana ce moldovenii singuri si-au limpezit apele acum el putand fara ca cineva sa-i poata imputa amestec in treburile unui stat suveran sa reia dialogul in conditii civilizate europene cu presedinta nou aleasa pe acceasi lungime de unda.
„Am altă părere decât G4Media despre relaţia România-Moldova”
Mă bucur sincer că autorul articolului are, cu privire la aspectul specificat al relației România-Moldova, aceeași părere ca și mine.
Aș fi foarte bucuros dacă am avea aceeași opinie și în privința abordării pe care site-ul menționat de domnul Sorin Ioniță o are față de ambasadorul Statelor Unite ale Americii la București, domnul Adrian Zuckerman.
(Știu, pare că n-are legătură una cu alta, dar poate că are…)
Este greu sa gestionezi așteptările uriase ale unei populații atat de sărace ca in Basarabia.
Doamna Sandu pare sa fie mai capabila decat toti presedintii Romaniei de dupa 1990 dar o așteaptă o sarcina mult mai grea decat celor 4 președinți romani. Reașezarea pieselor pe eșichierul politic european este singura speranta si nu stiu ce va trebui sa ofere UE Rusiei ca acesta din urma sa-si ia mana de pe Basarabia.
Pe BASARABIA sunt puse mai multe mîini, nene CINICULE ! Preferi pe vreuna ? Ribbentrop – Molotov redivivus ?Iar mai deprate ce facem ? CONTEMPLĂM, contemplăm …? O punem de-o șuetă ?
Daca Ribbentrop – Molotov redivivus înseamnă ca Basarabia sa intre in UE, bring it on!
Chiar avem nevoie de ca. 2 milioane de saraci ? de o minoritate rusa cu
legaturi puternice catre rasarit ? sistemele noastre sociale sunt de pe acum la pamant !!
Fiindca o buna parte sunteti lenosi si nu lucrati. Moldovenii is saraci material, dar harnici si bogati la suflet. Noi nu suntem urati de o Europa intreaga de exemplu.
Faptul ca povestea cu „reintregirea” continua sa fie repetata in practic aceeasi forma lipsita de orice substanta de vreo 30 de ani nu inceteaza sa ma surprinda. Nu par sa o descurajeze:
– nici faptul ca, in mod mai mult decat evident, nu exista nici un fel de apetit pentru asa ceva in „Republica Modova” (iata, ca sa obtii abia 55% din voturi trebuie sa nu o mentionezi; unde salasluieste, asadar, dorul de Unire al „fratilor de peste Prut”?)
– nici constatarea factuala ca, in ultimii 214 ani, acel teritoriu a facut parte din Romania vreme de numai 25 de ani (incluzand si 3 ani de razboi); cand maghiarii au propriile porniri unioniste ii criticam ca nu sunt realisti, desi in ultimii 214 ani Transilvania a facut parte din teritoriul Ungariei (si, pentru puristi, al Imperiului Habsburgic intre 1806 si 1867), vreme de 118 ani !
– nici ingrijorarea ca absorbtia unei economii nefunctionale si generatoare a unui PIB/loc de vreo 5 ori mai mic este reteta cvasi-sigura a unei catastrofe economice in „Romania reintregita”
– nici gandul ca dublarea numarului de cetateni minoritari (dar cu instincte iredentiste bine conturate si sustinere neconditionata de la „patriile-mama”, ca nu va fi fiind Romania singura indrituita la aceasta descriere) poate declansa, mai ales intr-un context international mai fluid decat oricand din perioada interbelica pana acum, evolutii impredictibile si necontrolabile.
Dar si daca am matura toate „caveat-urile” de mai sus cu suprema obiectie ca nu sunt demne de un adevarat patriot roman, tot raman cel putin doua aspecte pe care „unionistii” nu s-au caznit pana acum sa ni le desluseasca:
1. Ce se intampla cu Transnistria? O „primim” si pe ea? Dincolo de detaliul marunt ca acolo se afla trupe sovietice, ce motiv rezonabil putem invoca? „Dreptul istoric” nu prea ne-ar da dreptate (afara de cazul in care invocam o incerta succesiune dacica), iar „dreptul la autodeterminare” nici atat.
2. Ce vom face cu „Autonomia Gagauza”? O respectam, continuand insa sa o refuzam „Tinutului Secuiesc”? Sau o desfiintam, hranind si perpetuand astfel legenda interbelica a bocancului soldatului roman pe grumazul neajutoratului minoritar din Basarabia?
Am convingerea ca toate aceste aspecte sunt esentiale. Faptul ca „unionistii” nu le abordeaza si nu incearca sa explice cum pot fi ele confruntate/solutionate nu poate fi privit altfel decat ca dovada unei neseriozitati de neiminaginat si de neacceptat. Pana cand discursul „unionist” nu va incorpora aceste aspecte, el nu va proba altceva decat ca este neserios, nesincer si determinat de alte considerente.
@ Dragos Negrescu _ „in ultimii 214 ani, acel teritoriu a facut parte din Romania vreme de numai 25 de ani (incluzand si 3 ani de razboi); cand maghiarii au propriile porniri unioniste ii criticam ca nu sunt realisti, desi in ultimii 214 ani Transilvania a facut parte din teritoriul Ungariei…”
Iertați-mă, d-le Dragos Negrescu, dar pentru o bună înțelegere a textului dumneavoastră, cred că este necesară o precizare. Când vă referiți la minoritarii maghiari care „ au propriile porniri unioniste” ați dorit, probabil să-i comparați cu etnicii ruși din R Moldova, care ar dori să se unească cu Rusia (moștenitoarea URSS), nu-i așa?
…Că altfel, comparația ar fi totalmente improprie. Și, mai ales, improprie pentru că în perioada selectată de dumneavoastră din istorie (fără îndoială, una aleasă aleatoriu), Transilvania a fost parte a unui imperiu, din care a făcut parte și Ungaria. Adică, nici istoricii maghiari – dl V Orban nu este istoric de profesie ci, după știința mea, jurist – nu știu să fi spus că Transilvania ar fi fost parte a Ungariei, ci unele teritorii transilvane.
Prin urmare, vorbind despre revenirea teritoriilor istorice românești, ocupate de tancurile sovietice, la țara de la care au fost rupte, vă referiți cumva exclusiv la cele de până la Nistru?
P.S. Îndrăznesc să propun – iar dumneavoastră puteți, desigur, prelua propunerea – ca, din pricina discrepanțelor economice grave între celelalte regiuni ale României și Moldova (cea dintre Carpați și Prut, mai ales regiunea N-E, cu un PIB de 3 ori mai mic decât B-IF, „o catastrofă economică” pentru România), să cedăm regiunea N-E către Republica Moldova, pentru a scăpa de dificultatea administrării ei.
Daca tot recurgem sa paralele istorice, oricat nu ne-ar placea asta, povestea cu doua secole de apartenenta a Transilvaniei la Ungaria nu prea tine si mai puțin cea cu apartenența doar de la 1867 la 1918. Transilvania a făcut parte din structurile de putere si din civilizația mangiara aproape un mileniu.
Aurel Ioan Pop a publicat prima istorie ceva mai echilibrata a Transilvaniei, in care sunt prezentate pe larg contribuțiile maghiarilor la progresul acestei provincii.
Basarabia a făcut parte din voievodatul Moldovei un timp mult mai scurt (vreo 420 ani). Plus perioada de dupa 1918 cca 450 ani de apartenență la spatiul romanesc.
Stimate domn,
Intr-adevar, i-am comparat pe minoritarii maghiari cu eventualii viitori minoritari rusi. Iar perioada pe care am mentionat-o nu a fost selectata aleatoriu: 214 ani este timpul care a trecut de la „Pacea de la Bucuresti” (Manuc-bei etc). Nu mi se pare nerezonabil sa consider ca acelasi timp a curs de atunci incoace si pentru altii.
In fine, o discrepanta de 3:1 intre regiunea cea mai saraca si cea mai bogata (care este puternic „dopata” de Bucuresti) nu este comparabila cu o discrepanta de 5:1 intre o eventuala noua regiune si MEDIA tuturor celorlalate (incluzand N-E).
Intreaga mea ascendenta paterna fiind din judetul Vaslui, nu ma numar printre cei care persifleaza „regiunea N-E”. In fond, Moldova de la vest de Prut a fost singura tara pe care am avut-o intre decembrie 1916 si noiembrie 1918, iar taranii din judetele ei, impreuna cu cei din judete precum Vlasca, Romanati sau Teleorman sunt cei care au murit pentru „Romania Mare”. Nestiind (iar daca ar fi stiut, nepasandu-le) ca dupa vreo suta de ani urmasii lor vor fi tinta ironiilor asa-zis subtiri ale ardelenilor (ascendenta mea materna) la adresa „miticilor”.
”PUNCTUL 1” (sic !) Despre care TRANSNISTRIE vorbești dom NEGRESCU ? Desprea cea cu ”capitala” la BALTA a fostei RSSA MOLDOVENEASCĂ sau despre cea cu ”capitala ” la TIRASPOLUL… răsculat la existența Republicii Moldova și …trecut sub protecția CUC (Comisia unificată de control) a numitului și celebrului format 5 plus 2 ? Poate ne ajută în deslușiri dom IONIȚĂ, care umblă des prin zonă, stie exact unde este SĂNĂTĂUCA, DUBĂSARI, REZINA etc nu ca noi, care n-am văzut vreodată-n viața noastră vreo hartă a …”zonei de contact” ! Despre care ”drept istoric „ vorbești
”PUNCTUL 2”- Autonomia GAGAUZA ( pe numele ei exact UNITATEA TERITORIALĂ AUTONOMĂ GAGAUZIA în limba ”moldovenească ”,iar pe turcește, (pentru că turci etnici se identifică de religie ortodoxă), GAGAUZ ERYT. ”Bocancul soldatului român pe grumazul neajutoratului minoritar din BASARABIA ” ca legendă interbelică ? Creată de …unioniști care nu le abordează ? Păi, le abordează, dom NEGRESCU ! Dacă matale n=ai auzit de istorici precum GH. COJOCARU, OCTAVIAN ȚÎCU, ANATOL PETRENCU ,ALEXANDRU MOȘANU etc , nici de Academia de Stiințe a MOLDOVEI cine-i de vină ? Europa Liberă care-i consultă ,citează ,le ia interviuri ? Cine-i de vină că nu ai citit, de pildă ,ISTORIA BASARABIEI de ION NISTOR ? Editura Humanitas unde a apărut ?
Si pentru că discuția o dată declanșată de VICTORIA doamnei PRESEDINTE Maia Sandu nu mai are cum da înapoi, ci numai înainte ,răspunsurile și răspunderile UNIONISTILOR DE PRETUTINDENI nu se mai pot eluda, amîna ,neglija…! DIMPOTRIVĂ ! De aceea, am rugămintea insistentă ca HN prin platforma CONTRIBUTORS să invite la dezbaterea ideilor dumitale, dom NEGRESCU , cele mai autorizate voci unioniste din BASARABIA. Cu mîna pe inimă-ți spun. este de unde !!
PS – Rog să nu mi se monitorizeze (citiți cenzureze ) opinia si invitația făcută , MULTUMESC .
Stimate domn,
Mi-am permis sa ma refer la Transnistria strict legat de ipoteza „reintregirii” care, nu ma indoiesc ca ati observat, nu mi se pare realista. Altminteri, ca cetatean roman, nu mi se pare excesiv ca am opinii despre un teritoriu care ar putea face parte din tara „pe care o cunosc cel mai bine”. Va asigur ca am auzit de Academia de Stiinte a Moldovei, dar nu mai mult de atat. Si imi permit sa va atrag atentia asupra faptului ca un nume respectuos cu adevarul istoric al acestei reputate institutii ar trebui sa includa denumirea „Basarabia” sau „Modova de Est”. Pentru ca altminteri pot aparea confuzii, voite sau nu. Mai precis, dupa anexarea in 1806 a unei parti a Moldovei de catre Imperiul Tarist, a ramas un stat moldovean. Acel stat, subiect de drept international recunoscut ca atare, avea sa fuzioneze cu un altul, proces care s-a petrecut grosso modo in anii 60 ai secolului XIX. Moldova lui Stefan cel Mare nu o mai fi existat, dar succesoarea ei in drept a fost, fara discutii posibile, statul in care Cuza a fost ales domnitor la 5 ianuarie 1859. Mi-am permis acest excurs cam lung pentru ca observ ca diversi cetateni ai „Republicii Modova” incearca sa inchege o teorie a Moldovei lui Stefan cel Mare care este pe nedrept vaduvita de partea ei dintre Prut si Carpati/Siret. Consider ca unor asemenea culmi de indecenta trebuie sa li se raspunda.
Exista sau nu exista o apetență a cetatenilor din Republica Moldova sau macar a unei largi majoritati de a se unii cu Romania ? In acest moment nu exista o masa critica ce ar putea permite asta . Realitatea ce priveste asa numitul Tinut Secuiesc si intrebarea referitoare la el , nu poate fi parte a semnului egal cu situatia Transnistriei sau a Gagauziei .Aceste doua entitati exista deja, in timp ce Tinutul secuiesc nu exista faptic, ci doar ca o denumire pomenita in actul unirii . Pe de alta parte nici Romania nu este pregatita politic sa faca acest pas chiar daca ar exista o dorinta imediata de unire . Momentul actual nu este prielnic . Oricum , cetatenii, ce se declara romani , au dreptul de se uni cu tara in momentul in care vor fi indeplinite conditiile esentiale si anume dorinta simultana si reciproca a unor majoritati cetatenesti ,formate concomitent de o parte si de alta a Prutului, de a face asta . Nu este exclus ca si republica Moldova sa se divida la un moment dat si populatiile ce se declara de etnie rusa sa revina si ele la patria mama . Dar inca nu putem zice ce se va intimpla .Bucuria este doar acceptul cetatenilor republicii Moldova de a trece in barca Uniunii Europene si implicit in barca statului Romania . De aici , lucrurile pot fi schimbate in timp .
Dle Negrescu, toate punctele enumerate sunt valide şi invită la discuţii care trebuie purtate cu onestitate. Asta se întâmplă destul de rar, şi la Bucureşti, şi la Chişinău.
Întrebările 1 şi 2 le pun şi eu adesea şi într-adevăr puţină lume are răspunsuri realiste.
O singură observaţie la primul paragraf, cu unionismul: este o realitate că el a crescut totuşi faţă de acum 15-20 ani, de la 5% la 25% sau peste – tema e sensibilă şi deci măsurătorile imprecise, rezultatul depinde de cum e formulată întrebarea. Dar tendinţa e clară: upwards. Asta pentru acurateţe.
Şi încă ceva: Găgăuzia are acum un nivel asimetric de autonomie incomparabil mai mare decât au cerut vreodată secuii. Chiar prea mare pe fiscalitate, după părerea mea, în sensul că s-a acceptat o partajare exagerată şi neviabilă a impozitelor, producătoare de dezechilibre
Dle Ionita, admit ca informatia mea despre propensiunea catre unionism este imperfecta. Dar cred ca nu am ratat grosolan „the big picture”.
Iar in ceea ce priveste „Autonomia Gagauza”, mi se pare ca precizarile factuale pe care le-ati adus imi intaresc teza: cu atat mai putin va putea fi sustinuta dogma neacceptarii unei autonomii secuiesti. Plus, devreme ce suntem la nivelul speculatiilor, riscul unei „race to the top”.
Exista si azi o Autonomie financiara a Regiei de gaze din Mures – parte si ca urmare fostei Regiuni Autonome înființată la insistentele sovieticilor.
Marog, e o Regie cu venituri mult mai mari decât oricare alte regii – chiar si decat cele cu sediul in bucale!
Am remarcat modul in care Romania a salutat rapid si deschis (dar si ca au lipsit „cu entuziasm” sau „calduros”) victoria Maiei Sandu. Explicatiile nu le putem avea, insa nu cred ca e vorba doar de „pariurile” gresite pe care le-a facut Romania. Maia Sandu, desi n-a negat niciodata romanismul, n-a pretins niciodata ca vorbeste alta limba decat romana (din contra), in toate declaratiile sale referitoare la Romania a fost intotdeauna extrem de diplomata (idem pentru Andrei Nastase). De-a lungul timpului, Maia Sandu a evitat cu orice pret sa fie asociata cu Romania, preferand sa fie asociata cu UE. Ca a facut asta din convingere, pentru a nu pierde un segment de electorat, sau pentru a castiga un altul, n-avem de unde sa stim. Exista clar premisele unei dezgetari a relatiilor, dar sa nu uitam ca uneori fratii se bat, se cearta, nu-si vorbesc, dar cel mai grav e atunci cand nu au ce sa-si spuna.
Referitor la viitorul Moldovei, e nevoie de o analiza la rece a scenei politice. In tarile baltice minoritatea rusofona este mai numeroasa decat in Moldova, cu toate acestea nu a existat niciodata o alternanta la guvernare intre pro-rusi si pro-europeni, ci intotdeauna intre pro-europeni. Problema e ca in Moldova toate partidele pro-europene sunt de dreapta sau centru-dreapta, niciunul de stanga. Cum partidele mari de stanga sunt toate pro-ruse, votanti de stanga nu au de ales. Asa se ajunge la cazuri paradoxale in care in localitati care au primar unionist, s-a votat masiv cu socialistii si Dodon. Cat timp Moldova nu va avea un partid puternic de stanga pro-european, in loc de alternatele firesti stanga-dreapta, va avea alternata intre pro-est si pro-vest.
Ca orice utopie de tip marxist care s-a sfarsit prost, nici cea promovata de Dodon nu putea avea o viata prea lunga. Pana la urma sistemul cade de la sine atunci cand realizeaza cat de grav este colapsul economic in care se afla si cand realizaza ca nu le mai poate vinde oamenilor iluzii si vise de maretie. La fel s-a intamplat si acum, iar oamenii au realizat ca asa nu se mai poate si au votat un om cu o viziune diferita, mai apropiata de occident. Asta nu inseamna ca o va si implementa cu succes. Dodon si Usatii vor ramane prin preajma si vor submina orice gest care ar putea sa apropie prea mult R.Moldova de aliantele occidentale. Este un joc de-al lui Putin facut pentru propria imagine si pentru a mai capata credibilitate in ochii rusilor. N-a reusit Romania in peste 13 ani de cand este membra UE si NATO sa se curete de fostii securisti si comunisti sau sa-si desfiinteze toaletele din fundul curtilor, si credeti ca va reusi R.Moldova cu Maia Sandu? „Come on man”…vorba lui Biden.
Gagauzeria e cat ilfovul, doar ca are jumatate din pop – neeomogena etnic. (decupati un teritoriu corespunzator de prin dobrogea continentala ca sa va dati seama cum e pe acolo)
Dezinteres, evident!
Insa, ce ar fi nou in asta, cand acest avorton statal e dezinteresat si de propriul teritoriu național actual!?
Scuze. Autonomia e mai mica si decat ilfovul care e de vreo trei ori mai populat!
Pai ce, ati mai vazut vreun stat adevarat care-și transforma in tampoane propriul teritoriu national in care nu investeste mai nimic – practic isi tine teritoriile captive ca un adevărat imperiu! e interesat doar de ctrl pop și teritorii, nu neaparat nationale = care se reduc la mai putin din suprafata statului numit in bataie de joc Romania!