joi, mai 19, 2022

Am și eu o rugăminte

Dacă nu e cu supărare, am și eu o rugăminte.

Și-anume pe domnia sa CNA, ca și pe absolut toate ziarele cu poze și clipuri, de pe net, le rog frumos să transmită absolut tuturor colegilor lor dezirul sincer de-a nu ne mai umili mintea, de-a nu ne mai crispa inima, de-a nu ne mai spurca urechea și să nu ne mai infecta ochii cu mutra și gura sceleratului din Kremlin.

L-am văzut destul, nu-l putem uita. De ce să ne și obsedeze?

Văzându-l destul, vom ajunge să-l vedem în toate nopțile, transformându-ne somnul și visu-n coșmar.

Ne uităm pe toate canalele, la toate știrile, am înțeles deja cu cine-avem a face. Orice altceva sau mai mult e de total prisos. Vă rog frumos, dați-l dracului sau neantului, adică exclusiv cui îl merită.

Oare v-ați permite ca unui supraviețuitor de la Auschwitz să i-l arătați, absolut toți, zi de zi și oră de oră, pe Hitler? Vorbind/urlând și făcând grimase… Mai ales că tuturor ne miroase deja a holocaust (iar de va fi, chiar va fi pentru toți), de ce-l mai arătați (vreodată) pe scelerat?

Rog frumos pe orice producător sau emițător de știre să ne rezume el, cu gurița sau textuțul său, citând sau parafrazând din inepțiile și delirul monstrului, cât mai fragmentar cu putință, redus la minimalissimum. Ajunge.

Dați-ni-l și lăsați-ne să-l vedem doar pe băiatul ăsta din Kiev, care luptă nu ca să-și păstreze postul de președinte, nu ca să-și salveze numai poporul și țara proprie, ci care luptă și pentru noi, toți ceilalți. Și, vede-se treaba, e și posibil s-o mierlească, luptând nicidecum pentru sine, nicidecum doar pentru Ukraina, ci chiar pentru noi toți ceilalți, nevolnici.

Pe scurt (mă repet, mii de scuze), vă rog frumos: gata cu numele și mutra și vocea nemernicului!

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Lasă-i dom’le să-l dea ! Mie nici acum nu-mi vine vine să cred că piticania asta cu meclă de tapițer sau de mecanic de întreținere la bloc a pornit tot iureșul ăsta și că proștii ăia de generali ruși se uită-n gura lui. Chaplin în ”Dictatorul” părea mult mai credibil decît nenea ăsta, cînd îl văd, parcă îl văd pe Băsescu, nici hainele nu stau pe el, merge în stil cocoșesc, ieri s-a tras în poză înconjurat de o trupă de gagici cărora le esplica cum stă treaba cu politichia, ce să mai vorbim, o panaramă de om! Trebuie să-l arate mereu ca să ne intre în cap că dracu’ ia diverse înfățișări și nu trebuie neaparat să fie negru și cu coarne, poate să arate și ca unu’ d-ăsta de nu dai nici mucii pe el.

  2. Bine spus, poate prinde macar la unii. Si iarasi, de acord, pe lîngă Băiatul din Kiev conducatorii de mucava ai României apar doar ca niste caricaturi de dîngă-dîngă. Slavă lui si sa aiba parte de minunea de care e nevoie ca poporul Ukrainei si el insusi sa scape cu viata!

  3. Ba din contra . O suta de ani ,de acum inainte „nemernicul ” trebuie aratat in fiesce zi intregii lumi si asociata imaginea sa cu toate relele posibile si imposibile ce distrug acum un stat independent numit Ucraina .Ucrainienii sigur nu vor uita ceea ce fac rusii (se declarau, pina mai ieri frati,ai ucrainienilor ) O mie de riuri repezi ,daca trec peste omenire, nu vor spala rusinea si nici macar sute de ani, de viitoare pace, nu pot face uitate aceste atrocitati si ele nu trebuie sa fie sterse din memoria colectiva a umanitatii . Acum avem tehnologia de a arata , mereu si mereu , adevarul acestor zile . Puneti ,in dreapta sus , pe ecranele tuturor televiziunilor din lume nu numai stop WAR ci si fotografia celui care face ceea ce vedem cu totii ca face.Un popor mindru si puternic, evident ajutat , prin toate modalitatile permise de legile universale face fata cu barbatie si curaj asa zisei inexpugnabile Armate Rosii ,de catre SUA , UE si inca multi altii , asa cum am vazut la votul la ONU.O generatie intreaga trebuie sa vada ,zi de zi ,tragica realitate a acestor vremuri .

  4. Soldații ruși sunt niste bestii; oare de ce nu se revolta când văd câtă suferință provoacă la ordinele unui scelerat ? Și liota de generali …

  5. Îmi propusesem (de principiu) să nu intervin niciodată între comentariile cititorilor. Unu la mână: e spațiul lor și-al libertății de opinie. 2 la mână: cine nu-i ins politic, nu tre să caute simpatia de tip vot (cea care „obligă” să zici mersi celor care te-apreciază), nici să se impună (vanios) celor ce simt nevoia de-a exprima păreri/idei sau senzații diferite/divergente/opuse. Așadar, tuturor celor care, din când în când, poate doresc/solicită reacții personalizate, le cer scuze pentru foarte rarele-mi intervenții de gen.

    În „excepționalul”/măruntul caz de față, revin subliniind esența: mă pronunțam (și solicitam un fleac) NU în numele celor (poate majorității) care au mintea și inimia „tari ca piatra”, poate chiar adoră cinismul, ațintirea privirii-n rahat, au nevoie de icoane pentru proiecția propriei sile și uri, ori poate nu se pot pune-n pielea celor pentru care spectacolul nerușinării și mințirii criminale îi revoltă, le repugnă, le tulbură mintea, afectul, sufletul. M-am adresat DOAR în numele meu personal, + al tuturor celor (poate o minoritate) hipersensibili.

    Am pomenit de cei care-au avut părinți și frați împușcați și gazați, și care nu s-ar simți „ușurați” să vadă poza lui hitler prin casă, ori n-au masochimsul de a-și proiecta singuri filme cu criminalul. Făcând această sugestie, de fapt v-am „pomenit” despre viitorul apropiat. Adică: pentru moment ne place tuturor să-i numim pe ukrainienii uciși „eroi”. Pentru toate neamurile, prietenii și comunitatea lor ei rămân, totuși, morți, uciși (pe nedrept/fără vină), deci o traumă iremediabilă. Iar numărul lor (așadar Suferința) va fi tot mai mare. Supraviețuitorii înșiși vor muri cu-această traumă, iar ea se va transmite și urmașilor lor. Chiar credeți că neam de neamul lor mai doresc (chiar acum) și vor fi bucuroși să mai vadă și-audă cât mai multe detalii cu și despre prezentul vladolf putler?

    Empatia are multe și diferite grade de profunzime. Văzându-și doar de senzațiile și opțiunile personale, unii nu pot să și-o asume și pentru victimele colaterale, pentru supraviețuitorii marcați, pentru cei cu o sensibilitate sporită, pentru cei care urăsc și violența emoțională, vizuală și auriculară, pentru cei pentru care delirul minciunii rănește. Și dacă americanii nu le mai permit criminalilor ruși să calce pe pământ american, noi (unii!) de ce ne-am bucura în continuare să-i avem pe respectivii criminali chiar în casele noastre, să-i tot vedem și auzim? Chiar nu știți că pentru unii mutrele și vorbele lor de rahat sunt tot un fel/altfel de bombe, explozii, incendii, șrapnele?

  6. Interesant ,ii este , punctul de vedere, ce se alatura acelora dintre noi care din motivele , bine explicate de textier , nu mai doresc al privi nici in fata si nici macar intr-o fotografie pe ,asa denumitul ,vladolf putler. Totusi , a te ascunde sub pat sau „ a baga capul in nisip ca strutul”nu rezolva problema .Noul purtator ,al celebrei mustacioare (dar nu cea in furculita ) ,apare in mai toate fotografiile momentului prin mai toate colturile lumii acolo unde cetatenii se situeaza de partea Ucrainei si a lui Zelenski , chiar daca Zelenski incepe si el sa cam bata „apa in piua ”cu amestecul NATO in conflict .NATO nu se poate amesteca .Dar hai sa „nu sarim pirleazul ”in a purta o alta discutie ( musai trebuie si ea purtata) si sa ne punem, degraba, celebrii ochelari de cal , doara ,doara va disparea imaginea atit de mult discutata .Din nefericire ea va fi parte a sufletului nostru pentru eternitate . Credeti ca vom uita vreodata aceasta imagine a sus numitului vladolf putler ?Eu unul nu cred si obligatia nostra este sa o aratam mereu si mereu si generatiilor ce vin din urma . Multa vreme ,de acum inainte ,aceasta imagine (nu are legatura cu nici o coala de hirtie inramata prin vreun colt al sufrageriei personale )ne va bintui cristalinul .Nu vom scapa de ea daca aruncam hirtia la cosul Istoriei .

  7. Nici eu nu suport sa vad fotografii sau documentare cu Ceausescu. Imi fac rau. Pe Putin nu suport sa-l aud sau sa-l vad la TV dar pozele lui Putin cu frezura si mustata lui Hitler nu ma deranjeaza.

  8. Domnule, si mie imi vine sa ma ascund sub plapuma cu o carte si sa ma prefac ca ceea ce se intampla zilele acestea nu exista.
    Dar oare nu e cumva (prea) copilaresc? Stiu ca exista inclusiv un truc psihologic care spune ca daca iti imaginezi o situatie sau o persoane la dimensiuni cat mai mici, se miscoreaza considerabil si problema pe care ti-o genereaza acel lucru / acea persoana.
    Asta urmariti? Ne foloseste asta le ceva? Ne este existenta zilele acestea mai putin intunecata?
    Poate aveti dreptate. Scade putin anxietatea. Ne ajuta sa ne gandim cum sa-i ajutam pe migranti si pe cei care lupta. Dar solutii tot nu se intrevad.
    Si da, potretul baiatului de la Kiev e mult mai luminos, dar si el este parte a problemei care ne intuneca orizontul. Nu prea poti sa-l vezi pe unul fara sa fii constient ca e legat de celalalt.

    • „Baiatul de la Kiev” este „o problema” numai pt Kremlin si imbecilii criminali complici si dictatori odiosi, care il sustin pe Putin.
      Pt restul oamenilor drepti la cap si la suflet, este un erou si o inspiratie, impreuna cu toti Ucrainienii care lupta, cu mic cu mare, si la 85 de ani , ca sa fie liberi, sa nu traiasca din nou sub dictatura criminala si odioasa, sub represiune. Si fostul presedinte al Ucrainei, invins de Zelenski in alegeri, milionar, Poroshenko, la 56 de ani, a ramas sa lupte cu arma impotriva atacantilor criminali. Toti acesti oameni, extraordinari, o parte dintre ei care ar fi putut sa aiba o viata excelenta in occident acum, au ales sa -si riste viata pt ca poporul lor sa ramana liber si sa nu cada sub dictatura rusa si au castigat admirati intregii lumi.

  9. oare Suferinta (de orice fel si a oricui, fie planta, animal, om) mai are nevoie de vreun comentariu?
    atunci cand nu te afli in pielea celui care sufera, nu se cade sa-ti mai dai cu parerea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Marin Marian-Bălașa
Marin Marian-Bălașa este etnolog și scriitor, dr. în filosofie

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro