„Mă indispun toate viziunile astea catastrofiste; sincer să fiu, nu cred deloc în Marea Catastrofă și am și argumente pentru asta. Omenirea, acest mare animal, acest mare individ colectiv, ar trebui să simtă dacă este în pragul sfârșitului sau dacă îl trăiește deja. Când te îneci, ai un moment de supremă recapitulare a vieții tale, o iluminare pe care ți-o dă ultima clipă. Dacă am fi în plin înec, așa cum cred atâția, dacă ar fi adevărat că <numai un zeu ne mai poate salva>, așa cum declară Heidegger, ar fi imposibil să nu ne recapitulăm istoria. (…) Dacă e așa, tot ar trebui să ne bucurăm. Este oare puțin lucru să fii ultima generație a omenirii?” – Constantin Noica[1]
Avem o certitudine, în acești primi ani ai deceniului trei ai secolului XXI: conjurația globală a autoritariștilor pune sub o imensă presiune civilizația occidentală și țintește pe toate căile atât slăbirea „liderului lumii libere”, adică Statele Unite, cât și compromiterea alianței dintre America și Europa, respectiv dintre lumea Occidentală și alte democrații de pe glob.
Semne au fost destule încă din al doilea deceniu: invadarea Crimeii de către Federația Rusă și sprijinirea separatismului rus din Donbass; Brexit-ul; sprijinul acordat de Moscova regimului Al-Assad; sprijinul acordat (neoficial, dar substanțial) de Riad pentru ISIS (Daesh); așa-zisul puci eșuat împotriva lui Erdogan, care i-a permis liderului de la Ankara să se instaleze ca un sultan necontestat în fruntea statului[2]; interferența în procesul electoral din Statele Unite, care a avut ca rezultat instalarea lui Donald Trump la Casa Albă; instalarea lui Xi Jinping pe viață în atributele puterii la Beijing și mă opresc aici cu enumerarea.
În ianuarie 2021, Donald Trump refuza să predea puterea la Casa Albă democratului Joe Biden, acuzând trucarea alegerilor (evident fără dovezi) și chemându-și simpatizanții la o revoltă care a culminat cu asedierea Capitoliului. La Moscova și la Beijing, ba chiar și prin Europa (ici și colo, se știe bine unde anume) asaltul asupra democrației americane era privit cu o imensă satisfacție: Iată, este începutul sfârșitului pentru Occident!
În februarie 2022, Vladimir Putin a dat ordinul de invadare a Ucrainei, un război care trebuia să aibă ca rezultat (după cum am aflat ulterior) anularea statalității acestui stat suveran și avansarea pozițiilor imperiului revizionist și militarist rus către inima Europei, într-o provocare altă dată tipică Războiului Rece. Moscova a aruncat mănușa, Washingtonul a ridicat-o și a susținut puternic lupta Kievului pentru libertate și suveranitate; o susține încă și astăzi, în ciuda ezitărilor Europei, pentru că miza este mult prea serioasă.
O POLITICĂ INTERNĂ COMPLICATĂ – DEZBATERE ATLANTIC COUNCIL
Democrațiile presupun puncte de vedere diferite, o opoziție clar definită la exercițiul politic al puterii și cenzura asupra actului de guvernare, în numele voinței alegătorilor. Dictaturile, autocrațiile nu au astfel de bătăi de cap: nu ridică nimeni vocea sau dacă o face, devine pasibil de acuzații grave de trădare, riscând pedepse severe în Rusia lui Putin, Iranul lui Khamenei, Turcia lui Erdogan sau China lui Jinping. În regimurile autoritare poporul trebuie să fie de acord cu cei care exercită puterea, nu invers.
Pentru China, Rusia, Iran sau Turcia democrația îmbracă forme diferite de cele cunoscute în Occident: democrația implică capitularea totală a individului în fața statului autocrat, libertățile individuale sunt irelevante, la fel ca și cele ale minorităților; definiția politică dată de autoritariști democrației este una foarte simplă și se poate traduce generic cam așa: Democrația este ceea ce spunem noi că este! Acest arbitrariu este ridicat la rang de alternativă și în plan internațional și promovat insistent de către inițiatorii alternativei BRICS ca bază pentru o nouă ordine mondială.
Pentru cei care stau în spatele BRICS, Occidentul și modelul său politic democratic de guvernare se află la originea tuturor problemelor din lume, de la sărăcie și disparități de dezvoltare, la războiul din Ucraina sau conflictul israelo-palestinian.
Punctual, Statele Unite, în calitate de lider al lumii libere, sunt în principal responsabile pentru toate faliile purtătoare de tensiune la nivel global; așadar orice confruntare democratică are loc la Washington trebuie celebrată ca aducând începutul sfârșitului. Iar eroul american cel mai iubit de autoritariști este Donald Trump, cel care a refuzat în ianuarie 2021 tranziția pașnică la Casa Albă, îndemnându-și adepții la o revoltă antidemocratică.
Acesta este fondul problemei, iar ultima manifestare de slăbiciune a democrației din Statele Unite pare să fie lupta din Congres, care aproape a lăsat Casa Albă fără fonduri în vremuri tulburi, pentru ca, în cele din urmă, (ex)speaker-ul Camerei Reprezentanților, republicanul Kevin McCarthy să își asume (trecând peste voința unei aripi din partidul său) votarea unei rezoluții de continuitate (CR) favorabilă Casei Albe, dar fără a include cererile guvernului în privința ajutorului pentru Ucraina.
Momentul de manifestare a rațiunii (sau de trădare, depinde de tabăra politică) din 30 septembrie l-a costat cinci zile mai târziu pe McCarthy poziția de lider al Camerei Reprezentanților, cu votul a 8 congresmeni din propriul partid.
Atlantic Council a provocat o dezbatere pe această temă, la care au participat: Tom Malinowski – McCain Institute; Kiron Skinner – Pepperdine School of Public Policy; Elizabeth Hoffman – Center for Strategic and International Studies și Jonathan Katz – The Brookings Institution, tema de dezbatere fiind enunțată prin formularea unor constatări, dar și a unor întrebări:
Putin a salutat evoluțiile din Congres, spunând că, dacă sprijinul occidental pentru Ucraina se încheie, ar putea câștiga războiul într-o săptămână. Mulți din Congres încearcă să aprobe finanțarea pentru Ucraina și să ofere ajutor suplimentar Israelului, pentru că orice altă cale presupune un eșec pentru Statele Unite în plan global.
Care este impactul blocării ajutorului asupra războiului din Ucraina și securității naționale a SUA? Care este situația actuală pe Capitol Hill în timp ce Camera așteaptă un nou speaker și negocierile privind asistența acordată Ucrainei continuă?[3]
Ceea ce presupune democrația (fără să excludă apriga luptă politică), este înțelegerea motivațiilor fiecărei tabere – care exercită susținerea puterii sau este în opoziție, în numele alegătorilor – și identificarea căilor de mijloc prin care se conciliază majoritatea cu opoziția.
Dezbaterea provocată de Atlantic Council pe marginea subiectului a pus în evidență câteva elemente care – dincolo de neînțelegerile interne dintre facțiunile Partidului Republican, pus sub presiune de strădaniile lui Donald Trump de a obține o nouă nominalizare pentru cursa prezidențială din 2024 – definesc impasul creat de revocarea lui Kevin McCarthy.
Elizabeth Hoffman: Situația din Israel evoluează rapid, este o acolo o urgență și pe acest fond sunt speranțe că se va rezolva rapid situația speaker-ului Camerei Reprezentanților, poate la începutul săptămânii viitoare. În fine, nu contează candidatul care va obține mandatul Republicanilor.
Cred, însă, că votul privind finanțarea ajutorului pentru Ucraina va fi obținut doar împachetat cu alte proiecte de lege, cum sunt cele privind ajutorul pentru Taiwan sau privind granița cu Mexicul. Să observăm, totuși, că de la 45 de republicani care au votat la început, anul trecut, împotriva ajutorului pentru Ucraina, acest număr s-a dublat acum și a ajuns la 90, ceea ce este preocupant. Se pune o întrebare destul de justă: De ce cheltuim acești bani? Care este planul Administrației pentru a obține victoria în Ucraina? Dacă vor avea răspunsurile pe care le așteaptă, unii republicani ar putea decide să voteze favorabil.
Jonathan Katz: Dată fiind ofensiva în Ucraina și necesitățile de asistență, situația este preocupantă. Ar fi nevoie de 44 miliarde. Fără acești bani Ministerul Apărării [DoD, n.m.] nu poate face prea multe. În plus, este vorba aici și de completarea stocurilor Statelor Unite, deci nu vorbim doar de Ucraina aici. Europa nu ține nici ea pasul asistenței pentru Ucraina (nu este o noutate) și de aceea este important ce fac Statele Unite. Stocurile Ucrainei se golesc rapid, dată fiind ofensiva din teren. Partenerii noștri din NATO, dar și inamicii noștri, Putin, Iranul, se uită cu atenție la ce se întâmplă în Congres. Administrația trebuie să facă noi eforturi pentru a-i face pe americani să înțeleagă de ce este nevoie să sprijinim Ucraina.
Israelul încă nu a formulat cereri concrete de ajutor. Dar Israelul se bucură oricum de un ajutor anual de mai multe miliarde, care era cel mai important ca nivel, până când a izbucnit războiul din Ucraina. Dar nu vom avea un buget anul viitor fără ajutorul pentru Israel și cel pentru Ucraina. Și să nu uităm, o bună parte de acest ajutor se întoarce de fapt în America, adică în districtele diverșilor alegători.
Kiron Skinner: Astăzi vorbim despre rolul Americii în lume și supraviețuirea civilizației occidentale. Terorismul a ajuns astăzi o forță majoră în plan global. Trebuie să fim implicați în rezolvarea conflictelor de pe glob, întrebarea este: Cât de mult? Dar mai întâi trebuie să fim atenți la situația internă și să înțelegem că sunt multe forțe în lume care vor să deturneze atenția Americii, să o implice, să o atragă în diverse forme de conflict.
Este o dezbatere serioasă, mulți pun întrebări și vor răspunsuri: Care este interesul nostru național în legătură cu conflictul din Ucraina? Votanții au alte probleme pe agendă, ce țin de economia noastră, de problemele sociale și vor să vadă banii cheltuiți cu prioritate în acest scop. Publicul trebuie să înțeleagă de ce acest război contează pentru interesul nostru național.
Nu înseamnă neapărat că americanii sunt acum izolaționiști, ci doar că își pun întrebări și vor răspunsuri. Vor să știe ce fel de ajutor oferim: militar, umanitar și în ce proporții fiecare. Vor să știe cum ajută Europa și cum se împarte efortul nostru cu partea europenilor. Cum să răspunzi la întrebarea: Cât va rezista Ucraina fără ajutorul American?, când alegătorul american nu înțelege miza acestui război raportat la țara lor, când ceea ce aud ei este despre corupția din Ucraina? Sau: Ce are diferit ajutorul pentru Ucraina față de cel pentru Afganistan, unde lucrurile au sfârșit atât de prost?
Știm că situația din Afganistan nu trebuie comparată cu cea din Ucraina, dar în mintea alegătorului american cele două situații par comparabile și de aici trebuie să pornim în analizele noastre. America a fost, după WW2 implicată în multe conflicte, fără să fi declarat război, iar astăzi toate acestea au ajuns să conteze, să ridice întrebări în mintea alegătorului american, așa că, iată, războiul din Ucraina a ajuns în centrul unei dezbateri naționale mai largi în care este nevoie de răspunsuri, multe și precise.
Tom Malinowski: Administrația lucrează în Congres cu forțe bipartizane pe legi privind Taiwanul, granița cu Mexicul, ajutorul pentru Ucraina etc. În Senat este relativ OK, dar ce se întâmplă când legile ajung în Camera Reprezentanților? Aici intervine rolul speaker-ului. Să zicem că cineva unește republicanii și reușește să fie ales un speaker, iar acesta supune la vot ajutorul pentru Ucraina. Rezultatul: republicanii din Cameră se vor diviza din nou! Niciun republican, prin urmare, nu cred că va obține ușor sau nu va păstra mult timp poziția de speaker. Rezultă că democrații trebuie să încerce să găsească o altă soluție. Democrații pot susține republicanii care vor poziția condiționându-și votul de votul favorabil pentru ajutorul destinat Ucrainei.
Alegerile de anul viitor vor fi despre un lider care vorbește despre susținerea Ucrainei, a Israelului dar poate fi și dintre cei care nu înțeleg de ce nu putem fi prieteni cu Putin. Dacă acum nu putem explica aceste lucruri, anul viitor, în plină campanie, va fi infinit mai greu.
Ce pot face democrații pentru alegerea speaker-ului? De exemplu, se pot abține de la vot. De ce? Pentru că regulamentul spune că liderul Camerei se alege cu votul majorității celor care votează cu Da sau Nu. De ce să procedeze astfel? Pentru că nu are rost să votezi pentru un speaker care nu poate garanta că aduce cu sine o majoritate a republicanilor din Cameră.
Știți ce se vehiculează pe social media, ce mesaje despre Ucraina țintesc alegătorul? Zelenski este un comunist sau un nazist, în orice caz un evreu și evreii sunt cei care ne împing să cheltuim bani în războiul din Ucraina… Și așa mai departe. Atmosferă care este întreținută și de declarațiile unor lideri politici importanți, trebuie spus acest lucru.
CÂT CONTEAZĂ FALIILE INTERNE DIN PARTIDUL REPUBLICAN?
I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it, este definiția voltairiană a esenței democrației, așa cum a exprimat-o Evelyne Beatrice Hall (sub pseudonimul S.G. Tallentyre, în The Life of Voltaire), pentru că lupta politică democratică are menirea de a consuma în planul realității disputele create pe marginea faliilor din societate. Iar democrația americană este, orice s-ar spune, una dintre cele mai vechi democrații ale lumii, bine călită în marginea principiului agree to disagree.
Ben Toma, americanul de origine română care a fost ales speaker al Camerei Reprezentanților în Arizona, întrebat fiind în presa din România dacă țintește mai sus, la o poziție la nivel federal, a oferit în doar câteva fraze o descriere pragmatică a sistemului politic american:
Mă gândesc serios la ce o să fie, ce o să urmeze pentru mine de aici încolo. (…) Mai este și opțiunea la nivel de stat, fiindcă un guvernator are foarte multă putere în statul respectiv și de multe ori poate face mai mult pentru Statele Unite din poziția aceea, decât de la Washington. Sistemul nostru e puțin mai complicat decât se poate vedea de afară. Ce vă pot spune iarăși și este important e că lumea politică în America este destul de mică. De exemplu, la noi în Arizona toți ne cunoaștem unul pe celălalt, dacă vreau să vorbesc cu cineva, chiar și dacă e democrat, îi iau numărul de telefon, îi dau un SMS și decidem să vorbim. Nu zic că o să fim de acord, dar faptul că știi cu cine să vorbești și la cine să apelezi e un mare beneficiu.
Îndemnul la revoltă de care s-a făcut responsabil Donald Trump, lupta dintre facțiunile Partidului Republican, debarcarea speaker-ului Kevin McCarthy sunt realități, este adevărat, dar acestea trebuie analizate și explicate în contextul luptei politice democratice americane și a dinamicii de poziționare a diferitelor cercuri de interese care aleg să se confrunte dur, dar înăuntrul și nu în afara cadrului democratic, cu toate excesele la care asistăm.
Kevin McCarthy a fost ales ca lider al Camerei Reprezentanților după un compromis obținut cu dificultate și apoi debarcat cu votul a opt congresmeni republicani – doi din Arizona, și câte unul din Carolina de Sud, Colorado, Florida, Montana, Tennessee și Virginia – pentru că a bătut palma cu democrații pentru acea rezoluție de continuitate care permite guvernului să își finanțeze activitatea până în a doua decadă a lunii noiembrie ac..
La ora la care scriu, republicanii încearcă încă să găsească soluția unei majorități în propriul partid care să îl susțină pe congresmenul de Ohio Jim (James Daniel) Jordan, care și-a depus cărui candidatura (ce este este susținută de Donald Trump) pentru ocuparea funcției din care a fost debarcat McCarthy. Marți, 18 octombrie ac., dar și miercuri, 19 octombrie ac. încercările Congresmenului Jordan s-au soldat cu eșec, în condițiile în care 22 de republicani din Congres au votat împotriva sa, astfel că impasul se menține.
De fapt în democrația americană lupta politică se dă în primul rând între facțiunile din marile partide – aspect dificil de înțeles inclusiv în Europa, ca să nu mai luăm în discuție autoritarismele, care văd aici un defect esențial al democrației americane – ceea ce aduce și admirația pentru modul sofisticat în care acest model de democrație indirectă reflectă la nivel federal cerințele electoratului american.
Partidul Republican, în particular, presupune negocierea internă a echilibrului între nu mai puțin de șase sau șapte facțiuni principale, și anume:
•Conservatorii – adună facțiuni ca Freedom Caucus, Republican Study Comitee și The Heritage Foundation, reprezentată de exemplu de senatorul Mitch McConnel (cel care i-a dat recent replica lui Donald Trump, la afirmațiile sale legate de teroriștii „foarte deștepți” ai Hamas[4]) sau de Ron DeSantis, guvernatorul Floridei;
•Neoconservatorii – sau Intervenționiștii, reprezentați de fostul președinte George W. Bush și de John Bolton (consilier pe probleme de securitate națională al lui Donald Trump), a cărei influență în Partidul Republican s-a redus semnificativ în ultimul deceniu;
•Social-conservatorii – facțiunile Christian right, Anti-abortion movement și National Rifle Asociation of America, o titulatură absolut sugestivă, reprezentată de fostul vicepreședinte Mike Pence sau de Bill Lee, guvernator al statului Tennessee;
•Libertarienii – adună facțiuni ca Republican Liberty Caucus, Libertarian conservatism sau Right-libertarianism, Tea Party Movement, reprezentată de senatorii Utah, Mike Lee sau de Kentucky, Rand Paul;
•Moderații – facțiunile Republican Governance Group, Problem Solver Caucus, reprezentați de Joe Lombardo, guvernator de Nevada sau Susan Collins, senator de Maine;
•Liberalii – facțiunea Rockefeller Republican, unde îi regăsim pe foștii guvernatori Arnold Schwarzenegger (California), Charlie Baker (Massachusetts) sau Larry Hogan (Maryland);
•Trumpiștii sau Trump loyalist, unde îl găsim afiliat și pe congresmenul Jim Jordan;
•Anti-trumpiștii – facțiunea Never Trump movement, reprezentată de senatorul Mitt Romney sau de fosta congresmen Liz Chenney.
Indiferent ce anume poate fi perceput din afară, lupta dusă între facțiunile Partidului Republican, deși potențată serios de personalitatea și evoluția contradictorie a personajului extrem de dinamic Donald Trump, nu se dă doar în marginea mizei privind revenirea la Casa Albă a acestuia, ci și pentru că alegătorii așteaptă răspunsuri și acțiuni conforme la întrebările pe care le-a formulat Kiron Skinner în intervenția sa la dezbaterea organizată de Atlantic Council. Răspunsuri de care depinde evident și evoluția viitoare a Americii pe scena globală.
CINE VINDE ILUZIA SFÂRȘITULUI LUMII ȘI CE LEGĂTURĂ ARE CU AMERICA?
Să încercăm să descriem unul dintre scenariile posibile ale unei noi escaladări în Orientul Mijlociu – scrie Alexandr Dughin[5], prezentând în stilul său propriu un viitor apocaliptic pentru Orientul Mijlociu și lumea întreagă: Răscoala palestiniană începe în Cisiordania și Ierusalimul de Est. Mahmoud Abbas nu poate ține situația sub control și, văzând că Israelul este angajat într-un adevărat genocid în Fâșia Gaza, palestinienii lansează o revoltă generală. IDF continuă să masacreze civili în Fâșia Gaza.
Statele islamice pro-americane – Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar etc. – sunt obligate să se alăture confruntării alături de palestinieni. Lor li se alătură Pakistanul, Turcia și Indonezia. Povestea talibanilor care trimit trupe în Orientul Mijlociu, care a fost o veste falsă, devine o realitate. Bannerele negre ale Khorasan-ului sunt ridicate în toată lumea. Începe marele jihad al lumii islamice împotriva Occidentului și Israelului. Rusia adoptă mai întâi o poziție neutră, dar nu se grăbește să sprijine Israelul, pentru că este în război în Ucraina cu Occidentul, care la rândul său este complet de partea Israelului.
La un moment dat în răscoala Ierusalimului de Est, palestinienii au proclamat nevoia de a închide moscheea Al-Aqsa pentru a o proteja de forțele de apărare israeliene. Moscheea Al-Aqsa a fost menționată la începutul răscoalei din Fâșia Gaza. Israelul, în timpul luptei împotriva milițiilor palestiniene armate și de autoapărare, lansează un atac cu rachete asupra moscheii. Se prăbușește. Calea către construcția celui de-al treilea templu este clară. Dar… un miliard de musulmani, dintre care 50 de milioane (oficial) sunt în Europa, se agită acum și în Occident. Un război civil a izbucnit în Europa. Unii europeni sunt de partea elitelor LGBT, Soros și a celei Atlantiste, în timp ce alții fac alianță cu musulmanii (pe modelul lui Alain Soral) și se alătură revoluției anti-liberale.
Statele Unite folosesc arme nucleare tactice împotriva Iranului. Rusia lansează o lovitură nucleară tactică împotriva Ucrainei, care încearcă să se agațe de Occident cu orice preț și provoacă Moscova în toate felurile posibile. Al treilea război mondial a izbucnit cu utilizarea armelor nucleare tactice. Rusia a decis în cele din urmă să se alăture musulmanilor. Rusia atacă – deși indirect – Israelul. Gog este acolo. În viziunea rusă, Occidentul se află sub dominația directă a Antihristului. Mulți lideri mondiali mor, alții noi apar, având convingeri mult mai radicale.
China atacă Taiwanul, redirecționând atenția SUA și NATO către o nouă țintă. India se abține să ofere sprijinul direct pe care se bazează Statele Unite. Sfârșitul istoriei pare să se apropie cu pași repezi. Feministele, homosexualii și ecologiștii solicită încetarea acestui lucru, dar nimeni nu-i ascultă. Occidentul este forțat să lupte împotriva tuturor în numele unui obiectiv pe care nu-l mai poate formula – toate tezele vechi privind <drepturile omului>, <societatea civilă> și alte incantații au dispărut în realitatea aspră a morții totale care se apropie.
Am reprodus cât mai pe larg elucubrațiile lui Dughin din două motive: primul, ca pe o confirmare a premiselor introduse în analiza mea și al doilea pentru că ceea ce scrie Alexandr Dughin reflectă pe deplin viziunea elitelor ruse. Mă întâlnesc aici cu Tudor Păcuraru, care a trecut în revistă într-un articol poziția pe care au adoptat-o liderii și media ruse în marginea conflictului actual dintre Israel și teroriștii Hamas și Hezbollah[6]:
Andrei Gurulyov, deputat în Duma de Stat, a precizat în emisiunea lui Vladimir Solovyov: <Israelul e aliat cu cine? Cu SUA. Iar Iranul și lumea musulmană din jurul său, al cui aliat este? Al nostru!> La fel, Serghei Markov, fost consilier al domnului Vladimir Putin, declara la aceeași televiziune: <Principalul aliat al Israelului sunt Statele Unite, care în prezent sunt cel mai de seamă inamic al Rusiei. Aliatul Rusiei, Iranul, este aliat al Hamas.>
În acest context, canalul mediatic Russia Today, condus de propagandista Margarita Simonyan, a început să promoveze sistematic pozițiile grupării teroriste Hamas, ai cărei lideri s-au perindat zile în șir pe ecrane. Treptat, a devenit clar că această orientare pro-Hamas constituie o linie politică impusă discret, dar ferm de Kremlin. Așa cum comenta deputatul Andrei Gurulyov, <Avem propriile noastre scopuri și sarcini, pe care le-a evidențiat cu măiestrie președintele nostru la Forumul Valdai, arătându-ne calea de urmat.>
Nu cu multe zile în urmă, principala preocupare globală devenea modul în care, printr-o incursiune armată fulger, cu ținte bine alese, Azerbaidjanul, bine susținut de Turcia, a reușit să obțină controlul asupra enclavei Nagorno Karabah și – după principiul dintr-o pălită două chitite sau doi iepuri dintr-o lovitură, cum vă vine mai bine – exodul populației armene din regiunea cândva auto-proclamată Republica Autonomă Arțah[7], către Armenia.
Lecția învățată de autoritariști de la cuplul victorios Aliyev – Erdogan: Utilizarea forței și faptul împlinit! Este doar o victorie de etapă, au explicat, printre rânduri, Aliyev și Erdogan, pentru că obiectivul nostru este mai larg și nu exclude în continuare utilizarea forței: crearea unui coridor, pe teritoriul Armeniei (stat suveran, recunoscut de comunitatea internațională, de această dată) care să unească teritoriul autonom Nahicevan (deci practic Turcia) de Azerbaidjan și, mai departe, de țărmul estic al Mării Caspice.
Armenia a pierdut protecția despotului Vladimir Putin și caută acum protecția Franței și a Statelor Unite, ambele dragi ca sarea-n ochi autoritaristului Recep Taiyyp Erdogan. O face ratificând Convenția privind recunoașterea Curții Penale Internaționale și solicitând Uniunii Europene să ia în considerare intenția sa de a deveni cândva stat membru. Poziția recentă a Erevanului denotă modul în care se reflectă în Caucaz noile aliniamente globale, pericolul combinat al revizionismelor rus și turc, precum și cel reprezentat de revoluția islamică perpetuă promovată de Teheran, sub steagul unui Mahdi iluzoriu.
George Friedman vede în conflictul în desfășurare dintre Israel și milițiile teroriste finanțate, înarmate și ghidate de Iran o reeditare a conflictului de falie ideologică dintre Rusia și Statele Unite, la fel ca în 1973 – vezi articolul publicat de Geopolitical Futures -, într-o izbucnire a violenței după principiul dictatului forței pentru a forța faptul împlinit. Francis Fukuyama crede la rândul său că războiul din Ucraina și actualul conflict dintre Israel și organizațiile teroriste interpuse sunt legate prin primatul recurgerii la utilizarea forței pentru a obține câștigurile politice dorite și consideră că în viitor Ucraina, chiar dacă va reintra în granițele anterioare lui februarie 2014, va continua să se afle sub o permanentă amenințare, la fel ca Israelul.
Tragem linie și încercăm să înțelegem: În urmă cu două decenii intervenționiștii americani, avându-l ca lider pe George W. Bush, au decis că 9/11 implică o replică în forță pentru a traduce astfel în faptă crezul lui Fukuyama: sfârșitul istoriei – anihilarea axei răului și victoria globală finală a democrației liberale, sub leadership-ul american. În 2020, acest proiect războinic a devenit oficial un eșec de proporții, prin retragerea stânjenitoare a forțelor militare occidentale din Afganistan.
Imediat, inițiativa a fost preluată de cuplul Rusia – China (sau Putin – Xi, care în ultimul deceniu s-au întâlnit de peste 40 de ori!), pe considerentul că s-au acumulat suficiente elemente de slăbiciune în tabăra occidentală pentru ca asaltul global al autoritarismelor să poată fi inițiat și purtat cu hotărâre, în forță și fără ezitare. Obiectivele: Ucraina și Europa – pentru Rusia, Taiwan, Marea Chinei de Sud și Pacificul pentru China. Ținta principală: Statele Unite. Sloganul ofensivei (în expresie rusească): Decât o lume fără noi, mai bine nicio lume!
Chiar dacă războiul din Ucraina și presiunea imensă sub care se găsește Israelul la acest moment sunt realități ce nu pot fi trecute cu vederea, nici prin impact, nici prin posibilele lor consecințe, Occidentul trebuie să se mobilizeze și să găsească soluțiile potrivite prin care să reziste – pentru că are resursele și atuurile necesare – ofensivei autoritarismelor, chiar dacă nu va fi deloc ușor, și apoi să preia inițiativa. America însăși trebuie să se mobilizeze, onorându-și poziția de lider al lumii libere, pentru a face față acestei confruntări, pe care oameni ca Alexandr Dughin și-o doresc devastatoare.
Autoritarismele, dictaturile – dacă înțelegem să privim lucrurile în profunzime – ne arată din nou și din nou că fac apologia unui drum închis, al opresiunii, violenței fără limită și fără soluții, al crimei ridicată la rang de crez social și de ideologie politică. Până la urmă, poate că Fukuyama chiar a avut încă de la început o viziune corectă a viitorului lumii, care va aparține democrațiilor, prin forța lucrurilor. Cealaltă variantă este a sfârșitului civilizației, în care – bazându-mă pe intuiția și argumentele lui Noica – nu văd de ce aș crede.
[1] Gabriel Liiceanu – „Jurnalul de la Păltiniș„, Ed. Humanitas, 2023
[2] Nimeni nu mai analizează astăzi serios acest subiect, ceea ce este cel puțin ciudat: a fost sau n-a fost? Pentru că cine a profitat din plin, vedem prea bine!
[3] https://www.atlanticcouncil.org/event/funding-for-ukraine-and-war-in-the-middle-east/
[4] https://thehill.com/homenews/senate/4260967-mcconnell-pushes-back-on-trump-over-hezbollah-and-netanyahu-i-cant-disagree-more/
[5] https://www.comisarul.ro/articol/hop-si-dughin-cu-scenariul-lui-despre-ce-urmeaza-s_1512093.html
[6] https://evz.ro/prietenul-la-nevoie-se-cunoaste.html
[7] Nerecunoscută la nivel internațional și autodizolvată după ce armata azeră a obținut controlul total asupra enclavei.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ca de obicei, pe dinafară în privința Armeniei: a atacat și ocupat un teritoriu car3 nu era al ei. Exact ce face Rusia. O adică din condei meșteșugit ca să acoperi adevărul. Mai e valabil și în alte cazuri. Brexit, îl atribui influenței rușilor. Habar nu ai de democrația anglo saxonă. Nu voi mai citi aberațiile astea.
„De ce cheltuim acești bani? Care este planul Administrației pentru a obține victoria în Ucraina? ” Iata o intrebare pertinenta si de bun simt, nu credeti? Este exact ce afirma Kiron Skinner. Dar in loc ca UE sa pompeze miliarde in Gaza si Cisiordania, nu mai bine i-ar oferi Ucrainei sau Israelului? De ce sa-i foloseasca teroriștii hamas, pentru ca apoi sa ne minunam ca vine apocalipsa? Si care este faza cu „tabara” ecologisto-LGTB–ista? Adica, lumea se imparte acum in astfel de tabere? Democrația occidentala se reduce acum la ecologie si lgtb doar? Nu de alta, însă nu prea mai seamana a Occident ideologia asta. O democrație adevarata trebuie sa respecte acest „imens animal”- lumea-, indiferent de religie, rasa, orientare politica, ideologie. Din păcate nu trăim intr-o lume perfecta, iar terorismul si invadarea altor state independente, sunt lucruri care n-ar trebui sa existe niciunde pe Terra. Terorismul este ultimul nivel de agresiune împotriva unui stat liber si democrat, fiind foarte greu de combatut intr-o lume libera, pentru ca in lumea libera oricine are acces.
Așa cum terorism n-ar trebui să existe nicăieri, tot astfel ecologia și nediscriminarea rasială, etnică sau sexuală ar trebui să fie omniprezente. Ideologie este refuzul de a le considera primordiale.
Depinde ce Dumnezeu intelegi prin „ecologie”. Daca este vorba despre eco-marxismul impus frenetic de catre guverne, atunci avem de-a face nu doar cu distrugerea economiilor, ci si cu ingradirea unor libertati fundamentale. Daca este vorba de a nu murdari mediul in care traim si de a nu-l polua intentionat, atunci asta depinde de educatie si de amenzi usturatoare aplicate poluatorului. Occidentul este astazi atacat si slabit, tocmai datorita legilor prea permisive, printre care si cele care tin de discriminare rasiala, care presupun uneori sa ignori avertismentele trimise cu privire la un musulman radicalizat, doar pentru ca nu trebuie discriminat religios sau rasial. Urmarea este ca acel musulman, care crede cu tarie in „paradisul” oferit de Allah, se va detona in piete publice sau va incepe sa impuste la intamplare oameni, iar printre ei te poti afla si tu sau copilul tau. Insa @Hantzy este (moare?) fericit ca a respectat cu sfintenie legile corecte politic si nu a discriminat pe nimeni.
Astron, înțeleg prin ecologie exact ce scrie în dicționar. Termenul “eco-marxism” îl consider manipulator și deci neavenit. Numai un proces ecologic este sustenabil, adică nu își distruge în timp tocmai resursele pe care se bazează în desfășurare. În Constituția țării scrie clar că executivul este obligat să asigure un mediu curat, deci “impunerea” de care vorbiți este, nu doar naturală, ci și perfect legitimă. Ce libertăți fundamentale vă sunt încălcate astfel? Dimpotrivă, tocmai ignorarea ecologiei este o încălcare a acestor drepturi.
Apoi, e surprinzător că, după ce vorbiți de drepturi fundamentale, spuneți că în Occident sunt prea multe libertăți, prea multe legi permisive. Nu cumva vă contraziceți?
În Evul Mediu oamenii obișnuiau să dea vina pentru fenomenele pe care nu și le puteau explica pe vrăjitoare și cei care sunt altfel decât majoritarii. Aveți grijă să nu faceți la fel! Prezumția de nevinovăție este o valoare a societății noastre occidentale.
Interesant articol, f dens, poate ar trebui sa-l mai citesc de citeva ori.
Reactie la rece, cinci minute dupa meci.
Mie mi-a placut de Trump, a incercat sa doboare niste dogme. Acum e deja expirat, mi-ar place sa apara altul, dar nu vad urmas.
Simt nevoia unui curent proaspat…. oricum pe mine sa nu contati :)
Trump nu avea ce dogme să doboare, el a încercat să impună unele depășite.
Abia asteptam partea a doua la ´Dune´, tr sa apara prin noiembrie, a fost amanata pt. la primavara, a naiba coincidenta ! M-as mira sa mai apara …
okay, what is a (simple) definition of democracy!? politruci, juzi, militieni si catane platiti regeste si pensionati din frageda pruncie (p astia parca i am mai avut ca lumina calauzitoare)!? de unde vine domnule potopul asta de bunastare in Romania, de au ajuns aia cu burtile lipite de spinare, muritorii de foame de mai ieri, sa vorbeasca de lefuri bugetare de zeci de mii de euroi!? chiar asa, s a pogorit Dumnezeu insusi pe aceste meleaguri si a nceput sa ploua cu bani si cirnati!?
„…politruci, juzi, militieni si catane platiti regeste si pensionati din frageda pruncie…”. N-ati citit scurta biografie din dreapta -sus?
„Donald Trump, cel care a refuzat în ianuarie 2021 tranziția pașnică la Casa Albă, îndemnându-și adepții la o revoltă antidemocratică.”
Fals.
„interferența în procesul electoral din Statele Unite, care a avut ca rezultat instalarea lui Donald Trump la Casa Albă;”
Iarăși fals.
La fel ca și tabăra democrată după înfrângerea lui Hillary (e plin netul cu clipuri pe această temă), a existat un grup republican -„trumpiștii”- care a acceptat cu greu rezultatul votului in 2020, dar NICIODATĂ nu au existat apeluri publice la revoltă antidemocrată. Contestarea -in mod evident verbală și judiciară- a rezultatului și acuza de fraude electorale nu sunt echivalente cu revolta, ci declarații politice normale intr-o democrație. Nu știu cum vă permiteți să susțineți așa-ceva in timp ce vă dați pro-american și pro-occidental (mai ales că există și niște procese pe rol fără vreo sentință de condamnare la adresa lui Trump ori a altor politicieni republicani ce și-au exprimat public suspiciunile cu privire la corectitudinea procesului electoral). Ba mai mult. Ca să înțelegeți despre ce e vorba: dumneavoastră susțineți că un Coposu sau un Rațiu ar fi trebuit să fie arestați pentru ‘revoltă antidemocratică’ pentru că au acuzat public, sistematic, fraudarea alegerilor de către neocomuniștii lui Ilici. La fel și cei din Piață, golanii care negau dreptul democratic al bunului tovarăș Ilirescu de a se instaura deopotrivă in fruntea țării și a partidului-stat moșit de neocomiști. Și, pentru că tot am amintit Piața Universității, să constatăm și strania asemănare intre infiltrați, intre securiștii românii ce conduceau minerii in operațiunea de curățare a pieții de „huligani” și „legionari” și cei americani, de la efbiai, ce vegheau asupra democrației îndrumînd „vandalii” și „fasciștii” pe culoarele Capitoliului…
Teza intervenționismului machiavelic rusesc servește insă de minune lui Putin, care, iată, se poate împăuna cu realizări extraordinare: pasămite a reușit intr-un interval scurt scoaterea UK din UE și impunerea unui „pion” la Casa Albă. Cei ce propagă această teză pare că nu pricep că-i dau apă la moară dictatorului rus și persistă, bizar, să colporteze aceste teorii conspiraționiste in ciuda faptului că o anchetă a Congresului a dovedit că nu a existat nicio legătură intre Trump și regimul putinist și că acuzele de colaboraționism au fost false și bazate pe falsuri grosolane.
Din cate v-am citit, ma mira ca nu deosebiti transmiterea de informatii brute, cu comentariile autorului – de propaganda fina, cu „argumente”.
Subscriu!
e penibil sa tot comentezi pe langa subiect chestii cu Coposu.
https://en.wikipedia.org/wiki/Trump_fake_electors_plot
intre Trump si Putin nu o fi existat o legatura (directa), dar…DAR:
1) rusii au contribuit copios prin manipulare in mass media/internet la alegerea lui Trump si asta nu e mit, au recunoscut chiar ei si altii!
2)pozitia lui Trump in timpul mandatului a fost suspect de concilianta cu rusii si Putin. Sa ne amintim de pupaturile si intalnirea penibila intre cei 2, in care Trump s-a pus in pozitia de „pudel” al lui Putin;
3) pozitiiile recente ale lui Trump sunt suspect de filo-ruse, mai ales cand vine vorba de Ucraina.
Deci, is prea multe indicii.
Cat despre revolta, ba chiar asta a facut, indemn la revolta. Coposu si Ratiu nu au asmutit multimea sa ia cu asalt Parlamentul si sa il cucereasca, asa cum a facut-o Trump in ce priveste asaltul Capitoliului.
Sa nu mai relativizam adevarul si nici sa nu facem comparatii fara sens!
Trump e ce vede toata lumea; un bufon care nu se ridica la innaltimea pozitiei de POTUS, dorit de rusi, pt ca ii admira. El admira si are ca reper autocratiile si dictatorii- si-a afirmat nu odata admiratia pt unii, gen Putin, Xi, Kim. Recent chiar si pt teroristii sustinuti de Iranie „ce dajtapti sunt, dom’le”. Chiar asa, ce destepti, iar el dobitoc!
Nu e evident de ce il vor rusii din nou POTUS?
@AX – ”pozițiile suspect de filoruse” sunt contrazise de fapte. Ăsta e discursul neomarxist american, urlete isterice de ”Rusia! Rusia!”, când în realitatea măsurile pro-Rusia au fost luate de Obama și corijate de Trump, nu invers.
Harald, mai ușor cu lustruitul bocancilor lui Trump. Tot Trump era si cel care il considera pe Putin un geniu și care ar fi rezolvat criza din Ucraina dandu-i lui Putin ceea ce cere. Nici nu e de mirare ca Trump era prietenul lui Putin și nu doar al lui: si al lui Xi si eventual Kim Jong-un. Oare degeaba regreta toti acestia ca Trump nu mai e președinte și doresc sa castige iarăși in 2024? Probabil de rău ce le mergea cu el.
Mulțumesc domnule Cristian Felea. Ați reușit să argumentați, cu claritate, ce înseamnă democrația pentru momentele „istorice” la care suntem martori. Sunt necesare în continuare clarificări, nu trebuie tăcut.
Pentru mutarea subtilă în 2020 a retragerii ”stânjenitoare” din Afghanistan ați mulțumit? Retragerea a avut loc în mandatul lui Biden. Nu în 2020, deci nu în mandatul lui Trump.
Cu desființarea și reînființarea Flotei a 2-a a Atlanticului de Nord cum a fost, care dintre măsuri era în avantajul Rusiei? Obama a desființat-o în 2011, Trump a reînființat-o în 2018.
Cu retragerea și apoi readucerea tancurilor americane în Germania cum a fost, care dintre măsuri era în avantajul Rusiei? Obama le-a retras în 2011-2012, Trump le-a readus în Germania în 2017-2018.
Harald uită însă că decizia retragerii din Afghanistan a fost luată în februarie 2020, când președinte era Trump și trebuia îndeplinită până în mai 2021. Timp de un an Trump nu a pregătit nimic în acest sens, așa ca retragerea stânjenitoare îi aparține. Analiștii sunt de acord în acest sens.
Obama nu a desființat nicio flotă. A dost redus numărul de soldați, dar nu a fost casată nicio navă, nu a fost niciun submarin topit sau vreun portavion vândut la fier vechi. Câteva nave au fost sechestrate în porturile americane ca urmare a unei înțelegeri dintre Congresul SUA dominat de republicani și președintele american pentru reducerea cheltuielilor publice cu cel puțin un trilion de dolari pe parcursul a nouă ani. Au existat voci care afirmau că SUA și-ar fi redus capacitatea navală de luptă la nivelul lui 1917, dar asta era Fake News. În 2015 Marina americană avea 289 nave, adică cu 4 nave mai mult decât în 2009 când Obama a preluat Biroul Oval. În 2015 însă nu mai conta atât numărul, cât tehnologia. Reducerile automate și sechestrările s-au datorat neînțelegerilor dintre republicani și democrați în congres, deci nu erau urmare a vreunei decizii din Biroul Oval.
Și retragerea a 31 de tancuri M1 de la Grafenwöhr a făcut parte din același plan, convenit cu republicanii din Congres pentru reducerea cheltuielilor militare. În mandatele lui Obama creșterea economică a fost în medie de 1,8% în primii patru ani și 2,2% în ceilalți patru. Doar asta a permis ulterior readucerea tancurilor la Grafenwöhr și reluarea misiunilor militare ale navelor sechestrate automat în porturile americane, nicidecum geniul stabil al portocaliului.
Excepțional text de etapă, dar nu cred că situația actuală poate duce la o concluzie pe termen lung. În definitiv, dialectica Forță-Hazard nu poate fi analizată.
Dar da, a Treia Revoluție Industrială (cea a digitalizării, informației și a comunicațiilor) a produs Globalizarea, care, la rândul ei, a produs două efecte principale:
– creșterea autoritarismelor în Asia,etc
– creșterea anarhiei în statele democratice.
Ca urmare, se întâmplă ce prezintă autorul, respectiv a reînceput lupta pentru o nouă Ordine Mondială.
Din nenorocire, statele democratice s-au cam săturat de lupte, doar SUA+UK continuă, dar Europa se cam învârte în jurul cozii….
Filozofic vorbind, se pare că dialectica Forță-Hazard nu a dus la o maturizare în timp util a Omenirii. Ceasul ticăie…
Vrem nu vrem trebuie sa recunoastem ca fortele ostile occidentului sunt pe cale sa schimbe fata lumii si asta in primul rand slabiciunilor, goanei dupa piete noi, dupa si mai mult profit al occidentalilor.
Nici o tara din fosta „lumea 3 treia” precum China si altele nu s-a putut dezvolta cu ajutorul occidentului astfel incat sa ajunga acum sa atenteze de democratiile noastre.
Globailzare economica a produs exact inversul a ce s-a dorit, o globailizare politica, exportul democratiei occidentale in intrega lume, modelul a asuat pt ca politicului nu i-a urmat sub nici o forma economicul.
Schimbul de marfuri intre SUA si China este mai mare mare decat cel intre SUA si UE insa aceste doua superputeri sunt pe calea unui conflict deschis pe seama Taiwanului.
Schmibul de marfuri UE China este mai mare decat UE – SUA ba intre ele ele exista un conflict economic deschis pe seama inflation act-ului pus la cale de administratia democrata Biden.
Inca n-am putut gasi un raspuns concludent la intrebarea, ce cauta SUA in Ucraina si care sunt interesele ei in acea zona.
America, America insa ce facem noi europenii ? Europa, Europa … am putea spune a catea oara se afla la radacina problemelor actuale, pozitia ei ambigua de multe ori neinteleasa producand convulsii majore.
La ce sa neasteptam de la SUA ? si de ce privim tot timpul cu capul ridicat la aceasta tara si nu ar fi timpul sa ne emancipam si noi.
Citeam acum cateva zile ca lumea se va pozitia in mai multi poli de putere, China, SUA, Rusia, India si UE cu toate ca referitor cu UE am mari dubii, gandirea nationala cu toate declaratiile contrare a aruncat in aer proiectul UE gandit de cei care pus la cale Tratatul de la Maastricht, o Uniune de state federale intr-o constructie de securitate impreuna cu Rusia si o zona economica numita Eurasia.
Nu s-a putut pt .ca cineva n-a vrut iar europenii au dat inapoi.
SUA daca doreste are destule resurse sa intre intr-o izolatie si depinde foarte mult de cine va ajunge la putere in SUA cu toate ca sistemul politic american nu are multe optiuni, puterea fiind impartita de sute de ani intre 2 partide mari si late care sa combat mai mult sau mai putin, acum fiind intr-o faza de autoblocaj al republicanior, intre aripile interne ale acestuia datorat in primul rand unor probleme interne cu accente periculoase asupra politicii externe, vezi ajutorul financiar pt Ucraina in primul rand, de cel pt Israel nu trebuie sa ne batem capul, sunt destui evrei in administratie si putere in SUA astfel incat acest ajutor sa nu fie pus la indoiala iar sustinerea sa ramana maxima.
SUA nu mai are capacitatile nici economice si nici militare sa faca fata unor conflcite militare multiple si sunt convins ca SUA nu se va aventura in conflcte multiple preferand sa lasa treburile sa-si continue drumul o data pornit.
Afganistanul a fost momentul de cotitura in care o superputere militara NATO a fugit din tara batuta de niste combatanti in slapi si inarmati cu mitraliere.
Lumea a primit curaj si vedem cum tari precum Iranul sunt oricand deschise sa intre in conflict cu SUA pt care are aliati puternici, aliatul SUA fiind doar Europa insa Europa este roasa pe dinauntru, e putreda atat economic cat si militar, putreziciune pusa la cale de forte interne care doresc schimbarea paradigmelor pana la punerea la indoiala a sistemului capitalist a societatilor respective.
Sunt vechile puncte de vedere rusesti domnu Lavrov, America e rea si nu are ce cauta in Ucraina iar Europa ba e putreda ba trebuie sa afaca alianta cu Rusia. Ia auzi unu nou: Rusia s-a sinucis economic /politic/ militar cu ajutorul lui Putin.
Domnul Lawrow este in Iran parca. Europa este cea care s.a sinucis economic iar la intrebarea ce cauta SUA in Ucraina nu mi-ati raspuns, oare poate cineva raspunde ?
de unde ati inteles dvs ca proiectul UE a fost gandit de cei care pus la cale Tratatul de la Maastricht, ca o Uniune de state federale intr-o constructie de securitate impreuna cu Rusia si o zona economica numita Eurasia.
Politicenii de atunci ori sunt morti ori prea batrani, rezultatul urmasilor il vedem, Europa in recesiune si un razboi pe continent.Poate ii intrebati si pe cei care s-au opus unei constitutii europene.
„La ce sa neasteptam de la SUA ? si de ce privim tot timpul cu capul ridicat la aceasta tara si nu ar fi timpul sa ne emancipam si noi”
Supravieturire civilizatiei occidentale depinde de SUA. Europa fara SUA e insignifianta militar, economic si demografic. Daca se intampla ceva cu SUA, toata civilizatia occidentala va dispare.
Unde scrie ca supravietuirea civilizatiei occidentale depinde de SUA ? este adevrat ca in ultimii 100 de ani SUA a salvat Europa de la inec insa resposabilitatea de nu a junge la inec o au europenii, cei 2 % din PIB cerute pt bugetul apararii nici pana cum cu razboiul la usa nefiind puse in practica de multe state europene.
Au alte probleme, asistenta sociala pt toti refugiatii care bat la usile larg deschise ale Europei.
Pentru schimbarea profunda a Europei politiceinii de astazi au grija, nu mai este nevoie de conflict militar !! iar SUA nu ne va apara de acestia, nu este de datoria NATO. Poate intelegeti acum problema.
O analiza cuprinzatoare. Felicitari!
Dar nu cred ca e vorba de „autoritaristi” in lupta cu democratia. Este vorba de dictaturi -mai mult sau mai putin mascate-, ce se bazeaza pe terorism ca arma. Fie grupuri mici, fie terorism de stat. Cu intreaga armata implicata.
Vorbind de autoritaristi, ne putem raporta (in Ro) la lupta dintre parlamentaristi si prezidentialisti. dar tot in regim democrat. E o nuanta care trebuie subliiata, pentru a nu starni confuzii.
In ceea ce priveste regimul democrat, cred ca ati uitat sa subliniati si rolul mass-mediei libere.
In rest, sa-i lasam pe americani sa-si rezolve treburile (stiu ei mai bine ca noi ce sa faca si cum) si noi sa incercam sa rezolvam treburile de aici. E mai sanatos.
https://youtu.be/pREDR3pcaMM?feature=shared
Interesant atasamentul Altetelor Regale fata de un Stat detasat de valorile monarhice.
In alt registru, istoria a consemnat un eveniment cu consecinte importante pentru parcursul politic al Statelor Unite.
Acest eveniment mediatic s-a petrecut cu prilejul unui dialog transmis life intre Hillary Clinton si o jurnalista canadiana. Ultima intrebare adresata doamnei Clinton se referea la parerea sa in legatura cu rezolvarea conflictului dintre israelieni si palestinieni.
Hillary Clinton a afirmat ca acest conflict se va rezolva numai prin crearea a doua State cu o capitala comuna.
A doua zi a izbucnit scandalul Monica Lewinsky.
Dialogul a fost transmis in Europa de catre Televiziunea Canadiana francofona pe TV5 .
re titlu, e frumos că arătați că ați ascultat piesa Amerika de Rammstein… re grupuri politice, i-ați omis pe fiscal-conservatives și pe cei din aparatul de securitate și apărare… altfel e frumos, deși nu tocmai exact… acum bătălia politică e pe al treilea grup, unions (sindicatele)… și mai sunt și independenții… ce frumos
„Comision Europea – Declaración / 18 de julio de 2022 / Baku
Statement by President von der Leyen with Azerbaijani President Aliyev
Thank you very much Mr President for the warm welcome here in Baku. And thank you for stepping up and for supporting the European Union….”
Excelent articol, problema e ca tot mai multi oameni de rind sint dezamagiti de esecurile democratiei vestice hai sa-i spunem oficial acceptata in Europa cel putin.Greselile asa numitei elite politice de la Bruxelles, asa zisa politica verde de tip greendeal in numele unei controversate si posibile apocalipse climatice care da peste cap economiile europene si asa subrezite de razboiul din Ucraina si de renuntarea la atit de convenabilele (pt anumiti membrii ai elitei vest europene la sursele de petrol si gaze rusesti nu fac decit sa adinceasca criza.
Oamenii de rind sint mai sensibili la cresterile de preturi la cam toate alimente, chirii,etc decit sa se oboseasca sa descifreze si sa inteleaga subtitilatile si comlexitatile politichiei mondiale.Sau cel putin la noi sa sustina Ucrainia cind preturile au luat-o razna.
Iar gruparile si partidele populiste anti democratie nu fac decit sa profite si sa speculeze problemele de baza, partea proasta e ca in rivinta anumitor probleme au si dreptate din pacate.
NU stiu daca numita si controversata posibila apoclaipsa climatica are cauze antropogene, domnul Cringanu face mari eforturi aici de ex pt. a demonstra ca daca schimbarile climatice au loc cu adevarat, ele NU au cauze antropogene, altii il contrazic vehement, oricum problema de baza e ca masurile impuse cel putin in Europa si in lumea occidentala au efecte mai daunatoare asupra economiilor occidentului decit sa amelioreze si sa imbunatateasca cu adevarat efectele asa ziselor schimbari climatice.Asta in timp ce pe marii poluatori China si India si China ii doare undeva de efectele poluarii si de schimbarile climatice pretins antropogene.
Cred ca ar fi trebuit sa isnistati si pe acest subiect si tare mi-e teama ca daca economiile europene, occidentale in general vor fi faultate mai departe de masuri chiar aberante menite cica sa reduca efectele pretinselor schimbari climatice antropogene,chiar swe va alege praful de frumusetea democratiei de tip occidental atit de laudate de cohorte de intelectuali de elita.
Pina la urma diferentzele clasice dintre stinga si dreapta ,dihotomiile clasice sint depasite de noile paradigme si e mevoie de o cale DE MIJLOC.In primul rind trebuie lamurit:CHIAR merita sa sacrificam si sa aruncam la gunoi (vorba domnului Cringan) toate realizarile economiilor moderne eficient bazate pe petrol si pe gaze si CHIAR exista alternative CU ADEVARAT VIABILE la acestea considerate vinovatii principali pt. aceste pretinse schimbari climatice?CIND vor avea loc niste dezbateri SINCERE la scara mondiala si DESCHISE publicului larg?!Pt. ca oamenii de rind se hranesc si se intretin doresc un nivel de trai asa cum era inainte datorat in esentza economiilor moderne bazate pe petrol si pe gaze, si, daca acest nivel de trai se deterioreaza din cauza acestor politici aberante ,a incompetentei tot mai multor politicieni occidentali NU-i intereseaza discursurile sforaitoare despre avantajele democratiei occidentale, nici avertismente referioare la dictatori toxici de genul lui Putin.
Maj. adeptilor domnului Cringnau sustin ca vinovatii principali sint stinga si stingistii ecologici care in calitate de idioti utili sustin aceste politici aberante insa IGNORA (constient sau nu ma rog selectia observationala se aplica din plin fiecare accepta doar informatiile si acea latura a adevarului care-i intereseaza ignorind sistematic alte aspecte inclusiv cele in care se contrazic) faptul ca tot mai multi credinciosi reprezentanti ai drepti pretins conservatoare traditional crestine-in principal adepti ai ideologiei dure a diverselor curente iudeo-crestine( fie cele tradionale sau neoprotestante) SALUTA si evenimentele recent considerind ca ne apropiem de pasul urmator al Apocalipsei descrise in Biblie in ultimul capitol cel al controversatei Apocalipse a Sf Ioan.
Primul pas (nu a fot enumerat aici in articolul d-voastra dealtfel f bun) a fost facut odata cu crearea statului modern Israel si reintoarcerea masiva a evreilor in asa numita Tara Sfinta.
Ce va urma?!?NU stim.Ramine de vazut dar oricum sperantzele de mai bine se cam duc pe apa sambetei,din pacate.
nu uitati ca lupta pentru energie verde va aduce China ca producator mondial suprem de elemente necesare bateriilor etc.; pornid de la productia de grafit si paminturi rare.
@Mongolul da, domnule va multumesc si ma copleseste din nou amarul: iarasi China peste tot… ca m-am saturat, sincer sa tot aud de tara asta cu o pop monstruos de mare…(sincer)Parca nici India nu ma speria asa dar la chinezi e vorba de sist in primul rind…Offff Doamne….Ceva de groaza
Pământurile rare din China sunt mai mult mit decât realitate. Într-adevăr, o treime dintre rezervele cunoscute se află în China, iar 95% din prelucrarea primară a minereurilor se face în China. Dar rezerve importante există în cam toată lumea, suficiente încât să nu existe în viitor vreo dependență prea puternică de China.
Însă trebuie acționat în acest sens. De exemplu, tetrataenitul este un excelent înlocuitor pentru pământurile rare și poate fi obținut în laborator. El este un aliaj cu structură aproape perfectă dintre Ni și Fe în raport de 1:1, putând reduce dependența de China și revoluționa în același timp producția de eoliene. Secretul este să cauți soluții noi, nu să apelezi stereotipic la cele vechi.
Ergo: să distrugem mediul ca să salvăm economia! De ce e apocalipsa dlui Crânganu mai dihai, mai amenințătoare decât cea a lui Gore? De ce e mai sigură prăbușirea economică decât cea climatică? De ce e mai periculoasă, mai necruțătoare?
China și India sunt cei mai mari emitenți de CO2 mondiali, așa este. Dar pe cap de locuitor ambele sunt în urma SUA sau a oricărui stat european. De ce să reducă ei deci, mai mult decât am face-o noi, care avem potențial mai mare?
Îmi sunt perfect indiferente apocalipsele cu care se amenință reciproc cele două tabere. Dar ce găsiți greșit în a reda mediului aerul la aceeași calitate precum cea dinaintea proceselor tehnologice? Exact la fel cum râurile trebuie să părăsească orașele la fel de curate ca la intrare, sa se aplice principiul și în cazul aerului, ca agent tehnologic.
Ținând cont și de faptul că, pentru producția clasică de energie, Europa ar fi dependentă de importuri tocmai de la adversarii geopolitici, regenerabilele oferă, nu doar un grad mai ridicat de autarhie energetică, dar și posibilitatea de a impune pentru produse de import standarde ridicate de mediu. Vrea China un nou drum al mătăsii? Foarte bine! Să ofere și produse conforme cu „Green Deal”! Ca să nu-i mai doară undeva de efectele poluării și schimbărilor climatice, indiferent de originea antropică sau naturală a acestora. E ceva fals în filosofia asta?
Stimabile , confunzi protejarea mediului cu care sunt absolut de acord cu incalizirea globala cauzata de om care nu prea exista iar povestea cu Green Deal nu este altceva decat deindustrializarea Europei si mutarea problemei pt spalarea constiintei ecologiste europene in alte locuri din lume.
Ursul Bruno, e recomandabil să te adresezi cu apelativul ales de interlocutor, evitând formulele forțate.
În comentariul meu nu există expresia “încălzirea globală”, deci te bați cu păpușa ta de paie. De altfel, cum definești “protejarea mediului “? Are aerul eșapat alți parametri de calitate decât cel aspirat de autoturism? Fără îndoială. Evitarea contaminării mediului înconjurător cu aer de calitate diferită este atunci protecție a mediului.
Faci o afirmație: încălzirea globală provocată de om nu există. Ai și dovezi în acest sens? Dacă nu, e opinie, prejudecată, dat în bobi, ce vrei tu, dar nu merită luată în seamă.
Hantzy,domnule/doamna am citit multe din comentariile d-voastra pe tema asta si sincer problema ma depaseste, nu e de competentza mea.
„Dar ce găsiți greșit în a reda mediului aerul la aceeași calitate precum cea dinaintea proceselor tehnologice? Exact la fel cum râurile trebuie să părăsească orașele la fel de curate ca la intrare, sa se aplice principiul și în cazul aerului, ca agent tehnologic.”
NU stiu; prof Crangan si altii afirma ca NU se poate face asa ceva la o scara planetara fara a afecta direct si la modul serios populatia lumii (sau o mare parte din populatie).D-voastra ati studiat ati aflat ca exista procedee benefice pt. toata lumea care ar putea realiza asa ceva?!CARE sint ele?! Eu sincer nici macar nu pot sa-mi imaginez cum ar fi posibil asa ceva, pur si simplu ma depaseste.
Pe de alta parte urmarind ci argumentele d-voastra am observat ca ati afirmat faptul ca populatia lumii in crestere exploziva are nevoie de asta si de aia,nu mai intru in detalii, scuze, procese care vor ridica nivelul de poluare al planetei in urmatorii ani.Pai atunci ma intreb si eu asa simplu- dupa cum tot se vorbea de asa numitele teorii ale consiratiei referitoare la reducerea pop.lumii pe vremea pandemiei-NU cumva alternativa cea mai simpla ar fi reducerea rapida a populatiei lumii?!
Pai in cercurile consirationiste se tot invirte subiectul asta: ca de dragul asanarii planetei, al purificarii ei populatia lumii ar trebui sa fie de max 500 de milioane sau 600 sau 900 cit naiba aparea pe pietrele alea buclucase din Georgia care ar fi disparut cica intre timp.
Problema teoriei mathuziene iarasi ma depaseste nu sint nici pro nici contra ei dar oricum cind e vorba de astfel de subiecte nici nu stiu ce sa mai cred.Tot asa,SINCER!!!!
Astept explicatiile d-voastra, cu interes evident.
Lămuritorul, exact despre asta vorbeam: apocalipsa lui Crânganu. Eu nu vă oblig să-mi dați mie prioritate și e firesc să vă alegeți mentorii și cei în care aveți încredere. Dar dacă aleșii dumneavoastră se conduc după criteriul “nu se poate așa ceva”, întreb și eu: când vă este foame sau sete și nu găsiți nimic comestibil sau potabil, vă săturați cu otravă*? Eu prefer să rabd și să caut altceva.
Dacă spuneți că mi-ați urmărit comentariile, ar fi trebuit să fiți mai atent: nu am văzut niciodată creșterea populației ca pe un factor negativ și nu am cerut niciodată reducerea acesteia. Fie ați înțeles greșit, fie mă confundați, fie v-ați luat după alții care au făcut afirmații false despre mine.
* Paracelsus spunea că orice este otravă și numai otravă, iar doar cantitatea limitată face ca aceasta să nu fie nocivă.
Va multumesc pt. raspuns si mai astept dar NU ati facut o confuzie,domnule Hantzy: eu NU m-am referit la faptul ca d-voastra ati afirmat ca cresterea populatiei e un factor negativ ci ca s-ar putea trage concluzia asta din afirmatiile d-voastra referitoare la faptul ca cresterea populatiei implica si cresterea septelului sau care o fi termenul corect,ma rog adica cresterea nr. de animale necesare pt. a fi sacrificate si ale caror amprenta de carbon poate contribui la cresterea poluarii.
Si NU am afirmat, Nu v-am acuzat ca ati fi sustinator al teoriei maltuziene adica necesitatea reducerii nr. populatiei de pe glob.
Niiste rectificari necesare.
@Hantzy
Solutia pe scara industriala vine din Japonia nu din UE.
La fel cum in anii ’70 (alt jubileu!) japonezii au adus omenirii televizoare, casetofoane, etc foarte bune si fiabile.si ieftine.
Ma refer la https://www.dailystar.co.uk/news/weird-news/japanese-loos-say-hello-warm-23371604
1. Vespasienele eruropene o sa fie certificate dupa standardele japoneze,nu dupa directive UE.
2. Toti oamenii vor trebui sa poarte pampers refolosibile si/sau cu impact ecologic redus
3. Toti cetatenii vor fi monitorizati cu ajutorul toaletelor inteligente: temperatura corpului,compozitia urinei si a fecalelor urmate de generatrea de liste de alimente interzise consumului.
4. Asa cum sugera comentatorul religios AP, langa fiecare locas de rugaciune trebuie infiintat si subventionat de stat un take-away asiatic
5. Consumul de fasole sau combinatii generatoare de gaze (ridichi si ceapa de exemplu) nu este nevoie sa fie interzis pentru ca pampersii vor capta toate la sursa.
6. Trebuie crescuti viermi de matase in regim industrial pentru a) kimonouri (nu iau foc) cat si pentru b) consum uman – faina
7. UE trebuie: a) sa adopte obiceiurile din Orientul Mijlociu cu exprimarea satisfactiei dupa o masa buna cu dampfuri si b) cei mai buni la flatulente sa fie premiati si introdusi in cartea recordurilor si recompensati cu bilete la sedintele ONU si cele pe teme de clima si ecologie.
:))
Si TREBUIE adaugat rezultatul interactiunii mele cu ChatGPT care in cazul asta ar trebui redenumit ShatGPT. :))
Cea mai faimoasă carte a lui Alvin Toffler este „Future Shock”, publicată în 1970. Cartea discută efectele schimbărilor tehnologice rapide asupra indivizilor și societății. Toffler definește „șocul viitorului” ca o stare psihologică a indivizilor și întregii societăți care experimentează „prea multe schimbări într-un interval de timp prea scurt”.
Toffler susține că societatea trece printr-o schimbare structurală enormă, o revoluție de la o societate industrială la o „societate super-industrială”. Această schimbare copleșește oamenii, lăsându-i deconectați și suferind de „stres zdrobitor și dezorientare” – șocul viitorului. El a popularizat termenul de „suprasolicitare informațională” și a afirmat că majoritatea problemelor sociale sunt simptome ale șocului viitorului.
Toffler a distins trei etape în dezvoltarea societății și producției: agrară, industrială și post-industrială. Fiecare etapă își dezvoltă propria „super-ideologie” pentru a explica realitatea, afectând toate sferele care alcătuiesc o fază de civilizație: tehnologie, modele sociale, modele de informații și modele de putere.
Cartea a devenit un bestseller internațional, vânzând peste 6 milioane de exemplare și a fost tradusă pe scară largă. A avut un impact semnificativ asupra științelor sociale și a adăugat o nouă frază limbii noastre.
Dupa prezentarea asta: https://www.dailystar.co.uk/news/weird-news/japanese-loos-say-hello-warm-23371604
Japonia a fost întotdeauna în avangarda inovației tehnologice, iar acest lucru se extinde și la tehnologia lor sofisticată pentru toalete. Cunoscute sub numele de „Washlets”, toaletele japoneze sunt renumite pentru caracteristicile lor avansate.
Aceste toalete high-tech includ adesea caracteristici precum încălzirea scaunului, deschiderea/închiderea automată a capacului, un bidet integrat cu temperatură și presiune reglabile a apei, dezodorizare cu aer și chiar muzică pentru a masca sunetele. Unele modele sunt chiar echipate cu caracteristici de monitorizare a sănătății care pot măsura tensiunea arterială și conținutul de grăsime corporală.
Dezvoltarea acestor toalete sofisticate reflectă angajamentul mai larg al Japoniei pentru inovație tehnologică și îmbunătățirea calității vieții. Este un testament al culturii lor de „kaizen” sau îmbunătățire continuă.
În contextul „Future Shock” al lui Alvin Toffler, aceste avansuri ar putea fi văzute ca parte a „societății super-industriale” pe care a descris-o. Schimbările tehnologice rapide, cum ar fi dezvoltarea toaletelor high-tech, pot duce la schimbări societale și necesită adaptarea rapidă a indivizilor. Cu toate acestea, în Japonia, aceste inovații sunt adesea acceptate și integrate în viața de zi cu zi, demonstrând o reziliență societală la „șocul viitorului”.
Este fascinant să luăm în considerare modul în care aceste tehnologii de zi cu zi continuă să evolueze și să ne modeleze viitorul. Pe măsură ce continuăm să navigăm prin „șocul viitorului” pe care l-a descris Toffler, va fi interesant să vedem ce noi inovații ne așteaptă.
Planurile Occidentului se suprapun. Fiecare pas este facut cu stiinta acumulata timp de secole .Luînd in considerare doar faptele ,deja existente si ceea ce aceste fapte ofera deja intregului Occident unit nu poate ramine si nici nu poate fi facut invizibil .Fiecare „ intimplare” are rolul ei ”.Razboiul din Ucraina este factorul declansator a tot ceea ce urmeaza sa se intimple la nivel politic si la nivel militar .In SUA J.R.Biden avea nevoie de o formula magica formula ce ii va permite sa cistige alegerile viitoare daca totul se petrece in aceiasi parametrii de pina acum .Crizele politicilor din SUA, ultimilor zile ,par a fi create artificial .Acum J.R.Biden ataseaza razboiului din Ucraina pe cel aparut in Israel cu Hamas si Hezbollah .Nimeni nu mai poate trata cu masuri diferite cele doua razboaie .Intreaga America este nevoita sa se ataseze acestor nevoi imediate .America nu poate rata sansa care ii ofera spargerea in zeci de bucatele a Federatiei Rusie si care ii permite , o data cu aparitia noului NATO 2 in Pacific inchiderea Chinei aflata in expansiune .In paralel, UE joaca si ea cartea unificarii totale obtinuta prin aducerea aproape a tuturor natiunilor europene non UE .Totodata UE isi creste partea europeana de forta NATO si creeaza structuri complementare NATO aflate sub steagul UE . Toate Enclavele de forma Nogorno si Gaza vedem cum se elibereaza de influenta sovietelor .Urmeaza si altele asemenea . In Israel se intimpla ceva si mai interesant
Razboiul din Ucraina si riposta ucrainienilor, ce tine Rusia in transee de aproape un an , ofera Israel sansa de a-si mari teritoriul si de a elimina structurile teroriste numite Hamas si Hezbollah actiune ce la rindul ei ofera conducatorilor din Iordania si Egipt recapatarea puterii ce pentru o vreme era in mina celor doua organizatii teroriste de sorginte sovietica si persana .In acelasi timp atacarea de catre Hamas a natiunii Israel ofera si Europei posibilitatea de a-si reface legislatia si de a elimina(deporta) usor cetatenii care sunt identificati drept teroristi sau simpatizanti ai acestora .In Israel Armatele lui Netanyahu (cit o mai fi premier ) nu vor ataca cu trupe de linie Gaza .Netanyahu nu isi permite , dupa recentele crime si dupa ceea ce s-a intimplat (doar nu o crede cineva ca au lasat portita deschisa de nebuni ) sa aduca in fata natiunii sute sau poate mii (functie de cine spune )de soldati morti .Deocamdata ceea ce este extrem de important pentru Israel este ca Israel sa forteze predarea trupelor Hamas, ramase fara conducatori (zilinic mai moare cite unul)si sa arate intregii lumi cine sunt acesti teroristi ,moment in care Israel va solicita lumii libere aparitia unui Tribunal de forma celui de odiniora aflat la Nürnberg .Va imaginati cum ar arata trupele Hamas(cele care vor ramine ) cu miinile sus si cu armele le picioare .Israel are nevoie ca de aer de aceasta imagine si de declaratiile ,ulterioare ,facute de catre unii membri Hamas. Pina atunci Israel doar loveste partile cunoscute de tuneluri si toate tintele Hamas identificate iar prin folosirea unor mijloace nu neaparat foarte „ortodoxe” (va cam imaginati cu ce . nu trebuie sa va zic eu . va fi o actiune combinata)vor scoate din subteran teroristii ramasi .Problema o reprezinta cei 100 de mii de cetateni care nu au fugit si care inca nu stie ,in totalitate ,ce hram poarta .Abia cind fiecare dintre acestia va fi identificat si atentionat vom putea vorbi de predarea trupelor Hamas facuta la TV cu tot dichisul stiut . Israel va arata lumii intregi hidosenia terorismului Hamas asa cum a aratat si cu ceva vreme in urma hidosenia Hitlerismului .SUA si noi toti, europeni fiind ,vom pune umarul spre a ajuta populatia palestiniana aflata sub teroarea Hamas. Fiecare natiune europeana va deveni „binefacatorul” (deja Romania o face) pentru acesti oameni aflati in suferinta .In final palestinienilor le va fi oferita o tara cu mult mai mica decit ceea ce reprezinta azi Gaza acolo unde sub un control strict si urmare a unui angajament total vor fi ajutati sa isi refaca habitatul .Pe scurt .Enclavele vor disparea , celulele si organizatiile teroriste vor disparea si ele , Israel isi va securiza pentru 100 de ani habitatul , Influenta Iran si cea a Rusiei va deveni volatila ,Federatia Rusa va fi facuta bucati si o parte se va atasa UE . UE isi va integra toate natiunile europene non UE ,NATO se va mari si isi va muta o parte dintre competente in Pacific pe masura ce Europa unita le va prelua iar cei care sunt , cetateni ai Europei unite si care s-au radicalizat vor fi deportati rapid .Dupa ce toate acestea se opresc vom veni ,ca si buni europeni in frunte cu Germania si vom reface de la zero Ucraina ,Gaza si partile ce vor fi distruse din Liban si Siria pe masura ce rusii vor fi nevoiti sa se retraga .Avem de treaba zeci de ani de acum inainte .
Desigur, sunt interesante jocurile geopolitice din perspectiva propusă de autor.
…Dar ele neglijează jocurile democratice naționale, cu excepția SUA, care se presupune că rămâne o democrație clasică, indiferent de cursul evenimentelor. O întrebare simplă: dacă Israel nu ar fi fost guvernat de o coaliție cu orientare „foarte” de dreapta și nu ar fi fost zguduit de masive proteste naționale încă din luna iulie, oare ar mai fi avut loc evenimentele actuale, cu o asemenea desfășurare?
…Dar dacă Rusia își schimbă conducerea politică putinistă, să zicem? Dar, dacă chiar se dezmembrează Federația? Ori, dacă își perfecționează arsenalul nuclear Coreea de Nord suficient cât să provoace un conflict? Cursul evenimentelor ar fi același, sau cel prezis de Dughin, de Friedman, sau de Fukuyama?
Evoluțiile interne în diferite state, altele decât SUA, pot avea consecințe mai mult sau mai puțin previzibile pe plan internațional. De aceea există grupuri de specialiști care construiesc diverse posibile scenarii și alții care încearcă să determine evenimentele.
Democratia europeana e vlaguita pe toate planurile. Traiul bun, existent cativa zeci de ani dupa WW2 s-a cam terminat. America (inca mai) lupta, dar e condusa de politicieni miopi si corupti. Occidentul se afla exact ca Imperiul Roman inainte de navalirea popoarelor barbare, care, in mod ironic, au venit tot din Asia si Rusia de astazi. In plus, haosul din Orientul Mijlociu. Urmatoarea generatie ce va face?
Cam multe etichete preluate fara discernamant. De exemplu, plasarea lui Jim Jordan in grupul trumpistilor.
Exista si multe afirmatii pentru care ar trebui si dovezi, probabil ca e opinia autorului. Totusi, o documentare ceva mai atenta nu ar strica iar aici nu ma refer la internet ci la documente oficiale pe care un om inteligent cum e autorul le poate gasi cu usurinta.
Nu am nimic de comentat in legatura cu Atlantic Council, se stie care este ocupatia si orientarea acestei organizatii.
Probabil ca la neocons ar fi trebuit inclusa si gruparea Kagan-Nuland care controleaza/influenteaza politica externa americana. Acestia au reusit sa distruga in doar cativa ani decenii de munca diplomatica profesionsta. Mare pacat.
Din nefericire, nu regimurile autocrate submineaza America(indicarea unor regimuri care functioneaza diferit face parte din nevoia permanenta a elitelor americane de a identifica inamici ), procesul este initiat si sustinut din interiorul tarii prin politici absurde pe care incearca sa le si exporte.
Din pacate, superioritatea economica a occidentului(cea generata de revolutia industriala) incepe sa paleasca iar de aici apare, evident, tendinta de a rearanja geopolitic planeta. PIB PPP: G7 – 30%, BRICS – 37%. E vorba despre economie si bani aici, nu despre democratie sau autocratie.
O lupta de rezistenta a Hamas in tuneluri nu are cum avea o viata prea lunga .Bucatica cu bucatica si individ cu individ vor fi distruse sau separate .Nu uitai cum aceste incaperi oricit de bine securizate ar fi contin si materiale de tot felul de explozivi la arme si substante chimice ce o data lovite vor provoca mari pagube celor care se afla in acel moment in cursa .Dealtfel Israel a arat deja (spre protejare )despre existenta lor in aceste tuneluri asa că vinovatia autodistrugerii acestora este clara vina Hamas chiar daca si Israel deja s-a pregatit mediatic sa puna umarul .Cine isi imagineaza ca Hamas va fi iertat sau ca nu vor fi folosite toate metodele,, oarecum nu prea ortodoxe ,spre a fi distrusi in totalitate e mult prea naiv .Israel nu se va impiedica de nimeni si de nimic .Nu uitati puterea nucleara a Israel .O lovitura de acest fel de mica intensitate dar care ajunge la mare adincime acolo unde se presupune ca ar fi pozitionate aceste trupe Hamas distruge tot . Efectul de suprafata va fi redus .Chiar aceste fortificatii le poate aduce pieirea .Un mic exemplu si toti vor iesi cu miinile ridicate .Israel evident ca nu doreste asta asa cum nici noi nu vrem dar Hamas ramas fara conducatori nu credem ca se va sacrifica .Pusi in fata alternativei luptatorii ramasi fara comandanti ce pot face ?
In USA, in statul Georgia , mister Trump e sub proces pentru tentativa de manipulate/ falsificare a votului.
Bineînțeles a declarat că e nevinovat, au ăștia ceva cu el.
Mai puțin publicizata , tranzacția între tribunal, procuratura și niște doamne avocat in slujba lui Trump.
https://www.news.ro/externe/un-alt-avocat-al-lui-trump-ajunge-la-un-acord-de-recunoastere-a-vinovatiei-cu-procurorii-din-georgia-in-cazul-incercarii-de-inversare-a-rezultatului-alegerilor-prezidentiale-din-2020-1922404421582023100021354912
Doamne ferește să înceapă să „ciripească” femeile astea.
Deci dragi iubitori de miliardari cu tendințe dictatoriale, mai ușor cu gălăgia pe scări.
Face rău și iubitul Trump va sfârșii identic ca răposatul Berlusconi. Cu condamnare definitivăin palmares.
Doar că între justiția latina și cea anglo saxona e o mare diferență .
La primii te retragi , restitui decorațiile statului și reapari după ceva ani
Cu pretenții de virgina . 😀
La anglo saxoni, te baga la zdup luând și chiloții de pe tine.
Virginitatea o pierzi la duș. 😀
Problema americană e de colosala divizare a națiunii (prea multi săraci datorita sărăciei clasei de mijloc) combinata cu o gerontocrație politica. ( care atunci când era realitate în URSS, a fost huiduită de tot Occidentul )
Acum că e realitate în USA , toți tac chitic.