„America great again”, prin încercare și eroare

„În ziua de azi, mulți spun că comunismul și fascismul sunt singurele alternative practice în politică și că cel care nu îl susține pe unul îl susține de fapt pe celălalt. Eu mă aflu în opoziție față de amândouă și nu pot accepta niciuna dintre aceste alternative, așa cum, dacă aș fi trăit în secolul XVI, nu aș fi putut fi nici protestant, nici catolic.”[1]
Bertrand Russell

Cum anticipez că se va sfârși al doilea mandat al președintelui american Donald J. Trump, din perspectiva primelor o sută de zile ale actualului exercițiu? Opinia mea este că în final Donald J. Trump își va fi dezamăgit profund colaboratorii, familia, eventualii prieteni, poporul american, aliații Statelor Unite și, chiar de nu o va recunoaște, va fi oferit inamicilor naturali ai țării sale avantaje la care nu ar fi îndrăznit să spere în 20 ianuarie 2025.

În primul său mandat, mai mulți dintre colaboratorii cu care a pornit la drum au fost nevoiți să se despartă de Donald J. Trump. Unii dintre acești colaboratori au expus public motivele separării și au avertizat asupra dificultăților de a gestiona relația cu acest personaj profund tarat, semidoct, definit de un ego exacerbat. Donald J. Trump, în fond, nu este doar exponentul mișcării eterogene MAGA, ci imaginea personalizată fidelă a acestei mișcări care l-a adus pentru a doua oară la Casa Albă.

Mi se pare esențial să căutăm să înțelegem cât mai bine care-i treaba cu mișcarea MAGA, cum a ajuns Donald J. Trump exponentul acestei mișcări și, pe fond, ce i-a pus în mișcare pe acești oameni, care sunt credințele lor și unde anume vor să ajungă. Cine s-a aliniat în spatele lui Donald J. Trump, cine i l-a adus aproape pe James D. Vance, ce rol au în ecuație personaje ca Bannon, Thiel și așa mai departe. Dacă înțelegem corect aceste lucruri ne vom da seama de proporția de conjunctural în relația dintre administrațiile Trump și Putin versus afinitate ideologică profundă.

PRESA

Din bucăți, ca un puzzle, vreau să reconstruiesc o parte din povestea MAGA ca să aibă înțeles. Fără o ordine anume. Nu știu dacă este potrivit așa, dar încep cu presa pro-Trump sau, altfel spus, cu presa și alte mijloace media & social media care sunt acceptate ori promovate de administrația actuala de la Casa Albă.

•”Fox News” – canal lansat în anul 1996, cel mai cunoscut canal și site conservator, susținător înflăcărat al republicanilor;

•”Newsmax” – canal TV, lansat în 1998, ce administrează și un site internet de știr, asumat ca fiind susținător al valorilor conservatoare;

•OANN – „One America News Network” – post TV și site, lansate în 2013, cu o orientare puternic conservatoare, popular în rândul susținătorilor Trump;

•”The First TV” – post de televiziune mai puțin cunoscut, lansat în 2019, cu conținut conservator, axat pe comentarii și analize;

•”New York Post” (NY Post) – despre care se spune că a lansat primul număr print în anul 1801. În prezent, este cunoscut pentru varianta online, ce acoperă într-o bună măsură zona tabloidă. Se remarcă prin înclinația conservatoare, mai ales în editoriale;

•”Washington Times” – publicație lansată în anul 1982, cu o linie editorială conservatoare, adesea opusă „Washington Post” (cu orientare liberală);

•”The Wall Street Journal” – publicație de prestigiu lansată în anul 1889, populară și pentru platforma online. Are o abordare centrist-conservatoare;

•”Breitbart News” – platformă digitală ce funcționează din anul 2007, cu o linie editorială ferm pro republicană și conservatoare;

•”The Daily Caller” – platformă online fondată de Tucker Carlson, în 2010, cu o orientare clar conservatoare;

•”The Daily Wire” – publicație online populară în rândul conservatorilor, lansată în 2015, condusă de către analistul politic Ben Shapiro;

•”The Federalist” – site lansat în anul 2013, cu analize și opinii care susțin valorile conservatoare și republicane;

•”National Review” – revistă tradițională conservatoare, lansată în anul 1955, fondată de analistul politic William F. Buckley Jr. Site-ul de știri este foarte activ și susține politicile administrației Trump;

•”The Blaze” – platformă fondată în anul 2018 de analistul Glenn Beck, cu un ton conservator și pro-republican;

•”American Greatness” – publicație lansată în anul 2016, care promovează conservatorismul naționalist;

•”The Gateway Pundit” – site lansat în anul 1994, cunoscut pentru știri și comentarii pro-conservatoare, cu o abordare mai radicală;

•”Zero Hedge” -proiect lansat în anul 2009, axat pe economie și politică, susținător al valorilor de dreapta, considerat mai degrabă libertarian.

Donald J. Trump a ales-o pe tânăra Karoline Leavitt pentru funcția de secretar de presă. De ce nu a ales un om cu experiență? Pentru că nu avea nevoie de un om cu idei proprii, de un nume consacrat care să i se opună la un moment dat, așa cum s-a întâmplat în primul mandat cu Sean Spicer, Sarah Matthews, Stephanie Grisham sau Alyssa Farah. În primul său mandat, Donald J. Trump a avut patru purtători de cuvânt: Sean Spicer, Sarah Huckabee Sanders, Stephanie Grisham și Kayleigh McEnany.

„Karoline este inteligentă, dură și a demonstrat că este un comunicator deosebit. Am încredere totală că va excela la podium și va ajuta la transmiterea mesajului nostru către poporul american, pe măsură ce facem America măreață din nou”, sunt cuvintele în care a descris-o Donald J. Trump. La finalul primului mandat al lui Trump, Leavitt făcea parte din echipa lui Kayleigh McEnany.

Karoline nu i-a înșelat așteptările președintelui său. În ultimele zile ale lunii februarie ac., Casa Albă a interzis accesul unui fotograf de la Associated Press și a trei reporteri de la „Reuters”, „HuffPost” și „Der Tagesspiegel” la prima ședință de cabinet a președintelui Donald J. Trump. Nici echipele de televiziune de la „ABC”, „Newsmax”, „Axios”, „The Blaze”, „Bloomberg News” și „NPR”, nu au avut acces la eveniment. Punctual, celor de la „Reuters” Casa Albă le-a reproșat că au refuzat să utilizeze denumirea de „Golful America” în locul celei consacrate de „Golful Mexic”.

În mod tradițional, „Asociația Corespondenților de la Casa Albă” (WHCA) coordona rotația grupului de presă acreditat la Casa Albă pentru accesul la evenimentele cu acces restrâns, cum sunt cele din Biroul Oval. Noul secretar de presă a anunțat că actuala administrație schimbă regulile. Așa cum Steve Bannon afirmase încă din timpul campaniei electorale, această administrație privește presa independentă ca pe un inamic, pentru că este o „goarnă a progresiștilor”.

Karoline Leavitt a precizat că cele cinci mari rețele de televiziune prin cablu și radiodifuziune își vor păstra locurile în sistemul de rotație, doar că administrația actuală va include printre protagoniști și servicii de streaming agreate. Adică este puțin probabil ca pe listă să se afle, de exemplu, realizatorii emisiunii „Știrile săptămânii cu John Oliver”. Donald J. Trump nu suportă criticile și punct.

Speechwriter-ul

Adică Vince Haley, directorul Consiliului de Politică Internă al Casei Albe, despre care se spune că este unul dintre cei mai influenți consilieri ai președintelui Donald J. Trump. Vince Haley este ceea ce în Statele Unite se numește un „speechwriter”, consilier cu o profesie indispensabilă pentru orice persoană politică care aspiră sau deține funcții politice importante.

Are 58 de ani și s-a născut în Richmond, Virginia. Este catolic convins. Traseul educațional este inedit, într-un fel: a urmat Colegiul (lui) „William & Mary” din Williamsburg, Virginia, s-a îndreptat spre studii de drept la Universitatea din Virginia, unde a obținut și un masterat, iar un al doilea masterat în drept l-a obținut la „Colegiul Europei” (are campusuri în Belgia, Polonia și Albania). A practicat avocatura la San Francisco și New York.

În 2012, i-a fost manager de campanie pentru prezidențiale lui Newt – Newton Leroy – Gingrich. În 2015, a candidat pentru o poziție în Senatul statului Virginia, dar a fost învins în primare de Siobhan Dunnavant. Așa că, din 2016, s-a înscris în echipa lui Donald J. Trump pentru campania prezidențialelor. În curând, Vince Haley a devenit alături de Ross Worthington principalul „speechwriter” și a continuat colaborarea cu actualul președinte până în prezent. Trump l-a descris pe Haley în următoarele cuvinte: „extrem de educat, cu o minte strălucită pentru politică și complet dedicat slujirii poporului american”.

În prima administrație Donald J. Trump și la mitingurile electorale, Vince Haley scria discursuri și apoi stătea lângă operatorul de prompter, urmărind unde se abate de la textul convenit. Este cunoscut pentru modul în care urmărește mulțimea pentru a-i evalua reacțiile. Cele mai populare politici au ajuns astfel în centrul agendei celui de-al doilea mandat Trump. În timpul campaniei prezidențiale din 2024, a fost ideea lui Vince Haley să preia afirmația democraților conform căreia Trump duce un război împotriva democrației și să o întoarcă împotriva lor. A scris o serie de discursuri pentru Donald J. Trump despre cum adevăratul „război împotriva democrației” este „înarmarea sistemului judiciar”, expresii care au apărut pe afișele de la mitinguri.

Vince Haley a jucat un rol central în susținerea criptomonedelor de către Donald J. Trump. S-a întâlnit cu David Bailey, un CEO din domeniu și a propus un eveniment de strângere de fonduri de 15 milioane de dolari și o conferință despre subiectul afacerilor cu criptomonede la Nashville, Tennessee. Donald J. Trump a acceptat să participe la cină și să țină un discurs, pe care evident că i l-a scris Vince Haley. Tot Haley a conceput textul referitor la criptomonede care a apărut în platforma Partidului Republican în 2024.

În primăvara anului 2024, Vince Haley a avertizat echipa de campanie că adoptarea unei interdicții federale a avortului l-ar pune pe Donald J. Trump într-o situație politică dificilă. În condițiile în care conservatorii îl împingeau pe Trump să susțină interdicția asupra avortului după 16 săptămâni de sarcină, Vince Haley l-a convins pe Donald J. Trump și pe alți consilieri că soluția ar fi adoptarea unei poziții care să recunoască „dreptul la viață”, dar să lase reglementarea avortului la latitudinea statelor, pentru a evita o „capcană politică”.

În actuala administrație de la Casa Albă, Vince Haley gestionează politicile în domenii precum sănătatea, transparența prețurilor medicamentelor, energia și locuințele și administrează o comisie pentru libertatea religioasă sau proiectul aniversării în anul 2026 a 250 de ani de la înființarea Statelor Unite.

Omul cu tarifele

Personajul în cauză este Peter Navarro, adică principalul consilier al președintelui Donald J. Trump pe probleme de producție industrială și comerț. Peter Navarro, ca să fie clar din capul locului, este principalul susținător al planului de instituire de taxe vamale pe care Donald J. Trump l-a enunțat deunăzi și omul care a potrivit formula de calcul controversată prin care nivelul de taxare ar fi menit să refacă egalitatea sarcinii fiscale în comerțul bilateral cu statele în cauză.

Cine este Peter Navarro?, a început să se întrebe lumea după ce Elon Musk, atins în interesele sale de afaceri prin transpunerea în practică a planului Navarro, l-a atacat pe acesta în spațiul public: „Navarro e mai prost decât un sac de cartofi. Navarro este un imbecil adevărat. Ceea ce spune este demonstrabil fals.” Peter Navarro nu s-a lăsat mai prejos, catalogându-l pe Elon Musk drept nici măcar constructor de mașini, ci un simplu asamblator de mașini din piese importate.

Născut în 1949 în Cambridge, Massachusetts, Peter Navarro a absolvit Tuft University, apoi a obținut un masterat în administrație publică la JFK School of Government de la Harvard și un doctorat în economie tot la Harvard, sub îndrumarea lui Richard Earl Caves. În perioada de doctorat, Peter Navarro a publicat o carte: „The Policy Game: How Special Interest and Ideologues are Stealing America”, acuzând grupurile puternice de interese că nu fac altceva decât să conducă America către un punct fără întoarcere al istoriei, dincolo de care nu mai poate exista nici creștere economică, nici prosperitate. Din 1989, Peter Navarro a fost profesor de politici publice și economie la Irvine – California University.

Peter Navarro a ajuns conjunctural în anturajul lui Donald J. Trump. Jared Kushner, ginerele și consilierul lui Trump în primul mandat, a relatat într-un interviu din 2017 că și-a propus să găsească un expert pentru rolul de consilier economic al președintelui răsfoind titluri de cărți de pe „Amazon.com”. Așa a ajuns și la o carte semnată de Peter Navarro, „Death by China” (din 2011), care i-a reținut atenția după titlu și copertă, fără să intre în alte amănunte. Jared Kushner a decis să-l contacteze pe Peter Navarro, l-a întrebat dacă este dispus să se alăture echipei de la Casa Albă, iar Navarro a acceptat pe loc.

De aici încolo, povestea este haioasă. Peter Navarro și-a construit un alter ego – numit „Ron Vara”, un joc evident de cuvinte, o anagramă – despre care pretindea că-l citează ca sursă în susținerea ideilor expuse în unele din cărțile sale de economie. Cu alte cuvinte, Ron Vara – bănuit ca un fel de mentor al lui Peter Navarro, era de fapt un prieten imaginar: dacă Peter era nesigur într-o chestiune, Ron îi oferea certitudinile. Amuzant și nu prea.

Confruntat public pe subiectul „Ron Vara”, Peter Navarro a comentat spunând că alter ego-ul era un truc, o glumă și că în niciun moment personajul nu a fost folosit abuziv ca sursă de informații. Doar că, între timp, „autorul Ron Vara” a început să fie citat de alți autori ca și cum ar fi existat în realitate, ceea ce a forțat editura care l-a publicat – Prentice Hall, Pearson Group – să introducă o notă avertisment în reeditările cărților în cauză.

În calitate de șef al biroului pentru politica comercială și producție industrială în primul mandat Donald J. Trump, Peter Navarro a jucat un rol cheie. După pierderea alegerilor din 2020, Peter Navarro a participat activ la încercările șefului său de a răsturna rezultatul lor, motiv pentru care a intrat în atenția Comitetului Camerei care a investigat asaltul asupra Capitoliului. Pentru că a refuzat să coopereze cu Comisia, a sfârșit prin a fi condamnat la o pedeapsă de patru luni de închisoare. A ispășit pedeapsa într-o închisoare cu regim de minimă securitate din Florida, din martie până în iulie 2024. A fost eliberat la timp pentru a ține un discurs la Convenția GOP din Milwaukee.

„Planurile comerciale ale lui Navarro au stat la baza unei jumătăți de capitol din «Proiectul 2025», ghidul de politici republicane publicat de think tank-ul «Heritage Foundation»” scrie în „Market Watch” jurnalistul Victor Reklaitis . „A abordat chestiunea «tarifelor non-reciproce», a pledat pentru «onshoring-ul unei părți semnificative a producției în prezent delocalizate de corporațiile multinaționale americane» și a avertizat cu privire la ceea ce va fi opoziția «fondurilor speculative de pe Wall Street și a antreprenorilor de tehnologie din Silicon Valley»”.

Cum ar veni, Peter Navarro știa bine cu cine va avea de luptat pentru a-și apăra viziunea utopică. Sau să o numim anarhică? În orice caz, a călcat pe coadă câțiva antreprenori, dar și pe mulți oameni teribil de influenți și cu foarte mulți bani care-și văd portofoliile de acțiuni devalorizându-se și vânate de speculatorii oportuniști – nici pe departe raiul promis de Donald J. Trump în prima sută de zile ale mandatului său. Navarro va fi cu siguranță țapul ispășitor dacă mizeria continuă și se adâncește.

Rugată să comenteze despre poziția Casei Albe cu privire la disputa Musk – Navarro, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat: „Uite, ei sunt în mod evident doi tipi care au opinii cât se poate de diferite asupra comerțului și a tarifelor. Dar băieții sunt băieți, iar noi nu vom interveni în disputa lor publică”.

Trezorierul

Scott Kenneth Homer Bessent, născut în 1962 în Conway, Carolina de Sud, având strămoși dintr-o familie de hughenoți (protestanți francezi), este actualul secretar al Trezoreriei Statele Unite. A studiat economia și finanțele la Yale și apoi s-a angajat la Soros Fund Management. În 1991, a făcut parte din echipa de la Londra a Soros Fund Management care a dat lovitura din „Joia Neagră” lirei sterline. În 2000, s-a retras din Soros Fund Management, a înființat propriul fond de hedging, pe care l-a închis după cinci ani. A devenit apoi profesor la Yale, până în 2011.

În anul 2015, Scott Bessent și Michael Germino, care fusese șeful piețelor de capital la Soros Fund Management, au fondat Key Square Group; la momentul intrării în piață, Key Square Group a primit o investiție ancoră de 2 miliarde de dolari de la George Soros. La sfârșitul anului 2017, activele Key Square Group erau de 5,1 miliarde de dolari. Ideea din spatele afacerii era folosirea geopoliticii și macroeconomiei în fundamentarea deciziilor de investiții.

În 2000, Bessent a găzduit o strângere de fonduri pentru Al Gore la reședința proprie din East Hampton, New York. A donat și pentru Hillary Clinton, și pentru campania lui Barack Obama. În anul 2016, Bessent a donat 1 milion de dolari comitetului inaugural prezidențial al lui Donald J. Trump din 2017. În 2023 și 2024, a donat peste 1 milion de dolari campaniei lui Donald J. Trump.

Donald J. Trump l-a nominalizat pentru poziția de secretar al Trezoreriei Statelor Unite. În timpul audierii în fața Comitetului pentru Finanțe din Senat, Scott Bessent a apărat planurile lui Donald J. Trump de a impune tarife vamale și a pledat politici economice mai dure în relația cu China și Rusia. Scott Bessent este primul secretar al Trezoreriei care-și asumă deschis orientarea homosexuală.

Într-un op-ed publicat de „The Economist”, Scott Bessent a argumentat ideea că globalizarea este la originea unor inegalități tot mai profunde: „Clasa mijlocie și cea muncitoare din Occident sunt tot mai precaute față de globalizare. Singura modalitate de a păstra beneficiile sistemului comercial internațional este de a revizui unele dintre ipotezele sale greșite și de a le actualiza pentru a le pune în acord cu prezentul”. Printre altele, urgența ar fi impunerea de tarife vamale: taxele pe mărfurile importate în Statele Unite pot „crește veniturile pentru Trezorerie, încurajează întreprinderile să producă în State și astfel să se reducă dependența de producția industrială a rivalilor strategici”.

Practic, Scott Bessent l-a sfătuit pe Trump să promoveze o politică economică de tip „3-3-3”: (i) reducerea deficitului bugetar la 3% din PIB până în 2028; (ii) creșterea anuală a PIB-ului de 3% prin dereglementare; (iii) pomparea suplimentară în piață a 3 milioane de barili de petrol zilnic.

Ideologii

Steve Bannon, pe numele său complet Stephen Kevin Bannon, s-a născut în 1953 în Norfolk, Virginia. În 2017 se lăuda cu emfază că l-a făcut președinte pe Donald J. Trump. De atunci, relația sa cu actualul președinte american a evoluat oscilant, însă Steve Bannon a rămas unul dintre cei mai importanți ideologi ai MAGA, reprezentant al unui curent populist radical, cu accente pronunțat fasciste. De altminteri, la CPAC-ul din februarie și-a încununat discursul cu un salut nazist și i-a cerut imperativ lui Donald J. Trump să candideze pentru al treilea mandat. Gând la gând cu bucurie, se pare.

A absolvit Virginia Tech College of Architecture and Urban Studies, specializându-se în planificare urbană. După licență, s-a înrolat ca ofițer în U.S. Navy, pentru început servind pe distrugătorul USS Paul F. Foster. Apoi primește un job la Pentagon, ca asistent al șefului pentru operațiuni navale. În perioada serviciului la Pentagon s-a înscris la cursuri de masterat în studii de securitate la Georgetown University School of Foreign Service. În fine, se înscrie pentru un MBA la Harvard, studii pe care le absolvă strălucit.

După ce-și încheie serviciul militar, în 1983, se angajează la Goldman Sachs ca bancher de investiții în departamentul de fuziuni și achiziții. În 1990, părăsește Goldman Sachs și înființează Bannon & Co., un business de consultanță în investiții specializat pe domeniul media. În 1993, pe lângă business-ul său, devine director al unui proiect de cercetare destinat colonizării spațiului extraterestru, dar și studierii schimbărilor climatice localizat în Arizona, denumit „Biosphere 2”. Părăsește proiectul doi ani mai târziu, pentru proiecte în lumea filmului, la Hollywood. În calitate de producător, Steve Bannon ia parte la realizarea a 18 filme, artistice și documentare.

În 2007, Steve Bannon se regăsește printre membrii fondatori ai site-ului de știri „Breitbart News”, alături de Andrew Breitbart, o platformă ancorată în ideologiile de extremă dreapta. În anul 2012, după decesul lui Andrew Breitbart, devine CEO-ul Breitbart News LLC. A părăsit „Breitbart News” în anul 2018, la cererea proprietarilor afacerii, familia Robert și Rebekah Mercer. Ben Shapiro, fost editor la „Breitbart”, spunea despre Bannon că este un hărțuitor care a vândut misiunea încredințată de Andrew [Breitbart] unui alt hărțuitor, adică lui Donald Tump.

Cred că cine-și aduce aminte de campania pentru „Brexit” și de strategia artizanului „Vote Leave” – Dominic Cummings, ajunge cu gândul și la compania „Cambridge Analytica”, controlată de familia Mercer, al cărei vicepreședinte la acel moment era nimeni altul decât Steve Bannon. Întâmplător sau nu. Mai degrabă nu, ținând seama de ideile lui Bannon, de trecutul lui Cummings și de alte fire care duc către Moscova. O lume mică, până la urmă.

În 2017, Steve Bannon înființează „Mișcarea” – „The Movement”, o organizație declarat promotoare a grupurilor populiste de dreapta din Europa, având drept obiectiv zdruncinarea sistemelor politice și de guvernare ale Europei, slăbirea, chiar destrămarea Uniunii Europene. Inamicul denunțat de „The Movement”? Desigur, fundația pentru o societate deschisă a lui George Soros. 

Următorul personaj este Curtis Guy Yarvin, un libertarian, adică blogger-ul american zis și „Mencius Molburg”. A înființat alături de Nick Land o mișcare filozofică, simbolic denumită „Dark Enlightenment” (un soi de oximoron), care se autointitulează antiegalitară și antidemocratică. Se putea altfel? Curtis Yarvin consideră liberalismul o „sursă a unui sistem totalitar de tip «Matrix»” și oferă o soluție proprie: înlocuirea democrației americane cu o „tehno-moharhie”.

Parcă auzisem – observ în treacăt – și la omul de afaceri româno-american Dragoș Sprânceană, emisarul neasumat al lui Marcel Ciolacu pe lângă palatul Mar-a-Lago, de o „guvernare a oamenilor de afaceri” sau de „conducerea statului asemeni unei companii”.

Curtis Yarvin nu vede nimic rău în sclavie, o consideră naturală, atât timp cât „se știe că albii au un IQ mai mare decât oamenii de culoare”. Desigur, mișcarea pentru drepturi civile este o „industrie de furie neagră”, iar programele guvernamentale pentru drepturi egale un abuz. Gândirea sa a influențat  personaje importante ale mișcării MAGA și, implicit, ale administrației Trump. Vicepreședintele J.D. Vance a admis că Yarvin a avut o influență semnificativă asupra sa. Steve Bannon îl admiră. Dar personajul cel mai interesant este antreprenorul miliardar Peter Thiel, care nu doar că îl admiră pe Curtis Yarvin, dar îl și cultivă și îl susține. 

Despre patrulaterul Yarvin – Land – Thiel – Vance este mult mai documentată cercetarea publicistului Mihnea Măruță, de la Cluj, la care voi reveni. Născut în 1973, Curtis Yarvin avea de mic copil un talent la matematici. A absolvit Brown University – Providence, Rhode Island, apoi s-a înscris la Berkeley pentru a studia informatica, dar a abandonat studiile rapid pentru un job în Silicon Valley. Acolo s-a alăturat unor cercuri de libertarieni, mentor fiindu-i, se pare, un profesor de la Tennessee University, Glenn Reynolds. În 2002, Curtis Yarvin a fondat „Urbin”, o platformă de servere personale descentralizată, bazată pe programarea funcțională într-o rețea peer-to-peer. În anul 2013, a co-fondat la San Francisco Tlön Corp, cu finanțare de la „Founders Fund” a lui Peter Thiel, pentru a continua să dezvolte „Urbit”.

Lecturile lui Curtis Yarvin din lucrările eseistului scoțian de epoca victoriană Thomas Carlyle l-au convins că libertarianismul implică autoritarismul. În timp, ideile i s-au cristalizat. Între 2007 și 2013 și-a expus ideile pe blogul „Unqualified Reservations”, iar după 2020 pe blogul „Grey Mirror”. În postări ca „Reflecții asupra ultimelor alegeri” (2020) sau „The butterfly revolution” (2022) a teoretizat despre cum s-ar putea da o lovitură de stat în Statele Unite, pentru ca democrația să fie înlocuită cu o formă de tehno-monarhie. Încercare, după părerea mea, în plină derulare.

Maga generației „Z”

Jackson Hinkle, născut în anul 1999, este un vajnic reprezentant al generației „Z”, un simbol al segmentului generațional care se străduiește să nu țină seama de lecțiile istoriei ori să se raporteze la trecut prin negarea adevărurilor consacrate. Jackson Hinkle este un foarte tânăr politician și, tipic pentru această generație grăbită, un influencer cu o oarecare notorietate pentru că se autodefinește drept „comunist” și nu de orice fel, ci un „comunist MAGA”.

Cu această pretenție, Jackson Hinkle oferă pentru cei interesați – ca și pentru cei dezinteresați, într-o altă logică – dovada că MAGA este o mișcare eterogenă și că pretenția de a se defini drept „conservatoare” alunecă în derizoriu și ar putea fi tratată ca amuzantă, la o adică. Jackson Hinkle, ca tânăr american, nu a trăit comunismul și nu l-au trăit nici părinții sau alți înaintași ai săi; de nu, cine știe, unii vor fi fost partizani ai senatorului de Winsconsin Joseph Raymond McCarthy, vânătorul neîmpăcat de comuniști americani.

Jackson Hinkle, cu capul plin de idealuri, experiența sa redusă de viață și având la dispoziție noile tehnologii și multă bunăvoință din partea tech-oligarhiei americane, este un declarat admirator al liderilor dictatoriali Vladimir Putin și Xi Jinping și își permite să deteste țările europene pentru democrația și progresismul lor: „Trump ar trebui să lanseze lovituri de precizie împotriva Kievului, Londrei, Bruxelles-ului și Parisului – NU în YEMEN!” a scris imberbul nostru influencer pe contul său din platforma „X”.

Pozițiile sale l-au transformat într-o tânără și plină de speranță resursă MAGA. De ce? Pentru că este un anarhist. Pentru că vrea dărâmarea „lumii vechi” și progresiste. Că-și spune comunist este mai puțin important. Admirația lui Hinkle pentru Putin i-a adus o invitație la emisiunea lui Tucker Carlson și laude din partea fostului consilier pentru securitate națională al lui Donald Trump, Michael Flynn.

A apărut și la „One America News Network” sau la „Russia Today”, canalul de propagandă al Rusiei. Jackson Hinkle se străduiește să construiască o alianță ideologică cu filozoful ultranaționalist rus Aleksandr Dughin, pe care l-a întâlnit la o conferință la Moscova anul trecut. A participat în Liban la înmormântarea liderului „Hezbollah”, Hassan Nasrallah și a declarat într-un interviu că se va muta temporar la Moscova.

Înainte să se redefinească drept „comunist MAGA”, Jackson Hinkle a fost un susținător al lui Bernie Sanders și activist de mediu. După ce a intervievat-o pe cea care era atunci candidată democrată la președinție, reprezentanta Tulsi Gabbard, pentru o emisiune difuzată de canalul său YouTube „The Dive with Jackson Hinkle”, iar Gabbard a schimbat tabăra alăturându-se MAGA, și lui Hinkle i s-a părut o mișcare bună treaba cu MAGA.

Jackson Hinkle afirmă că politicile „comuniste MAGA” implică desființarea marilor companii de tehnologie, farmacie sau agricultură, reindustrializarea Americii, interzicerea terorismului stradal „Antifa”, descurajarea mediului academic „Woke”, desființarea FBI și CIA. Comuniștii MAGA insistă pe ieșirea Statelor Unite din NATO, deportarea familiilor Obama, Bush și Clinton, naționalizarea băncilor, încetarea ajutorului internațional oferit de Statele Unite.

Comuniștii MAGA sunt împotriva „lumii unipolare” și a „hegemoniei occidentale”, sprijină națiunile autoritare pe care până acum Washingtonul le considera adversare precum Rusia, China, Iranul și Coreea de Nord. Desigur, lupta cu platforma pentru o societate deschisă fondată de George Soros face parte din program, ca și cea împotriva ideilor lui Bill Gates sau Anthony Fauci. Foarte probabil, în măsura în care știe cine este Jackson Hinkle, Donald J. Trump își spune: „Uite, îmi amintește de mine când eram de vârsta lui! Face o treabă excelentă!”

Să nu ne lăsăm păcăliți. Chiar dacă istorii ca cea a tânărului Hinkle par ficțiuni abstracte, fără niciun impact sau importanță, lucrurile nu stau nici pe departe așa. Tânărul influencer Jackson Hinkle, credincios învățăturilor și doctrinei mentorului Aleksandr Dughin, a ținut neapărat să-l facă cunoscut în mediile Americii radicale pe Călin Georgescu, semn că anarhiștii în sens larg și comuniștii în sens mai concret se recunosc întotdeauna între ei și simpatizează instantaneu.

Extremismul creștin și victoria trumpismului

Poate că ați auzit de mișcarea evanghelică creștină „7MM” – adică „Seven Mountain Mandate”. Eu unul nu am auzit, până anul trecut. Nu am auzit nici de „profetul Lance Wallnau”, până când, în septembrie anul trecut, J.D. Vance a participat în Pennsylvania la o reuniune „Courage Tour”, organizată de acest „profet” care a făcut pasul de la  evanghelizare la trumpizare. Ceea ce a și explicat prezența lui Vance.

„New Apostolic Reformation” este o mișcare asociată extremei drepte, mai precis a suprematismului alb, ai cărei membri se consideră apostoli sau profeți. Bazele mișcării le-a pus teologul Charles Peter Wagner și este o asociere de credincioși penticostali, evanghelici sau ai „7MM”. Mike Johnson, speaker-ul Camerei Reprezentanților este afiliat „New Apostolic Reformation”, la fel și controversata, foarte vocala membră a Camerei, reprezentând Georgia, Marjorie Taylor Greene.

Lance Wallnau, omul cu „Courage Tour”, este un „7MM”, dar și un lider marcant al „New Apostolic Reformation”. Wallnau a mărturisit în cartea sa „God’s Chaos Candidate: Donald J Trump and the American Unraveling”, credința că Statele Unite se îndreaptă către o ciocnire potențial sângeroasă: „timpuri de foc care vor veni atât pentru credincioși, cât și pentru națiuni”. Conform viziunii sale, cu Donald J. Trump în frunte, Statele Unite vor intra într-o „cruciadă” care se va recunoaște după confruntarea între ideologii, dusă cu arme de foc, pentru a-l arăta pe adevăratul învingător din ciocnirea celor puternici. Cum ar veni, un neo-milenarism de secol XXI.

Vance și-a adus mama la adunarea „Courage Tour” din Pennsylvania, „pe Beverly, despre care în cartea lui de memorii Hillbilly Elegy a scris că era dependentă de droguri, dar care de aproape zece ani este, iată, curată și își ajută acum fiul în campanie”, consemna în septembrie trecut „Baptist News Global”. J.D. Vance și-a „redescoperit penticostalismul cu ocazia evenimentului”, remarca aceeași publicație, amintind că a devenit creștin practicant acuzând lipsa tatălui din viața sa. În 2019, J.D. Vance s-a convertit la catolicism, a recunoscut, este adevărat, pentru că-l „servește mai bine în plan intelectual”.

La reuniunea religioasă, Vance a folosit momentul pentru a denunța imigrația și pe imigranți, pe care i-a învinovățit pentru că „au adus fentanil în țară, au furat locuri de muncă americane și au determinat creșterea costurilor locuințelor”, asigurând auditoriul că Donald J. Trump „îi va deporta cu miile”: „Ca lider american și om politic care vrea să fie următorul vostru vicepreședinte, prima mea responsabilitate este față de cetățenii americani. Și cred că există această idee creștină conform căreia ai cea mai puternică datorie față de familia ta și apoi ai următoarea datorie față de comunitatea ta. Nu înseamnă că trebuie să fii rău cu alți oameni, dar înseamnă că prima ta datorie ca lider american este față de oamenii din propria ta țară”.

În octombrie anul trecut, Donald J. Trump însuși a luat cuvântul la o adunare religioasă, animată de un alt „profet” creștin, Guillermo Maldonado, în Carolina de Nord. „Suntem în plin război spiritual”, a tunat Maldonado, făcând aluzie la ideea unui război religios împotriva forțelor întunecate care afectează lumea reală. „Este dincolo de războiul dintre stânga și dreapta. Este între bine și rău. Ducem în țară o luptă grea în acest moment și trebuie să ne luăm țara înapoi”.

Discursul lui Donald J. Trump a fost prefațat de Ben Carson, care la rândul său a ridicat o falsă dilemă în fața unui auditoriu deja convins: suntem o națiune secularizată, sau un popor al lui Dumnezeu? După care a intrat Trump în scenă, cu alura eroului care a reușit să scape tentativei de asasinat, cu ajutorul lui Dumnezeu: „Credința mea a căpătat un nou sens pe 13 iulie în Butler, Pennsylvania, unde am fost aruncat la pământ de ceea ce a părea a fi o mână divină. Și aș vrea să cred că Dumnezeu m-a salvat cu un scop, și acesta este să ne facă țara mai mare decât oricând.” Urma alege.

Sinteza

Am enumerat câteva nume de persoane, de organizații legate de mișcarea MAGA și de administrația Donald J. Trump II, dar nu acesta este cel mai important lucru. Ceea ce cântărește greu ține de ideile care-i leagă și scopurile în numele cărora înțeleg să acționeze: ce anume propun ei Americii și lumii. Pe față, dar și nemărturisit. Cred că cea mai interesantă sinteză pe acest subiect este cea reușită de publicistul Mihnea Măruță și o puteți citi aici sau asculta pe larg la „Vorbitorincii”, adică aici.

În „Monarhia AI”, Mihnea Măruță analizează legăturile din spatele cuplului de lideri de la Casa Albă, D.J. Trump & J.D. Vance, unde îl identifică ca element comun pe miliardarul Peter Thiel. Doctrina care-i animă pe cei trei este un amestec: „acceleraționismul” – care consideră democrația ca fiind piedica din calea capitalismului și „masculinizarea” sau mișcarea de „de-feminizare a societății” actuale, considerată pervertită.

Ar mai fi și „neo-milenarismul”. Prin 2018, a devenit evident că administrația Donald J. Trump I se sprijină ferm pe susținerea acestor grupări (pseudo-)religioase. Zic pseudo-, pentru că, teoretic, „milenariștii” americani au dispărut până la finele secolului XIX, începutul secolului XX. Dar, iată-i din nou prezenți și influenți în societatea americană. Mihnea Măruță a studiat temeinic subiectul, observând personajele din spatele tronului regal trumpist – Peter Thiel, Nick Land și alții – pentru că acești indivizi se joacă exact cu ideile milenariste.

De exemplu, declarația lui Peter Thiel vizavi de Evanghelia după Matei 24:34-36 dintr-un interviu care poate fi găsit pe Youtube: „Poate că nu știm ziua și ceasul, dar am putea aproxima secolul”. Altfel spus, de aici ideile „acceleraționismului” și debarcarea „katehonului” pomenit de Sfântul Pavel („A doua epistolă către Tesaloniceni”, cap.2), adică democrația care ține pe loc a doua venire a lui Isus, respectiv precipitarea voită a evenimentelor Apocalipsei. Ceea ce credeau și milenariștii secolului XX, care din această pricină susțineau ideile sioniste de reîntemeiere a statului Israel.

Or, afirmă Mihnea Măruță, baza populară, adepții care susțin neabătut administrația D.J. Trump, sunt formați din creștinii evanghelici și credincioșii iudaici practicanți (și lobby-ul lor) care cred cu tărie în ideile escatologice.

O altă categorie de idei anarhice, influente, sunt cele care circulă în unele comunități din Silicon Valley, privind agregarea de „rețele digitale”. „The Network State”, este un proiect utopic și distopic teoretizat de Balaji Srinivasan, CEO-ul Coinbase și promovat în conferințele sale și podcasturi. Rețelele digitale sunt anti-state (neagă statele naționale de orice fel) și promovează organizarea lumii în comunități digitale de interese formate din indivizi conectați. Cei care rezonează cu conceptul de „rețele digitale” sunt și adepți ai „acceleraționismului”.

Unii oameni, când se plictisesc, își cumpără o casă la țară, adoptă hobbyuri sau un cățel ori o pisică. Ceva mai puțini fac voluntariat. Unii își creează o rutină de ocupare a timpului: plimbări, partide de șah în parc, drumeții, plimbări cu bicicleta, mersul la sală și așa mai departe. Sunt oameni obișnuiți care nu vor altceva decât să aibă o viață liniștită și decentă.

Există și o categorie de persoane care ajung să se plictisească din cauză că au foarte mulți bani, nu și-au dus educația până la capăt în mod temeinic și, în general, sunt de felul lor permanent neliniștiți și nemulțumiți. Lumea ajunge, la un moment dat, prea mică pentru ei. Iar semenii lor par neînsemnați. Ce fac acești oameni atunci? Încep să-și imagineze o remodelare a lumii. Unii zboară spre stele în căutarea unui pământ nou. Alții se distrează manipulând piețele financiare sau punând la cale achiziții de răsunet. Câțiva sunt interesați în mod deosebit de ingineriile sociale. Preocupați să rămână în istorie.

Când astfel de oameni ajung la putere, nu este un semn bun. Am văzut acest lucru în Ucraina. Logica acestor oameni nu este una comună și nouă, celor obișnuiți ne scapă, pentru că nu o putem înțelege. Să nu ne mirăm, prin urmare, că nu dibuim încotro se îndreaptă lumea de astăzi. Pentru că noi, cei mulți și foarte puținii care, din plictis, pot da lumea peste cap de pe o zi pe alta, pur și simplu nu gândim la fel. Nu avem aceleași obiective.

---

[1] Din „Elogiul inactivității”, capitolul 6 – „Scila și Caribda sau comunismul și fascismul”; Editura Vellant, 2017