duminică, iunie 16, 2024

America nu este un Disneyland!

Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa ce a avut loc în vara anului 1975 la Helsinki, cu al său miraculos Coș 3, a însemnat o modificare semnificativă a politicii Occidentului European și, îndeosebi, a Statelor Unite în privința drepturilor omului și a libertăților de emigrare. Fapt ce a condus și în România la o creștere a afluenței populației la birourile de emigrare.

Cum foarte adesea autoritățile comuniste de la București le refuzau românilor dreptul pe care-l consfințiseră chiar, sau, și ele punându-și semnătura pe felurite tratate internaționale , mulți postulanți își spuneau speranța în Radio Europa Liberă. Al cărui director legendar, Noel Bernard, a creat, la un moment dat, o nouă emisiune. Se chema România și drepturile omului. Emisiunea avea un long intro în care românii, prin vocea Ioanei Măgură –Bernard, erau sfătuiți să cumpănească bine decizia de a-și părăsi țara.  Ceea ce nu însemna însă că postul nu le înțelegea și sprijinea dorința.

În mai multe editoriale, Bernard a abordat și tema emigrării, subliniind că nici în Occident viața nu e ușoară, că nu există comitete de primire, că acomodarea cu reguli noi și un nou stil de viață pot fi foarte adesea dificile. Dacă nu chiar imposibile.

Nici după 1989 lucrurile nu au devenit cu mult mai simple. A devenit ușor de plecat,  era însă mult mai greu să fii acceptat într-o altă țară. Lucrurile stăteau și încă stau și mai greu atunci când vrei ca țara de adopție să fie Statele Unite. Când îți propui să experimentezi pe piele proprie ce înseamnă cu adevărat visul american.

Cam asta este tema principală a filmului Luna de miere, cunoscut îndeosebi sub numele de Lemonade, producție de debut a regizoarei Ioana Uricaru, ea însăși emigrantă, difuzată săptămâna trecută de TVR Cultural. Un film care a ajuns în România în toamna anului 2018, după o prezentare de succes în secțiunea Panorama a Festivalului de film de la Berlin și după ce a fost proiectat în alte 20 de locuri din Europa.

Lemonade este povestea Marei, o asistentă medicală care are un copil pe nume Dragoș și care își dorește să înceapă o nouă viață în America. Ajunge mai întâi ea singură pe Pământul Făgăduinței, se căsătorește cu un bărbat pe nume Daniel pe care l-a îngrijit după un accident de muncă, încearcă să vândă tot din România, de unde își recuperează fiul. Mai are nevoie de un permis de muncă, acel celebru green card. Care se dovedește extrem de greu de obținut. Unor reguli noi de conduită, uneori absurde ori cu schepsis puse în practică, cercetărilor, investigațiilor și interviurilor de toate felurile, foarte adesea nu chiar foarte prietenoase, asociindu-li-se ba hărțuirea și solicitarea de favoruri sexuale din partea unor funcționari al căror rost ar fi apărarea legii, ba gelozii și tulburări în noua căsnicie.

În fapt, în Luna de miere celebrul vis american este deconstruit, vorba francezului, de toutes pièces. Ideea esențială fiind exprimată de unul dintre personajele secundare ale filmului, un avocat sârb uns cu toate alifiile. America nu este un Disneyland.  

Este oare Lemonade ceea ce s-ar putea chema un film anti-american? Aduce el cumva pe ecrane ceea ce s-ar putea numi o Americă înfricoșătoare, ca să citez titlul unei binecunoscute cărți a lui Edward Behr? Nu. Nici vorbă. Lemonade este un film realist, o deconstrucție corectă și utilă a unui mit. Într-o cronică publicată în nr. 946 din noiembrie 2018 al Observatorului cultural, Bogdan Ghiu îl caracterizează ca fiind “un film exact, fin, precis, de un farmaceutic realism al formei și al compoziției“. Un film în care avem de-a face cu un export de realism. Un film în care un cineast român vorbește cu curaj nu despre mizeria din România, de dinainte și de după 1989, ci despre ceea ce se întâmplă și bun, și rău la alții. Acolo existând și rasism, și oameni perverși, și indivizi ce practică abuzul de funcție, și indivizii ce se consideră mult prea mândri de ei, și violență cât încape.

Lemonade este, indubitabil, un film curajos. Și nu doar grație temei abordate și a perspectivei din care a fost aceasta tratată. Aflată ea însăși la ora debutului, Irina Uricaru a avut curajul de a-i încredința rolul Marei actriței Mălina Manovici. Și ea, la vremea aceea, o debutantă. Aleasă nu doar fiindcă înainte de a fi terminat studii de actorie la Universitatea de Vest din Timișoara a obținut o diplomă în Engleză la Universitatea ieșeană și filmul e în română și engleză. Mălina Manovici aduce remarcabil pe ecran tabloul complet al umilințelor pe care trebuie să le suporte Mara. O Mară care trăiește pe deplin ambiguitatea condiției emigrantului. Care e și un învingător, e și un învins.

Mi-au mai plăcut și Dylan Smith în Daniel, un american și băiat bun, și gelos, și violent mai ales atunci când nu trebuie, cu umbre multe în biografie, și Milan Hurduc, interpretul remarcabil al lui Dragoș, copilul Marei, și Ruxandra Maniu, foarte bună în Anikó. Bun și Steve Bacic în rolul unui american prea mândru de el și care crede că i se poate permite totul.

MOBRA FILMS

LEMONADE (LUNA DE MIERE)

Regia: Ioana Uricaru

Scenariul: Ioana Uricaru și Tatiana Ionașcu

Producători: Eike Goreczka, Yanick Letourneau, Cristian Mungiu, Sean Wheela, Arne Kohlweyer, Christoph Kukula

Imaginea: Friede Clausz

Costume: Dana Păpăruz, Jenn Pocobene

Docoruri: Christian Beaudoin, Marie-Claude Lepiez, Aymeric Frescura, Emmanuel Muh

Montaj: Mircea Olteanu

Cu: Mălina Manovici (Mara), Dylan Smith (Daniel), Steve Bacic (Moji), Ruxandra Maniu (Anikó), Milan Hurduc (Dragoș), Victor Gómez, Meghan Allen (Ofițeri), Goran Radakovic (Avocat)

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Este filmul in traditia piesei „Un fluture pe lampa” de Paul Everac si a campaniei mediatice de atunci de descurajare a emigrarii romanilor?
    Campanie printre multe altele: contra bacsisurilor, a claxonagiilor etc

      • Si care este concluzia filmului: a) Patria ubi bene sau b) Fie painea cat de grea tot mai bine e-n tara mea?
        Este irelevant pentru discutie ca imaginea este a lui Friede Clausz care este din estul Germaniei unde AfD a avut recent un succes care ingrijoreaza?

            • Ca emigrarea presupune riscuri. Ca nu te așteaptă nimeni cu bratele deschise. Ca nu exista comitete de primire. Ca poți avea surprize neplăcute. E de precizat ca regizoarea filmului știe pe piele proprie despre ce vorbește.

            • E drept. Când vad ce mesaje trimite bătrânelul Ion Stanila îmi vine sa îmi iau lumea în cap. Mila și dispreț deopotriva pentru respectivul.

  2. Ca fapt divers, sa ne amintitm de o stire de la Radio Europa Libera: Romania a fost, la vremea aceea, singura tara din Est care a publicat integral textul actului final al Conferintei… imi amintesc ca l-am citit in Scanteia si mi se parea ireal, intr-adevar, ce citeam in Cosul 3…. Iar in privinta subiectului filmului, doar o remarca: Oamenii fericiti nu au istorie (si nu sunt deci subiect de film)….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro