marți, martie 19, 2024

Analfabetismul istoric al extremei drepte

Extrema dreaptă pretinde că iubește istoria națională cum nu o face nimeni altcineva, însă o batjocorește în egală măsură. Întocmai ca într-o relație romantică (deci irațională), extrema dreaptă are o viziune asupra trecutului conformă cu preceptele ei ideologice, și nu conformă cu principiile cercetării istorice. Mai mult decât un uz al istoriei, extrema dreaptă face un abuz al istoriei.

Numele de „istorie” a fost confiscat de cei care emit minciuni nerușinate, fantezii obscure, teorii ale conspirației și pretenții de superioritate între popoarele lumii. Sub acoperământul „istoriei” crește de fapt „istoria falsă” (fake history), soră bună cu „fake news” și manifest al ignoranților împotriva cunoașterii experților.

Cel mai vizibil abuz al extremei drepte asupra istoriei este dacopatia, sau credința că barbarii daci au fost mult mai importanți decât romanii latini în contrucția etnogenetică românească. Așa-numiții „daci liberi” sunt o facțiune stridentă a extremei drepte și se plasează în contra cunoașterii istorice prin protocronismele și anacronismele lor „neaoșe”.

Un alt abuz vizibil este cultul unor dictatori naționaliști văzuți ca „mari patrioți” (doar pentru că așa s-au reprezentat ei la vremea lor), dintre care se remarcă Ion Antonescu și Nicolae Ceaușescu*. Extremiștii de dreapta le aplică automat eticheta de „eroi” doar pentru că s-au poziționat împotriva „străinilor” din interior și din exterior și pentru că au fost condamnați la moarte (după ce ei la rândul lor au condamnat la moarte mii, zeci de mii de cetățeni români). Mai nou, cultul „sfinților închisorilor” alege dintre victimele regimului comunist doar pe aceia care au trecut proba naționalismului și ortodoxismului (de obicei, combinate în legionarism).

Nu întâmplător folosesc termeni precum „credință” și „cult” în descrierea analfabetismului istoric al extremei drepte. Deplasarea de la raționalitatea profesioniștilor în ale istoriei la fanatismul cvasi-religios al abuzatorilor istoriei este prea consistentă pentru a trece neobservată de orice persoană cu un dram de spirit critic.

În zilele noastre, extrema dreaptă se întoarce, ca în anii ’80 și ’90, să batjocorească trecutul Transilvaniei. Horia, Cloșca și Crișan, capii răscoalei țărănești din 1784, și Avram Iancu, liderul insurgenței românești de la 1848, sunt confiscați ca figuri ale luptei anti-maghiare și anti-germane, într-o fantezie șovină care, așa cum observa un prieten, ignoră naționalismul anti-otoman al lui Tudor Vladimirescu sau al pașoptiștilor munteni și moldoveni, pentru că nu se încadrează în agenda anti-minoritară și anti-occidentală a extremei drepte eurosceptice.

Colac peste pupăză, relicvele extremei drepte nouăzeciste și-au dat mâna cu elemente (ex-)AUR pentru a picheta statuia de la Sibiu a lui Samuel von Brukenthal, pe motivul complet fals că acest guvernator habsburgic al Transilvaniei ar fi fost implicat în reprimarea răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan și, în consecință, ar fi fost un inamic al românilor. Fandacsia era pe atât de evidentă pe cât de clare erau meritele culturale și administrative ale baronului von Brukenthal, care au stat la baza cinstirii memoriei sale locale cu bani de la producătorul vâlcean cu nume de prinț gondorian al covrigilor de Buzău.

Pe de altă parte, în fața jelaniei care se revarsă vis-a-vis de pedepsirea cruntă a lui Horia și Cloșca de către autoritățile imperiale habsburgice, mă întreb cum ar fi gestionat în epocă niște autorități române o asemenea răscoală a semenilor lor. Nu cumva cu aceleași metode exemplare medievale și cu aceleași temeri de clasă, pentru restabilirea ordinii inegalitare, vechi de sute de ani?

Pe fondul aceleiași false opoziții ireconciliabile, George Simion (liderul partidului de extrema dreaptă al cărui acronim e anagrama unui cuvânt care îl reprezintă – URA) susținea că statuia lui Horea ar fi trebuit să fie pusă în Sibiu (în locul celei a lui Brukenthal, cu toate că Horea nu a donat o enormă colecție de artă orașului Sibiu), și declara cu altă ocazie că „românii, indiferent de conducătorii vremelnici care se închină la alți strămoși, îi cinstesc și pe Horea, și pe Cloșca, și pe Crișan. Nu pe asupritorii lor…”. Cum rămâne atunci cu asupritorii țăranilor români din Țările Române, domnitori cu numele Mihai, Ștefan, Neagoe, Constantin ? La ei se închină Simion fără ezitare, iar BOR i-a făcut sfinți pe trei dintre ei.

Ca să arătăm că lucrurile sunt și mai grave, de cele mai multe ori batjocorirea istoriei nu este făcută „cu program”. De obicei, extremiștii de dreapta nu mint și nu manipulează cu conștiința clară că violează realitatea. Enormitățile pe care le scot pe gură și pe feed-uri sunt manifestarea incapacității lor culturale și mentale de a vedea altfel lumea decât în alb și negru, în conflicte ireconciliabile și în ciclul dominației și răzbunării. Iar acest sindrom se datorează lipsei de educație sau, mai bine zis, unei anumite educații.

Cine a fost la școală în anii ’80 și ’90 poate recunoaște asemănarea izbitoare dintre mesajele extremei drepte și mesajele îngurgitate la orele de istorie și de română, la serbările (extra-)școlare și pe la comemorările la care am fost obligați să participăm, ascultând niște „dascăli” pe care nu îi puteai deosebi tipologic de mărunții activiști de partid. Unitatea de nezdruncinat a românilor, lupta „întregului popor” pentru independență, împotriva străinilor cotropitori (la pachet cu „Scrisoarea III (fragment)”), primatul temporal și spiritual (creștini avant la lettre) al românilor pe plaiurile carpatice, imacularea morală a conducătorilor politici (domnitori, lideri revoluționari), în fine, o mobilizare colectivă a românilor, prin definiție buni, împotriva oricui a îndrăznit să le tulbure spațiul strămoșesc, toate aceste elemente au compus îndoctrinarea „istorică” a multor generații de cetățeni ai României.

Abuzul de istorie e direct legat de loialitatea extremiștilor de dreapta față de acea istorie pe care au receptat-o în școală, în familie, în mass media și pe social media. Cu toate că se consideră cei mai inteligenți și mai clar-văzători dintre români, extremiștii de dreapta se arată mai degrabă în ipostaza de consumatori pasivi ai unor mesaje simple, binare, schematizate până la falsitate sau irelevanță. O parte dintre aceștia au ocupat posturi în învățământ, presă, instituții culturale, reproducând rudimentele de istorie după ce le-au mai trecut o dată prin filtrul analfabetismului lor funcțional și creând astfel noi adepți cu certitudini aberante.

Aceasta este istoria pe placul extremei (drepte, în cazul de față). O istorie care disprețuiește studiul, nuanța informată, interpretarea cultivată. Și care, în definitiv, nu are aproape nimic în comun cu istoria făcută de profesioniști, cu excepția numelui.

* Faptul că un comunist precum Nicolae Ceaușescu e o figură preferată în cercurile extremei drepte (în timp ce Gheorghe Gheorghiu-Dej nu are parte de aceleași „onoruri”) se datorează aspectului etno-naționalist al regimului său, dincolo de o aliere firească a extremelor stânga-dreapta în raport cu centrul liberal și democratic.

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Trecutul e flexibil. E rescris in permanenta pentru a legitima prezentul, pentru a servi interese prezente, pentru a face ca identitatea actuala sa para ca necesara istoric.

  2. Poarta si istoricii si scoala romaneasca, de ieri si de azi, o parte consistenta de vina.
    Mitul national romanesc, inca de la inceputurile statului national in secolul 19, s-a concentrat, binar – ca sa nu zic bipolar ca are valente psihiatrice, pe daci si romani excluzand orice alta nuanta.
    In istoria pentru mase nu se pomeneste mai nimic despre evenimentele care timp de sute de ani ne-au pus in contact comercial, militar, cultural si religios cu slavii sudici si vestici, cu imperiul bizantin (roman, cum isi zicea la vremea lui). Adica, in genere, tabloul complex care ne aseaza geografic si cultural intr-o naratiune istorica cu sens.

    Sigur ca daca mitul national este constituit binar unii exagereaza dacismul, iar altii exagereaza occidentalismul (latinismul) – despre „insula de latinitate intre slavi” am invatat la scoala chiar inainte sa invatam despre voievozi.
    Iar asta se coreleaza foarte bine si cu atitudinile celor doua „secte” referitoare la evenimentele contemporane: unii demonizeaza occidentul pentru ca se simt parte distincta, altii il divinizeaza pentru ca se simt parte integrata total si vad orice diferenta a noastra fata de occidentali ca pe o tumora canceroasa.

    Cine pune mana pe cate o carte de istorie macar, la nivel de amator, intelege ca lucrurile sunt mult mai nuantate, si oricum in epoca in care traim nu este timp de lamentatii dar nici de romantisme.

    Pentru ca in articol ati facut trecerea si la politica contemporana identificandu-i pe dacopati cu AUR, trebuie sa ii identificam si pe ceilalti „pati” (poate o sa le zicem „occidentalopati”), acestia fiind USRPlus care nu accepta niciun discurs critic la adresa occidentului – chiar daca intelege oricine ca orice institutie este criticabila, si multi dintre membri lor marcanti identifica decalajul economic fata de occident prin apartenenta noastra la o cultura „medievala” (adica ei nu pot sa implemente programe eficiente cu fonduri europene pentru ca babele medievale pupa moaste, mai pe sleau spus).
    Din fericire partidele mari, PSD si PNL nu sunt conduse de astfel de patologii.

  3. Analfabetismul extremei drepte sau cum nici altii nu sunt mai breji decit ei .Evenimentele ,recente, din politica dimboviteana ne-au aratat cum si niste progresisti (poate doar autodemuniti ) niste sustinatori ai tuturor drepturilor cetatenesti indiferent de sex , religie , nationalitate etc etc , sustinatori si a ceeea ce noi numim LGTB sau care refuza acceptul unui juramint pe Biblie devin aliati( dex ,legătură, înțelegere între două sau mai multe grupuri, în vederea realizării unui obiectiv comun) peste noapte ,cu un Partid romanesc catalogat ca extremist si super nationalist .Vedem si cum un sef de partid PNL isi modifica discursul si actiunile si se pozitioneaza (din motive electorale ) alaturi de aliatii USR si AUR criticindu-l pe Presedintele natiunii (fost sef al aceluiasi partid )mai ceva ca seful opozitiei parlamentare romane .Asadar ,detinatorii cunostintelor minimale (cele predate la scoala trecutului ) istorice nu au nici o valoare de realitate Totul este masluit .

  4. „Fandacsia era pe atât de evidentă pe cât de clare erau meritele culturale și administrative ale baronului von Brukenthal, care au stat la baza cinstirii memoriei sale locale cu bani de la producătorul vâlcean cu nume de prinț gondorian al covrigilor de Buzău.”

  5. Care extrema dreapta Simiona & CO?! Niste pacalici sputnicisti cu radacini mai la nord-est, utilizand niste stereotipuri comunistoide-nationalist -sovine! Evident ca analfabetii si istericii se lipesc cu drag de astfel de idei. Cum se explica ca sunt cam aceeasi cu corona-scepticii si antivaccinisti!

  6. „mă întreb cum ar fi gestionat în epocă niște autorități române o asemenea răscoală a semenilor lor.”
    Destul de privit în istorie cît am învățat din propriile greșeli.
    Răscoala din 1907 și decembrie 1989. Ambele reprimate cu gloanțe de armata.
    Diferența , unu era regim regal ( Carol I) și celălalt era regim comunist . ( Ceaușescu )

    In linii generale , dreapta- stânga nu mai exista. Din 1991 când a dispărut URSS.
    Extremismul a devenit un amestec de idei din ambele direcții.
    Contează priza la publicul sărac cu duhul.
    Aduce voturi dar și posturi în parlament. Și dacă un partid are nevoie de o cârjă politica să poată guverna , extrema ( oricare) e prezenta și disponibila.
    Destul că primește în schimb o bucată din ciolanul numit buget. De stat, județean , orășenesc sau comunal , nu contează.
    Sunt toate simtomurile unor dictaturi soft sau „democrații originale”. Adică tot aia. 😀

    • „Democraţia originală” are de peste un veac un nume: Banana republic.
      În modesta mea opinie, de la moartea lui Ştefan al III-lea al Moldovei (political correctness), principatele dunărene au fost, fără întrerupere, „Banana principalities” pentru mai toţi vecinii: otomani, unguri, polonezi, austrieci, muscali… După 1947 România a devenit „Banana republic” de-a dreptul (ştiţi bancul, nu? :D )
      (La) ce (ne) putem aştepta după cinci veacuri de „bananizare”?

  7. Intr-adevăr extrema dreapta a făcut mult rău in istoria noastră in perioada ce a premers cel de al doilea război mondial si începutul celui de al doilea război mondial
    Dar se uita ca ascensiunea extremei drepte a avut suportul unei mari părți a societăți in anii de dinainte de 1940
    Si nu doar suportul ci inclusiv sprijinul religios al bisericii noastre naționale – poziția patriarhului nostru din aceea perioada fata de evrei e foarte clară, ca si mai recent căderea in adulație fata de scrierile lui nichifor crainic, o persoana apropiată de legionari

    Iar după 90 extrema dreapta s-a manifestat prin peunere, pereme si inclusiv partidele cu suport sau cu relație funcțională cu exteriorul tarii cum este ude mereu, unii conducători pesede etc

    Totuși ascensiunea extremei drepte in România înainte de 1940 si pana la rebeliunea legionară este rezultatul impotenței intelectuale a conducerii partidelor istorice
    Proasta administrare a tarii a permis înainte de 1940 si pana la rebeliunea legionară ascensiunea extremei drepte la noi
    Ca si producerea de legi apropiate de extremismul si fascismul german cum sunt legile produse de guvernul goga
    Capacitatea si atunci a serviciilor noastre secrete era de vis

    Populatia a ales extrema dreapta pt ca partidele istorice nu au avut conducători
    Conducătorii partidelor erau si atunci, ca si azi, exponenții unor găști pornite pe furat din bugetul de stat si pe care autoritatea judecătorească era incapabila sa ii pună la punct
    Iar omu de rând, satul de atâtea hotii încerca marea cu degetu spre extrema dreapta
    Afacerile strousberg, skoda, prinderea unora de la penete cu planuri militare, etc sunt fapte reale, nu folclor

    Legionarii au făcut mult rău, foarte mult rău, chiar dacă printre simpatizanții lor au fost si persoane educate, scriitori, filozofi, etc

    Si azi incapacitatea marii majoritați a conducerii partidelor de stânga, centru stânga sau centru dreapta a permis ascensiunea partidului haur

    Nu poți sa spui națiunea e vinovata ca tara e condusă de extrema dreapta sau exista o ascensiune a extremei drepte
    Tara alege ce aduc partidele in fata
    Dacă partidele aduc gunoaie in fata, asta alege tara

    Marea majoritate a conducerilor partidelor de la noi de azi nu au nimic cu binele tarii sau asigurarea unui viitor pt noi
    Scopul lor este sa fure cât mai mult intr-un timp cât mai scurt
    Totuși ascensiunea extremismului de azi este si rezultatul incapacității autoritatii judecătorești de a face dreptate in tara
    Nu poți sa spui ca exista dreptate când sefu guvernului face un program sa plătească cu sume mari din bugetul de stat șefii unităților administrativ teritoriale ca sa fie sigur ca va fi ales

    Nu poți sa spui ca e in regula promovarea tuturor incapabililor la conducerea ministerului de interne . a ministerului de justiție sau a celorlalte ministere pt simplul fapt ca sunt membrii unui partid
    Nu poți sa spui ca e ok ca pesede sa producă, cu ajutoru penele, legi prin care te încurajează sa furi de la bugetul de stat – modificarea legilor care impuneau plata se impozite si taxe pt construirea de mii de apartamente pe persoana fizica,
    asigurarea de drepturi pt infractori, etc etc

    Iar trimiterea la extrema dreapta a lui ceausescu, gh. gheorghiu dej, ana pauker, etc este gresita
    Tovarășiii ăștia au făcut forte mult rău tari
    Ei nu erau extrema dreapta ca nu aveau cu cine concura
    Ei erau dictatori
    Dictatura presupune imposibilitatea exercitării unei alegeri
    Nu puteai sa alegi altceva

    Ascensiunea extremei drepte de azi este si rezultatul incapacității academiei romane care ar trebui sa păstreze echilibrul celor care mai au încredere in ceva rațional
    Iar academia romană e legată ombilical de infractori
    https://m.hotnews.ro/stire/25059316
    Infractorul felics si familia lui știe de ce

    Si mai este o știre mai veche legata de poziția șefului academiei romane legata se plagiatul lui ponta – cum ar fi ca un cadru didactic nu poate știi ca un elev copiază – ii trebuie expertiza, etc

    Speranța moare ultima

  8. Care este extrema dreapta intr-o tara in care pana si USR se descrie ca „dreapta moderna” ? PSD este stanga-dreapta, mai mult dreapta, ca e despre bani, PNL este „fidel valorilor de dreapta”, UDMR este fata de PSD ceea ce e palinca fata de tuica, mai sunt doua-trei partidulete de „romani adevarati” pe model moscovit si cam atat… La stanga sunt cateva grupuri de fete de ambe sexe care urasc sarmalele, se pisa pe vot si traiesc din burse, stipendii si premii. Cand este nevoie de extrema dreapta se apeleaza la galeriile de fotbal sau internet. Extrema dreapta e „virtuala”, adica apare doar cand e neaparat nevoie de ea. In Romania singura extrema dura si omniprezenta este extrema coruptie, care e de stanga, dreapta si-nca o data imprejur.

  9. Domnule Pasca, din pacate, absolventii facultatii de istorie nu sunt atrasi si de studiul antropologiei.
    Genetica, psihologia, statistica, etnografia, semiologia nu sunt discipline usor de asimilat si asociat.
    Sunteti atat de patimaş, incat pareti realmente aplecat fooarte spre dreapta.
    Mare, mare atentie sa nu incitati involuntar la degradarea bustului lui Cioran, la interzicerea publicarii Trilogiilor filosofului Lucian Blaga, la condamnarea postuma a istoricului Daicoviciu, a etnogului Harry Brauner, a filologului Seineanu si la profanarea mormantului bunicului meu care a suportat consecintele procesului ziaristilor de la Universul doar pentru ca detinea functia de secretar literar.
    Oameni cu incrancenarea dumneavoastra au distrus vieti .
    Cautati o sponsorizare si mergeti in Elvetia pentru a aprofunda studiile lui Albert Kahn.
    Din 2 in 2 ani se tin cursuri si pe specificul injuraturilor in spatiul european.
    Sunteti la curent cu faptul ca cele mai violente si laborioase injuraturi le au ungurii si romanii ?
    Nu este locul pentru a exemplifica cateva injuraturi care fac trimitere la sacrul matern si sacrul divin +anexele ( biserica, cruce, pasca).
    Imi pot permite sa presupun ca sunteti la curent, asa cum probabil stiti ca blestemele, condamnate de Biserica Ortodox Crestina, au ca sursa de inspiratie Vechiul Testament.
    In acest caz, dovezile sunt clare, nu-i loc de interpretare.
    AURul este suveranist si in masura in care reprezinta conceptiile si interesele unui numar semnificativ de romani, avand un discurs decent, este legitim.
    In UE, dreapta suveranista castiga teren, nu extrema dreapta.

  10. Lets agree to disagree.
    Cu toate pacatele lui, Antonescu a fost un patriot. Unul cum nu prea mai gasesti in politica romaneasca contemporana. Altfel imi pare rau sa-l dezamagesc pe autor dar Aur et al. nu sunt extrema dreapta. Sunt eventual conservatori si unionisti, posibil oportunisti. Vom vedea.

    • Generalul Ion Antonescu a fost un dictator militar care a calcat peste cadrave pentru putere. Un capcaun si cam atat. A cedat Transilvania (inima Romaniei) cvasi in schimbul unui petec de pamant rusofil numit Transnistria. In urma WW2, Romania se numara in randul perdantelor de teritorii – Cernauti, Hotin, Cetatea Alba s-au pierdut pentru totdeauna. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/74/Romania_-_Harta_fizica%2C_administrativa_si_politica.jpg

      P.S. Ceausescu (un alt capcaun) a fost si el un mare patriot, nu?
      https://romania.europalibera.org/a/romania-antonescu-in-razboiul-mondial/31318090.html

    • @Zambetul lui Ilici unde scrie de fapt ca patriotismul e o calitate de dorit, necesara. indispensabila, pentru cineva care are o functie de raspundere in guvernare, administratie sau politica? Indraznesc sa sustin ca functia patriotismului este supraestimata si in realitate cei care cu adevarat aduc servicii unei tari sint oameni temperati, constiinciosi, obsedati sa faca lucrurile cum trebuie nu conteaza unde. Oameni a caror singura scapare sentimentala cind sint in exercitiul functiunii este conceperea unor viziuni bine temperate de instinctul lor de a face bine.
      Era cumva Isus patriot? Dar asta nu ne impiedica sa-l plasam pe un loc superior, mult peste un Antonescu sau mai stiu eu cine.

      • Patriotismul inseamna sa iti consideri sincer concetatenii ca facand parte din familie. Fara asta, o functie in guvern devine oportunitate pentru castig personal, si atat.

  11. Ca unul care a prins si alti ani decat cei ceausisti pot recunoaște asemănarea izbitoare dintre mesajele anilor 50 (aia in care istoria Romaniei era predata de unu Roller) și mesajele din acest articolul.

    Mai ramane sa criticati reactionarismul funciar al „imperialismului in opinci” care a sugrumat a doua Republica Sovietica si a agresat „bastinul Pacii” in 1941 !!!

    Si nu dati vina doar pe Ceausescu …. caci in cazul meu vina apartine parintilor care erau refugiati (de dincolo de Prut) si barbatilor din neamul meu care „au trecut dincolo iara/ Sa-ntoarca prin arma si scut/Mosia pierduta asta vara” si sa isi salveze rudele…

  12. Acuzațiile de extremism – acesta e totdeauna de dreapta, fiindcă la stânga, de unde vin astfel de acuzații, peisajul e impecabil – intră la capitolul propagandă și dezinformare atâta vreme cât nu sunt susținute de dovezi materiale care să permită o acțiune în justiție împotriva celor defăimați. A fi naționalist, sau a fi alb, sau a fi bărbat heterosexual, sau a fi creștin nu sunt (încă) interzise de Constituție.

    Atâta vreme cât AUR nu încalcă legile și Constituția, diabolizarea acestui partid are doar obiective electorale.

    Cât despre istorie și „principiile cercetării istorice”, lucrătorii (salariați) în domeniul istoriei ar fi mai bine să nu aducă vorba, mulțumindu-se cu renumerația de la guvern, după buget, mică, fiindcă istoria, ca narațiune, nu este despre adevăr, ci despre fabricarea de mituri, inventarea de sfinți și diavoli. În mare parte, istoria este un exercițiu de proiecție a vinovăției de către învingători. Se pare că victoria nu este niciodată suficient de satisfăcătoare pentru ei, ci trebuie să își justifice puterea nudă și abilitățile superioare de a ucide defăimându-i pe învinși ca fiind răul absolut.

    Poate ați observat că numărul estimat al morților în urma oricărui conflict variază în mod absurd în funcție de faptul dacă învingătorul sau învinsul este cel care îi contabilizează. Învingătorii selectează faptele pentru a-și susține propria narațiune morală, deoarece pentru majoritatea oamenilor acest lucru este mai important decât adevărul. Dar atunci când te dai un pas în spate și ai o minimă privire de perspectivă, îți dai seama că nu există băieți buni și băieți răi, ci doar animale în competiție, încleștate într-o luptă evoluționară. Doar îndepărtând smalțul moralist istoria poate căpăta un sens.

    Din păcate, majoritatea oamenilor sunt imuni la bunul simț. Acesta este motivul pentru care culeg doar anumite cireșe și le lasă pe celelalte să putrezească.

    Cărțile de istorie, cele oficiale (din școli, facultăți, edituri controlate de stat), sunt ultimele din care poți învăța ceva despre trecut, și lucrătorii (salariați) în domeniul istoriei sunt ultimii care au dreptul să se plânga de ignoranța celor care le-au luat în serios.

    Dar asta nu e o problemă românească, la fel e peste tot. Un autor american, Paul Rosenberg, discuta cu editorul sau despre o carte in lucru. La un moment dat au inceput sa discute despre istorie si, cumva, au ajuns la genocidul armenilor. Editorul s-a aratat surprins ca interlocutorul sau stia despre asta (multi inca nu stiu), dar explicatia era ca, in copilarie, acesta cunoscuse mai multi copii armeni si le-a ascultat istorisirile.

    Legat de asta, editorul i-a relatat o intimplare. Cu citiva ani in urma lucra la un manual de istorie pentru liceu. Intr-o zi primeste un telefon de la US State Department. A fost socat sa afle ca l-au sunat ca sa discute despre cartea de istorie la care tocmai lucra. Mai departe, citez din articolul „How I Discovered The Hidden Side of History” de Paul Rosenberg:

    „Vrem să reduceți secțiunea despre genocidul armean”, a spus omul de la Departamentul de Stat. Prietenul meu a fost oripilat și s-a plâns că era vorba de istoria adevărată. „Da”, a spus bărbatul, „dar trebuie să-i mulțumim pe turci”. Cele 2-3 pagini ale prietenului meu despre genocidul armean au fost reduse la 2-3 paragrafe, și a fost o victorie că a primit atât de mult spațiu.

    După câte am învățat la școală, astfel de lucruri nu s-au întâmplat în America. În conformitate cu tot ceea ce se autopromovează despre mediul academic, universitarii sunt dușmanii declarați ai acestor lucruri. Dar ele se întâmplă – și încă foarte des.

    Manualele oficiale de istorie nu ajuta la intelegerea istoriei, ci la mentinerea unora sau a altora la putere prin ascunderea sau justificarea crimelor comise chiar de ei (sau de cei din grupul lor) si diabolizarea celor invinsi.

    • atâta vreme cât nu sunt susținute de dovezi materiale care să permită o acțiune în justiție împotriva celor defăimați

      Extremismul nu e ilegal. Și nu este, în mod necesar, violent. Înseamnă doar că dincolo de ideologia pe care o practică nu mai este nimic. Iar de aici se desprinde o trăsătură comună tuturor extremiștilor: ei îi văd pe toți ceilalți la extrema opusă și lipsiți de bunul simț.

  13. Cu părere de rău, dar trebuie să remarc că acest articol este extremist. De ce? Pentru că incită la dispreț, discreditare și chiar ură la adresa unor oameni închiși in categorii sociale născocite recent de niște intelectuali români marotați de ceea ce ei numesc Adevărul Istoric. O minoritate infamă pe care, cumva, societatea ar trebui să o condamne (doar moral?), să o izoleze sau măcar blocheze mediatic.

    Până mai deunăzi nu existau dacopații. Existau insă mulți români -școliți și cu apetit pentru scorneli- interesați de istorie, in special de istoria -din păcate mult prea nebuloasă pentru gustul lor- strămoșilor din antichitate. Cum izvoarele asupra acelei perioade sunt sărace, majoritatea istoricilor români și a pasionaților de istorie au speculat îndelung asupra tracilor, geților, dacilor. Intr-o direcție sau alta. Așa că nu-i de mirare că teoriile despre daci sunt atât de vehiculate in unele medii.

    Acum să coborâm pe pământ. Dumneavoastră ați întâlnit vreodată vreun „dacopat” (adică un individ ce a făcut o fixație pe subiectul geto-dacilor și nu se poate abține ca intr-o discuție, despre orice, să-i aducă pe daci la masă)? Eu da. Mai mult de o duzină (pentru că m-am născut intr-o familie de pasionați, cu mamă și nașă profesoare de istorie, cu o bibliotecă vastă asupra domeniului, și in plus am trăit intr-un grup măricel de exaltați d-ăștia). Cel mai isteric dacopat cunoscut de mine era țărănist. Da domnule, poate nu pricepeți, dar repet: dacopatul get-beget era un moș bonom, țărănist din tată-n fiu. Și NU, NU era nicidecum un extremist. Era pasional, înfierbântat, fixist, dar NICIODATĂ nu a devenit violent in marginea subiectului și NICIODATĂ nu a devenit furios când ceilalți din jurul îl luau in tărbacă cu mânzul și viezurele ce-și făcuseră cuib in creierul lui. Probabil că citind textul dumneavoastră ar fi fost apucat de o tristețe lungă (de înecat in vin), dar nu v-ar fi sărit sub nicio formă la gât. De altfel, in memoria acestui om scriu și eu replica asta, că altfel nu mi-aș fi bătut capul.

    Pomeniți pe la începutul articolului de nu știu ce mari prințipii ale cercetării istorice. In mod sigur nu intră printre ele și strădania de a privi un fenomen in contextul unei epoci. Este Europa plină de protocroniști: în Scandinavia se inventează masiv snoave cu vikingi cuceritori ai Americii, in Franța celții sunt un soi de extratereștri purtători ai adevăratului Graal, in Italia există unii ce revendică moștenirea arabă, etc. Există fel de fel de festivaluri și sindrofii ale nostalgicilor vechilor popoare păgâne. Este un fenomen. Și are vizibilitate destul de bună. E imposibil să-l fi ratat. Nu știu cum de nu reușiți să observați că in Occident nimeni nu-i ostracizează și nimeni nu-i înregimentează ideologic pe acești țicniți inofensivi, pe acești puștani ce retrăiesc mitologia străbunilor doar pentru că refuză să părăsească copilăria. Și chiar nu știam că fabulația are o anume culoare politică.

    Ca atare nu văd niciun motiv, niciun argument prin care dacopații ar putea fi asociați simionului, și, incă ceva, nu văd niciun argument pentru care ar trebui să considerăm un protest pașnic (din câte știu eu) și autorizat impotriva unei statui dedicate unui despot ca fiind un semn de extremism. Dacă ar fi așa, atunci cum putem califica vandalizările, distrugerile de monumente și incendierile de biserici din US, respectiv Canada? Cumva…ultra-extremism de stânga?

    • In Scandinavia nu se inventeaza snoave cu vikingi cureritori. Scandinavii or fi de stinga majoritar sau mai stiu eu de ce, dar cert este ca ei si-au extirpat ,,glandele” care secreta hormonul marinimiei, laolalta cu cel al frustrarii complexate. Este chiar exasperant ca subiecte la greu din colectivul românesc lipsesc cu desavirsire. Nu tu titluri, in 60 s-a trecut benevol (toata populatia, fara OUG) la adresarea pertu, nu tu trecut glorios, regi, savanti (si chiar au nume, daca pomenim pe Celsius, Linée, Sheele, Karl den XXII, Nobel, Ingvar Kamprad). De invaziile vikingilor si ale lui Karl den XII se rusineaza, o iau mai moale pentru ca au comis acte singeroase si inutile. nu tu cortegii cu girofaruri, nu tu cultul personalitatii, al ,,Somitatii”, exasperant de multe lipsesc. E exasperant, dar si reconfortant. Nu du ,,obligatiile” cetateanului, pacientului, angajatului vizitatorului de zoo, acest cuvint nu se foloseste public. Obligatii au doar cei care servesc publicul intr-un fel sau altul.
      Deci nu, va rog, fara Scandinavia daca se poate.

        • Perfect, o sa incerc sa-l citesc. Nu vad insa nicio contradictie. E un eseu decent, universitar, publicat de Department of Culture and Society Universitatea Linköping. Textul reflecta intr-adevar preocuparea pentru istorie. Epoca vikingilor, atit cit a dainuit, nu trebuie nici ascunsa nici unitata. Nu sint expert dar ghicesc ca in perioada national romantica de secol 19 au fost multi suedezi care s-au extaziat de ,,trecutul glorios” dar asta a dus si la exagerari si manipulari convenabile.
          Altfel, de ce nu preocuparea pentru istorie si consecintele ei pentru cultura acutala e cit se poate de pasionanta.
          De ce spun ca nu vad o contrazicere in ce sustinem fiecare e pentru ca eu m-am referit la mentalitatea omului de pe strada, incluzind aici si clasa de mijloc. Nu se face referire la ,,trecut glorios” ci discutiile pot duce la vikingi etc doar intr-un context concret de conversatie. Dar se discuta foarte rar de asa ceva. Am 30 de ani in Suedia, am avut contact cu zeci de colegi de serviciu, multe alte cunostinte, suedezi sau nu, dar nu a abordat nimeni niciodata subiectul. Nu m-ar fi deranjat… Si da, de buna seama, exista documentare suedeze despre vikingi, sarbatori in diverse locuri unde oameni cu pasiunea istoriei si Evului Mediu apar costumati si joaca roluri in costumatiile de epoca etc. Este cit se poate de placut. Ceeace spuneam e ca aceste interese nu sint cuplate cu frustrari manifestate impotriva ,,strainatatii”- In acelasi fel bineinteles ca activitati similare românesti ale celor care au placerea, nostalgia, unor epoci din istorie, sint si ele cit se poate de agreabile si nu fac rau nimanui.
          De Asatru si templul din Rejkyavik n-am citit. Multumesc pentru sugestie.

  14. Pornind de la discutiile de aici si stiind cum au fost redefinite si ras-re-redefinite in lumea neomarxista de azi cuvinte si expresii ca: femeie, barbat, mama, tata, familie, alb, negru, bun, rau, frumos, urit, muzica, pictura, arta, lupta pentru pace, democratizare, bine comun, asistenta medicala gratuita, pandemie, libertate etc., termeni care pina mai ieri aveau acelasi inteles pentru toata lumea (vezi, de exemplu, in ce hal a ajuns cuvintul VIOL in legislatia Suediei), am incercat sa aflu care mai e, in ziua de azi, sensul cuvintului EXTREMISM.

    1. Ma uit in Dex:

    EXTREMÍSM s. n. Atitudine, a unor curente, mișcări, persoane politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor.

    Asta e sensul pe care il aveam si eu in minte. Extremismul politic implica violenta (iar violenta e ilegala), fiindca altfel poti sa numesti extremist orice adversar de idei care nu iti place sau te deranjeaza cu ceva. Chiar si asa, termenul poate fi abuzat de voie, fiindca violenta e si o imbrinceala, si un pumn in nas, si un cutit infipt in spate. Ba chiar si o injuratura sau un scuipat pe virful pantofului.

    Ce o fi violent si radical la AUR nu am inteles din infierarea de mai sus. Pichetarea unei statui sa fie? Naivitatea lui Simion, care a cazut in capcana intinsa de vreun cunoscator rafinat al „principiilor cercetării istorice”, strategic si servil pozitionat in spatele statuii si a presedintelui? – fiindca povestea cu Brukenthal, calaul rasculatilor romani, e o bazaconie clar fabricata in laboratoare de specialitate si aparuta pe internet odata cu dezvelirea statuii. Cum ar fi sa inceapa si membrii partidului AUR sa ceara demolari de statui, pe care sa le minjeasca in prealabil cu vopsea, apoi sa vina cu tractoare si cabluri ca sa le dea jos si, sub protectia politiei, sa le arunce in Dimbovita, sa incendieze si sa jefuiasca biserici, posturi de politie, magazine etc., asa cum procedeaza stinga cea plina de virtuti si deloc extremista din Occident?

    2. Ma uit si in legislatie.

    Nu sint mare amator de texte legale; dimpotriva, ma enervez dupa primele doua-trei propozitii de cite ori incerc sa citesc vreo lege. Probabil din cauza limbajului lemnos. Totusi, ca sa inteleg despre ce se discuta aici, am facut eforturi supraomenesti, care au durat aproape 5 minute, incercind sa gasesc cuvinte cu radacina EXTREM (extremist, extrema, extremism) in Constitutie si in Legea Partidelor din Romania. Trecind peste faptul ca paginile web respective sint absolut rudimentare ca design si mod de intrebuintare, se pare ca termenul respectiv e de negasit.

    Prin urmare, dpdv legal, AUR s-ar putea reinventa, fara probleme, ca „Partidul de Extrema Dreapta Dacii Liberi” – PEDDL, sau, mai acoperitor, ca „Partidul Extrema Dreapta Romaneasca” – PEDR. Ca sa-si schimbe, urmind exemplul glorios al lui Penes Curcanul, porecla in renume.

    3. P.S. Evrika!

    Mai cautind eu, am gasit o lege in care exista cuvintul EXTREMIST: „Legea 217/2015 pentru modificarea si completarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii.”

    prin organizatie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se intelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care isi desfasoara activitatea temporar sau permanent, in scopul promovarii ideilor, conceptiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura si violenta pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase si inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenta pentru schimbarea ordinii constitutionale sau a institutiilor democratice, nationalismul extremist.

    Deci, pina la urma, EXTREMISMUL e ilegal. Insa doar in cazul NATIONALISTILOR. Celelalte forme de extremism sint OK.

    Asa ca, sorry, aurarilor! Trebuie sa ramineti la numele actual.

    Insa un partid intitulat „Partidul Neobolsevic de Extrema Stinga din Romania” – PNESdR poate fi infiintat si miine.

    • Penes, dacă v-ați referit la cele scrise ceva mai sus de mine, cred că era evident că exclusesem violența. Dacă însă, conform definiției din Dex, violența este neapărat necesară pentru ca o atitudine să poată fi considerată „extremistă”, atunci îmi cer scuze pentru eroare. Regret însă lipsa unui termen care să definească corect ideologiile extreme, dar non-violente. Radicalism este, de exemplu, și el condiționat de violență.

      Trecând la statuile vopsite și dărâmate cu cabluri, din cate știu motivul extremiștilor ălora a fost oprimarea unor oameni, sclavii Americii. Motivul celor ce au pichetat statuia lui Samuel von Brukenthal a fost tot oprimarea unor oameni, iobagii Transilvaniei. Cotidianul numește însă iobăgia o sclavie „modernă”.
      Așa că, deși protestatarii de la Sibiu nu au fost violenți, înseamnă erau și ei de stânga, antrenați fiind de motive asemănătoare. Își pot spune deci „Partidul Neobolsevic de Extrema Stinga din Romania”.

      • Hantzy, aș mai adăuga că mai ales în ultimele 4 decenii am ,,reușit” să dăm o palmă ocupantului austro-ungar din Transilvania: am distrus foarte multe monumente istorice ridicate pe pămîntul nostru de asupritori: castele, conace, ba încă și stațiuni cum e fosta Băile herculane, acum o ruină.

      • Viol:
        Den som genomför ett samlag eller en annan jämförbar sexuell handling med en person som inte deltar frivilligt döms för våldtäkt. Straffet är fängelse i lägst två och högst sex år.
        https://polisen.se › lagar-och-regler
        Sexualbrott | Polismyndigheten

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Pasca
Vlad Pasca
Istoric și realizator de documentare. A obținut titlul de doctor la Universitatea din București (2015) cu o teză despre planificarea economică în timpul ceaușismului timpuriu (1965-1975) și a participat în diverse echipe de cercetare cu proiecte de istorie economică și socială. Din 2016 publică animații documentare pe canalul de youtube „Istorie pe șleau”.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro