Întreaga surprinzătoarea și sensibila poveste din Familie de închiriat se petrece în zilele noastre într-un Tokyo supertehnologizat, însă pe mai departe fidel tradițiilor de fier și politeții exemplare. Ceea ce face ca, oricât de dificile ar fi situațiile în care ajung să fie puse unele dintre personaje, acestea să nu uite să-i salute ceremonios pe cei ce-i întâlnesc în cale și să zâmbească larg la toată lumea.
În respectivul Tokyo a ajuns de vreo șapte ani actorul american altminteri în țara lui cam fără angajamente Philip Vanderploeg, excelent jucat de Brendan Fraser, păcălit fiind de succesul meteoric avut pe meleagurile nipone cu ocazia apariției lui într-o reclamă la un nou sortiment de pastă de dinți. Numai că istoria nu prea se repetă, succesul întârzie să vină, la fel și ofertele de muncă, mai toate castingurile se încheie cu eterna zicere vă vom suna noi, așa că pentru supraviețuire Philip acceptă să ia parte la o ceremonie funebră. Care, firește, nu e nici ea ca în Europa și nici ca în Statele Unite.
Mortul adevărat nu prea există, din contră, el e cât se poate de viu, numai că, fiind curios nevoie mare, respectivul a plătit spre a vedea cum ar decurge lucrurile când va fi să fie. Philip întârzie la ceremonie, însă tocmai întârzierea cu pricina îi atrage atenția asupra sa lui Shinji Tada (Takehiro Hira), proprietarul firmei ce i-a oferit americanului nostru respectiva colaborare.
Obiectivul de activitate al firmei este, la rându-i, cel puțin ciudat. Ciudat pentru americani și europeni, cum nu se poate mai curent în Japonia. Organizația furnizează la cerere și, firește, contra-cost, actori ce joacă roluri de membri ai unor familii inexistențe, adică sunt tați, logodnici, miri, amanți, amante, iubiți, iubite ori mame de ocazie. Așa cum vom vedea ceva mai încolo chiar angajații firmei, în frunte cu patronul, au și ei nevoie de astfel de surogate de familie.
Shinji îi propune lui Philip o colaborare de lungă durată. Acesta începe prin a juca rolul de mire într-o căsătorie menită să ascundă lucruri secrete, însă îi pune pe jar pe toți angajații firmei fiindcă e pe punctul să dezerteze. Philip mai primește o șansă, ba chiar mai multe. Trebuie să fie falsul tată al unei fetițe superbe pe nume Mia (Shannon Mahina Gorman), tată despre care, pesemne, ar fi nevoie spre a-i spori acesteia șansele de a fi primită la școala dorită și mai trebuie să interpreteze și rolul de ziarist interesat de cariera unui fost actor, acum octogenar, Kikuo Hasegawa (Akira Emoto), pe care fiica lui dorește să îl salveze de la iminenta depresie provocată de sentimentul că a fost definitiv uitat definitiv de public.
Se prea poate ca de data asta, de fapt, în ambele dăți, Philip să își fi luat prea în serios misiunea. Nu doar să fi jucat cum nu se poate mai bine cele două roluri, ci mai mult, el însuși să se implice emoțional în cele două povești. Să devină bunătatea întruchipată, Și uite așa ajungem la una dintre problemele eterne ale artei actorului. Trebuie el să fie autentic, natural sensibil sau, din contră, așa cum susținea Diderot într-un text celebru (Paradoxe sur le comédien), actorii buni sunt oamenii cel mai puțin sensibili?
Cum-necum, din cauza excesului de implicare Philip intră în încurcături ce ar putea să îl coste expulzarea din Japonia, firma riscă falimentul, însă până la urmă americanul nostru este salvat de angajații acesteia. Lucrurile se aranjează și cu Mia, și cu Kikuo Hasegawa. Octogenarul va pleca ceva mai încolo mulțumit și împăcat cu sine pe lumea cealaltă. Până și patronul firmei, la rându-i victimă a ceea ce se cheamă singurătatea extremă, va ajunge să aprecieze lecția de viață primită de la Philip. Relațiile dintre angajații firmei se schimbă și ele în bine. Adică ajung să nu mai fie guvernate eminamente de interese comerciale, ci să aibă și o consistentă doză de umanitate.
Până la urmă, nevoia de umanitate înseamnă marea temă a filmului. Un film ce merită văzut. Ce se urmărește și cu emoție, și cu plăcere.
Knockonwood, Sight Unseen
FAMILIE DE ÎNCHIRIAT
Regia: HIkari
Scenariul: Mitsuyo Miyazaki, Stephan Blahut
Imaginea: Takuro Ishizaka
Montajul: Alan Baumgarten, Thomas L.Krueger, Jenny Caceres, Chris Patureau, Samuel Peterson, Toni Spratt
Costume: Meg Mochizuki
Muzica: Andew Ranson, Andrew Silver
Cu: Brendan Fraser, Takehiro Hira, Mari Yamamoto, Akira Emoto, Shannon Mahina Gorman
regizoarea filmului se numeste Hikary.cu simpatie