De la Roma la Războiul Rece și până la clima de azi
Fiecare epocă, când își simte sfârșitul aproape, începe să își secrete propria apocalipsă. Fiindcă omului îi este mai la îndemână să își închipuie un „dezastru cosmic” decât sfârșitul ordinii în care trăiește. „Miliardul de aur” – clubul restrâns al Occidentului format din Statele Unite, Europa, Japonia și aliații lor apropiați – trăiește acum acest mecanism. Aproximativ un miliard de oameni care, vreme de două secole, au deținut bogăția, tehnologia și puterea militară globală. Restul planetei era decor, periferie sau piață de desfacere.
În anii ’90, după prăbușirea URSS, acest Occident jubila. Teoreticieni precum Francis Fukuyama proclamau „sfârșitul istoriei”: victoria definitivă a democrației liberale și a pieței globale. „Internetul ca Eden digital”, „McDonald’s la Moscova” și NATO ca polițist universal deveniseră sloganurile noii ordini. Globalizarea era predicată ca soluție magică, transformând lumea întreagă într-o extensie a mallului occidental. Prezentul trebuia să fie etern. Astăzi, același Occident își scrie propria apocalipsă.
Unul dintre cele mai spectaculoase scenarii îl găsim la Roma antică. În secolele de decadență și invazii, comunitățile creștine marginale compun „Apocalipsa lui Ioan”: bestii cu șapte capete, îngeri cu trâmbițe, ploi de foc. Nu cosmosul se prăbușea, ci imperiul care își pierdea drumurile, grânarele și legiunile. Pentru cetățeanul roman, sfârșitul era banal: taxe insuportabile, invazii repetate, administrație coruptă. Dar era mai suportabil să îți imaginezi cerurile deschizându-se decât să vezi zidurile ruinate. Textul a transformat falimentul unei puteri lumești într-un scenariu cosmic, oferind celor învinși sentimentul unei victorii finale.
Apocalipsele occidentale au avut mereu ceva teatral. În secolul XX, cele două războaie mondiale au părut „sfârșitul istoriei” – dar din ruinele lor Occidentul și-a consolidat hegemonia. Apoi a venit Războiul Rece, cu „Apocalipsa nucleară” pe post de fundal cotidian. „Sirenele, buncărele, exercițiile «duck and cover»”, filmele cu ciuperci atomice au întreținut iluzia că totul se joacă la zero absolut. Știința și propaganda au lucrat împreună: rapoarte despre „destructibilitatea totală”, manuale de supraviețuire, literatură post-apocaliptică. Totul părea la o secundă distanță de anihilare. Și totuși, echilibrul terorii era o stabilitate de gheață: niciun bloc nu putea apăsa butonul fără a se sinucide.
După 1989, groaza a luat alte chipuri. „9/11” a fost prezentat ca un atac la însăși civilizația occidentală, turnurile căzute devenind simbol apocaliptic. Dar n-a fost singurul scenariu. La scurt timp, mitul armelor de distrugere în masă din Irak, prezentat ca o catastrofă iminentă, a justificat invazia și ruinarea unei țări întregi. Mai recent, în războiul din Ucraina, au fost puse în circulație povești cu laboratoare secrete de arme biologice, imagini de film distopic răspândite pentru a întări frica și obediența. Fiecare dintre aceste spectre apocaliptice a funcționat mai degrabă ca instrument politic decât ca realitate.
Apoi criza financiară din 2008 a adus imagini de burse prăbușite și pensii evaporate. Din nou, limbajul sfârșitului a mascat falimentul propriilor instituții. Iar astăzi, tema dominantă e clima. „Topirea ghețarilor, incendiile, migrațiile masive”: imagini apocaliptice difuzate necontenit. Conferințele climatice seamănă cu sinoade medievale, fiecare aducând avertismente și penitențe. Dar dincolo de catastrofă, adevărata panică e alta: sfârșitul modelului occidental de viață nelimitată. Mai ușor e să îți imaginezi oceane care înghit continente decât să accepți că nu îți mai permiți trei mașini pe familie.
Între timp, restul lumii nu secretă apocalipse, ci viitoruri. China își scrie planuri pe cincizeci de ani. India se vede în 2100 cu mai mulți oameni decât întreaga Europă. Africa nu se uită la ruine, ci la expansiune. Pentru ei, sfârșitul lumii nu e la orizont – e doar sfârșitul centralității occidentale.
Apocalipsa miliardului de aur e, de fapt, un „mit de autoconservare”. Dacă lumea întreagă e condamnată, atunci nimeni nu poate spune că doar tu ești în declin. Îți faci din propria slăbiciune un spectacol cosmic. Dar meteoritul nu vine. Ce vine e mai banal și mai dureros: pierderea locului din centru. Roma a căzut și lumea a mers mai departe. Blocurile nucleare s-au topit și planeta n-a ars. Acum Occidentul își proiectează dispariția ca dispariția universului. Dar nu sfârșitul lumii vine, ci sfârșitul unei ordini care s-a crezut universală. Și pentru o civilizație obișnuită să confunde „propria poveste cu povestea omenirii”, acesta e sfârșitul cel mai greu de acceptat.
Mallul apocalipsei își lichidează stocurile: reduceri de panică, promoții la frică, oferte speciale la sfârșitul lumii. Totul trebuie să dispară, cu excepția faptului că lumea nu dispare.
Cum domne, tocma noua sa ni se intimple asa ceva? Tocma noua, cei mai buni, cei mai culti, cei mai inovatori, cei mai cei mai?
Cel mai bine e azi sa fi batrin, sa stii ca nu vei mai fi martorul catastrofei care va veni.
Cei din Roma Antica, cei mai multi dintre ei erau incostienti, nu intelegeau ce se intimpla, dar noi stim, noi vedem si mergem inainte.
Dupa noi potopul!
Si totusi ne asteapta o toamna imbelsugata, s-au facut multe prune, mai ales, chiar si eu nu stiu ce sa fac cu rosiile. Asa ca sa traim prezentul!
Hmm. Textul pare să spună că Apocalipsa Occidentului a început. Și o dată cu el dispar Democrația și Libertățile fundamentale. Dar, nu-i așa?, Lumea merge mai departe. Către unde? Păi către autoritarisme/totalitarisme. E bine? E rău? Vom vedea.
Eu zic că fără LIBERTATE va fi rău, însăși esența natural/divină a Omului va fi afectată. Autoritarismele politice își dau mâna cu noile tehnologii( IA, medicină, genetică,etc) și vor impune o societate omenească fără drepturi și libertăți.
O Lume urâtă se prefigurează pentru Viitor. În care Omul va fi doar un dispozitiv cuplat la un Server Uriaș în spatele căruia va sta Dumnezeu sau Diavolul.
PS. Nu, nu este SF.
Numai ca laboratoarele de arme biologice din Ucraina nu erau anuntate din Occident, ci de la Moscova, exemplul nu e potrivit.
La umbra mitului de autoconservare cam tot ce se produce și se cumpără in vest cu un ban, pe același raft de multe ori găsești același produs la jumătate de preț provenit din est. Cum se pot împăca pe termen lung cele două lumi?
Realitatea faptului că chinezul vrea să fie occidental și nu invers, această realitate arată cine e centrul. Centrul este geometria euclidiană, mecanica newtoniană, teoria relativității, mecanica cuantică și mintea transcendentală din metafizica creștină, astăzi laică, dar rămasă transcendentală . Fără acestea China ar rămâne la orez și dragoni de carton. Nu vă supărați, nu cred că tovarășul Xi se tratează cu acupunctură și gingseng, ci cu o medicină născută în Occident, căci altminteri tov Xi ar fi fost demult puțin dus în lumea cocorilor argintii. Prin urmare, avem de a face cu imitatori, nu cu creatori. Toți vor să fie occidentali, iar asta fără să-i silească nimeni. China construiește occidentul la ea acasă, iar făcând asta recunoaște cine centrul. Toate obiectele modernității chinezului de astăzi sunt obiecte concepute în occident. Sunt obiectele dezvoltării personale, iar deocamdată China nici nu știe cu ce mănâncă această disciplină, darămite să mai înțeleagă că nu e un fel de mâncare, ci o anumită gândire. Poți face un plan cu ce vei inventa peste 50 de ani? Confundați succesul unei imitații cu gândirea care poate naște noul în lume. Și Japonia are succes economic, dar niciodată nu a fost centrul. E un foarte bun imitator și atât. Mai gândiți-vă.
Istoria este ciclică
Urmează un model repetitiv
Fiecare civilizație presupune un moment de naștere, apogeu și decădere
Și așa au dispărut în negura istoriei, elamiți, sumerienii, akadienii, hitiți, asirienii, egiptenii, romanii, etc
Fiecare perioadă de dezvoltare majoră a societății umane a avut ca și consecință directă un major regres cultural
Altfel gândești cu burta plină și cu toate la îndemână
Sau cum spunea Murphy: fiecare om crește (intelectual) până ajunge la propriul nivel de incompetență
Totuși, calea, drumu pe care merge națiunea și țara nu este un drum predestinat – poate exista o apocalipsă, dar tot atât de bine poate să lipsească
Cum spunea Bartolomeu Anania: cred în destin dar nu cred în predestinare
Fiecare om, comunitate, are un destin, încercări
Dar alegerea ne aparține nouă, fiecăruia
Și paradoxal, noi am mai trăit o perioadă similară între cele două războaie mondiale
Cu o ascensiune a extremismului similară
Ca efect al hoției ridicate la rangul de politică de partid și de stat
Cu servicii secrete și o justiție care nu își puteau realiza menirea constituțională
Și azi autoritatea judecătorească nu vede mai departe de propria burta plină – o demostrează modul incalificabil în care tratează bolnavii de cancer cu cereri de ordonanță președințială prin care solicită acordarea dreptului de a trai: de a beneficia de medicamente inovatoare la care nu au acces, ca efect al somnului profund din conducerea țării
https://www.g4media.ro/csm-dupa-ce-curtea-de-apel-bucuresti-a-suspendat-judecarea-unui-dosar-in-care-un-pacient-cu-cancer-solicita-asigurarea-tratamentului-responsabilitatea-reala-pentru-garantarea-accesului-la-medicament.html
știm ca sporurile obtinute de majistratilor prin acțiuni în justiție sunt nelegale, o zice ccr prin decizia 838/2009
Sa fi mare nu-i mirare
Sa fi om îi lucru mare
„India se vede în 2100 cu mai mulți oameni decât întreaga Europă.”
Despre care Europa vorbim? Ca asta de acum are cam trei sferturi de miliard populatie, fata de 1.2 al Indiei.
Ce prognoze scoateti la inaintare?
Roma a cazut, dar crestinismul s-a ridicat; China era atit de luxurioasa si lenesa, ca oamenii bogati preferau sa se sinucida decat sa ia armele impotriva mongolilor; vikingii idolatri au pierdut in fata crestinilor etc.
Totusi, nu uitati, Stalin a prezis caderea capitalismului si a proclamat faimoassa lozica:”Clasa contra clasa”.
Nu s-a prabusit capitalismul, ci socialismul si imperiul stalinist.
Capitalismul nu se poate prabusi. Este ordinea fireasca a vietii economice. A pietii.
Democratia este starea naturala a societatilor echilibrate.
Asalturi impotriva economiei de piata (libere) si societatii libere au fost si vor mai fi. Niciodata nu vor castiga, chiar daca vor avea succese initiale.
Fukuyama s-a grabit. In fapt, istoria nu se va sfarsi niciodata. Doar isi va schimba axele de forta.
„La belle epoque” nu a disparut niciodata. Doar si-a extins dimensiunile, cooptand si alti oameni in cercul ei. Din pacate, in urma unor razboaie tot mai devastatoare.
In rest, numai de bine!
Foarte bine scris Domnule din Ulan Bator. De-a lungul istoriei au fost multe lucruri importriva naturii. N-au supravietuit. Doar ca cel mai vechi sistem social e numit „societate piramidala”, ori poti sa-i spui „de tip asiatic”.
Pana la urma e o lupta cu entropia. Trebuie energie pentru democratie.
Toate cele bune va doresc.
Cel mai vechi sistem e societatea darului.
Care inca supraviețuiește, la nivel de cutuma.
Sistemul tributar nu dispare, ci doar se ascunde.
Capitalismul nu se poate prăbuși pentru că nu este un sistem politic, ci economic. El este sabotat de structura economică actuală- administratorii unei firme abuzează de poziția lor, pentru că posesorii de acțiuni nu prezintă un bloc solid – ci o structură atomizată, fără un control solid. De aceea administratorii firmelor (care au și o educație financiară solidă) pot în plus manevra prețul acțiunilor și implicit pe posesorii de acțiuni. Corporatismul este în esență anticapitalist, mai aproape de comunism decât de capitalism – cu precizarea că comunismul este o invenție, un sistem social, pe când capitalismul a evoluat în mod natural odată cu societatea. Doar produsul final al capitalismului – beneficiul investiției – este problema: cum este împărțit în cadrul societății? Țările scandinave au oferit un răspuns mai bun decât oricare altele, inclusiv China.
Am precizat capitalismul, democrația.
Da, corporatismul este un fenomen extrem
Dar cred că ați auzit expresia „imperialismul, stadiul cel mai înalt și ultim al capitalismului”
Nu cred că a dispărut ceva.
Nu agreez corporatismul, dar evoluția fenomenelor economice nu poate fi stalinistă de om
Politicul se subordonează, de obicei. Altfel iese o dictatura de tip Putler
ceva s-a intimplat; am trimis o forma a comentului, a aparut alta:
scuze!
1. „Aproximativ un miliard de oameni care, vreme de două secole, au deținut bogăția, tehnologia și puterea militară globală”
Nu au „detinut” ci au creat bogatie, nu au „detinut” ci au imprastiat tehnologie si au tras omenirea inainte vreme de mai multe secole. Daca miliardul chinez a reusit sa puna in fata un blid cu mancare, e datorita investitiei occidentale masive si a infuziei de tehnologie..
2. „India se vede în 2100 cu mai mulți oameni decât întreaga Europă”
….750m Europa in 2025. India nu trebuie sa astepte 2100 – are deja 1450m.
3. „Dar nu sfârșitul lumii vine, ci sfârșitul unei ordini care s-a crezut universală”..
Discutabil. De mai multi ani se canta acest prohod. Nu mor caii..
La Mama Ei, tăticule, așa e.
Dar la partea de tranziție fără ceva răz-boiieș … ar fi destul de miraculos.
Uite-te și tu … numai pentru fleșcăiții ăștia orănjeni, merg două războaieee … fără probleme fără număr.
Așa că renunțarea despre care vorbești … nu o să se petreacă ușor.
E FOARTE mare probabilitatea rassoliiei, cu tranziția respectivă, și pe partea cealaltă … s-ar FOARTE putea un fel de nou Ev Mediu.
Da, Roma.
Veneau niște vizigoți la vale.
Și, până pe la Leonardoooo … s-a dansat masiv The Butt Dance.
https://youtu.be/tXUi2muN3Gg
Prea mult distorsioneaza si interpreteaza in nota simplista pana la caricatura evenimente cu impact major. Ca sa nu mai adaug amestecul facut. Vai de capul celor care ajung la / sa fie sfatuiti de el…Se crede foarte interesant…
Progresul tuturor civilizațiilor n-a fost continuu, au existat perioade de accelerare, paliere si chiar pași înapoi.
Știința moderna a încetat sa mai avanseze in ritmul anterior in ultimii aproximativ 90 de ani. A exista o accelerare a dezvoltării științei de la Renaștere pana pe la 1935, când a fost atins apexul, dar de atunci încoace avem doar progres tehnologic si foarte puține cuceriri științifice serioase, poate cu excepția descifrării codului genetic. Nu știm când va veni o nouă accelerare. Preventiv prefer sa nu vie, indiferent de unde ar veni ea, pentru ca progresul științific si chiar tehnologic nu se traduc in mod necesar într-o societate mai buna.
Cred ca singurul imperiu care e pe cale sa cada in fund, este cel al SUA. Europa nici măcar nu a existat in ultimii zeci de ani, cel putin dupa al doilea razboi mondial, a fost umbra, fratele mai mic, care se tine după fundul ăluia mai mare oriunde se duce. SUA a facut si-a desfacut orice i-a convenit. Acum SUA, este pe un butoi de pulbere, cu un conducator incapabil si grandoman, care abuzeaza de pozitia dominanta, dar care nu face decat sa isi piarda aliatii, zi de zi, unul cate unul. Caderea SUA va fi violenta, atat fizic, cat si social, politic, economic si mai mult de atat, globala. Ramane de vazut, daca suntem in stare sa supravietuim fara fratele cel mare, sau nu.
Dom Gicu, matale ignori imperiul cel mai întins care se cam descompune și miroase extrem de urât. Descompunerea a început în 1917 și continuă și astăzi, când are ultimele spasme puternice ale agoniei lui. Da, este imperiul Rusiei. Și SUA se cam duce de râpă, dar fiind un imperiu comercial, poate supraviețui trecerii de la statutul de imperiu la cel de țară mare – a făcut-o Turcia cu brio, mulțumită lui Ataturk
Roma a căzut și lumea a mers mai departe. ..dar cu ce pret? 1000 de ani de ev intunecat…