joi, august 11, 2022

Argumente și false argumente privind predarea religiei în școli

În ultimii ani au fost formulate diferite argumente împotriva predării religiei în școlile publice de stat, sau pentru un tratament special al acestei materii. Ele au repurtat recent o victorie în fața legii, astfel încât în plin an școlar părinții trebuie să solicite în scris participarea copiilor la ora de religie, materie care era oricum opțională.

Trebuie spus dintru bun început că religia este singura materie în cazul căreia li se dă părinților dreptul să decidă ce e bine să studieze copiii lor. În logica învățământului public general și obligatoriu, niciuna dintre materii nu este opțională (cu excepția religiei). Statul decide, pe baza interesului comun al națiunii, așa cum îl identifică și îl definește la un moment dat, ce conținuturi se predau, în ce cantitate și cum: atâta istorie națională sau literatură română, atâta matematică, și așa mai departe.

Într-o logică liberală dusă până la capăt, oricare dintre materii ar trebui să fie opțională. De ce ar fi religia un caz aparte? Nu oferă și ea un conținut de cunoaștere bazat pe un corpus de texte și exegeza aferentă, precum literatura? Nu corespunde și ea, precum istoria politică, unui fenomen uman manifestat în decursul timpului, cu evenimente și instituții atestate documentar? Nu reprezintă, precum limba și istoria, un ingredient al identității naționale? Nu are religia, prin manifestările ei artistice, literare sau muzicale, o dimensiune culturală? De ce doar religia ar fi opțională, nu desenul, muzica, literatura română, istoria națională și, la urma urmei, fizica, matematica sau orice altă materie?

Să remarcăm de la bun început că părintele are în acest caz dreptul de a-și exercita discernământul, nu copilul. Cu ce argumente? Să spunem că un părinte e ateu; dar copilul său ar putea fi profund credincios. Vocații mistice s-au manifestat din fragedă pruncie în orice mediu familial, așa cum în familii credincioase au crescut tineri antireligioși, precum Nietzsche. De ce ar avea părintele dreptul să decidă asupra programei școlare, privându-și copilul de orele de religie, doar fiindcă acestea contravin credinței sau ideologiei sale? Să presupunem că părintele e habotnic și consideră teoria evoluției speciilor incompatibilă cu credința sa. Ar trebui să-i dăm dreptul să-și scoată copilul de la ora de biologie? O facem și pe aceasta opțională? În Franța, mulți părinți musulmani consideră impudică ora de sport, în special dacă la școala respectivă se face înot (unii cer ore separate de înot pentru fete și băieți). Să lăsăm și sportul la latitudinea părinților, sau să admitem ore separate de sport pentru băieți și fete? Dar poate că în unele clase vor exista copii de altă etnie decât cea dominantă – să spunem turci –, ai căror părinți se vor simți ofensați de istoria luptelor antiotomane. Să autorizeze ei participarea copiilor la ora de istorie? În fine, poate că alt părinte, din considerente irelevante din punct de vedere religios, dar importante pentru el, va considera că matematica e o pură pierdere de timp pentru copilul său, un talentat pianist. Îi dăm dreptul să opteze împotriva matematicii? Ce facem dacă fiecare părinte optează pentru sau împotriva fiecărei materii, organizăm un învățământ personalizat pentru fiecare elev? Acest lucru ar fi posibil educației private, nu însă și în școala publică. Dacă un părinte este iresponsabil sau incult, îi permitem să decidă în domeniul școlar pentru copilul său, pe care statul îl consideră lipsit de discernământ până la vârsta majoratului? Sau transferăm decizia în dreptul copiilor? Dar atunci câți copii vor vota să nu mai studieze materii dificile precum fizica sau matematica (latina a fost oricum practic eliminată)? Iată deci că transformarea religiei în materie opțională (în fine, și mai opțională, căci era deja opțională) este o aberație în logica actuală a învățământului de stat general și obligatoriu, în care statul, nu părinții sau copiii, decide ce materii și conținuturi sunt utile pentru tineri și, implicit, pentru națiune. Să vedem acum care sunt argumentele de fond împotriva acestei materii.

Cel mai puternic argument împotriva predării religiei în școli este următorul: de vreme ce nu toți cetățenii se declară creștini, predarea religiei creștine e discriminatorie pentru copiii ai căror părinți (!) se declară atei sau agnostici, sau practică o religie necreștină. Dar la fel de deranjantă pentru un necreștin poate fi prezența bisericilor în centrele orașelor noastre. Să le ascundem oare, sau să le demolăm, cum a făcut Ceaușescu? La fel de discriminatorie pentru un etnic minoritar este literatura română, materie obligatorie la școală, spre deosebire de religie, unde fiecare este liber să aleagă în funcție de confesiune. Mai problematică decât religia poate fi predarea istoriei românilor, mai ales atunci când ei au fost în conflict cu maghiarii, germanii sau musulmanii.

S-a mai pretextat, particularizând, că religia ar conține credințe și imagini traumatizante pentru copii, cum ar fi reprezentarea iadului. Da, imaginea iadului, în mare măsură apocrifă, este traumatizantă și pentru un adult; cu atât mai mult poate să se întipărească în imaginarul unui copil. Traumatizant este și Infernul lui Dante: să-l eliminăm din literatura universală? Traumatizante pot fi și frescele de la Voroneț: să le acoperim și să permitem accesul doar după 18 ani? Dar nu la fel de traumatizant este Harry Potter, după care sunt înnebuniți toți copiii? Să-l interzicem? Nu la fel de traumatizante sunt basmele cu zmei decapitați și vrăjitoare malefice, pe care copiii le adoră? Să le punem sub cenzură? Dar istoria lui Vlad Țepeș, cu gravurile aferente ale nefericiților trași în țeapă, nu traumatizează copiii? Dar Puiul lui Brătescu-Voinești, Moartea căprioarei sau Moara cu Noroc nu sunt traumatizante? Ce facem, edulcorăm materia, cenzurăm literatura și istoria? Și totuși, dincolo de iad și apocalipsă, prezente abundent în cinematografia hollywoodiană și în imaginarul contemporan, prin ce sunt traumatizante sau ofensatoare înțelepciunea lui Solomon sau a Ecleziastului, Psalmii lui David și pildele lui Hristos? În ce e ofensatoare o icoană, o frescă, o colindă sau un oratoriu baroc?

Unii vor spune că statul și Biserica sunt separate, deci religia n-are ce căuta în spațiul public, și implicit în școala publică. Argumentul e fals. Separarea statului de Biserică înseamnă că statul nu poate interveni în treburile Bisericii (de pildă, numind sau schimbând episcopi), iar Biserica nu se poate implica în conducerea Statului sau redactarea legilor, nu poate percepe impozite, etc. Nu înseamnă nicidecum că religia creștină, sau oricare alta, trebuie evacuate din orice aspect al vieții cetății și izgonite între cei patru pereți ai spațiului privat. Religia nu este doar credința subiectivă a fiecăruia, ea este și o parte obiectivă a identității și a culturii națiunii, precum limba, literatura, istoria sau arta. De aceea, predarea ei este utilă, nu deranjantă. Dincolo de articolele de credință, pe care fiecare le poate îmbrățișa sau nu, așa cum fiecare poate practica sau nu cunoștințele de biologie sau de fizică după terminarea școlii, religia comportă conținuturi culturale pe care elevii trebuie să le posede pentru a fi cetățeni educați. Tot așa cum trebuie să știe cine a fost Eminescu și ce a scris, este util să afle despre Hristos și Fecioara Maria, despre Evanghelii, despre Decalog. Cum poate un tânăr european, nu doar român, să-și înțeleagă propria cultură dacă nu știe nimic despre religia creștină? Cum va înțelege el de ce săptămâna se termină cu duminica, de ce se sărbătoresc Crăciunul și Paștele, ce înseamnă Boboteaza, cine e Moș Nicolae, de ce bisericile arată astfel, ce reprezintă arta religioasă, de la fresce și icoane până la o parte a picturii moderne, de ce cultura europeană are un tip de etică, izvorâtă din Decalog, care nu se regăsește identic la musulmani sau la chinezi, de pildă? Cum poate un tânăr să înțeleagă lupta lui Ștefan, izbânda artistică a lui Petru Rareș, martiriul Brâncovenilor sau reușita literară din vremea lui Șerban Cantacuzino dacă nu are nicio noțiune de religie creștină? Ce poate înțelege un tânăr din iconografia de la Voroneț sau din Codex Aureus, fără noțiuni de artă creștină? Ce poate înțelege din Giotto, Caravaggio, Bach, Vivaldi, Dante sau Milton, cum poate interpreta Faust fără o minimă educație religioasă? Cum poate înțelege situarea geostrategică a Europei și cum poate deveni un cetățean responsabil al acestei lumi amenințate de agresiunea islamistă, dacă își ignoră complet tradiția religioasă, cu tot ce înseamnă ea în istorie?

Cei care protestează împotriva predării religiei în școli în numele laicității nu folosesc argumente logice, obiective, ci ideologice, sau – paradoxal – chiar (anti)teologice. În măsura în care predarea religiei nu înseamnă o practică religioasă impusă tuturor (rugăciuni, spovedanie, împărtășanie), ci conținuturi de cunoaștere, de alfabetizare religioasă, ea este utilă oricărui copil pe care hazardul l-a făcut să se nască într-o cultură de neînțeles fără creștinism. Cunoașterea Evangheliilor, a preceptelor eticii creștine (devenite în cea mai mare parte etica seculară a Occidentului), a artei creștine, a istoriei creștinătății este așadar o cunoaștere teoretică, nu un act religios. Corect predată, ea nu ar trebui să fie mai deranjantă, chiar și pentru un necreștin, decât istoria românilor sau literatura română. Ea nu trebuie să fie mai supărătoare pentru un ateu decât legendele Olimpului pentru un creștin!

Din acest punct de vedere, alfabetizarea religioasă este la fel de importantă precum orice altă materie școlară. Există contexte în care e mai important să înțelegi tensiunile dintre lumea islamică și civilizația creștină decât să fii capabil să operezi cu numere complexe. Există meserii în care e mai important să înțelegi un simbol sau o reprezentare religioasă decât să calculezi cosinusul unui unghi. Chimia devine complet inutilă pentru majoritatea absolvenților, care nu vor mai fi capabili să rezolve o ecuație la câțiva ani după terminarea școlii, în timp ce preceptele Decalogului, pildele lui Hristos sau cunoștințele de iconografie creștină vor rămâne permanent utile, măcar la nivel de cultură generală. Putem pune problema și altfel: sau admitem că nu există cunoaștere inutilă, iar atunci nu văd de ce am discrimina religia, sau intrăm în discuții infinite despre mai marea sau mai mica utilitate a unor conținuturi, în care caz se poate pretexta că în afara specialiștilor nu îi este nimănui util să poată rezolva o integrală, o reacție chimică, sau o problemă de optică.

Pe lângă discuțiile de principiu, au existat și obiecții particularizante, fără mare valoare intelectuală. S-a spus că religia este predată prost, de profesori necalificați, că materia este inadecvată. Acestea se pot spune despre orice altă materie, sau în cazul multor școli și profesori. Nimic nu demonsterează însă că religia e mai bine sau mai rău predată decât alte materii, sau că programa este mai (in)adecvată decât altele. Pentru a îndrepta eventuale greșeli e nevoie de studii, de analize și date statistice privind predarea religiei în comparație cu alte materii. E necesară analiza programei, de-a lungul celor 12 ani de școală. Trebuie începută o lungă discuție despre calificarea profesorilor și calitatea învățământului românesc, care se aplică tuturor materiilor, nu doar religiei. E bine ca aceste discuții să aibă loc pentru a îndrepta ce trebuie îndreptat, nu pentru a elimina o materie din programă pe considerente ideologice.

Am încercat să examinez critic câteva dintre argumentele pentru tratamentul diferențiat al religiei între materiile școlare sau chiar, mai radical, împotriva predării religiei în școli. Nu pretind că am epuizat subiectul sau că gândirea mea, încă în curs de formulare, a reușit să atingă toate aspectele chestiunii, în întreaga lor complexitate. Firește, se pot deschide discuții interesante despre predarea altor tradiții religioase sau a istoriei religiilor. Cultural vorbind, cum nu știu ca budismul sau hinduismul să fi avut un rol în definirea civilizației românești (sau maghiare), consider că un elev din România va studia cu mai mult folos creștinismul decât aceste religii. Ceea ce nu înseamnă că nu ar trebui să studieze și mitologiile antice, celelalte religii avraamice, sau în general istoria religiilor. Dimpotrivă, cred că este util ca elevii să studieze religia creștină pentru a înțelege civilizația țării unde se întâmplă să trăiască, propria religie pentru a-și cunoaște identitatea, care poate fi diferită de cea a majorității, și, în ultimii ani de liceu, mitologiile antice, celelalte monoteisme și, în general, istoria religiilor, pentru a putea înțelege moștenirea precreștină sau necreștină a Europei, precum și lumea în care trăiesc.

Eliminarea religiei, sub toate denominațiile ei, din programa școlară, sau marginalizarea acesteia, ca și cum s-ar trata despre ceva nociv sau inutil, este o greșeală culturală în primul rând. Ea privează unii copii de un important conținut al cunoașterii, exclusiv pe baza opțiunii ideologice a părinților.

Discuția valoroasă nu este așadar, după părerea mea, dacă religia creștină trebuie să se studieze sau nu, ci cum trebuie să se facă acest lucru astfel încât materia să nu conțină stridențe (discuție valabilă și în cazul istoriei sau literaturii), și toți copiii să profite în ordine etică, intelectuală și culturală. Nu eliminând din școală orice noțiune de religie creștină vom educa cetățeni români și europeni mai capabili să-și înțeleagă identitatea și lumea în care trăiesc. E mai util să adăugăm la predarea religiei creștine (ortodoxe, catolice sau protestante) contextul care îi lipsește, decât să o eliminăm pe aceasta. Repet: consider util ca elevii să studieze, pe lângă tradiția religioasă majoritară a țării în care trăiesc, propria tradiție religioasă, precum și elemente ale celorlalte religii avraamice, mitologie comparată și istoria religiilor. De asemenea, nu văd nicio problemă ca în clasa a XII-a, în care se studiază filosofia la liceu, elevii să afle și argumentele filosofice ale ateilor și agnosticilor.

Distribuie acest articol

171 COMENTARII

  1. Articolul domnului Papahagi tine piept cu brio puhoiului de non-argumente revarsate aici din egouri inversunate. Opinia sa tulbura apele, strica uniformitatea conformismului elitist. Spiritele sunt atatate ca o figura publica de talia lui le pune la indoiala certitudinile, ca dogmele lor nu sunt universal impartasite de mediul academic, ca bunul simt popular si-a gasit un aparator peste talia denigratorilor religiei. Nu degeaba este domnul Papahagi medievist si intelectual de dreapta. Ratiunea lui merge pana la capat, a adversarilor lui pana la jumatate, in cel mai bun caz, iar in cel mai rau degenereaza in ridiculizare si batjocura.

    • @AT

      Comentariul tau este tipic celor indoctrinati religios: o „predica”, care se fereste „ca de dracu” de argumente logice concrete.

      • Comentariul meu nu se fereste de argumente logice concrete pentru ca n-ar exista, ci pentru ca dupa ani de zile de dezbateri in care am cautat sa argumentez si sa tratez oponentii cu seriozitatea cuvenita am ajuns la concluzia ca argumentele mele sunt in mare parte futile si nu sunt tratate cu acelasi respect. Contra-argumentele ori se reduc la bascalii si deriziuni, ori ajung din acelasi punct in care am plecat, ori se rezuma la repetitii, pe principiul: daca spui o minciuna de destule ori, cineva tot ajunge sa o creada.
        As putea foarte usor sa demontez toate obiectiile la articol, dar nu am timpul necesar, ca sunt cam multe.
        Daca ceva din comentariul meu este neadevarat, ca o fi predica sau nu, astept demonstratia, nu acuzatii ad hominem.

        • @AT

          1. Ai mare dreptate atunci cand afirmi: „daca spui o minciuna de destule ori, cineva tot ajunge sa o creada”. Tocmai acesta este mecanismul care sta la baza tuturor credintelor mistice si a tuturor religiilor.

          2. Tu ai facut initial niste afirmatii in care ai fugit „ca dracu’ de tamaie” de argumente logice concrete. Din acest motiv, eu nu am ce sa „demonstrez” pana cand nu prezinti si niste argumente care sa iti sustina afirmatiile, pe care sa le analizez. Predicile nu sunt subiecte de analiza pe „o platforma civica de opinii si analize”, cum se defineste „contributors”.

          P.S. Sau poate ca ma insel eu. Poate ca primul tau comentariu nu a fost o predica, a fost de fapt o ODA adusa domului Papahagi („un aparator peste talia denigratorilor religiei”), un demers pe care „o figura publica de talia lui” il merita cu prisosinta, avand in vedere spiritul critic cu care domnul Papahagi arde pe rug „dogmele impartasite de mediul academic”, si astfel „tine piept cu brio puhoiului de non-argumente revarsate aici din egourile inversunate” ale „adversarilor lui” (a caror ratiune de abia se ridica pana la buricul domnului Papahagi, daca nu chiar putin mai jos: „Ratiunea lui merge pana la capat, a adversarilor lui pana la jumatate, in cel mai bun caz”).

  2. Cel mai important motiv pentru care religia trebuie predata in scoli este : copilul trebuie sa stie de un sens al vietii. Nici o alta materie nu poate oferi copiilor si tinerilor perspectiva unui sens al existentei, decat religia. Daca totul se termina cu moartea definitiva, atunci ce sens are viata? Nici unul. Religia ofera perspectiva nemuririi si a unui sens absolut al existentei, care invinge moartea. Copilul trebuie informat asupra acestui sens. Mai tarziu va putea alege singur, dar ca sa aleaga, trebuie sa o faca in cunostinta de cauza. Cine nu are si nu cauta un sens absolut al existentei nu e om deplin, intrucat tocmai asta e deosebirea cea mai pregnanta intre om si animal: omul nu se poate resemna cu propria moarte. Omul vrea infinitul. Omul nu se satura niciodata. Omului ii este foame si sete de sens.

    • „Cine nu are si nu cauta un sens absolut al existentei nu e om deplin, intrucat tocmai asta e deosebirea cea mai pregnanta intre om si animal: omul nu se poate resemna cu propria moarte.niciodata. Omului ii este foame si sete de sens.”
      Deci : „cine NU…” nu e om. SUB – OM deci.
      Am mai auzit asta. Chiar daca premizele nu erau aceleasi. Si cunoastem urmarile : APRINDETI RUGURILE !!!!

    • Nu mi-e clar : dv. CUNOASTETI ceva concret despre nemurire ?
      Sau doar CREDETI unele lucruri in privinta asta ?
      Pe mine chiar m-ar interesa daca / ce CUNOASTETI – admit , nu din perspectiva , atat de inalta , a lamuririi sensului vietii , ci doar pentru ca am o varsta la care nu ( mai ) este posibil sa ignor realitatea sfarsitului .
      In rest , sunt de parere ca ceea ce CREDETI dv. este – exclusiv – o optiune / problema personala , pe care nu am caderea sa o comentez .
      As spune doar ca , in materie de credinte , nu pare foarte intelept sa ignoram posibilitatea ca acestea sa fie – in Realitate – simple iluzii , fictiuni convenabile – care , in cazul de fata , raspund unei temeri fundamentale , frica de moarte .
      Si pare rezonabil sa fim ceva mai circumspecti fata de sustinerile Impresarilor Credintei in Viata de Apoi , in masura in care suntem capabili sa sesizam bizara ( contradictoria ) apetenta a domniilor lor pentru dobandirea de obiecte in Acesta Viata ; in acelasi sens , am putea sa reflectam asupra motivului pentru care ” administrarea ” unei idei ( credinte ) se face printr-o structura institutionalizata / ierarhizata , comparabila – inevitabil – cu Ministerul Adevarului .
      Ma intreb daca ideea ca neinsemnata / umila mea viata are / trebuie sa aiba – neaparat – un sens ( inalt ) nu este cumva dovada unei trufii nemasurate , atat de potrivnica indemnului la smerenie ; tin minte ca trufia era candva considerata ca fiind al dentai intre pacatele ( greselile ) facute de oameni .
      Altfel , problematica sensului vietii nu o fi oare un pic cam prematura – si oleaca mult prea dificila – pentru un copil ?
      Asta nu este oare o intrebare care apare – eventual – mult mai tarziu , dupa ce apuci sa cunosti cate ceva din viata ?
      ” Omul vrea infinitul . Omul nu se satura niciodata . ” : in cheie religioasa , abordarea asta nu intra oare in conflict – din nou , rau de tot — cu indemnul la smerenie ?
      Observ , la final , o oarecare convergenta : ” omul nu se poate resemna cu propria moarte ” .
      Din fericire – adaug eu – Realitatea arata ca specia umana dispune de resurse inepuizabile de mari caractere , dispuse sa le vanda semenilor – la propriu – solutii pentru probleme insurmontabile .

  3. Articolul se sprijina pe premise false. Comparatia religiei cu disciplinele scolare e fortata. De fapt ce anume se studiaza la orele de religie? In timp ce matematica e aceeasi pentru toti, religia nu e. N-a fost si nici nu va fi vreodata. As fi, poate, de acord cu studierea unei discipline intr-adevar riguroase, care sa se numeasca Istoria religiilor -in definitiv dintre noi, romanii, s-au ridicat si Eluade si Culianu – dupa un plan de invatamant comun, in care copii sa studieze aparitia si dezvoltarea marilor religii ale lumii, fara partinire. Si asta nu in toti anii ciclurilor gimnaziale, ci in anii superiori, sa zicem odata cu istoria si geografia, sau un an dupa.

    Asa insa, ce anume invata copiii nostri la orele de religie? Crestinismul ordodox, in varianta ultraortodoxa si atat? Cat de toleranti vor fi copii nostri daca li se inoculeaza de mici convingerea ca nu exista decat o singura religie care conteaza, iar cei care nu apratin ei, sau nu sunt religiosi sunt eretici si trebuie starpiti?

    Oricum, discutia e sterila, pentru ca decizia Curtii Constitutionale e clara si trebuie pusa in aplicare. Dura lex sed lex. Slava Domnului :)

    • Dar literatura e aceeasi pentru toti? Nu e, fiindca criteriul estetic se bazeaza pe puncte subiective de vedere. Si cu toate ca nu putem compara religia cu literatura, fiindca in experienta religioasa exista un nucleu obiectiv ca sa spunem asa, totusi asta arata falsitatea argumentului dvs. Nu se reduce totul la stiintele naturii si matematica. Desi, chiar si aici, in lumina noilor descoperiri din fizica cuantica de exemplu, nu prea se mai poate vorbi de obiectivitate si de separatia clara subiect-obiect. Asa ca argumentul dvs. e profund gresit si falacios.

      • Domnu’ ne explicati si dvs. cam care sunt noile descoperiri din fizica pardon virgula cuantica la
        care va referiti? Ca sunt foarte, FOARTE curios….

        Sau mai simplu, ca sa verific daca stiti string theory: cat face 1+2+3+4…. insumat la infinit? Si cum explicam unui copil de clasa a VI ca face cat face, nu cat ne spune logica noastra ca face?

    • Religia in scoala, cum o descrii tu nu coincide cu realitatea la clasa. Perioada in care preotul facea ora sau nu, tinea o cateheza sau nu etc a trecut de mult. Un profesor de Logica si Argumentare.

  4. Initial am considerat articolul un text relativ inofensiv, ca mai toate „productiile” politicienilor nostri. Un exercitiu de echilibristica de a te cobora printre cuvinte, intelectual vorbind, cat mai jos posibil, o promovare a agendei deghizata intr-un text de bine, de bun simt. OK. In fond autorul e o tanara speranta a politicii romanesti, n-am nicio indoiala ca va face cariera in Romania. Totusi:

    1. Trecerea insidioasa spre final de la „religie” la „religie crestina” il plaseaza pe autor in total raspar cu constitutia tarii. E probabil singurul argument ce se mai poate aduce mintilor infierbantate.

    2. Ca de facto vorbim de catehism, adica de practicarea religiei, nu de studiul ei, articolul ignora. OK. Detalii de care nu ne ocupam, si asa articolul e lung. Ca parintele nu ar trebui sa se poata opune acestei indoctrinari de facto care se petrece la ora de religie este insa de un cinism fara margini.

    • Cred ca aici este vorba – dincolo de lipsa de onestitate , siluirea logicii , dubla masura , sofisme – de oarece isterie si de multa ipocrizie .
      Iar fraza de incheiere ” …nu vad nicio problema ca in clasa a XII-a , …, elevii sa afle si argumentele filosofice ale ateilor si agnosticilor ” este un splendid exemplu de toleranta si generozitate crestin ortodoxa ; evident , un tanar , conditionat timp de 11 ani sa se supuna dogmei ( se incepe la 6 ani , cand copilul este extrem de vulnerabil , complet lipsit de discernamant si spirit critic ) , va fi extrem de receptiv la ideile care neaga toata indoctrinarea de pana atunci .
      Eu ma asteptam din partea dlui Papahagi la o pledoarie echilibrata / inteligenta , avand ca limita superioara de argumentare cunoscuta zicere despre apa sfintita : ” nu se stie daca ajuta , da’ e sigur ca nu strica ” .
      Dl. Papahagi era pe lista mea scurta de ” baieti buni ” ; acum , incep sa ma intreb daca in cazul domniei sale , dincolo de probleme de temperament , nu cumva exista si oarece probleme de caracter .
      Pare ca domnia sa tine sa calce pe urmele distinsului doctor VVPonta , atat de mandru ca este ortodox ; pare ca dl.Papahagi vrea sa devina urmasul politic al preacucernicului Florian Capsali , marea speranta a romanilor verzi .
      Jalnic .

  5. „E necesară analiza programei, de-a lungul celor 12 ani de școală. Trebuie începută o lungă discuție despre calificarea profesorilor și calitatea învățământului românesc.. ” – De acord!
    Vi se pare insa just ca, in acest timp de analiza, sa se continue o activitate educativa care are atat de multe hibe incat necesita respectiva „lungă discuție”…? Mie nu mi se par coerent!
    „Nu pretind că am epuizat subiectul sau că gândirea mea, încă în curs de formulare, a reușit să atingă toate aspectele chestiunii, în întreaga lor complexitate.” – Va confirm! As spune chiar ca nu pareti dispus sa va puneti intrebari decat in functie de raspunsurile pe care le aveti deja :(
    Asa cum numele il indica, scoala publica este publica!
    Cat de controversat ar fi continutul unor materii ca istoria, biologia sau fizica, deocamdata ele sunt considerate de utilitate publica.
    Religia nu este publica, si e foarte bine sa ramana asa, in sfera intima a fiecarui om.
    In Franta de ex, faptul ca scoala laica nu admite religia ca materie de curs obligatorie, nu a facut din francezi niste ignoranti care nu pricep nimic la geopolitica, nici niste insensibili la arta sacra, si nici nu a golit bisericile de practicanti…De ce la noi ar fi altfel?
    Cat despre acordul parintilor pentru participarea copilului la ora de religie, putem fi de acord, in principiu, ca este absurd…numai ca, deocamdata, atat in Ro cat si in SUA sau Japonia, parintii sunt responsabili de copiii lor minori si decid, pe cat posibil,de educatia pe care acestia o primesc!
    Multi dintre parintii reticenti la religia in scoala considera, pe buna dreptate, ca e mai complicat sa te dezveti (des-indoctrinezi?), si atunci, doresc sa le confere copiilor libertatea de a alege ceea ce le convine, la o varsta compatibila cu discernamantul…care nu e chiar de la 6 ani!!!

  6. Sa analizam si aspectele juridice ale problemei statutului religiei in scolile de stat din Romania.

    I. „Ministrul Educatiei, Sorin Cimpeanu, s-a grabit sa sustina public pozitia Patriarhiei in privinta orelor de religie. Ale cui interese serveste Ministerul? Ale copiilor sau ale Bisericii?”

    Ministrul Educatiei:

    „Sustinem ideea sa se faca cerere pentru participarea la ora de religie o singura data pe ciclu, primar, gimnazial liceal.”

    Aceasta „idee” incalca drepturile si libertatile omului, Constitutia Romaniei si decizia Curtii Constitutionale.

    http://tinyurl.com/p28our2

    Pentru a realiza un echilibru corect intre drepturile elevului si cele ale scolii (profesorilor de religie), perioada de timp pentru care elevul isi va face cunoscuta optiunea de a participa la ora de religie este de UN AN SCOLAR. In acest caz, nu se bulverseaza nici planul scolar (de exemplu, nu ai dreptul sa optezi pentru ora de religie zilnic – dreptul tau nu este unul absolut, acesta trebuie sa tina cont si de drepturile profesorului de religie si al scolii) si nici nu se creaza o presiune psihologica asupra elevului (parintelui) de a respecta perioada convenabila scolii (profesorilor de religie) pentru a-si manifesta optiunea (evitandu-se si eventualele abuzuri din partea scolii – care, din pacate, exista).

    Argumentatie:

    LEGIUITORUL NU ARE DREPTUL SA STABILEASCA IN MOD ARBITRAR O PERIOADA DE TIMP CONVENABILA SCOLII (profesorilor de religie) pentru a legifera drepturile elevilor (TRECAND ASTFEL PE PLAN SECUND TOCMAI DREPTURILE ELEVILOR – PE CARE LE LEGIFEREAZA), nu poate sa presupuna ca un om isi va pastra convingerile religioase pe perioada unui intreg ciclu scolar fara a ignora dreptul acestuia de a-si reevalua sistemul de valori in orice moment, in urma acumularii continue de noi cunostinte si experiente de viata. Rata de schimbare a convingerilor unui om nu poate sa fie legiferata, din acest motiv trebuie legiferata perioada cea mai scurta posibil in care elevul are dreptul sa isi faca cunoscuta optiunea de a participa la orele de religie, tinand cont si de drepturile scolii (profesorilor de religie). Aceasta perioada este ANUL SCOLAR, perioada luata in considerare si de catre scoala atunci cand isi face „Planuri cadru de invatamant”.

    http://www.edu.ro/index.php/articles/c538

    ***

    II. Ministerul Educatiei a interpretat abuziv (ilegal) decizia Curtii Constitutionale si atunci cand a afirmat (prin Liliana Preoteasa, subsecretar de stat in Ministerul Educatiei):

    „Ceea ce s-a suspendat este modalitatea de optiune, nu faptul ca RELIGIA ESTE IN TRUNCHIUL COMUN, DECI OBLIGATORIE. Religia ramane OBLIGATORIE PENTRU SCOALA si pentru Ministerul Educatiei, iar OPTIUNEA ESTE A PARINTELUI SI A ELEVULUI.”

    http://tinyurl.com/p28our2

    „Argumnentatia” Ministerului Invatamantului prin care justifica mentinerea religiei in „trunchiul comun” („deci OBLIGATORIE”), este de fapt o diversiune bazata pe un sofism. Pentru scoala nu exista de fapt distinctia dintre „optional” si „obligatoriu”, aceste atribute au semnificatie doar pentru elevi (pentru scoala TOATE disciplinele sunt „obligatorii” – si disciplinele care sunt „optionale” pentru elevi – doar elevii pot sa opteze, sa le aleaga pe unele si sa le ignore pe altele). In continuare imi voi argumenta aceasta afirmatie:

    Orice lege trebuie sa aiba la baza niste principii. In cazul educatiei, principiul fundamental este acela ca EDUCATIA ARE IN VEDERE INTERESELE ELEVILOR SI A SOCIETATII (nu interesele institutiilor de invatamant si a profesorilor). Astfel, CURRICULUMUL TREBUIE SA FIE FACUT DIN PERSPECTIVA ELEVILOR, nu a scolii sau a profesorilor, deci termenii „OBLIGATORIU” si „OPTIONAL”, care definesc STATUTUL DISCIPLINELOR DE STUDIU, se refera la RELATIA ELEVILOR CU ACESTE DISCIPLINE, nu la cea a scolii. Pentru scoala sunt OBLIGATORII (dar cu alt sens) TOATE disciplinele din „Planurile-cadru de invatamant” (si cele OPTIONALE PENTRU ELEVI – NU DOAR cele OBLIGATORII PENTRU ELEVI si RELIGIA, conform diversiunii Ministerului Educatiei).

    Sa vedem ce se spune in „Ordinul nr. 4686/05.08.2003 (in vigoare) privind aprobarea Planului-cadru de invatamant si a programelor scolare pentru clasele I – a II-a …” al Ministerului Educatiei:

    „Art.9. (1) La nivelul invatamantului OBLIGATORIU, Planul-cadru cuprinde O ZONA COMUNA PENTRU TOTI ELEVII – TRUNCHIUL COMUN …”

    http://www.edu.ro/index.php/articles/6118

    http://www.edu.ro/index.php/articles/186

    Conform unei logici elementare, RELIGIA NU POATE SA FACA PARTE DIN „TRUNCHIUL COMUN”, deoarece Curtea Constitutionala a decis ca „RELIGIA ESTE O DISCIPLINA OPTIONALA, NU OBLIGATORIE” („trunchiul comun” fiind o „zona” a invatamantului OBLIGATORIU). Astfel, religia trebuie sa se regaseasca IN ACEEASI CATEGORIE cu toate celelalte DISCIPLINE OPTIONALE (din PERSPECTIVA ELEVULUI, NU A SCOLII), adica in categoria „CURRICULUMULUI LA DECIZIA SCOLII”:

    Legea Educatiei Nationale, ART. 65 (5): „CURRICULUMUL LA DECIZIA SCOLII se constituie atat din pachete disciplinare OPTIONALE ofertate LA NIVEL NATIONAL (n.m. ADICA SI RELIGIA), regional si local, cat si din pachete disciplinare optionale ofertate la nivelul unitatii de invatamant.”

    http://lege5.ro/Gratuit/geztsobvgi/legea-educatiei-nationale-nr-1-2011

    (Vezi pag. 4 pentru ART. 65)

    Astfel, „argumnentatia” Ministerului Invatamantului prin care justifica mentinerea religiei in „trunchiul comun” – atribuind disciplinei „religie” atributul „OBLIGATORIE”, pe care aceasta nu il are (din singura perspectiva posibila, cea a elevilor), este de fapt o diversiune. Repet: pentru scoala TOATE disciplinele sunt „obligatorii” – si disciplinele care sunt „optionale” pentru elevi (doar elevii pot sa opteze, sa le aleaga pe unele si sa le ignore pe altele). In caz contrar (aplicand „logica” Ministerului Educatiei), toate disciplinele OPTIONALE ar trebui sa fie trecute in „trunchiul comun” (fiind la fel de „obligatorii” pentru scoala ca si religia). In plus, daca un elev poate sa opteze sa nu participe la o disciplina care apartine „trunchiului comun” (adica la religie), nu se poate refuza dreptul elevului de a opta sa nu participe la ORICARE dintre disciplinele care fac parte din clasa numita „trunchi comun”. Astfel, un elev are dreptul sa opteze sa nu participe la disciplina „LIMBA SI LITERATURA ROMANA”, de exemplu. Ar fi timpul ca legile din Romania sa fie oneste, clare si necontradictorii – sa nu poata sa fie interpretate in functie de interesele personale sau de grup.

    In concluzie, mentinand religia in „trunchiul comun” (adica in categoria disciplinelor OBLIGATORII – pentru elevi), Ministerul Educatiei incalca Constitutia Romaniei, incalca decizia Curtii Constitutionale, incalca „Legea Educatiei Nationale”, precum si „Ordinul privind aprobarea Planului-cadru de invatamant”.

    • Religia ca chose culturelle nu poate face parte din trunchiul comun, dar morala iudaica (cele 10 porunci si derivatele) FAC parte din «trunchiul comun» al humanitatii, chiar daca nu ne mai dam seama. TREBUIE predate, cum-necum, poate ca etica, sau ca educatie civica…Legalismul astupat nu e sanatos.

      • @Adrian Rusu

        1. Spui ca: „Legalismul astupat nu e sanatos”. Atunci eu zic sa o lasam mai moale si cu lupta anticoruptie.

        „Logica” ta face parte din aceeasi categorie cu cea din afirmatiile de mai jos:

        – „S-a instalat in spatiul public, pe nesimtite, temerea ca justitia a luat-o razna, ca se merge prea departe.”
        – „Un cor de politicieni acompaniat de ceva presa tipa ca Romania a ajuns «republica procurorilor».”
        – „Insusi presedintele Iohannis a spus la inceput de mandat ca justitia nu trebuie sa ajunga o super-putere.”

        http://tinyurl.com/kk362md

        2. Mai spui ca: „Religia ca chose culturelle nu poate face parte din trunchiul comun, dar morala iudaica (cele 10 porunci si derivatele) FAC parte din «trunchiul comun» al humanitatii, chiar daca nu ne mai dam seama.”

        Aceasta afirmatie este:
        a) falsa – daca o privim din perspectiva istorica,
        b) daunatoare – daca o privim din perspectiva pedagogica.

        a) „Morala” nu este apanajul crestinismului, cum incearca clerul sa ne convinga. „Morala” a existat si inainte de nasterea crestinismului.

        b) „Morala” nu trebuie sa fie rezultatul „dresarii” (indoctrinarii) indivizilor (prin procedeul „biciul si zaharelul” – „iadul si raiul”), ci rezultatul constientizarii necesitatii ei pentru functionarea societatii, astfel ca singura viata de care putem sa fim siguri ca o avem sa merite sa fie traita (in armonie cu semenii nostri).

      • Nu vad cum este nevoie ca cele 10 porunci si derivatele lor sa fie predate ca parte a moralitatii sau eticii.
        De exemplu:
        > 1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
        Nu tine nici de etica, nici de morala si nu are nici o utilitate in progresul unei civilizatii sau comunitati. Nu este lege in nici o tara.

        > 2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
        Nu tine nici de etica, nici de morala si nu are nici o utilitate in progresul unei civilizatii sau comunitati. Nu este lege in nici o tara.

        > 3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
        Nu tine nici de etica, nici de morala si nu are nici o utilitate in progresul unei civilizatii sau comunitati. Nu este lege in nici o tara.

        > 4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
        Nu tine nici de etica, nici de morala si nu are nici o utilitate in progresul unei civilizatii sau comunitati. Poate este lege in sensul in care angajatii au zile libere saptamanale.

        > 5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
        Este un concept mai vechi decat Biblia cu cel putin mii de ani documentat si zeci de mii de ani ca atitudine.

        > 6. Sa nu ucizi.
        Este lege. Nu e cazul sa facem o ora speciala pentru asta.

        > 7. Sa nu fii desfranat.
        In unele cazuri este lege. In alte cazuri tine de o legatura intre oameni mai veche decat Biblia.

        > 8. Sa nu furi.
        Este lege.

        > 9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
        Este lege in anumite cazuri. Singurul concept de aici care are legatura directa cu etica sau moralitatea.

        > 10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.
        Gandul nu este pedepsit in nici o lege. Crima-gandit este un concept descris pe larg intr-o carte a lui Orwell 1984. Dar acela este un roman. Nu o lege.

        • Cetatean. Nici macar n-am pronuntat cuvantul «crestinism». Daca ramanem la «trunchiul comun» al moralelor religioase (eu despre asta vorbeam), ei bine, toate religiile cartii au aceeasi baza, judaismul. Cum asta (morala vechitestamentara) e formalizata INIŢIAL in cele 10 porunci, acestea ne sunt «trunchi comun» moral. Decalogul este, adica prima «lege morala» ORGANIZATA, sistematizata- pentru ca ele, poruncile, se regasesc si in alte parti, dar in dezordine.
          Noise: Pentru TOATE «poruncile» pentru care nu mai e nevoie azi, de lege, A FOST, pâna la un punct, nevoie. (Si in alte culturi e inca nevoie). Legile pe care vi se pare ca le aveţi de la sine au fost facute sa vina de la sine, si nu ca legi exterioare, in Ieremia 31.33 («Voi pune Legea Mea înăuntrul lor») si urmatoarele. Restul…e nesemnificativ. gandul acela pe care domnia voatra NU il gasiti culpabil este un exemplu de Lege neinteriorizata. (Crestinismul va gaseste vinovat şi numai pentru gand. Nu mai e nevoie de fapta, ca sa fiti „pacatos”).

          • @Adrian Rusu

            Repet: folosirea religiei pentru a preda „morala” este daunatoare.

            „Nimeni nu este detinatorul adevarului absolut”, ceea ce inseamna ca acesta nu poate sa fie gasit nici in Biblie (invatatura crestina). Asta inseamna ca adevarul este un concept supus evolutiei, prin urmare si etica trebuie sa evolueze pentru a tine pasul cu noile adevaruri, inerente evolutiei omenirii. Din acest motiv, etica trebuie predata facand apel la gandirea critica, singura abordare care permite evolutia conceptelor etice. Etica crestina se fundamenteaza pe dogmele biblice care sunt considerate adevaruri absolute. Din acesta cauza evolutia eticii crestine este incorsetata. Conceptele ei nu pot sa contravina dogmelor crestine, ceea ce blocheaza adaptarea lor la realitatile unei omeniri in evolutie continua. Din pacate, datorita naturii ei dogmatice, invatatura crestina ii impiedica pe credinciosi sa realizeze faptul ca se gasesc intr-un cerc vicios in care etica crestina isi autoconserva conceptele (anacronice), opunandu-se evolutiei (ex. vezi problema interzicerii anumitor tipuri de cercetari genetice pe embrioni umani datorita interpretarii dogmatice a notiunii de „fiinta umana”, cercetari care ar ajuta la tratarea unor boli incurabile; vezi problema eutanasiei voluntare = „moarte cu demnitate” in cazul bolnavilor incurabili, care sunt fortati de concepte etice dogmatice sa indure suferinte cumplite, atat fizice cat si psihice; etc.).

            Datorita faptului ca abordarea dogmatica a eticii crestine inlatura analiza normelor etice cu ajutorul gandirii critice (acceptarea lor in urma unui efort individual de intelegere), crestinismul trebuia sa gaseasca alte metode pentru a asigura „acceptarea” si respectarea acestora (normelor etice). Religia se foloseste de doua metode complementare pentru a realiza aceste deziderate:
            – indoctrinarea de la varste fragede, repetarea unui „adevar” pana cand acesta se imprima (fizic) in circuitele neuronale (vezi mecanismele memorarii).
            – folosirea reflexelor conditionate, adica un dresaj prin procedeul „biciul si zaharelul” – „iadul si raiul”.

            Este important ca „morala” sa nu fie rezultatul indoctrinarii (prin abolirea gandirii critice) si al dresarii indivizilor (prin procedeul „biciul si zaharelul” – „iadul si raiul”), ci rezultatul constientizarii necesitatii ei pentru functionarea societatii, astfel ca singura viata de care putem sa fim siguri ca o avem sa merite sa fie traita (in armonie cu semenii nostri).

            • COMPLET de acord cu domnia voastra! (Vedeti ca la articolul d-lui Zografi schitez ceva despre speciile de ”adevar”). Şi rezulta, sper, (tot de-acolo) ca dau cea mai mare importanţă înţelegerii, impotriva dogmei. Dogma nu e decat consecinta prostiei, a incapacitatii de a gândi materia religioasa. (Zic „prostie” ca insuficienta tehnica, nu pejorativ). Ar trebui ca elevii sa faca un parcurs prin gandirea „hard” (prim matematica de pilda) inainte de a-si forma convingeri bazate pe „credinţă”. Mi-e teama ca avem aceleasi păreri.

            • Domnule Cetatean,

              Sunt studii facute pe animale prin care s-a dovedit experimental ca si animalele au o moralitate pe care o practica. Exista un cercetator olandez care de 20 de ani experimenteaza in domeniul respectiv care a putut dovedi ca pana si animalele au intelegere asupra a ceea ce este corect pentru ele in relatia cu altii si reactioneaza la abuz sau tratament preferential pentru altii.

              Care e morala storiei este ca morala nu e nici macar proprietatie umanitatii, si nici macar atat proprietatea unei biserici sau altele.

              Moralitatea s-a nascut inainte ca religia sa apara si o sa fie prezenta si dupa disparitiei religiei.

              Asta probabil nu pe placul unor biserici care se considera detinatorii adevarului absolut si restul sunt doar niste eretici care or sa ajunga in iad…

  7. O intrebare pentru toti: Daca majoritari in Romania erau Catolicii, ce argumente aduceati?
    In comentarii nu vad decat „BOR„..pe scurt identificati Religia din scoala cu BOR!
    Sa va readuc aminte ce spune Constitutia si Legea Educatiei?
    Sa va arat ce contine programa la Cultul crestin dupa Evanghelie?
    Sa va arata ce contine programa cultului ortodox in clasa a IX-a?
    Sa va aduc statistica asupra profesorilor de religie (cultul ortodox)?
    Sa va aduc aminte unde fac Religia si cu cine cultele neoprotestante?
    Sa va readuc aminte ca BO este singura latura a crestinismului ce nu s-a mulat dupa „dorintele„ societatii in 2000 de ani?
    Sa detaliem reformele din catolicism si protestantism, care au drept efect ateismul Nordic si mai ales cel francez?
    Sa vedem de ce statele „ortodoxe„ au cel mai ridicat nivel de religiozitate in crestinism?
    Sa analizam ce religie prinde in acele state ateiste astazi? Au renuntat la crestinism si vidul religios e acaparat de islam!

    Bateti campii multi…e doar aversitate personala fata de preoti, transpusa in generalizarea fara argumente solide.

    Cat despre articol: inca unul ce da o palma ideilor seculariste si efectelor lor pe termen lung. Libertatea excesiva s-a dovedit inca o data o sabie cu doua taisuri!

  8. Articol deosebit, si care mi se pare foarte bine documentat in argumente.
    Pe Dvs, ca autor , nu v-am admirat deloc ca om politic , insa ca om de cultura ,de inteligenta ,da ! Personal, mi-am petrecut copilaria ,adolescenta, o mare parte din maturitate, in spiritul anti-religios oficial, deci , poate nu pot fi acuzat de subiectivism cand afirm ca aveti mare dreptate in articolul Dvs. Din pacate, multi oameni, confunda religia , ca dogma teoretica , cu biserica ,care este doar o institutie, cu problemele ei pozitive si cate o data, negative.
    Daca vedem religia doar prin prisma celor spuse de Marx, istoria ne arata consecintele.

  9. D-nule Papahagi;

    Nu v-a spus nimeni pana acum, ca, a compara mere cu pere, este o prostie ??? Acest aspect este de mult de tot, un truism; ceea face ca, a compara pestii cu bicicletele – adica, exact ceea ce faceti dvs.in acest pseudo-articol – sa fie o idiotenie patenta.

  10. Un mod sigur de a fi echidistant în acest domeniu atât de sensibil este predarea în școli a ISTORIEI TUTUROR RELIGIILOR .

  11. Sunt curios, si poate cineva avizat, poate din intamant, stie sa raspunda:

    1. Care e structura personalului responsabil de orele de religie? Concret, ce procent il reprezinta preotii (ortodocsi sau nu)?

    2. Cum vin imbracati preotii la clasa?

    3. Exista vreun plan concret de formare pe viitor a unor pedagogi pentru orele de religie?

    Multumesc.

  12. Dl Papahagi de fapt militează pentru menținerea actualei stări de fapt.
    Părinții trebuie să înghită pe nemestecate ingerința B.O.R în sistemul de educație.
    Rezultatele.

    Recent în episodul doi, unul dintre cetățenii români cu o familie tânără, exilat în Pata Rât în urma a ceea ce numesc corupere a administrației publice locale – de către o instituție privată( mutarea țiganilor de pe strada Coastei în perimetrul din Pata Rât pentru a facilita construirea unui Seminar Teologic ultramodern 30 milioane de lei cu o destinație cu totul particulară și fără scop social în sine) deci acel cetățean făcea o remarcă amară, în timp ce unele țări se gândesc să finanțeze colonizarea și cucerirea Planetei Roșii -Marte, în România accentul se pune pe supraviețuirea individuală și unele comodități de bază acces la canalizare,căldură, servicii de sănătate sunt în general un lux.
    Este rezultatul concret a ceea ce începând de la căderea comunismului s-a petrecut în societate, coruperea Statului de către B.O.R.

    La început demersul a fost unul legitim, recuperarea unor proprietăți dar a devenit rapid unul ilegitim, în sensul că B.O.R nu era pregătită să piardă unele proprietăți dobândite prin forțarea greco-catolicilor și a altor confesiuni. S-au tărăgănat prin administrație și procese restituirea lor, a fost necesară intervenția Vaticamului pentru ca un act de reparație istorică pentru membrii acelor confesiuni să fie făcut. Nu cred că nici astăzi s-a întâmplat acel lucru.

    A urmat, coruperea administrațiilor publice locale, după modelul binecunoscut, publicitate electorală în favoarea primarilor care au semnat bugete cu sume generoase destinate construirii bisericilor locale. Misiunea de întărire economică a B.O.R pe seama bugetelor locale a fost de un paroxism instituțional incredibil. S-a ajuns la 3 biserici la fiecare zi, teoretic fiecare preot produs de un sistem din ce în ce mai gurmand în bani , să aibă biserica lui, iar presiunile acestora pe comunitățile locale- în sensul finanțării au atins din nou limite de neimaginat în societăți normale. Gen prestări de servicii cu totul fără sens religios, sfințirea mașinilor, locuințelor, tarificarea nunților și înmormântărilor la prețuri exorbitante în raport cu puterea de cumpărare a oamenilor.

    Ultima fază, securizarea perenității acestui sistem prin îndobitocirea populației de la vârstă fragedă.Cum. Cel mai simplu. Folosindu-se de faptul că la vârste fragede minorii încâ nu au capacitatea psihologică de a distinge adevărul de ficțiune, li se repetă același lucru, până ce devine parte a realității între cele două urechi umane. Poate nu întâmplător dl Papahagi se declară în aparență deschis la spirit spre predarea unui ateism în CLASA A XII-a (știind că de la vârste mici anumite credințe se inoculeazâ în mentalul colectiv e mai greu apoi schimbarea orientării). Tot nu întâmplător mulți se declară împotriva predării materiei istoriei religiiilor, pentru că de fapt încurajează un spirit critic compararea mai multor sisteme de gândire fără a favoriza unul în particular. Din punct de vedere istoric nu se poate nega rolul religiei în evoluția societăților, dar unele societăți au evoluat într-o manieră în care religia nu mai e necesară pentru a asigura o coeziune socială.

    E foarte importantă păstrarea religiei în afara spațiului public și evacuarea ei din sistemul public de învățământ, într-unul privat de autofinanțare. Cu banii economisiți, s-ar putea construi laboratoare de chimie, fizică, informatică , spitale, oferi mese la copiii, etc. Pentru că pur și simplu RELIGIA ca și materie a EȘUAT atât ca și obiectiv pedagogic- se presupune că un copil trecut pe la ora de religie ar avea un sistem moral oarecum superior-însă societatea românească e dominată (percepție de exterior) de ură și intoleranță destul de extremă atât în limbaj cât și comportament.

    Poate un studiu comparativ social între evoluția unor clase care au fost supuse unui regim cu ore de religie și a altora care nu au inclusă această opțiune pe o perioadă de clasă primară, secundară , liceu ar da răspunsul potrivit – rațional asupra falsei necesități, inventate de a avea ore de religie la școală.

    Iar când vedem un ministru care aduce un fals argument, pentru a nu aplica o dispoziție constituțională benefică pentru toți cei 20 de milioane de români- în fond da sau ba țin de libertatea de alegere- pentru a favoriza o mică minoritate de 3000-4000 dascăli care ar rămâne fără ore( e trist, dar există posibilitatea reconvertirii în alte specialități ) te întrebi, cu oamenii ăștia se construiește o țară care ar putea supraviețui într-un context de competiție globală??? Eu nu cred. Dar fiecare crede ce vrea.

  13. Ii multumesc domnului Papahagi ca a fost atit de sincer in exprimarea optiunilor sale „neprecupetit” pro-BOR. Ma bucur ca am fost prevenit.

    Cu tot respectul pe care il am, inca, pentru Doamna Monica Macovei, prezenta la virf in noul sau partid al unui politician JENANT de implicat in continua corupere si tilharire a societatii de catre caracatita BOR ma va face sa evit acest partid ca pe ciuma.

    Se pare ca dl. Papahagi va concura cu PSDul lui Dragnea in atragerea votantilor teleormaneni din zonele nedezvoltate. Acesta este bazinul electoral pe care „credinta” dinsului il vizeaza.

  14. Care sunt cele 2 carti obligatoriu de studiat ? Biblia : te invata sa iubesti oamenii ??!!. kamasuthra : te invata cum sa iubesti oamenbii !!.mister papahagi, atunci cand le vei citi pe ambele doua, mai discutam.

  15. Religia in context spiritual e interesanta de studiat si de discutat.

    Religia in contextul „sa stau cu mana-ntinsa ca poate imi da Dumnezeu ceva fara sa dau (alt)ceva in schimb” e paguboasa.

  16. Cat de fericit trebuie sa fie Dughin de toata vanzoleala iscata pe tema religiei in scoli. Uite cat de subtil prinde si la unii care se presupune ca au invatat ca sa ajunga la un grad de cunoastere, nu li s-a revelat. Cred ca si Kiril jubileaza ca tinem aproape, in continuare. Nu-mi e clar la cate zile se ridica o biserica la ei, dar pe Muntele Athos sigur frecventa e mult redusa.
    Domnule Papahagi, cand ati fost dumneavoastra in scoala primara/gimnaziu/liceu ati studiat religia dupa programa avizata de BOR? Sau ati ajuns la ea mai tarziu dar singur? Eu cred ca se poate :)

  17. Cum se face ca o persoana instruita si de fapt simpatica, nu reuseste sa se faca luata in serios ?E o problema la care trebuie sa gasiti un raspuns.

  18. ma doare capu de atata „logica”
    nu o sa stau sa raspund la fiecare punctulet ca m-am si oprit dupa 2 paragrafe DAR
    1 – religia NU e stiinta, deci nu are ce cauta in scoli !!! dupa „logica” dumnevoastra: de ce nu se prega religia egipteana? musulmana, vikinga? v-ar conveni?!
    2 – religia si moralitatea sunt 2 lucruri opuse… religia accepta si chiar incurajeaza: crime, violuri, sclavie, incest etc…
    3 – religia e optionala pentru ca NU E O MATERIE !!!
    4 – de ce trebuie eu sa platesc pentru credinta altora (De care nu apartin)?
    5 – de ce biserica e scutita de impozit?
    6 – de ce biserica isi permite sa comenteze o decizie a CCR si o lege?! aceeasi intrebare si pentru adeptii ei!
    7 – de ce biserica nu respecta biblia? e opulenta? are multe lucruri scumpe etc?!?!?! ei nu trebuie sa fie un exemplu pentru enoriasi?!
    8 – de ce confundati biserica cu Dumnezeu?! poti crede in Dumnezeu si sa nu dai 2 parale pe biserica… pentru ca mafiotii care conduc acum biserica nu merita decat un sejur la jilava!
    este un articol care vrea sa para logic , dar nu este decat o propaganda josnica religioasa si nimic mai mult. RUSINE!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Adrian Papahagi
Conferențiar la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Doctorat la Universitatea Paris IV-Sorbonne, stagii doctorale și post-doctorale la Londra, Oxford, New Europe College-București. Membru al asociației M10.

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro