Studierea istoriei regimurilor politice totalitare ne dovedește faptul că lupta acestora nu se poartă doar împotriva „dușmanilor” contemporani. Un alt front important a fost deschis împotriva trecutului istoric[1]. Amintind de tehnica palimpsestului, istoria a fost ștearsă și rescrisă constant. Dictatorii și-au apropriat anumite paliere ale trecutului, pentru a susține, printr-o falsă logică a determinismului istoric, inevitabilitatea propriei lor ascensiuni: istoria nu putea fi decât una singură, aceea care a făcut posibilă preluarea puterii de către dictatorii secolului XX, indiferent de spațiul istoric în care aceștia au declanșat teroarea politică.
Asaltul asupra trecutului istoric nu este specific doar perioadelor în care mișcările politice totalitare au reușit să se metamorfozeze în partide politice și să acapareze puterea[2], ci și epocii actuale, în care democrația pare a se afla sub asediu.
Degeaba recităm sloganuri despre importanța cultivării gândirii critice în rândul tinerelor generații, degeaba interzicem prin lege arborarea însemnelor fasciste și incriminăm discursurile xenofobe, degeaba introducem noi materii care au drept scop cultivarea valorilor democratice și condamnarea atrocităților din trecutul istoric, atât timp cât mediul online este o junglă lipsită de orice fel de reglementare.
Adolescenții din România petrec multe ore într-un mediu total scăpat de sub controlul adulților din jurul lor, fie că discutăm despre părinți sau profesori. Sunt asaltați de multiple teorii ale conspirației, dintre care pe multe ajung să le creadă. Pe Instagram și pe TikTok circulă într-un ritm intens teorii antisemite ale conspirației. Atunci când nu este prezentat drept evreu, iar Holocaustul „o problemă evreiască”, Hitler este considerat o persoană care a luptat împotriva răului cu prețul propriei vieți, o victimă a „conspirațiilor globaliste”. Videoclipuri generate cu ajutorul inteligenței artificiale prezintă presupusa degradare a lumii actuale în antiteză cu spiritul militarist, ordinea și disciplina din timpul celui de Al Treilea Reich: marșurilor minorităților le sunt opuse imagini cu invadarea Europei de către trupele naziste, iar mulți se declară nostalgici după gloria nazistă de altădată. Nicio referire la crimele fără precedent ale naziștilor nu poate fi identificată în aceste distorsionări istorice.
Asaltul împotriva adevărului istoric nu provine doar dinspre discursul favorabil extremei drepte. Un atac complementar este acela care contribuie la crearea nostalgiilor comuniste. Prin intermediul falsurilor istorice transmise pe platformele amintite, tinerii pot „afla” cât de benefică a fost dictatura comunistă. Ceaușescu prinde viață, iar discursuri apocrife pot fi auzite în căștile sau în camerele adolescenților: „România era o țară sigură, toată lumea avea locuri de muncă, școala era școală, mâncarea avea gust, copiii copilăreau, iar corupția era inexistentă”. Nici în aceste discursuri nu sunt amintite crimele regimului comunist. Nimic despre asasinatele politice, despre deportări, despre copiii exterminați în căminele-spital, despre distrugerea satelor și a orașelor, despre corupția endemică, despre monopolul impus asupra corpurilor și sufletelor românilor.
Ne putem imagina trecutul istoric precum o candelă care arde din ambele capete. Focul o mistuie încet, dar sigur, iar în momentul de față nimeni nu pare că dorește să-l oprească. În acest ritm, și ceara se va mistui.
Istoria este pur și simplu falsificată în mediul virtual, iar teorii conspiraționiste care în urmă cu nu foarte multă vreme stârneau în rândul tinerilor doar zâmbete din cauza absurdităților emise, de această dată devin din ce în ce mai credibile și iau cu asalt mințile în formare.
Ce șanse are un profesor care se întâlnește cu elevii săi doar 50 de minute pe săptămână în fața acestui asalt, în condițiile în care aproape jumătate dintre adolescenții din România petrec aproximativ șase ore pe zi în mediul online? Câte informații distorsionate ajung în mintea unui adolescent într-o singură zi? De câte ori se repetă discursul conspiraționist pe device-urile tinerilor într-o săptămână? Dar într-o lună? Dar într-un an?
Teoriile conspirației nu funcționează precum informațiile obișnuite. De multe ori, cei care le emit nici măcar nu își propun ca absurditățile transmise să fie considerate reale. Rolul acestora este de a planta sămânța suspiciunii asupra contextului actual, printr-o denigrare constantă, chiar dacă prin mijloace lipsite de veridicitate[3]. Este cunoscută ideea atribuită ideologului nazist Joseph Goebbels, conform căreia o minciună repetată la nesfârșit poate deveni adevăr.
Vechea paradigmă conform căreia părinții trebuie să fie foarte atenți la anturajul din care fac parte copiii lor nu mai este suficientă. Din ce în ce mai puțin timp este petrecut de tinerii din ziua de azi alături de prietenii lor și din ce în ce mai mult în mediul virtual. Un copil care nu face parte dintr-un anturaj nefast nu mai este neapărat în siguranță. Dimpotrivă, asaltul asupra minții și siguranței sale poate avea loc chiar în momentele în care adulții din viața lui sunt convinși că el este în siguranță.
Într-o primă etapă, teoriile conspirației modifică percepția asupra realității. Ulterior, mințile supuse unei dezinformări constante vor fi cele care vor zgudui din temelii lumea reală. Fără o legislație care să reglementeze ceea ce la prima vedere pare doar un mediu virtual, mai devreme sau mai târziu lumea reală se va întoarce la barbarie.
Într-o perioadă în care elevii sunt bombardați cu informații din surse infinite, iar școala nu mai reprezintă principalul mediu de formare a viziunii acestora, una dintre cele mai mari erori pe care un profesor le poate face este aceea de a considera că ceea ce este evident pentru el însuși este la fel de clar și pentru elevii săi.
Aceasta ar putea fi denumită tentația de a defini înainte de a demonstra. Nu de puține ori pare că suntem parte a unei culturi a definițiilor, a axiomelor, a lucrurilor luate de-a gata. Uităm calea care duce către definire, slăvind în continuare forma, uitând importanța fondului.
În contextul actual, provocările sunt mult mai mari pentru că, de foarte multe ori, elevii sunt expuși unor discursuri alternative, falsificatoare, care intră în totală contradicție cu definițiile acceptate de specialiști sau cu aspectele însușite de profesorii lor.
Nu mai este suficient – și nici dezirabil din perspectivă pedagogică – să începi cu definițiile. O repetare a definițiilor clasice, așa cum apar acestea în manualele școlare, nu rezolvă problema, nu creează competențele necesare.
Pentru a înțelege și a interioriza traumele din trecutul istoric, pentru a-și forma competențele necesare identificării premiselor criminalității regimurilor totalitare, elevii trebuie să ajungă singuri la definiții.
Expunerea contextului care a făcut posibilă apariția mișcărilor totalitare, modalitatea în care vechile elite politice au ales să îi transforme în parteneri de dialog politic pe liderii mișcărilor fasciste, cunoașterea contextului social și economic care a făcut posibilă extinderea fără precedent a acestor partide în preferințele electoratului, modalitatea în care nazismul a preluat puterea, cunoașterea criminalității cumulative a regimurilor politice totalitare vor crea competențele necesare elevilor pentru a identifica discursul extremist și, pe termen lung, ne pot salva societatea de colaps.
Așadar, definițiile la final, după demonstrație. Educația nu se mai poate baza pe formule golite de conținut. Tinerilor trebuie să li se cultive spiritul întreprinzător, gândirea cu propria minte, modalități prin care să conștientizeze faptul că sunt supuși unor narațiuni care doar la prima vedere fac referire la trecutul istoric și care, în realitate, vizează crearea haosului în prezentul și viitorul lor. În caz contrar, alții le vor prezenta o falsă istorie, într-o manieră mult mai atractivă, și care, în cele din urmă, poate face ca idei și practici reprobabile să pară dezirabile.
Întristător este că, deși responsabilitatea celor de la catedră este mai mare decât oricând, raportarea clasei politice la profesori este în contrapondere cu responsabilitatea amintită. Fără o conștientizare a pericolului existent și fără o reconsiderare radicală a statutului profesorului, direct proporțională cu rolul său în societate, lupta pentru o educație adaptată provocărilor pe care le traversăm va fi pierdută înainte de a fi început cu adevărat.
[1] Jason Stanley, Erasing History: How Fascists Rewrite the Past to Control the Future, One Signal Publishers, New York, 2025, pp. xi-xiv.
[2] Robert Paxton discută despre cinci etape existente în evoluția fascismului : 1) crearea mișcărilor fasciste; 2) transformarea acestora în partide politice; 3) preluarea puterii; 4) exercitarea puterii; 5) dispariția ca urmare a radicalizării sau a entropiei. Robert O. Paxton, The anatomy of Fascism, Penguin Books, 2005
[3] Stanley, Jason, How Fascism Works: The Politics of Us and Them, Random House (Trade Paperback Edition), New York, 2020, pp. 57-58.
Dacă există un asalt te aperi. Așa e logica militară. Cum de noi nu avem nicio apărare la marmita cu lături deversată zi de zi în toate telefoanele? Când ai de a face cu criminali libertatea de expresie este libertatea criminalilor. Mistificarea istoriei este crimă și va duce la crime fizice. Dacă stai cu porțile deschise, că tu ești democrație, atunci inamicul îți va intra în oraș, pentru că deoarece tu ești democrație. Ăsta e film cu proști, sau ce e? Nu domnule, te aperi de propagarea minciunii! Nu o lași să zburde în mințile minorilor. Altfel, vei asista cum totalitarismul se cațără pe democrație, iar odată ajuns în vârf, o strânge de gât, iar apoi va domni peste cadavrul ei și peste proștii care au stat gură cască la tot procesul.
Asaltul asupra istoriei, pentru contrafaceri necesare curentelor extremiste, a fost si este favorizat de democratii -sau „democratii”- care scot istoria din studiul obligatoriu sau reduc numarul de ore.
Analiza trebuie indreptata si spre cei care favorizeaza fenomenul, tinind tinara generatie in incultura istorica. Democrati cu state de plata (mai mult sau mai putin secrete) in ruble, forinti…..
In acelasi timp, cartile de istorie care gasesc adevarul ascuns de triumfalisti, tracomani, maghiaromani stau nevindute. Daca indrazneste sa le publice cineva. Pe banii autorului,m evident, caci statul sponsorizeaza reviste cu femei goale s.a.
De ce va plingeti? Politrucii care ne conduc tara si istoriografia au mosit fenomenul de 35 de ani. „Zi de zi si ceas de ceas”.
Cind eram copil ne duceau la Doftana,
Aduceţi copiii aici, lingă pietre,.
Să simtă dogoarea nestinselor vetre
Si dati-i cu capu de zid
Sa simta ce-i aia partid.
Stiu copii dusi in excursie la Auschwitz, unii au fost tulburati zile intregi, cosmare, frici…
Nu stiu daca e bine sa otravim copii cu toate crimele omenirii. Nici nu stiu daca e asa necesar sa-nvete istorie. Oricum istoria e deformata, peste tot si-ntotdeauna.
Se spune „ţara, poporul, dacă nu-şi cunoaşte trecutul, nu are viitor.”… Aiurea, nu frate, nu trebuie sa cunoastem trecutul pt a construi un viitor. Uneori chiar ne incurca. Cica nu cunosti trecutul esti tentat sa-l repeti! Si daca-l repeti ce? Au fost o multime de lucruri frumoase in trecut, mai ales ca eram tinar. De ce nu le-as repeta.
Copiii de azi sunt mai influentati de ce vad la TV, sau chiar in TikTock, de razboaiele actuale, de crimele actuale decit de cele de acum o suta de ani care sunt pt ei un fel de Capra cu trei iezi.
Se vorbeste de totalitarism. Acum pe bune, scoala romaneasca e totalitarism pur, profesorul preda, elevii invata si redau. Nu e loc de discutii, democratia nu exista in scoala. In curtea scolii domneste dreptul celui mai tare. Nu, nu tiktocul deformeaza curatenia copiilor, ci scoala asa cum e ea organizata. Nici cind incep munca nu au de a face cu democratia, se face ce zice sefu, punct!
Problema e alta: lipsa valorilor sociale și morale în societate. Cele vechi nu mai sunt utile, cele noi nu au fost definite sau nu există. Unii zic să revenim la cele vechi, alții zic că trebuie alte valori dar nu spun care sunt acelea. Fiindcă…o societate fără „prințipuri”… carevasăzică nu există…
Corect, este absolut necesară o regândire a educației elevilor din gimnaziu și licee în două sensuri:
– definirea critică a identității naționale, culturale, religioase și statale, și
– asimilarea critică a informațiilor livrate de mass-media, îndeosebi rețelele sociale.
Vechea paradigmă educațională stabilită pe la 1900 și valabilă și azi NU MAI ESTE utilă pentru Viitor, din cauza noii revoluții tehnologice.
Pusă astfel problema este nevoie de un nou set de valori naționale și culturale care să producă cetățeni care să știe să se apere de agresiunea mass-media și a rețelelor sociale. Fiindcă, da, poate că înainte nu trebuia ca elevii să știe să se apere de agresiunile fizice, dar acum este vorba de agresiuni psiho-sociale periculoase pentru individ și societate.
Statul dar și cadrele didactice ar trebui să se gândească mai profund la implicațiile sociale ale mass-media și rețelelor sociale, dar și a altor tipuri de agresiuni(de ex. IA).
„…mediul online este o junglă lipsită de orice fel de reglementare.”
„Fără o legislație care să reglementeze ceea ce la prima vedere pare doar un mediu virtual, …”
„Adolescenții din România petrec multe ore într-un mediu total scăpat de sub controlul adulților din jurul lor, fie că discutăm despre părinți sau profesori. Sunt asaltați de multiple teorii ale conspirației, dintre care pe multe ajung să le creadă. ”
Vremea in care oamenii erau informati, dezinformati, educati, cultivati si manipulati doar de preoti, prin viu grai, s-a dus demult.
S-a dus si vremea in care locul preotilor a fost luat de textul tiparit (ziare si carti).
Acesteia i-a urmat epoca in care radioul (text vorbit) informa si dezinforma. A urmat apoi super-manipulatorul televizor (sunet si imagine). Care inca nu a murit, dar retelele sociale (sunet, imagine, interactivitate) il vor lasa curind fara enoriasi.
Nu cred ca va reusi cineva sa impuna „o legislație care să reglementeze” ceea ce oamenii au sa-si spuna unii altora (pe internet, la circiuma, la piata, in familie) desi exista multe teorii, numite de unii conspirationiste, care avertizeaza ca obiectivul elitelor globale este controlul total-absolut-complet-deplin al populatiei.
Cel mai bun lucru pe care ar putea sa il faca un profesor de istorie nemultumit de proliferarea teoriilor consirationiste ar fi sa le ia pe rind, una cite una, si sa le demonteze public. Aici, pe Contributors – de exemplu, intr-o serie de articole saptaminale. Cine sa o faca daca nu profesorul de istorie?
Sint de acord, pe de alta parte, ca impunerea unor reglementari in privinta libertatii de exprimare pe internet (de catre un stat totalitar) e o solutie mai comoda pentru profesorii de istorie, fiindca nu vor mai avea nimic de combatut, scena va avea un singur microfon si acela va fi in miinile lor. Ceea ce va garanta ca in citeva decenii nu vor mai exista teorii conspirationiste si opinii divergente, ci doar convingeri de nezdruncinat. Vom fi strins uniti, perfect aliniati, la fel imbracati, hraniti si cazati. Si vom visli in acelasi ritm si in aceeasi directie. Neabatut.
Toate descoperirile tehnice duc la legislații/norme sociale. La inventarea tiparului a crescut școlarizarea cetățenilor, la apariția automobilelor s-a impus concursul și permisul pentru șoferi, etc. Și la apariția rețelelor sociale trebuie niște norme/legi sociale.
Pare ca se presupune (fara a demonstra) ca profesorii sunt ok. Stiu istoria sau materia pe care o predau si nu cad in capcana conspiratiilor. Dar ce te faci cand realizezi ca nici profesorii nu sunt imuni. Iar inclinarea lor sper conspiratii este destul de mare.
Pun și eu o întrebare de om tălâmb: cine cumpără telefonul și cine plătește abonamentul la acel telefon ?
În altă ordine de idei: prin 2006 am vazut ca programele de la tv au luat o razna : nudism, jargon, exhibiționism, incultură. Aveam pe atunci fetiță de 6 ani în casa și imi era rușine de ce vedea și nu aveam cum sa i explic și ce sa i explic…eu nu crescusem cu tv , pe timpul lui ceasca nu aveam nici pâine nici apă calda.. . M am hotărât brusc sa „tai„ cablul și sa renunt la tv și de banii aceea sa i plătesc pregătire la engleză. Nu m a oprit nimeni . Nu am avut nicio împotrivire de la nimeni. Eu și al meu soț aveam de lucru la o căsuță , fata avea de învățat la scoala in clasa 1 . Toti aveam de munca , tv ul era un simplu bibelou colector de praf.. l am dat la cineva , in loc am cumpărat cărți. De 20 de ani nu mai am tv .. Nu are rost sa ma laud unde și ce a ajuns copilul meu astăzi , nu asta e ideea.
IDEEA E CA NU TE OPRESTE NIMENI SA RENUNTI LA TELEFON SI ABONAMENT. P.s. nici atunci nu se concepea sa n ai tv mai ales ca net nu prea era. Pt sunat , mesaj etc exista solutia t. cu taste. Pe timpul meu era un tel fix in tot blocul și nu m o mâncat lupii.
Hai să nu fim absurzi, nu pot fi eliminate telefonia, internetul și rețelele sociale. Numai rețelele sociale trebuie reglementate.