Austeritatea tip Milei ar funcționa în România?

În România nu este vorba vorba despre o terapie de șoc ci doar despre reducerea deficitului bugetar. Statul toacă prea mulți bani cu cheltuieli inutile, în special de tip salarial, dacă citim bugetul. În rest, statul trebuie doar să se abțină de a băga bețe în roate, cum a făcut regimul dragnea cu gazul din Marea Neagră.

Felicitari autorului pentru aceasta analiza comparativa. In Ro, situatia economica era cunoscuta inca din ultimul mandat a lui KWI, dar aspectele au fost ascunse si mimata o situatie pozitiva. Daca se dorea reforma se incepea cu cea administrativ teritoriala, care ar fi avut efecte mai bune si rapide. Astfel, daca am fi avut 10 regiuni, la fiecare regiune 5 senatori si 10 deputati, dadeau 150 de parlamentari. Dispareau zeci de directii judetene si se realiza o informatizare rapida. O asa reforma se putea face in maxim doi ani. Asa la alegerile din 2024 s- a mers pe acelasi drum prost si acum platim cu taxe si impozite marite, taieri la educatie si sanatate, toate foarte bine cosmetizate. Si se fac imprumuturi si acum de 1 miliard euro pe zi.

E discutabil ce înseamnă „de tip Milei”. Națiile latine au o anumită exuberanță în gesturi, noi nu doar tăiem porcul ci îi facem și „pomană”. Trecând peste propaganda cu drujba, statul social argentinian avea unele activități care până și pentru noi par exagerate, de pildă am aflat cu stupoare cu aceasetă ocazie că statul construia case. O activitate prin excelență lucrativă era desfășurată de stat, evident în pierdere. Dacă renunți la aceste activități evident generezi și un număr de șomeri pe care însă piața îi va integra imediat (asta presupunând că ei chiar se pricepeau la construit case, ceea ce nu e neapărat evident fiind funcționari de stat) pentru că activitatea trece mintenaș în domeniul privat, oamenii au nevoie de case… Cu aceeași stupoare am aflat că și la noi încă mai există BTT, evident tot în insolvență, fără să pot înțelege necesitatea acestei organizații sau vreun rezultat al activității lor („circulați prin BTT, să vedeți ce bine e!” era sloganul semi-oficial din presa studențească a anilor ’80) . Ceea ce urmărește să facă guvernul acum este doar o măsură de decimare a funcționarilor ( poate mai mult ca o zecime), ceea ce poate intra la măsuri de urgență dar în nici un caz la „restructurare” pentru că dacă păstrezi tocmai structura reducând doar numărul … e fix opusul. Adevărata reformă ar fi să ne hotărâm ce vrem să facă statul și ce nu; asta ar însemna punerea activității pe baze sănătoase. Iar în ceea ce privește administrația locală, pur și simplu limitarea proporțională a alocărilor de la buget în așa fel încât să se elimine singuri din lipsă de fonduri. Oare chiar trebuie să avem cinci canale de televiziune de stat sau câte sunt, cinci posturi de radio de stat? Oare mai e cazul să ne agățăm de Tarom în epoca firmelor low cost? Oare nu ar trebui să mutăm cercetarea aplicativă la Politehnică, acolo unde există de bine de rău potențial științific și entuziasm (unde sunt tineri există și entuziasm) în loc să transformăm institutele în „cimitire ale elefanților” care produc pentru o industrie care nu există (pentru că ele produceau pentru industria de stat, firmele private au propriile filiere prin care își preiau proiectele, nici una nu le preia de la aceste institute)? . Asta da, ar fi o schimbare de „structură” deci s-ar putea numi „restructurare”. Apropo, în dosarul de la secu’ al bunicului am găsit un alt cuvânt, mai potrivit: „comprimare”. Pentru că era învățător și nu fusese la partidul potrivit, bunicul se temea de „comprimare”. Măcar cuvântul ăsta e mai potrivit pentru ceea ce se face acum, „comprimare”, se păstrează totul cum a fost, doar se reduce personalul proporțional. Ceea ce dealtfel e oricum firesc pentru că s-a redus populația :) A nu se înțelege că nu sunt conștient de situația actuală: o adevărată reformă, o restructurare în înțelesul propriu al cuvântului, nu poate fi făcută de „marea coaliție”. E nevoie de un partid care să aibă majoritatea în Parlament și care să și vrea asta, iar vremea aia n-a venit, dacă va mai veni vreodată. Acum e loc doar pentru măsuri contabile…

Pe ce vă bazați când spuneți ca nu se mai intorc? Toate statisticile indică opusul. Nu e ok să încurajezi externalizarea fortei de muncă, salariile se vor plafona și mai mult iar emigrarea se va accentua. Ca să nu mai zic de violuri și alte incidente.

Foarte bună analiza cu o excepție notabilă. În anii ’90 în România nu s-a aplicat o terapie de şoc ci s-a târât tsrga pe asfalt vreo 10 ani ca să aibă timp nomenclatura comunisto-securistă să se convertească la mari capitalişti prin mulgerea până la secătuire a activelor economiei de stat pe care o controlau. Polonia a avut rezultate tocmai pentru că a aplicat o terapie de şoc reală în timp ce România a avut un deceniu pierdut nu pentru că terapia de şoc nu i s-a potrivit ci pentru că nu ai existat iar consecințele se simt până astăzi.

Argenitinienii au curaj, coloană vertebrală și sunt educați.
Românii nu au curaj, nu au coloană vertebrală si au zero educație.
Trăiți ca milogii din banii Uniunii Europene dar aveți timp să vorbiți urât despre ” Brucsel” după ce că vă dau bani pentru școli și drumuri.
Când vine unu’ ca Bolojan să pună ordine, vă supărați că nu mai puteți fura, că va trebui să munciți 8 ore pe zi in loc de două, nu mai puteți face șmecherii cu banii veniți din afară.
Nu meritați băi să aveți o țară. Locul vostru îi sub unguri, ruși și turci. Sclavi.

ma mir ca cineva are curajul sa critice PNRR, considerat pina acum vaca cu lapte si miere. Cind am spus, chiar si pe aici, in urma cu multi ani acest lucru am fost considerat antieuropean, pe atunci inca nu era moda cu putinist, sau trumpist.

Sa fie invatare de minte, fiecare trebuie sa se ajite singur, nici o interventie din afara nu e pt noi, ci pt ei!

Rezumind la maximum politica economica a lui Milei se poate spune ca statul argentinian a incetat sa dea : prin subventii , prin angajari la stat ,prin contracte oneroase !
Spuneti ca aceasta politica nu este potrivita pentru Romania! Intr-un fel aveti dreptate; multi romani sint obisnuiti sa li se dea! Si mai spuneti ca daca nu li se vor mai da bani ,romanii vor emigra in masa si vor lasa tara nepopulata!
De fapt cei afectati vor fi functionarii de la stat , din aparatul central si din administratiile locale, care nu cred ca se vor grabi sa emigreze! Majoritatea dintre ei nu au calificarea sau ambitia de a reusi in alta tara! Si vor mai fi afectate firmele care se bazeaza pe contracte oneroase cu statul! Nu cred ca patronii acestor firme vor avea succes pe o piata concurentiala!
Actualul sistem din Romania a creat o clasa sociala care nu este dispusa la eforturile si stresul de a se califica sau recalifica pentru cerintele actuale! Au trait protejati de un stat (de fapt de anumiti oameni din stat) pentru a nu se confrunta cu duritatea cistigarii existentei! Iar acest lucru moleseste vointa , corupe caracterul!
In viitorul apropiat cred ca ne asteapta aceleasi masuri dure pe care le-a luat Milei in Argentina , chiar daca unii nu le gasesc potrivite. Alternativa ar fi haosul!

Forță noastră de muncă pleacă din cauza salarizării. Deși produsele noastre au același preț că cele din ue, patronii dau salarii mult mai mici.
În plus, cine să ridice noi fabrici. Cei cu bani deschid farmacii sau săli de jocuri.
Situația noastră se datorează debandadei cu banul public. Desfășurată de politicieni, neonlmrnclatura și șefilor de servicii.
În loc să rezolve aceste probleme, se măresc taxele și impozitele.
Nu uităm că nu avem aceleași impozite pentru firmele străine că în ue. Nici pe lux și moșteniri.
Când Guvernul se apropie de măsuri coercitive, partidele „europene” incep sa urle și provoacă tot felul de crize.
Deci,ce terapie de șoc ar fi buna?
Poate că e mai bine să intrăm în incapacitate de plată.

Si daca-i schimbam roatele de lemn cu rotzi de Dacie si osiile le facem din stejar si-i bagam o frana de MANA in +?!
Principala voastra problema e ca vi se depopuleaza accelerat teritoriul statului si nu vor veni niciodata destui care sa-l repopuleze corespunzator. Decalajele istorice mostenite v-au lasat depopulati si slab urbanizati dintotdeauna pana azi.
Nu disperati, poate schimbarile climatice, razboaiele si suprapopularile din alte parti vor ajutat la mentinerea popularii actuale a teritoriului vostru si la accelerarea urbanizarii. Insa, aceasta NU insemna si o dezvoltare corespunzatoare (reapar ghettourile urbane imense si un soi de creuzet – cum erau pe vremuri mahalalele si ghettoul rural). Abia dupa ce se plamadeste o nou natiune pe acest teritoriu – daca se va intampla asta vreodata – va veti dezvolta si voi la spartul targului.

Făcând o paralelă, și în România premierul Ilie Bolojan este adeptul măsurilor scurte și dure( tăierea cozii câinelui dintr-o lovitură…). Numai că Milei în Argentina este mai puternic și poporul este de acord, în România Ilie Bolojan este aproape singur, obstrucționat de toate partidele inclusiv Președinte.
Deja bietul Bolojan devenit sac de box al tuturor se gândește să renunțe. Ar fi păcat pentru România, Reforma este obligatorie ACUM. Nu-l înțeleg nici pe ND care pare că nu înțelege momentul dificil prin care trece România.
Ca părere, România NU ARE decât vreo 3 ani ca fereastră de oportunitate pentru a-și regla economia. Amânarea acestei Reforme este echivalentă cu o crimă.

Articol binevenit, bine documentat economic. Nu pot sa dau referinte exacte acum dar ultimele date despre ´succesul´ terapiei drujbei nu mai sunt asa de concludente. O caracteristica a ´terapiei de soc´ e aceea ca, dupa un demaraj in forta, ce poate duce la rezultate spectaculoase – inerente unei politici autoritare ( si sunt multe alte ex. in istorie, ceea ce, a propos, e mai mult decat ´interventionist´ ) lucrurile iau intorsaturi proaste, mai ales, din cauze sociale, saracire, agravarea inegalitatilor etc., adica principalele cauze ale conflictelor, interne si externe. Si, inevitabil, pe termen mai lung, crizele economice. Dar ar tr. adaugate cateva lucruri si despre ideologia lui J. Milei, care e un populism ´anarhocapitalist´ , libertarian, in traditia lui Rothbard. Cea mai radicala si agresiva tulpina de ´libertarianism´ fuzionata cu extrema dreapta rasista, am mentionat in unele coment. anterioare lucrarile lui Q. Slobodian : Hayek’s Bastards: Race, Gold, IQ, and the Capitalism of the Far Right ; Crack-Up Capitalism: Market Radicals and the Dream of a World Without Democracy, cea mai cunscuta fiind totusi Globalists: The End of Empire and the Birth of Neoliberalism. Nu e vorba doar de economie, ci si de foarte multa ideologie si utopie. Milei e din aceeasi ´tabara´ sau trib cu un iluminat ca Peter Thiel (v. Max Chafkin : The Contrarian: Peter Thiel and Silicon Valley’s Pursuit of Power ) si viciosul C. Yarvin, cei atat de admirati de libertarienii freelancer activi pe bloguri. Programul lui Milei e, nici mai mult, nici mai putin decat desfiintarea ( ´defundarea´) statului si privatizarea tuturor institutiilor. Ca sa nu mai lungesc sau sa mai repet ce am zis in niste comen. din urma ( la Reforma economică a președintelui argentinian Javier Milei: un model demn de urmat, Silviu Cerna ) redau cateva fragmente f. relevante din concluzia lucrarii lui Slobodian, autor f. informat, Hayek’s Bastards: Race, Gold, IQ, and the Capitalism of the Far Right:
In 2023, one of Hayek’s bastards took power in the second-largest country in Latin America. Javier Milei, a trained economist and newcomer to party politics, described himself as the most extreme form of libertarian, an anarcho-capitalist, who believed that states should be replaced entirely by private service providers. Clad in gold and yellow spandex, he appeared as “General Ancap” at comic conventions, promising to “kick Keynesians and collectivists in the ass.” After coming to power he declared a state of economic emergency and passed an omnibus bill of hundreds of articles. The measures were a chaotic mix: privatizing state-owned companies and lifting congressional approval to do so, deregulating credit cards and private health care, allowing employers to fire workers for participating in protests, limiting maternity leave, pardoning security forces for using violence. This was a mélange of economic shock therapy with social conservatism and authoritarianism. Someone wondering about the origin of this list could have looked no farther than Milei’s mastiffs. There were five of them, four cloned from the original. One was named after a figure who recurs throughout the pages of this book, Murray Rothbard.
Milei is only the most prominent example of the politicians who have arisen in the last decade mixing combinations of the three “hards” identified in this book: hardwired culture, hard money, and hard borders.

Milei cuts a bizarre figure in his AC/DC coiffure and meme-ready mugging for the camera, but in assessing the latest crop of Hayek’s offspring, it is worth remembering the rapturous reception he received at that most mainstream of venues, the World Economic Forum at Davos. In his 2024 appearance Milei denounced the “radical feminist agenda,” the “bloody abortion agenda,” and the “Neo-Marxists [who] have managed to coopt the common sense of the Western world.” He listed all the varieties of collectivism he opposed, including communists, fascists, social democrats, nationalists, national socialists, Nazis, Christian democrats, neo-Keynesians, progressives, populists, nationalists, and globalists. He reserved his praise for the wealthy gathered in the room. “You are the true protagonists of this story,” he said, “you are heroes.” Like Jair Bolsonaro, Sebastian Kurz, and Donald Trump, who had spoken from the same stage before him, Milei spoke less as a defector from the global capitalist order than its latest photogenic cheerleader. He posed for selfies with the managing director of the IMF after the show, just as he would pose later with Tim Cook, Mark Zuckerberg, and Elon Musk and take the stage at the Hoover Institution, introduced by its director, Condoleezza Rice. This book is a warning not to be taken in by false prophets, fooled by appearances or lazy media framing. Many supposed disruptors of the status quo are agents less of a backlash against global capitalism than a frontlash within it.

…
Acelasi Q. Slobodian spune, foarte potrivit, ca ´non-interventionismul´ radicalilor pietei se manifesta in practica printr-un interventionism ´in sens invers´ ( nu gasesc acum pasajul, e din ´Crack-Up Capitalism´ ) – in favoarea supercorporatiilor ( tech ), marilor finante, paradisuri fiscale si fel de fel de proiecte ´secesioniste´, dupa modelul autoritarist Singapore, de ex. ( copiat la scara mare de China) , acest tip de neo-liberalism dur ( Crack-Up Capitalism ) se impleteste cu autoritarismul ( nu mai tr. mentionmate aventurile Chicago-bpys, ale lui Friedman, in Chile sub Pinochet, care pe termen lung a fost un esec , abstractie facand de natura criminala si neonazi a regimului, v. Sebastian Edwards – The Chile Project. The Story of the Chicago Boys and the Downfall of Neoliberalism ). F. pe scurt, acest hipercapitalism fara democratie militeaza pt. o gșobalizare a marfurilor, a pietelor, dar nu si a oamenilor, o ´segregare´ in termeni darwinisti, daca nu de-a dreptul rasisti.
Cu scuze pt. lungime, redau si un fragm, , din lucrarea citata, despre conceptiile tehno-nazi ale lui Yarvin aka M. Moldbug :

Perhaps the darkest direction that new fusionist thinking could go was previewed by Yarvin in 2008. Speculating about the transformation of San Francisco into a private entity called “Friscorp,” he wondered what could be done with the unproductive residents of the city that remained. After considering then dismissing the idea of pulping surplus “hominids” into biodiesel for city buses, he suggests that “the best humane alternative to genocide” was “not to liquidate the wards … but to virtualize them.” He envisioned the incarceration of the knowledge economy’s underclass in “permanent solitary confinement, waxed like a bee larva into a cell which is sealed except for emergencies.” Against fears this would seed an insurrection, like that imagined by Michael Young a half-century earlier, he played the card of technology. The captive’s cell would not be bare. It would include “an immersive virtual-reality interface which allows him to experience a rich, fulfilling life in a completely imaginary world.”

Vorbiti la persoana 1 plural ca si cind noi am fi vinovati si tot noi ar trebui sa reparam niste ceva, criza, deficit, emigrare, de-astea.
Va rog sa nu ma bagati in ceea ce numiti noi, eu si altii ca mine (adunat da vreo 75% din PIB) n-am facut timpenii cu finantele tarii asteia. Nu adunam noi taxe, TVA si nici accize, noi doar le platim. Nu cheltuim noi mai mult decit ne putem permite. Pentru restul ia puneti-va pofta-n cui. Dar vin niste indivizi care inteleg ca tusesc daca nu fac 11 000 de iepuroi net lunar, specialisti, taica, nu te joci si ne dau lectii de kestii. Serios?

Si de ce, ma rog, n-ar merge ce face Milei? Se crapa tara? Nu, tara isi vede de treaba, oamenii normali au vieti proprii, banuiesc ca asta nu e un secret pentru nimeni. A, poate ca se crapa statul, coaja nemernica si imuna la orice care acum behaie ca n-are bani si e si dator? Zau? Statul ala e in primul rind dator buzunarelor noastre.
Si care-i problema daca dam cu niste DDT (da, ala interzis, punem de-un referendum si-l folosim ca-i caz de urgenta. Nu dam nici cu paru’ si nici cu cianura, doar cu matura, farasul si-un pic de raticid). Nu se-ntimpla absolut nimic daca Romania n-are guvern vreun an, si militianul si doctorul si profesorul si pompierul si jandarmul isi vor face treaba. Doar ca vor trebui distribuite de urgenta antifoane (dopuri de urechi) pentru cita harmalaie va face contopimea romana. Sa zbiere pina raguseste.
Ziceti ca Romania nu e Argentina. Asa, si care e argumentul? Ca nu place expertilor in nu se stie ce? Expertii aia care nu stii daca sint experti pentru ca apar la televizor sau apar la televizor pentru ca sint experti? In vremea asta citiva specialisti adevarati in treburile astea spun de multi ani oricui are timp sa-i asculte – nu multi nici „oricuii” astia – ca va fi bai. Si tocmai ati descoperit ca-i bai la stat? Acum? Si asteptati ca tot aia care-au dat cu caruta de gard sa o si scoata de-acolo? Iar intrebarea e nu cum ar face-o ci alta, mai importanta: de ce ar face-o? Nu exista vreun motiv pentru care cei care-au facut porcaria asta sa scoata tara din sant, e impotriva intereselor lor. Si mai e ceva: nu va raspunde nimeni niciodata, la stat nu se cunoaste usturoiul.

sunt convins ca ar functiona, dar cu o conditie:
sa tot insistam sa alungam investitorii cu taxe tot mai mari tocmai pe activitatile profitabile (numai ele pot aduce crestere tehnologica si economica reala), pana ce tara va intra ” într-o spirală de hiperinflație, deficite cronice și datorii nesustenabile,”

Foarte buna articolul. Bune și comentariile, dar care se axează doar pe funcționarea proastă a statului care duce la risipă de fonduri, inclusive a fondurilor „faraonice” venite prin PNRR.

După mine, dificultățile economie ale Ungariei sunt din cauza lipsei surselor de energie. De aceea Orban face o politică mai stridentă. Nu din cauza politicii stridente există dificultăți economice. Spre deosebire de Ungaria noi avem resurse energetice, hidrologice, ceva hidrocarburi. La noi problema energie se datorează în primul rând proastei administrări.

În ce privește cealaltă mare problemă, a emigrației, ar trebui arătat la Bruxelles că Europa nu se poate salva secătuind periferiile ei, care sunt tot europene, de resurse umane.

@L.A.
Da, v-am remarcat comentariile (pertinente) la un precedent articol despre Millei cândva prin Iulie (dacă nu mă înşel) intitulat ‘Reforma economică a președintelui argentinian Javier Milei: un model demn de urmat’ al D-lui Silviu Cerna.

Lugubre întradevăr ideeile lui Yarvin (Moldbug), îmi amintesc de previziunile deloc liniştitoare ale lui Lino Aldani, matematician și autor de S.F. tradus în lb. română inca din anii 80′.
Milei (dar şi Trump/Vance) par personaje parcă scăpate dintr-un laborator/menajerie în clară filiație nazistă. „Condorul” apare și în nuvela Eumeswil al lui Ernst Jünger.

Iar se vorbește aici despre Medicamente și Tratamente pentru un organism (Stat) infestat de metastaze în fază finală, pentru o cangrenă generalizată.
Bine ar fi, mai înainte de toate, de punctat metastazele-cangrenele și metodele de eradicare și de creare a unei baze sănătoase și abia apoi despre „politicile milei” ….. că vorba aia : la noi, Dumnezeu cu-ale milei !
Chiar și în Occident, există țări infestate pînă la os de marxism, post-marxism, neo-marxism, în care Statul a ajuns în moarte clinică. Adevăratele adevărate probleme nu sînt de ordin Economic, ci de Natură IDEOLOGICĂ !!!
În România este cu mult mai grav, ravagiile a 80 de ani de comunism/post-comunism/spălare pe-de creier sînt atît de devastatoare încît nu există oameni ( au plecat 10.000.000), oameni politici, intelectuali, gînditori, providențiali sănătoși la minte și la trup, curajoși și responsabili.
În aceste condiții NU pot exista Soluții.
Ba Da ! există Una, dar nu s-ar putea aplica nici în România nici în Uniunea Sovietică Europeană : Soluția de tip Salvador !
Amuzant, nu ?!?

Nea Bradute, ce bine le mai comentezi! Eu cred ca pe aici fiecare face ce vrea conform vorbei: nu e prost cine cere… Eu observ un stat în disolutie fără principii: nu respect nimic (lege) și dacă ma prinde o dau la pace! Am lucrat 3luni in Fr, oameni serioși, responsabili privind acțiunile lor, toate însă consfintite de o teama mare de pedeapsa care plutea în aer (nu am aflat în ce consta). Judecătorii? Salarii nu mari, ajutate de o prima mare, mare, pe care nu o luau dacă aveau sentințe anulate prin recurs! Hai ca se poate!

Se desean a Milei como Presidente ve lo regalo….
Hacemos un cambio….Romania nos regala su Presidente …y nosotros el Popolo argentino regalamos a Milei …..

Daca studiati un pic posibilitatile de investitii externe in Argentina veti vedea ca acolo se preconizeaza cel putin 30 mld dolari pe an pt proiecte de energie, petrol si gaze, litiu si cupru. Vedeti de ex: Vaca Muerta (Spanish for “Dead Cow”) is one of the largest oil and gas shale formations in the world, located mainly in Neuquén Province, Patagonia, Argentina. Vedeti si legislatia RIGI care asigura stabilitate legala pt investitori pe 30 ani (!).
In Romania investitorilor li se pun bete in roate si li se cer spagi iar legislatia se schimba de la an la an …

Cea mai vândută mașină din Europa a ajuns să fie o Dacie. Europa s-a umplut de sărăcani dacopați, iar elitele lor politice pare că abia așteaptă aplicarea terapiei de șoc in Ro ca să ne fure apoi elitele noastre mirifice care lucrează la stat. Cam asta e logica autorului: dacă Bolojan dă afară 500000 de bugetari (după model simionesc, nu mileiesc) ăștia pasămite o să fugă iute din țară ca să se angajeze in Occident, poate chiar la Bruxelles, cum intri in Comisie pe stânga. Pfff.

Cel mai căutat job in România, poate și in Europa, e cel de livrator, visul de glorie al freelancerilor de pe toată planeta, probabil după ce au vizionat Futurama când o ardeau de pomană prin studenție. O economie axată pe servicii in care niște sărăcani de patroni europați caută cu disperare cei mai ieftini angajați, eventual mituiți de stat (care a și mărit cotele de migranți economici). In Bangladesh. De inepți ce sunt nu pot vedea dincolo de lungul nasului și nu vor pricepe de ce li se va nărui afacerea in maxim 3 ani. Aici vine iarăși Bolojan și îi ajută, că deh, poate din bugetarii ăia ce vor fi concediați vor și unii umili care vor pricepe valoarea lor pe piața muncii și vor lupta cu nepalezii pentru un job de vis.

Pesemne de mai bine de 3 decenii in România se aplică de zor terapii de șoc. Altfel cum am putea explica exodul masiv al românilor in timp de pace? Ceva i-a determinat să plece dar majoritatea nu au fost bugetari, ci sărăcani fără calificare sau cu calificări jenante sau cu studii expirate. De câțiva ani migrează insă și patronatul, care se adaugă miilor de doctori, ingineri, itiști De ce și-ar bate capul un bugetar sau vreun analist de stat și partid cu fenomenul ăsta? Dă-i naibii de speculanți, n-avem nevoie de ei. Vin srilankezii și pornesc afaceri aici. Nu e problema statului să încurajeze revenirea acestora, a românilor capabili, calificați și deținători de capital, grija lui e să caute livratori pentru niște fanfaroni cu aere de aristocrație globală (pfui, ce le mai pute România și rumânii dintr-o dată!).

Cică eliminarea privilegiilor feudale ar fi tot o mostră de austeritate. Cum domne să le tăiem oamenilor un drept dobândit, adeseori chiar in instanță? constituțional vorbind. Nu se poate in România! Știm. D-aia și plecăm, pentru că orice privilegiu instituționalizat este pur și simplu jaf in avuția națională, un furt continuu din buzunarele noastre. Nu plecăm de prea multă austeritate, ci din cauza absenței ei și a raptului sistematic.

Creșterea taxelor și impozitelor NU este nicidecum austeritate, ci augmentarea domeniului de extracție a rentelor și prăzilor. Este doar continuarea și ducerea pe cele mai înalte culmi ale progresului a politicilor socialiste de ieri. De ce se dau moderați și pun tvaul la 21% când ar putea să-l facă direct 47%? Se trezește broasca?

How bout Albania Dom Bolos? Mister Edi Rama are un pic de carisma, cel putin in fata lui Meloni. Cu siguranta mai multa decat avea Enver Hogea.

https://www.jpost.com/opinion/article-865946

. Alex Krainer despre Argentina si Milei
In the meantime and out of the limelight of Western press, a large-scale experiment in neoliberal economics is being tested: Javier Milei’s Argentina.

Milei’s election on 19 November 2023 was celebrated by many in the West as the victory of free market capitalism against the socialist government of the corrupt Kirschner clan. It was, “libertad, carajo!!” Only, Milei’s economic program, stripped to its bare essence, seemed to amount to turning Argentina into a private colony of Wall Street bankers.

During his first year in office, Milei boasted about bringing economic freedom to Argentina, but he soon had to backpedal from his campaign promises to shut down the central bank, reduce government debt and not to raise taxes. What exactly gave him the confidence that he could fulfill those promises is unclear, but he proceeded to surround himself with the same Chicago School hands and J.P. Morgan bankers who had already entrapped Argentina with tens of billions of dollars of debt.
Milei’s bill of goods

But beyond appearances, it’s entirely possible that Milei knew he was promising a bill of goods. His government kicked off secret negotiations with the IMF almost as soon as he took office on 10 December 2023. He only acknowledged these talks publicly some four months later, in March 2024 when the approval of Argentina’s lower House of Congress was required for the negotiations to advance. Milei’s program did appear to achieve some positive results in the last 21 months: it reversed Argentina’s inflation; it achieved some GDP growth, and the government achieved a budget surplus.

But if these were real positive developments, then why was the IMF loan needed? Nations don’t tend to ask the IMF for “help” if they have other options. As with Great Britain and possibly France and Germany today, IMF bailouts have traditionally been the last resort of failing economies and desperate governments, prepared to sell their nation’s sovereignty in order to avoid being swept from power in a popular uprising or a revolution. Yet Milei, who had a strong popular mandate, reached out to the IMF almost as soon as he took office. That’s about as easy to explain as his transfer of Argentina’s gold reserves to the collateral-starved London. More on that later…
We’re from the IMF and we’re here to help!

Either way, on 11 April this year the IMF finally approved a $20 billion Extended Fund Facility (EFF) for Argentina, with an immediate disbursement of $12 billion. Ostensibly, the loan was intended to support Milei’s economic program, strengthen foreign currency reserves, and facilitate the removal of capital controls. The IMF praised Milei’s austerity measures and fiscal policies. Such tough measures have spearheaded the economic turnaround of exactly zero countries in the IMF’s rich history of “helping” developing nations.

Milei’s approach to economic governance has had a 100% uninterrupted track record of creating misery, economic devastation and colonial dependency. By now, these same blessings are starting to manifest in Argentina too. Two weeks ago, Milei’s government tried to roll over their bonds by offering investors a staggering 69% interest rate and only succeeded in rolling over about 61% of them, suggesting that the global markets either expect Argentina to default soon, or they expect the return of high inflation, or both.
Argentina’s future as Wall Street’s colony?

Indeed, during Milei’s 21 months in office, Argentinian peso has lost about 70% of its purchasing power against the US dollar, declining from 400 to 1,300 pesos per dollar, and that’s according to the official exchange rate. This all but guarantees that inflation will roar back with vengeance, worsening Argentina’s poverty and turning the country into a failed state. It is entirely possible that this is Milei’s underhanded way of delivering on his campaign promises to dismantle Argentina’s central bank and to adopt the US dollar instead of the peso.

If that’s the plan, it will come at a huge and tragic price for Argentinian people and for the nation, which will find herself entirely deprived of its own economic and fiscal sovereignty. It will indeed become a colony in the same way as the 14 former French colonies in Africa. For decades, these nations enjoyed a hollow independence while they were obliged to run their economies and trade in a colonial currency, the CFA Franc, originally issued in Paris.

CFA Franc was created in 1945 and the acronym CFA stands for Communauté Financière Africaine (African Financial Community). But that’s not what it originally stood for. Originally, it stood for Colonies Françaises d’Afrique (French Colonies of Africa). It is entirely possible that Milei’s Wall Street advisors are now paving the way to create the same colonial dependency between the US banking establishment as Paris created with its former African colonies and that Argentina’s future economic development will resemble that of Benin, Burkina Faso, Côte d’Ivoire, Guinea-Bissau, Mali, Niger, Senegal, Togo, Cameroon, Central African Republic, Chad, Congo, Equatorial Guinea, and Gabon.
The question of Falklands and Argentina’s gold

It might be hard to believe that a democratically elected official would even be capable of surrendering his nation to a banking oligarchy as a colony, but Milei wouldn’t be the first democratically elected official who lied to his voters to get into office. One of Milei’s promises, in particular, raises the red flag.

Milei pledged that he’d return the Falkland Islands (Malvinas) to Argentina’s sovereignty. Today, when the UK is submerged in its own domestic problems and is in over her head in “Project Ukraine,” Argentina could move to claim the strategic islands, especially in view that Britain’s military is today extremely weak and would not be capable of mounting a powerful response. In spite of that, not only did Milei fail to claim the Falklands from Britain, he made sure that Argentina couldn’t pursue such a claim at all.

Argentina had an estimated 2 million troy ounces in gold reserves, or about $6.8 billion’s worth. Inexplicably, Javier Milei sent an undisclosed part of those reserves, if not all of them, to London of all places. With her gold now sitting in Britain, if Argentina ever ventured to claim the Falklands, Britain could “freeze” or confiscate that gold. That would be a check-mate for a nation desperate for loans and investments.

Of all elements of Milei’s program, this one move strongly raises the suspicions that he is knowingly working for foreign financial interests and against the people who elected him to office. Such are the wonders of liberal democracies, ever vulnerable to Manchurian candidates and with few, if any means of recourse, short of bloody revolutions. Not exactly libertad, carajo!

Prin anii 90 circula o zicere care suna cam asa: „socul îl simțim, dar unde e terapia?”
Cred ca e la zi din nou.

Ce-mi plac mie obiectivii care subliniaza ca, „temporar”, peste jumatate din populatie a intrat in zona saraciei, iar faptul ca dupa un scurt virf nivelul saraciei a scazut drastic fiind acum la un nivel mai redus decit anterior venirii lui Milei la putere e mentionat doar asa, printre altele.
Austeritatea lui Milei e austeritate pentru sifonatorii de fonduri publice. Ce-a facut Milei se poate aplica si la noi doar ca nu are cine pentru ca nu vrea nimeni dintre cei care decid.
Problema cea mare a lui Milei va fi coruptia.

https://slev.life/exchange-monehttps://slev.life/exchange-money-buenos-airesy-buenos-aires
Imi plac citatele date de oameni care n-au calcat vreodata prin Argentina. Comisionul bancilor la carduri straine era 50% iar despre blue dollar cititi mai sus.

Într-un interviu recent pe Hotnews un chirurg ortoped cunoscut dezvăluia un fenomen interesant: sfera privată a medicinei pierde angajați in favoarea statului in special datorită salariilor foarte mari oferite de spitalele publice, mai exact 5,7 poate chiar 10.000 de euro, in timp ce o clinică privată abia de-și permite să ofere unui medic tânăr in jur de 3000 de euro lunar. De aici rezultă că, in fapt, economia românească și organele statului care o țin in mână au ascunse intr-o pălărie niște miracole.

Nu numai că statul român face cumva profit speculînd bolile românilor, dar își permite să remunereze chiar și triplu față de privat pe cei mai buni doctori. România este, iată, o superbă meritocrație in care cei mai buni primesc chiar și 3-4 slujbe bine plătite concomitent! Și demonstrează că tot Statul este cel mai bun administrator de afaceri și domenii.

Se naște insă o întrebare: atunci de ce brutăriile au fost lăsate pe mâna speculanților, exploatatorilor și capitaliștilor de mușama? De ce agricultura, producția și distribuția de alimente -sectoare strategice!- au fost abandonate de stat in favoarea unor găinari nepricepuți, lacomi, inepți și inculți, poate chiar analfabeți funcțional? Nu era mai bine ca statul -populat îndeobște de specialiști in economie, in planificare, precum și de tehnicieni formați in școlile sale excelente de odinioară (pe care le plâng astăzi nostalgicii)- ca acest minunat stat să aibă un Minister veritabil al Agriculturii care, conlucrând cu organele europene de profil și beneficiind de fondurile UE, să adminstreze suprafața agricolă a țării și să dea de mâncare populației?

Dar care e legătura cu austeritatea? Păi abia in acest scenariu ar putea pricepe analiștii ce înseamnă cu adevărat austeritate: e atunci când economia merge prost dar, in mâna statului fiind cu totul, toți ajung să-și mănânce de sub unghii, chiar și nomenklatura. In mod bizar, paradoxal pentru unii, colapsul economic se poate întâmpla chiar și atunci când Statul deține toate proprietățile esențiale și factorii de producție. Că, deocamdată unii angajați ai statului iau salarii de 7000 de euro pe lună, alții pensii de 5000 și toți se plâng de spectrul austerității deși milioane de rumâni suferă de austeritate privată de ani de zile! Bugetarii și clientelele nu sunt și nu pot fi solidari cu restul populației -pe care o abhoră- pentru că sunt organizați in caste pe domeniile Statului, iar solidaritatea de castă este, evident, mult mai puternică decât cea de neam. De aceea pot înjura și scuipa poporul cu atâta lejeritate și de aceea îi doresc cea mai cruntă sărăcie amenințîndu-l că va fi înlocuit cu bengalezi dacă nu acceptă cuminte torentul de taxe și ropotul de îngrădiri ale libertății economice.

Pentru unii austeritatea înseamnă renunțarea la unul din cele 3-4 concedii anuale in Spania, Elveția, Thailanda, pentru alții renunțarea la singura portocală lunară de pe masă și înlocuirea cu 2 prune. Pentru primii e catastrofal, pentru cei din urmă un semn că trebuie să fie și mai solidari cu Statul și să renunțe la fumat (jucat la loterie, frecat mangalul in cârciumi, barbut și păcănele și alte asemenea vicii odioase).

Mai e și amenințarea cu concedierea. In 35 de ani aparatul bugetar a crescut cu vreo 7-800.000 de oameni in timp ce populația a scăzut cu cel puțin 4 milioane. In acest răstimp zeci de mii de români au fost concediați ANUAL și au luat calea pribegiei sau pur si simplu s-au stins in mizerie. Neștiuți și neplânși de nimeni. Acum ar trebui să ne fie milă de cele câteva mii de bugetari ce vor fi forțați să-și caute de lucru pe piața muncii, ca noi toți ceilalți? Ba, ar trebui brusc să ne înspăimântăm că o să fugă și ăștia din țară? Păi, nu-i bai, nu v-am spus mai sus că aduce Bolo iute câteva sute de mii de indieni să umple golurile in rafturile și burțile patriei. Bangladesh are o populație de 171 de milioane. Măcar 10% din bengalezi dacă o să fie aduși in următorii 10 ani și ar fi suficient să salvăm sistemul de pensii și caste publice, nu-i așa? Cu ajutorul a 17 milioane de bengalezi o să egalăm ,poate chiar depăși populația și economia Poloniei și o să devenim a cincea națiune a Europei! Trăiască Românistanul!

„Este imposibil că statul să facă profit”
cum asa D le Bolos, vorbiti serios sau doar glumiti !
statul face „profit” pentru ce i ce l slujesc : asf isti, bnr isti, tarom isti, tvr isti si alti „isti” !
uite, eu nu slujesc statul (monopolist) ci omul! cine i capitalist (eu) si cine socialist (dvs) ?
sa va spun un secret : statul este slujit de putorile incompetente, omul de cel ce l iubeste !
dati mi citeva exemple de analfabeti/prosti cu doctorat ce ar putea fi cineva in afara carapacei statului protector !

Acu-i acu !
Ar fi foarte interesant să descoperim Clarificările Domnului Brăduț Boloș la cele cîteva comentarii curajoase și clare, concrete și absolut realiste, de pe-aici, legate de replica dînsului : „Statul nu are monopolul justiției. Mai există soluții alternative de soluționare a conflictelor, arbitraj sau mediere. Mai mult, prin tratate internaționale există curți internaționale care au autoritate și ele.”
Este mai mult decît evident că (în România, dar și în Franța) Statul are monopolul justiției.
Şi chiar În Plus, TOCMAI prin aceste „tratate internaționale” și „curți internaționale” care își impun în mod Totalitar și Abuziv „soluții alternative de soluționare ……. arbitraj sau mediere” în Justițiile interne ale țărilor membre ale U.E..
A DOUA CHESTIUNE care ar merita Clarificare, este legată de : „Este imposibil că statul să facă profit. Statul poate colecta profit in rolul său de investitor. Rezultatul statului este bunăstarea societății, un fenomen și un concept abstract. Statul poate avea deficit sau excedent financiar dar are cu totul altă semnificație decât profitul. Statul are venituri și cheltuieli (generează resurse sau consumă resurse) încasări și plăți.
Taxele nu sunt profit ci venit. Uneori acoperă costurile alteori nu.
Răspunsul la întrebările dumneavoastră este politic nu economic.”
Statul FURĂ ! ( „venit” ? „profit”?) și se îmbuibă pe spinarea poporului ! și Gerează partea Financiară într-un mod total „Personal” și Ideologic Dezastruos și Falimentar. În România NU Există Un Adevărat Stat care să se ocupe de problemele-„bunăstarea societății”; STAT-ul este Forma cea mai abjectă a subjuga o Țară. În Franța este la fel !
Orice STAT, profită de venit, exact așa cum i se pare LUI-LOR de cuviință.
STAT-ul, care astăzi a ajuns să controleze-manipuleze-îndoctrineze în cvasi-totalitate absolut totul, nu MAI poate fi tras la Responsibilitate de absolut nicio instanță. Statul a devenit, ESTE, un STAT TOTALITAR care pe lîngă că face absolut tot ce vrea fără să dea nimănui socoteală, Controlează-Cenzurează în proporție de 98% orice formă de Exprimare, Pressă, MassMedia, Rețea de Socializare.
Cireașa pe „șarabia” intelectualului este tocmai Jocul Semantic-Diferențierea Hermneutică subtil evidentă între „profit” și „venit”.
DAR oare cum rămîne atunci cînd STAT-ul Profită (eufemism!) de Venit ?
Ar fi foarte intersante clarificările domnului Brăduț Boloș la nivelul acestor nuanțe.
ILUZIA NU MOARE NICIODATĂ !(pentru mult-multi-majoritatea!)

„profitul prin definitie este recompensa capitalului pentru participarea la o activitate economică. Utilizarea conceptului cu caracter propagandistic este de origine… comunista.”

dacă utilizarea conceptului in mod peiorativ este de origine comunistă atunci utilizarea conceptului pentru justificarea unui rapt nu poate fi altfel decât tot comunistă. Deci taxarea profiturilor societăților comerciale este un act totalitar comunist, nu-i așa? Comercianții sunt pedepsiți pentru săvârșirea unor acte imorale -tranzacții oneroase cu care sug sângele poporului- tolerate insă de Stat. Dar nu este chiar conform adevărului istoric. Nu comuniștii in mod particular, ci TOȚI socialiștii, incepînd cu secolul 19 au dezlănțuit această retorică populistă in spațiul public, fiind metoda principală de atragere a noi mușterii (pentru că politica e și ea o activitate economică până la urmă, iar fraierii care au pus botul la propaganda, recte reclamele socialiștilor, au devenit clienții lor captivi). Diferența dintre socialiști și comuniști e doar una legată de utilizarea violenței in atingerea scopurilor, e diferența dintre jaf armat =revoluție comunistă și furt calificat =reformă socialistă.

Pentru că ați legat profitul -stricto sensu, economic nu politic- de capital e neînțeles pentru mine cum de excludeți Statul din rândul entităților ce caută și pot obține profit din raporturile economice întreținute cu alte state, cu corporații sau pur și simplu cu persoane fizice.

De pildă statul norvegian care a devenit cel mai mare broker de valori mobiliare din lume e sau nu o entitate ce desfășoară activități cu caracter comercial in căutarea unui profit?

Dar statele care vând efectiv cetățenii persoanelor fizice condiționînd obținerea acestui statut de achiziția sau investiția pe teritoriul lor?

Dar statele așa-zis imperialiste care au ridicat colonii -adică puncte de lucru- pe toată planeta căutau sau nu profitul?

Dar statele Putinia, Xilanda și Trumponia sunt sau nu entități in plină expansiune economică ce caută să obțină profitul prin contracte încheiate cu alte state sau entități, prin capturarea unor clienți statali de anvergură, prin sechestrarea și monopolizarea unor resurse globale?

Dar Uniunea Europeană ce extrage de la statele semnatare ale unui Tratat un procent din PIB cu care construiește deopotrivă visul socialismului cu față umană și utopia verde și care caută in continuare să atragă mușterii captivi in schema sa Ponzi ce asigură rente unor sute de mii de birocrați?

Cine vorbește aici despre STAT ca persoană fizică, individ, în principiu, entitate abstractă sau în sens literal ?
Cine interpretează „ad litteram” ? „au premier degré” ? jucîndu-se cu tot felul de „entourloupettes sémantiques” ?
Tocmai ceea ce STAT-ul ar trebui să fie, Nu (mai) este demult, (mai) absolut deloc.
O fi greu de acceptat și de recunoscut, dar acest gen de onestitate intelectuală a devenit astăzi tot mai rară fracturînd în mod vădit orice posibiltate a unui adevărat dialog. Păcat !
„euNuke” face eforturi disperate a explica ce este/a devenit în mod concret și realist STAT-ul astăzi, în van ! „rien à faire” ! „rien affaire”! mai mult decît trist !
DA ! insist și semnez, DA ! Statul FURĂ ! ( „venit” ? „profit”?) și se îmbuibă pe spinarea poporului ! și Gerează partea Financiară într-un mod total „Personal” și Ideologic Dezastruos și Falimentar. În România NU Există Un Adevărat Stat care să se ocupe de problemele-„bunăstarea societății”; STAT-ul este Forma cea mai abjectă de a subjuga o Țară. În Franța este la fel !”
Prea ați luat-o „în sens literal” !!!
STAT-ul a fost, a devenit, este și va rămîne Cel Mai Mare PROFITOR ( de la Profit !) niciodată tras la răspundere și pedepsit.
Chiar așa de greu să fie de a recunoaște STAT-ul falimentar, fagocitar, mafiot, marxist, post-marxist, neo-marxist, cangrenat, metastatizat și „ideologizat” ???
Cît despre STAT-ul „român”, Vai ! Vai ! Vai ! nu mai spun nimic aici, s-ar putea să fie interpretat prea drăguț strict „în sens literal”.
STAT-ul ar trebui dat în judecată pentru „non-assistance à un pays (son pays!) en Danger” ! [în sens, și juridic și penal]

Slavă Domnului că mai are cineva curajul să scrie astfel de articole! Și că autorul își rezervă timp să le răspundă comentatorilor. Ar fi fost normal să găsesc și comentariile altui autor-ontributor, admirator al lui Milei.
Poate și niște referiri la chilienii din grupul Chicago Boys, promovați de Pinochet (comentariul lui L.A., binevenit!). Singura lor moștenire durabilă este inegalitatea economică din societatea chiliană de azi. Pentru că, totuși, liberalismul de azi este un ultraliberalism, neoliberalism, chiar libertarianism, pentru că neoliberalismul este un darwinism social, orice-am face. (pentru cine rede că asemănările dintre ultraliberalism și nazism sunt trase de păr, reomand cărțile și conferințele unui francez pe nume Johann Chaputot). Când văduva și orfanul mor de foame la propriu, capitalismul supraviețuiește, însă umanismul nu prea. Sau ia o pauză până când se rezolvă problema supranumerarilor (sensu Y.N. Harari).

Domnule Brăduț Boloș,
Cred cu adevărat că trebuie subliniat cu subiect și predicat (a mai făcut-o și altcineva, poate mai mulți, acum nu-mi mai aduc aminte, să mă ierte !) și cu litere „GROASE”, interacțiunea dumneavoastră direct-formidabilă și atît de firească, aproape unică aici, Dl. Crânganu mai are această înțelegere capacitate energie, de a schimba direct și natural cu cei care vă citesc și vă spun impresii-chestii-lucruri, BRAVO !
De-aici firicelul-izvor poate duce înspre …. cîndva …. poate … bazele alea visate … cele sănătoase, SĂ FIE !

https://www.zf.ro/opinii/pentru-unii-dintre-noi-voi-s-ar-putea-ca-2024-sa-fi-fost-cel-mai-bun-22896287

Citesc articolul acesta si ma minunez .
Scopul vietii omului o fi cresterea puterii de cumparare ?! De ce sa doresc sa pot cumpara mai ult si mai mult ? Ca prin consumul meu sa alimentez cu taxe , impozite , accize , …. bugetele publice ?! Scopul vietii mele nu este sa imbuib institutiile publice tilharite de guvernanti ( locali , regionali , nationali ).
Cresterea economica alimenteaza fudulia , egocentrismul , orgoliul , ….. Si bugetele publice tilharite de cei care nu sint capabili sa obtina piinea de pe masa in mediu concurential .

Dl. Bolos, felicitări pentru articol si pentru răspunsurile argumentate și cumpătate la comentarii!

@ Bradut Bolos 04/09/2025 La 11:15

Cheltuielile statului (rationale sau nu) sunt veniturile altora din sectorul privat, direct prin achizitii sau investiții, indirect prin salarii. Cand statul lucreaza pe deficit (cazul Romaniei) statul se crediteaza cu sume care devin venituri.
Taierea cheltuielilor statului are o consecință inevitabilă, taierea veniturilor pentru sectorul privat. Pentru unele firme oprirea platilor statului poate insemna faliment. Pentru alte firme oprirea platilor statului poate insemna doar pierderea unei părți din cifra de afaceri, nu stiu cat de semnificativa. Banii platiti de stat din deficit nu se pierd prin plata ci intra in economie.

Ceva din exprimarea aceasta ma duce cu gindul la modul in care se exprima domnul cristian socol . Tare as vrea sa ma insel .

https://www.g4media.ro/florin-manole-costurile-cu-posta-pentru-casa-nationala-de-pensii-sunt-de-10-ori-mai-mari-pentru-jumatate-din-pensionari-care-opteaza-sa-primeasca-banii-cash-decat-comisioanele-bancare-platite-de-p.html

Un ministru care constata ceea ce spune in articol face dovada faptului ca are minim 8 clase . Oare cite studii sint necesare unui om pentru a putea vedea ca in Romania sint prea multi, prea scumpi si prea ineficienti bugetari si demnitari ?!

@Bradut Bolos 07/09/2025 La 10:09

Stimate domn, cred că aici e miezul discuției: statul nu există în afara societății, ci este parte integrantă a ei. Dacă societatea rămâne blocată, și statul va rămâne blocat; dacă societatea evoluează, atunci și statul are șansa să evolueze. De aceea, responsabilitatea schimbării nu stă doar în mâinile unor „oameni ai sistemului”, ci și în modul în care fiecare dintre noi înțelegem să ne implicăm.

Este adevarat ca statul nu exista in afara societatii . Mai exact pentru ca un stat sa existe trebuie mai intii sa existe o societate . Nici institutii ale statului nu pot exista fara ca mai intii sa existe un stat .
Cum va implicati dumneavoastra pentru ca institutiile statului sa nu mai minta si sa nu mai fure pe cei care produc valoare adaugata ?

@ Bradut Bolos 04/09/2025 La 11:15

Cheltuielile statului (rationale sau nu) sunt veniturile altora din sectorul privat, direct prin achizitii sau investiții, indirect prin salarii. Cand statul lucreaza pe deficit (cazul Romaniei) statul se crediteaza cu sume care devin venituri.
Taierea cheltuielilor statului are o consecință inevitabilă, taierea veniturilor pentru sectorul privat. Pentru unele firme oprirea platilor statului poate insemna faliment. Pentru alte firme oprirea platilor statului poate insemna doar pierderea unei părți din cifra de afaceri, nu stiu cat de semnificativa. Banii platiti de stat din deficit nu se pierd prin plata ci intra in economie.

,,Cheltuielile statului (rationale sau nu) sunt veniturile altora din sectorul privat” . Da , sint veniturile acelora din sectorul privat care primesc pe sprinceana contracte pe motive de cumetrie de orice fel .

,,Cand statul lucreaza pe deficit (cazul Romaniei) statul se crediteaza cu sume care devin venituri. ”. Asta este una dintre imbecilitatile WLG .
,,Banii platiti de stat din deficit nu se pierd prin plata ci intra in economie.” Aceasta este o alta imbecilitate a WLG .
,,Taierea cheltuielilor statului are o consecință inevitabilă, taierea veniturilor pentru sectorul privat. ”
Cu astfel de gogorite doriti sa speriati sectorul privat in asa fel incit acest sector sa accepte ( si sa sustina ) ideile imbecile ale WLG ?!
Domnule Bolos , ati observat probabil ca in sectorul bancar au disparut casierii . Intretinerea unor ATM-uri este cu mult mai putin costisitoare . De ce considerati ca in sistemul bugetar trebuie sa nu fie inlocuiti casierii cu sisteme asemanatoare ? Pe motive de sindicat , de mila sau de solidaritate ?! De ce promovati eficienta in sistemul privat ( sint convins ca o faceti ) dar in cel bugetar nu ?
,,Pentru unele firme oprirea platilor statului poate insemna faliment” .
Daca acele plati vin din imprumuturi ale ministerului de finante sint total de acord . Eu nu vreau ca ministerul de finante sa imprumute pe spinarea mea . In plus , multe dintre acele firme sint administrate in fapt de demnitari si functionari bugetari . Juridic ele figureaza pe numele sotiilor , copiilor , fratilor , cumnatilor , …. acelor demnitari si bugetari . Toate acele firme cotizeaza la partidul ,, care trebuie ” cu sume din platile facute de ceea ce numiti dumneavoastra ,,stat ” catre acele firme . Eu nu vreau sa platesc ratele la imprumuturile facute de ministerul de finante pentru ca firmele ordinare pomenite mai sus sa faca lucrari de mintuiala ( pe domeniul public ) pe sume imense . Imprumuturi pe care le platesc eu, copiii si nepotii mei .

De unde credeti ca ar trebui inceput?

🇷🇴 Estimated Breakdown of Romania’s Budget Deficit Drivers

Driver Estimated Contribution Key Factors

Public Sector Wages & Pensions ~30–40% Significant increases in public sector wages and pension recalculations have been major contributors to the deficit.
dbrs.morningstar.com

Social Transfers ~20–30% Generous social benefits and allowances, including child allowances and unemployment benefits, add substantial pressure on the budget.
dbrs.morningstar.com

Debt Servicing ~15–20% Rising interest payments on public debt consume a growing share of the budget.
dbrs.morningstar.com

Subsidies & Energy Support ~10–15% Subsidies for energy and other sectors increase expenditure, especially during crises.
dbrs.morningstar.com

Low Revenue Collection ~5–10% Tax evasion and underreporting reduce effective tax collection, limiting revenue.

Nu am date separate pentru pensii si salarii dar …
Public Sector Wages: In 2024, public sector wages increased by over 20%
EUalive
. This surge was a significant factor in the overall rise in public spending.

Public Pensions: Similarly, public pensions saw a rise of more than 30% in 2024
EUalive
. This increase contributed notably to the fiscal deficit.

Mie mi se pare total inacceptabil dar pt cei care au primit cresterile respective e ceva normal, ba chiar s-ar putea mai mult …

Cred ca e bine sa citim ce se intimpla in Franta si Marea Britanie, ca si pe noi ne paste o prabusire a increderii in stat (desi asta poate s-a intimplat deja, insa fara violenta stradala din cele doua tari).

https://cursdeguvernare.ro/raport-consiliul-fiscal-la-investitii-platile-nu-sunt-corelate-cu-importanta-sau-utilitatea-proiectelor-fonduri-multe-eficienta-slaba.html