Cu 36 de ani în urmă, comunismul se prabuşise în toate ţările est-europene. Mai scrâşnit la început în Germania, cu un mort în urma manifestaţiilor din Cehoslovacia (care până la urmă s-a dovedit a fi doar butaforie), în linişte deplină în Bulgaria. În toate, mai putin România, unde Ceauşescu voia să păstreze puterea cu absolut orice preţ. Aşa că, atunci când au început manifestaţii paşnice în Timişoara, în decembrie, a scos armata pe străzi şi a asasinat zeci de manifestanţi. Amploarea asasinatelor a fost cu mult mai gravă în Bucureşti, după mitingul prin care el voia să îşi consolideze puterea, dar unde s-a strigat nu ce voia el, “Ceauşescu şi poporul”, ci “asasinul de copii”. Dacă ar fi putut, ar fi asasinat de 10 sau de 100 de ori mai mulţi oameni, doar să păstreze el puterea. Nu a putut. Iar când a fugit cu elicopterul de pe acoperişul Comitetului Central, sutele de mii de oameni care manifestau în centrul capitalei au cântat: “O-le-O-le-O-le, Ceauşescu nu mai e”. Un moment astral al unei naţiuni pe care un criminal analfabet aproape că reuşise să o îngenuncheze, dar care s-a ridicat, împinsă înainte de tinerii care şi-au dat viaţa strigând “vom muri şi vom fi liberi”.
Îmi amintesc, până la amănunt, ziua mitingului organizat de criminal, noaptea de teroare din Piaţa Universităţii, venirea sutelor de mii de oameni, să ceară socoteală pentru crime, porniţi de la toate marile întreprinderi socialiste, retragerea armatei la ordinul generalului Milea, fuga şobolanilor din Comitetul Central.
Iată însă că un sondaj organizat de curând îl scoate pe cel mai odios criminal care a condus această ţară drept pe un conducător bun, iar ţara era bine sub conducerea lui. Cum am putut ajunge la aşa ceva? Şi cum putem scăpa din această capcană teribilă?
1. Doar claxonul…
Unul dintre bancurile amare ale vremii spunea că, la un moment dat, maşina comunismului s-a oprit şi nu a mai vrut să pornească. Nimeni nu reuşea să îi dea de cap, până când a venit unul care a spus: “nu are cum să pornească; toată energia este dirijată spre claxon”. Şi chiar aşa stăteau lucurile. Economia, condusă după principii fanteziste, doar de ordin ideologic, fără vreo legătură cu nevoile oamenilor, intrase în colapsul final – nu doar la noi, ci în toate ţările europene care trecuseră prin aceasta experienţă nefericită, adusă de tancurile sovietice; penurie – atât putea oferi regimul comunist; producţia de orice era mai puţină şi incomparabil mai proastă decât în ţările occidentale, iar asta pentru că, pur şi simplu, “proprietatea tuturor”, cum zicea regimul, însemna de fapt proprietatea nimănui. Nu exista vreun interes de a munci mai bine, mai creativ, iar satisfacerea nevoilor de consum era ultima grijă a regimului.
Nu era cu mult mai bine în celelalte ţări “fraţeşti” din Europa, dar dezastrul social era mai puţin pronunţat decât în România. Nu e vorbă, peste tot a cumpăra un autoturism (şi ăla, vai de mama lui, în toate ţările comuniste) însemna a plăti banii azi şi a primi maşina peste 5 ani sau mai mult. Totuşi, în Cehoslovacia, Polonia, Ungaria nevoile de bază ale populaţiei erau, de bine de rău, satisfăcute; în România, obsesia patologică de a achita integral datoria externă a dus nu doar la distrugerea sistematică a capacităţii de a produce în ţară, atâta cât era ea, dar şi la sacrificarea nivelului de trai, la revenirea la cartele de alimente, cu mult mai rău decât în anii de război.
Aceasta era realitatea. Claxonul, însă, nu avea nicio treabă cu ea. După regulile de propagandă ale naziştilor, comuniştii vorbeau neîncetat despre o realitate care nu era decât în imaginaţia propagandiştilor. Se vorbea despre performanţele economiei în “societatea socialistă multilateral dezvoltată” – când România era pe penultimul loc în Europa la PIB pe locuitor. Bulgaria ne depăşise, iar noi aveam antene ca să prindem televiziunea bulgară, unde copiii mai vedeau desene animate, iar noi puteam vedea meciuri de fotbal internaţional, care disparuseră cu totul la noi. Televiziunea naţională mai avea două ore de emisie zilnică, dedicate până la sufocare conducătorului iubit şi “realizărilor” minunate ale clasei muncitoare.
Propaganda deşănţată a vremii nu avea cum să “prindă” la oameni. Când stăteai câte o jumătate de oră în staţia de autobuz ca să ajungi la lucru, agăţat pe scară, apoi la plecare mergeai la vreo coadă, doar-doar s-o “băga” ceva de mâncare sau, cine ştie, hârtie igienică, după care stăteai îngheţat în apartamentele igrasioase, unde nu mai curgea apă caldă, iar gazele pâlpâiau doar după miezul nopţii, era practic imposibil să înghiţi minciunile sfruntate ale regimului. Cel mult, apăreau tot mai multe bancuri despre distanţa dintre propagandă şi realitate. Cum era, de exemplu, cel în care Bulă se urcă în taxi şi cere şoferului să îl ducă în principiu. Unde? Întreabă şoferul nedumerit. “păi, în principiu, că acolo avem de toate”. Sau cel cu bătrânul care merge la alimentara şi întreabă: aveţi şuncă de Praga? Dar muşchi ţigănesc? Salam de Sibiu? “Nu, domnule, dar aveţi o memorie impresionantă”.
2. “Dar am plătit datoria externă”
Nici cei mai neruşinaţi propagandişti nu puteau să nu admită că “existau şi neajunsuri”. Dar toate erau puse pe seama unui obiectiv naţional înălţător: plata datoriei externe. Şi decerebraţii care azi laudă regimul comunist tot de această măreaţă realizare se leagă: am plătit datoria externă! Hai să vedem cum stau de fapt lucrurile:
Când Ceauşescu s-a instalat la cârma ţării, în 1965, România nu avea nicio datorie externă şi terminase de plătit despăgubirile de război în favoarea URSS. Dar noul conducător a vrut accelerarea creşterii economice, industrializarea şi urbanizarea. Obiective demne de laudă, dar ducerea lor în practică a însemnat un dezastru total, din toate punctele de vedere. Astfel, urbanizarea a însemnat distrugerea unor zone rurale şi strămutarea în oraşe a unei populaţii care nu avea de ales. Industrializarea s-a făcut fără vreo legătură nici cu resursele disponibile, nici cu nevoile de consum, interne şi externe, ci doar plecând de la obiective ideologice.
Astfel, una dintre ţintele favorite era atingerea unei producţii de o tonă de oţel pe cap de locuitor, adică vreo 23 milioane de tone anual. Nu am ajuns vreodată acolo, aşa că fericirea care ne-ar fi cuprins când am fi produs o tonă de oţel pentru fiecare locuitor a rămas doar un vis neîmplinit. Doar că, oricât oţel produceam, o făceam cu spatele la nevoile simple pentru piaţă. Iată, spre exemplu, şinele de cale ferată presupuneau o tehnologie specială, chiar dacă nici pe departe inaccesibilă; dar România nu a ajuns să le producă, deşi exista o piaţă internă certă. Al doilea exemplu sunt buteliile de aragaz, adică simple recipiente pentru gaz metan, care ar fi costat maximum 200 de lei. Dar ele nu existau decât pe piaţa neagră, unde costau 2-3000 de lei. Aici nu era vorba despre o problemă tehnică, ci doar de simplul dispreţ al regimului pentru cetăţeni, de aplicarea în practică a obiectivului stalinist, nedeclarat, de a-i lăsa pe oameni să îndure mizerii de tot felul, ca să nu mai aibă vreme să critice regimul falimentar.
În schimb, regimul a construit 4 combinate de utilaj greu! Patru! Dacă tot continentul european ar fi fost distrus de un cataclism, noi am fi putut produce tot utilajul greu necesar. Doar că, vai, nu s-a întâmplat vreun cataclism, iar cele 4 combinate nu prea aveau pentru cine produce. Sau, altfel spus, ţara s-a îndatorat din greu, pentru a dezvolta industrii care nu aveau pentru cine produce. Iar când a venit vorba să plătim înapoi banii împrumutaţi, tot la produsele “tradiţionale” ne-am întors: cereale, carne, lactate…
Ar mai fi de adăugat că nu doar dispreţul pentru legile economiei a caracterizat “dezvoltarea”, ci şi cel pentru vieţile oamenilor. Industriile pe care s-a bazat regimul au fost ultra-poluante, au distrus întregul areal unde se introduceau: la Baia Mare, extragerea şi prelucrarea plumbului a avut efecte catastrofale pentru sănătatea populaţiei; la Slatina, mii de hectare de teren fertil erau compromise de prelucrearea aluminei; la Copşa Mică negrul de fum îmbrăca într-un giulgiu toată zona adiacentă; la Comarnic praful de ciment distrugea şi natura, şi plămânii locuitorilor zonei. Iar asta pentru că toate produsele date ca exemplu ar fi necesitat filtre speciale – pe care regimul nu le cumpăra, ar fi costat cam mult, iar viaţa oamenilor era gratis.
Chiar în puţinele cazuri în care investiţia ar fi putut reprezenta o dezvoltare într-o ramură de vârf, nu doar în industrii energofage, poluante şi cu valoare adăugată mică, rezultatul a fost departe de mulţumitor economic. Îmi vine in minte cumpărarea din Regatul Unit a licenţei pentru a fabrica avioane BAC 1-11. Teoretic, trebuia să producem 97 de unităţi, caz în care ar fi fost o investiţie eficientă. Doar că aceste avioane depăşeau cu mult normele de poluare fonică ce tocmai intrau în vigoare în Europa, aşa că nu a vrut nicio companie să cumpere avioanele româneşti. Am reuşit să fabricăm 11 bucăţi, din cele 97 planificate. Cam atâta era putirinţa economiei planificate centralizat.
Nu mai continui, lucrurile sunt clare: “marea industrializare” s-a făcut cu preţul unei îndatorări insuportabile, în dispreţul oricărei reguli economice sau ecologice, fără a putea vreodată recupera investiţia. Iar noi am plătit cu suferinţe grele o îndatorare degeaba!
Dar propaganda nu avea vreo problemă cu realitatea cruntă: îi dădea înainte cu minunatele realizări, cu poporul care construia entuziast cea mai umană dintre oranduiri. Este absurd şi pentru mine greu de admis cum, azi, avem o majoritate a respondenţilor la un sondaj care chiar cred, peste decenii, minciunile sfruntate ale ideologiei colectiviste, pe care le luam în râs când regimul le impunea.
3. Deceniul pierdut
România a fost tot timpul în coada plutonului ţărilor comuniste europene. Doar că politica total imbecilă şi falimentară a clicii lui Ceauşescu a adâncit prăpastia şi a mărit costul revenirii la o economie normală. La căderea regimului comunist, opinia generală era că, gata, am scăpat de el şi de nevastă-sa, de mâine va curge lapte şi miere pe străzi. Percepţia era că am câştigat un război contra comunismului, realitatea era că noi eram de fapt în tabăra care pierduse lupta contra economiei capitaliste. Nu aveam de plătit despăgubiri de război, ca după 1945, dar economia era atât de distrusă, că nici cele mai înţelepte politici, dacă ar fi fost imediat aplicate, nu ar fi putut rezolva în scurt timp problemele cu care ne confruntam. Iar ele ţineau nu doar de o economie total ineficientă, incapabilă să producă pentru piaţă, ci şi de o societate abrutizată de 45 de ani de totalitarism, care dezvoltase doar un primitiv instinct de supravieţuire. “Noi muncim, nu gândim”, sloganul inept al vremii, reprezenta nu doar o parte a populaţiei rămasă cu faţa la trecut, nu la viitor, ci o tară socială foarte greu de surmontat.
Iar politicile care au urmat au fost foarte, foarte departe de a grăbi trecerea de la comunism la capitalism şi la o societate pluralistă. Mineriadele au scos ţara complet de sub radarul investitorilor, pentru mai mulţi ani şi, oricum, sloganul “nu ne vindem ţara” era o politică ce avea mulţi adepţi. Reforma cu încetinitorul, decisă de noua conducere (FSN, devenită PDSR şi mult mai târziu PSD) a avut două urmări importante: (i) inflaţia cu 3 cifre anual, care s-a perpetuat mulţi ani, a întârziat restructurarea şi a prelungit nepermis tranziţia; (ii) polarizarea brutală a populatiei, adică exact inversul sloganelor pe care şi în ziua de azi o stângă de caviar le mestecă într-una.
Părerea mea este că linia a doua a partidului comunist şi a securităţii, al cărei purtător de drapel a fost Ion Iliescu, s-a regrupat rapid în 1990 şi a urmărit să păstreze puterea politică şi economică pe termen nedefinit. În parte, a reuşit, chiar dacă, încet-încet, forţele economiei de piaţă s-au insinuat tot mai adânc în societate şi au împins-o înainte.
Conform statisticilor ONU, PIB-ul României era în 1990 de 37 miliarde de dolari; zece ani mai târziu eram fix la aceeaşi valoare nominală – dovada unui semi-eşec în tranziţia de la comunism la capitalism. Şi spun doar semi-eşec, pentru că, mai ales în ultimii ani ai decadei, mecanismele economiei de piaţă au început să funcţioneze, iar cele mai dramatice pietre de moară lăsate moştenire de “epoca de aur” fuseseră dizolvate. Ca urmare, trecerea în noul mileniu a coincis şi cu intrarea României pe o pantă puternic ascendentă, favorizată şi de slabiciunea Rusiei, dar cu rolul decisiv revenind integrării în NATO şi în Uniunea Europeană, care a dus la atragerea de resurse externe de mare amploare şi a grăbit o tot mai pronunţată integrare politico-economică şi socială.
4“Azi nu mai producem nimic”
Sunt absolut şocat să observ acribia cu care sunt propagate cele mai sfruntate minciuni, atât despre minunata economie socialistă, cât şi despre cât de tare ar fi decăzut această economie, azi. Realitatea nu contează, absolut deloc. Repetarea la nesfârşit a unor aberaţii fără vreo noimă pare să aibă câştig de cauză pentru o parte semnificativă a opiniei publice. Nu vreau să fac un inventar al acestora, ar fi şi greu. Iată doar două exemple relevante.
Citeam zilele acestea o postare pe social media despre fantastica uzină de tractoare de la Braşov, mândrie şi emblemă a industriei socialiste. De fapt, şi aceasta, ca şi cele mai multe mari împliniri ale vremii, erau după acelaşi tipic: tehnologii de fabricaţie depăşite, cu productivitatea muncii incredibil de mică; peste 10000 de bieţi muncitori abia dacă produceau acelaşi număr de tractoare cât o fabrică din occident cu 100 de oameni, care supraveghează producţia automatizată; produsele obţinute erau de o fiabilitate execrabilă, pentru că nici piesele, nici modelele fabricate, de nivelul anilor 1950, nu se ridicau la un standard cât de cât acceptabil. De aceea, nu aveai cum să vezi un singur tractor românesc în vreo ţară din occident; ele erau date pe mai nimic, în ţări precum Irak sau Libia, cu credite pe termen lung, niciodată plătite.
Culmea este că tocmai nivelul exporturilor este unul din “caii de bătaie” ai propagandei deşănţate pro-comuniste, deşi aici situaţia era dintre cele mai teribile. Tot citesc despre exporturile româneşti, care erau de 10 miliarde de dolari anual. Nu e vorba, nici 10 miliarde de dolari nu ar fi rupt inima târgului. Doar că nici măcar cifra asta nu era reală. Cele mai mari exporturi în valută convertibilă ale României au fost de 6,5 miliarde de dolari, în 1988, diferenţa până la 10 miliarde fiind de fapt exporturi în ruble convertibile către “ţările frăţesti” din CAER, adică produse jalnice, care nu ar fi putut fi exportate în veci în ţări dezvoltate. Din cele 6,5 miliarde de dolari, 800 milioane erau doar exporturi de produse agricole! Înfometarea sistematică a populaţiei, revenirea la cartelarea produselor alimentare de bază (care nici aşa nu puteau fi asigurate!) aducea doar o sumă infernal de mică, cu care erau plătite datoriile făcute în numele unei dezvoltări fantasmagorice.
Tot la fel de mare este prăpastia dintre realitate şi propagandă, dar în sensul opus, în legătură cu economia României de azi. “Nu mai producem nici măcar scobitori” – susţin, în totalul dispreţ al realitătii, detractorii noştri interni, inspiraţi de Moscova. Iar asta, în condiţiile în care PIB a ajuns, în 2024, potrivit Bancii Mondiale, la 383 miliarde de dolari! Două dintre cele mai vândute în Europa 10 modele de autoturisme sunt fabricate de Dacia! Doar exporturile de IT&C sunt cu mult mai mari decât toate exporturile României dinainte de 1989. Despre ce vorbim aici?
5 Duşmanul: democraţia capitalistă!
“Multe forme de guvernare au fost încercate și vor fi încercate în această lume a păcatului și a necazurilor. Nimeni nu pretinde că democrația este perfectă sau atotînțeleaptă. Într-adevăr, s-a spus că democrația este cea mai rea formă de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte forme care au fost încercate din când în când…” Am preluat in extenso ceea ce spunea Winston Churchill în 1947 (cel care a pierdut alegerile, după ce câştigase războiul!) pentru că este chiar un adevăr. Democraţia nu este o formă de organizare a societătii perfectă; ea poate da rateuri (cel mai grav a fost ascensiunea la putere a naziştilor în Germania). Dar nu a putut fi inventat ceva mai bun. Şi nu cred că va fi.
Comunismul nu doar că nu a fost mai bun, nicăieri pe această planetă, dar, după ce a promis luna de pe cer, a adus cea mai groaznică oprimare a oamenilor, încălcarea oricăror drepturi şi libertăţi, pe lângă mizeria economică pe care orânduirea a livrat-o oriunde a fost încercată. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la noi. Mai mult decât în cele mai multe dintre celelalte ţări “frăţeşti” din Europa, tocmai din cauză că la noi orânduirea a încercat să elimine orice formă de libertate, inclusiv economică, ceea ce a arătat, o dată mai mult, că, pe măsură ce libertatea este suprimată, situaţia se înrăutăteşte.
Paradoxul este însă că, deşi situaţia socială şi economică era dezastruoasă, românii au înghiţit, până în ziua de azi, o aversiune faţă de orânduirea capitalistă – singura în care se poate manifesta democraţia şi singura care poate aduce bunăstarea. Sunt gata să înţeleg că, în 1990, sloganuri ca “vin moşierii” puteau să amintească spaime atavice şi să dirijeze votul împotriva partidelor “istorice”. Dar au trecut aproape 40 de ani de atunci. Dezvoltarea capitalistă a ţării a adus multă bunăstare, chiar dacă s-au adâncit şi inegalităţile din societate. Cauza acestei adânciri nu este însă capitalismul, ci, dimpotrivă, siluirea legilor economiei de piaţă, pentru a favoriza grupuri de interese care extrag rente, colosal de mari, pe spinarea restului societăţii. Dar, şi aşa, se poate vedea cu ochiul liber că proprietatea de stat aduce ineficienţă, jefuirea banului public, iar industriile de stat sunt nu doar ineficiente, ci de-a dreptul bariere în dezvoltarea sănătoasă a ţării. Ele sunt cel mai bun loc pentru extragerea de rente, sub toate formele imaginabile, de la recompensarea şederii câteva ore pe lună într-un consiliu de administraţie cu sume de câteva ori mai mari decât venitul mediu lunar din economie, până la contracte păguboase pentru întreprindere şi angajări de nepoate, veri, fini ai celor din fruntea bucatelor.
Degeaba! Societatea este tot mai schizofrenică. De câte ori se vorbeşte despre privatizarea sau închiderea întreprinderilor de stat, parcă ne trezim iar în 1990: “vin moşierii!” La fel, ideea dezvoltării mai accentuate a sistemului privat de sănătate este, şi ea, respinsă de plano; dar asta nu înseamnă că, toţi cei care au posibilitatea, nu dau fuga la Istanbul sau la Viena pentru tratamente în clinici, ce să vezi, private toate! Este blestemul unei societăţi care a fost batjocorită 45 de ani de comunism, dar şi azi este îngrozită tot de capitalism.
6 Întrebări grele, fără răspuns, deocamdată
Multă vreme am privit cu detaşare, chiar un pic amuzat, propaganda mizerabilă anti-capitalistă. Am aşteptat ca rezultatele palpabile din societate să ducă la stingerea, fie şi treptată, a energiei acesteia. Doar că urmările ei sunt de-a dreptul devastatoare. În plan politic, avansul unor forţe care, efectiv, luptă pentru distrugerea rezultatelor din prezent este deconcertant. Îmi dau seama că un rol deloc neglijabil l-a jucat Rusia, care a pornit un război hibrid împotriva civilizaţiei occidentale. România nu este decât o ţintă intermediară. Lovind-o, Rusia urmăreşte de fapt destabilizarea Uniunii Europene şi slăbirea ajutorului pentru Ucraina. Dar ţara noastră a fost aleasă şi din cauza slăbiciunii mecanismului de auto-apărare împotriva ingerinţelor maligne. Iar aici este problema căreia ar trebui ca societatea noastră să îi găsească un răspuns. Întrucât este tot mai clar, cu fiecare zi care trece, că statul român este deosebit de vulnerabil.
În mod evident, forţele politice anti-europene sunt foarte răspândite. Da, Tik Tok şi altele asemenea au coagulat cu maximum de succes gruparea cea mai vulnerabilă la propaganda ostilă. Dar la acest succes au contribuit, într-o măsură îngrijorătoare, segmente din societate care ar fi trebuit şi ar fi putut să contracareze tot circul. Nu numai că nu au făcut-o, dar par aliniate să continue o mişcare al cărui sfârşit ar putea fi chiar degradarea dramatică a României post-comuniste.
Iată, pe lângă Tik Tok şi alte media sociale, care acţionează deschis împotriva statului român, avem posturi de televiziune care dezinformează cu o neruşinare dincolo de orice limită. Ce face CNA? Nimic. Se întâmplă ca aceleaşi posturi să aibă datorii uriaşe la stat. Ce face ANAF? Tot nimic. De ce?
Nu cred să fie altă ţară europeană în care să existe ore de “religie” în toţi cei 12 ani de educaţie obligatorie (chiar dacă aceste ore nu sunt obligatorii). Asta arată că biserica ortodoxă are o poziţie absolut de invidiat, mai mult decât neobişnuită într-un stat laic. Asta ar trebui să atragă o responsabilitate şi un sentiment civic cu mult mai ridicate decât la cetăţeanul “mediu”. Or, ce face onor biserica ortodoxă? Grămezi întregi de preoţi sunt implicaţi politic de partea partidelor ce se auto-intitulează “suveraniste” – încălcându-şi nu doar statutul moral, ci şi obligaţiile legale. Ce face ierarhia BOR? Nimic.
Lideri ai aceloraşi partide se fac vinovaţi de gesturi politice la limita infracţionalităţii, dacă nu cumva au trecut de ea. Ce fac autorităţile statului? Nimic.
7 În loc de concluzii
Situaţia României este dincolo de paradoxală. Pe de o parte, creşterea economică din ultimul sfert de secol este fabuloasă. Salariul mediu net, care în anul 2000 abia ajungea la 100 de euro lunar, acum este pe la 1100 de euro lunar. Speranţa medie de viaţă, care în 1990 era de 69,5 ani, a ajuns în prezent la peste 76 de ani; tot destul de departe de media ţărilor UE, dar într-o ameliorare extrem de importantă. Toţi indicatorii nivelului de trai se apropie de nivelul mediu european, am ajuns la aproape 80% din acesta, după ce am depăşit Ungaria şi ne apropiem de Polonia.
Pe de altă parte, există o stare de maximă încordare în societate, nemulţumirile se acumulează, iar situaţia politică şi economică este mai tulbure decât oricând în ultimile două decenii. Politic, s-a adunat, de bine de rău, o majoritate intitulată “pro-europeană”, primul ministru este clar orientat să aplice un program care să reformeze din temelii societatea, să îi permită depaşirea gravelor probleme economice care o şubrezesc – dar aplicarea măsurilor, absolut necesare, trece prin ciuntirea unor privilegii, pe cât de imorale şi nejustificate, pe atât de feroce apărate de cei care le primesc. Discuţia veşnică este despre cine anume să plătească preţul reformei. Pentru cei care se înfruptă în prezent din caviar plătit de alţii este inacceptabil ca, de mâine, să li se micşoreze puţin porţia. Iar majoritatea parlamentară nu pare chiar unanim de acord să facă ceea ce trebuie oricum făcut.
Pentru că ar fi bine ca cei care visează la o cale mai puţin radicală de ieşire din criză (a se citi: o cale prin care “noi” să ne păstrăm privilegiile) să se trezească la realitate. Deficitul bugetar uriaş şi nivelul plăţilor curente pentru datoria externă necesită mari intrări de capital. Căderea actualului guvern ar întrerupe imediat influxurile financiare şi ar atrage masive ieşiri de capital. Producţia s-ar prăbuşi, şomajul ar exploda, cursul leului ar lua-o pe tobogan. O boare de parfum al urmărilor am văzut-o în cele 3 zile, cât cursul s-a depreciat cu 3 procente, cu toate eforturile BNR de a stopa procesul.
Aşa că blocarea reformelor, cu sau fără alegeri anticipate, ar aduce un dezastru economic greu de imaginat în ziua de azi. Cei care speră la o asemenea evoluţie probabil că nu înţeleg ce ar urma. Sau poate, de fapt, înţeleg şi exact asta îşi doresc?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
E greu de inteles cum cineva ar putea sa-l adore pe Ceausescu. Poate ici colo ar fi facut si cite ceva binisor, dar pe total a fost o catastrofa.
Dar faptul ca Ceausescu a fost cum a fost nu-nseamna ca acum ar trebui laudati cei actuali. „Marile” realizari actuale s-au facut pe baza unei indatoriri fara precedent, s-a facut prin izgonirea a 5 milioane de romani, care, iote domne ce chestie, se pare ca nu sunt multumiti cu imensul salariu mediu si cu cresterea PIB si merg sa recolteze capsuni.
Ceausescu a vrut sa faca o reforma idioata si a fost impuscat, nu stiu in ce masura actuala reforma ar fi mai inteligenta? Stie cineva daca actualul guvern face ce trebuie? Pe ce se bazeaza? Oare marirea taxelor e drumul cel bun? Am auzit ca unii fac pe dos, miscoreaza taxele pt a incuraja investitorii si intreprinzatorii!
”creşterea economică din ultimul sfert de secol este fabuloasă. Salariul mediu net, care în anul 2000 abia ajungea la 100 de euro lunar, acum este pe la 1100 de euro lunar. Speranţa medie de viaţă, care în 1990 era de 69,5 ani, a ajuns în prezent la peste 76 de ani; ”
90% din populația României NU trăiește în București. Toate orășelele de 10 -15.000 de locuitori au venituri la nivelul a 25% din cele din București, dar oamenii din acele orășele sunt niște nerecunoscători și nu vor să înțeleagă că e normal ca bucureștenii să meargă cu metroul la jumătate de preț.
Soluția asta cu ”mai mult claxon” n-o să păcălească lumea nici acum, la fel cum nu o păcălea nici pe vremea lui Ceaușescu. Bucureștiul își exportă inflația în toată țara, ăsta e elefantul din încăpere. Toate blestemățiile și toate șmenurile puse la cale în București sunt suportate de oamenii simpli din toată țara.
Acea medie e nationala..du de Bucuresti!
Da, acea medie națională e formată din bogăția stridentă din București și sărăcia încă și mai stridentă din restul țării. Care parte n-ai înțeles-o?
Dacă vrei să vezi cum trăiește România reală, caută pe YT ”cabview Ilva Mică”, de exemplu. Ai să vezi cum arată satele prin care trece trenul, pe o linie simplă, la fel ca în urmă cu 40 de ani. Ai să vezi cum trenul Timișoara – Iași îl așteaptă pe cel Galați – Cluj, fiindcă nu încap amândouă pe o singură linie. Ai mers vreodată cu trenul de la Timișoara la Iași sau de la Galați la Cluj? Există oameni care merg cu trenurile acelea. Fiindcă nu își permit mai mult de-atât. În timp ce judecătorii tăi pensionari din București au 6.000 de euro pensie și li se pare normală. Oamenii aceia din Ilva Mică nu au pensii de 6.000 de euro și nici judecătorii de-acolo nu au pensii de 6.000 de euro.
In Romania existau la referendum 52 de orase si municipii care au intre 10.000 si 15.000 locuitori, cu aprox. 600.000 de locuitori in total. Ce le face mai relevante decat Bucurestiul?
Si poate ne-am uitat la filme diferite, dar in „TRAIN DRIVER`S View 🚊 Ilva Mică-Larion-Vatra Dornei 🚊 LEMA & Freight Train” de acum 3 ani eu am vazut o multime de case noi sau in constructie, un procent semnificativ mai mari decat gara satului. Sigur ca exista si oameni saraci, care merg in continuare cu personalul, dar sunt foarte putini: CFR a avut 70 de milioane de calatorii in 2024, echivalent cu vreo 300.000 de navetisti.
PS: Ilva Mica nu are judecatorie, dar primarul, dintr-un un salariu modic (82.000 lei/an + 26.000 lei/an sotia, in ultima declaratie de avere), a reusit sa-si construiasca o casa de 312 mp si sa mai cumpere una de 192 mp. Mai in gluma, mai in serios, de ce nu ar merita si un judecator sa-si permita 500 mp de locuinta in localitatea in care lucreaza?
Pentru binele acestui popor ar trebui ca de trecut/istorie să se ocupe istoricii, iar societatea și elitele să se ocupe de prezent și mai ales de Viitor. Fiindcă imperativul României de azi este: CE VREM SĂ FACEM ÎN VIITOR?
Răspunsul ar fi că trebuie o REFORMĂ SOCIALĂ care să ducă de la o dezvoltare CANTITATIVĂ la o dezvoltare CALITATIVĂ. Ușor de zis, greu de făcut, mai ales când elitele-TOATE!- habar n-au ce vor. Așteaptă totul din străinătate, de la CE, OECD, agențiile de rating, etc.
Trebuie să ne trezim din ” somnul cel de moarte” că altfel dispărem din Istoria Lumii…
Hmmm… Uitându-mă în jur, îmi pare mie că această „creștere economică fabuloasă” a României s-a făcut pe datorie și pe deficit comercial. Aflu, astăzi, că trebuie să strâng cureaua, fiindcă guvernanții post-decembriști au dat-o în bară, deși mie mi-au tot spus că ce bine-mi este și că totul e sub control. Pe situația asta se cațără niște personaje cel puțin dubioase, care promit că au în mânecă soluții magice care ne scot din hândel fără niciun efort din partea noastră. Iar „pelicanii” ce înghit pe nemestecate ceea ce li se servește în Social Media (adică aproximativ 50% din populație – ce coincidență, e cam exact proporția de analfabeți funcțional creați de învățământul românesc) se uită în gura acestor personaje „mesianice” și-i privesc ca pe salvatori ai națiunii.
În peste 35 de ani, eu nu știu să fi fost judecat, vreodată, un cetățean român pentru trădare. Dar, uitându-mă în jur, văd o grămadă de candidați la titlul de trădător de țară. Și, pentru mine, ca simplu cetățean, este un indiciu relevant despre cum funcționează justiția și serviciile de informații și despre nivelul clasei politice din România. Noroc că n-am conturi de Social Media, că te pomenești că m-aș face „suveranist”, din atâtea frustrări!… 😊
omul de rand (si nu numai), inca mai face calcule financiare in lei vechi, la vreo doua decenii dupa denominare;
Si eu sunt foarte deranjat de aceasta incapatanare de a folosi in exprimare..vechea moneda..e deja absurd..prostesc si poricum foarte invurcatoare treaba..daca vorbesti cu un strain..care nu stie ce se vorbeste!
Excelent articol, felicitari ! Si cine are urechi de auzit, sa auda !
Un articol foarte bun. Poate mici amanunte sau puncte de vedere diferite.
Problema este ca articolul este citit doar de cativa oameni. ma rog, cateva sute/ mii. Tik-Tok e urmarit de milioane.
Totusi, exista o problema in care va contrazic: proprietatea comuna poate fi pozitiva. Si ma refer la societatile pe actiuni. Cresterea spectaculoasa a Occidentului se datoreaza societatilor pe actiuni, tranzactionate la bursa, Exista demult, dar au explodat dupa ww2.
Ori in Romania nu exista asa ceva. Sau exista atit de putine firme pe actiuni, ca nu merita sa vorbim de ele.
Mai mult: Iliescu a returnat banii oamenilor opriti de Ceausescu (maxim 10.000 lei/persoana) pentru a declara muncitorii si functionarii intreprinderilor drept actionari. A fost o masura, spre finele domniei. Bine, el urmarea doar banii. Dar ideea era buna, daca se aplica corect. In alte tari functiona. De asemenea, cuponiada a fost prost conceputa si aplicata. A permis invartitilor sa achizitioneze cupoane/actiuni pe nimic. Si a blocat cetatenii corecti sa cumpere.vinda la preturi corecte. In plus, CAP-urile si fermele intercooperatiste au fost jefuite la propriu. Puteau fi transformate in societati pe actiuni.
Nu avem nici o lege/legi corecta pentru functionarea socitatilor pe actiuni. Ceea ce permite delapidarea din interior, fara ca faptasul sa poata fi pedepsit. (Chiar din start: in Occident, o societate pe actiuni este societatea cu minim 2 actionari; la noi se cere 5!)
Vedeti cate firme puternice din Occident sunt pe actiuni listate la bursa si cate au un singur proprietar. Pe urma mai vorbim.
Intre timp, si romanii au inceput sa adune ceva bani. Daca nu au unde sa-i plaseze, se orienteaza doar spre apartamente. Singurul loc unde pot plasa banii, fara riscuri si batai de cap. Sau cumpararea de aur. Practic, economia noastra e vaduvita de aportul de capital marunt, autohton, care poate ridica fabrici si sectoare intregi economice. Si nimeni nu observa uriasa carenta. Avem bani in tara, dar depindem de investitiile straine! Nu sunt impotriva lor. Dar cand pot sa ma descurc cu banii mei, de ce sa iau imprumuturi cu dobinzi ridicate?
Investitiile straine sunt necesare cand aduc tehnologie noua, performanta. Nu sa ne cumpere cladiri intregi, mine de sare, terenuri (daca nu li se dau cadou) etc. Si noi tinem capitalul nostru pe tusa. Nu mai vorbesc de exploatarea zacamintelor de petrol, gaze… sau a lemnului. ETC.
Poate ca reforma care vrea sa inceapa va aduce si noi legi in domeniul firmelor pe actiuni. Si poate ca va privatiza toate firmele de stat ce nu isi platesc datoriile sau nu aduc nici un profit, cu datorii etc. Si poate ca se vor putea ridica societati pe actiuni (cu capital romanesc) pentru construirea si exploatarea autotrazilor, cailor ferate, porturilor si aeroporturilor.
Pina atunci, poate ca oamenii bogati din Romania, vor indrazni sa deschida si banci romanesti, caci dintotdeauna si pentru totdeauna, comertul cu bani este si va fi cel mai rentabil comert. BNR ar trebui sa explice asta timpiteilor cu bani! (Ca Dumnezeu asta, da bani doar la timpitei si invirtiti.)
In ce priveste restul articolului, nu fiti necajit: „bunele” obiceiuri ale propagandei comuniste sunt continuate de 2-3 posturi tv actuale. Le stiti; nu stiu cum sunt lasate sa fuctioneze, daca mint si manipuleaza pe fata.
In ce periveste bancurile cu nivelul de trai: „Care este asemanarea intre nivelul de trai si un avion? Cu cat urca mai sus, cu atit se vad mai putin.”
Si cum ar fi transformat CAP-urile avand teren furat de la proprietari (nenumarati mici proprietari) in societati pe actiuni? Nu trebuia returnat pamantul proprietarilor? Sau e bine „sa ia de la altii” si sa ne dea noua?
Asa cum s-au dat terenurile, puteau sa dea actiuni; existau documentele intrarii in colhozuri; pamint, animale, utilaje.
Daca se voia, se putea.
Dar nu s-a vrut.
Actiunile libere la comercializare, prin acte notariale.
Este clar ca in Romania este o rezistenta psihica acerba impotriva societatilor pe actiuni.
Comunistii nu vor, pentru ca „Mica proprietate aduce zi de zi si ceas de ceas in proportie de masa structuri capitaliste”; noii invirtiti -ce-si zic capitalisti si democrati- urasc aceste forme, pentru ca nu mai pot ei manipula paminturile si productiile.
Una e sa vina 100 de producatori in sat cu cateva tone fiecare; si alta e sa vina o societate pe actiuni cu citeva trenuri . Sau animale etc. Nu mai vorbim de noii arendasi….
Si azi, daca veti vedea cum se organizeaza micii proprietari/producatori agricoli din UE, veti vedea ca exista cooperative in fiecare sat, aproape. Oamenii isi lucreaza pamintul (livezi, vii, gradini, cultura mare) dar duc recolta la coperativa, care prelucreaza si vinde pe piata. Dar la noi, apar samsarii care cumpara pe nimic productia taranilor independeti si vand la suprapret in piete. Oare cine incurajeaza situatia asta? Si cum?
Teren agricol, ape curgătoare, bogățiile subsolului (astea naționalizate deja de brătieni)
Din tara capitalismului par excellence, SUA, presedintele Trump ne propune un nou model, taxarea exporturilor:) Cum ajuta asta companiile americane poate ne explica un economist, ca de la Trump putine sanse.
duomnu cititor critic, ma temca orice explicatie ti s-ar pferi ar depasi puterile matale dr intelegere, cum.spune poetul, esti nebun de le- ntelegi.
De sltfel la ce ti-ar folosi sa le-ntelegi, ai actiuni la firmele americane, nu-ti plac, vinde-le.
Nu de putine ori lucrurile sunt mai complicate decit naivitatea unor cititori
Ca de obicei sinteti pe dinafara. Nu aveti deloc idee de bursa americana si daca lumea pierde sau cistiga in momentul de fata. Nu va dati cu parerea de lucruri pe care nu le intelegeti.
https://finance.yahoo.com/news/us-deficit-grows-291-billion-180509076.html
La bursa cistiga intotdeauna detinatorii ei . Toti ceilalti sint carne de tun .
Tocmai ce am avut o polemica de curând cu o persoana care prefera comunismul pentru ca “mâncarea era naturala si se mânca mai bine”. Afirmația asta e o alta marota a nostalgicilor, complet falsa.
In primul rând, atunci, ca si acum, daca vrei mâncare organica, poti sa o ai. Însă nu era meritul statului comunist ca țăranii isi creșteau animalele organic. Ba o făceau împotriva statului care venise cu teorii fanteziste ca “alimentația rațională” ca sa justifice lipsa de alimente din magazine.
Mai rău, statul comunist folosea insecticide interzise de alții si produsele alimentare fabricate in fabricile comuniste erau făcute cu materiale de calitate proasta, gen parizer cu zgârciuri si soia.
Dovada suprema ca statul comunist nu avea nimic de a face cu alimentația organica e starea de sănătate a populației, care era mai proasta decât a tarilor vestice. Produsele alimentare din tarile dezvoltate erau prin anii 70 si 80 tot la fel de organice cum si le făcea singur țăranul roman. Revoluția de consum a apărut cam târziu prin anii 80 si 90, când animalele au început a fi injectate cu hormoni si e-urile au fost introduse in alimente.
Se merita discutat mai mult despre alimentația romanilor din vremea comunismului, pentru ca e o topica obsesiva a nostalgicilor comuniști, unii dintre ei netrăind de fapt comunismul,
Nu se minca organic!
Adica se minca, daca se aducea pe piata. Dar daca mincare organica inseamna pui lesinati (doi la punga de 1 kg) numiti „fratii Petreus”, urechi de porc – numite „radare”-, picioruse de porc -numite „adidasi”-… etc, inseamna ca se minca. Dar totusi, nici astea nu erau in permanenta. Si se dadeau numai cu cozi imense.
De amintit ca puii lesinati erau la limita supravieturii, cand erau sacrificati; datorica supraaglomerarii din crescatorii. Iar subprodusele porcine erau refuzate la export.
Hormonii si e-urile erau la ordinea zilei si era ordin sa se introduca soia in alimentele procesate. (De unde si faimoasa zicala: „Ratiu nu a mincat salam cu soia.”)
O alta minciuna raspindita in mass-media, de „suveranisti”. Care se dovedesc comunisti, de fapt.
In ce priveste cresterea animalelor da tarani, li se lua porcul din curte la un pret de nimic. Scapau doar aia cu rude la Secu, Militie , PCR. Sau „colaboratorii”…. Au fost numeroase cazuri de opozitie inarmata (topoare, cutite) ale taranilor jefuiti. Dar porcii aia nu mergeau pe piata, erau sacrificati pentru gospodariile de partid. Facuti pachete si trimisi la domiciliul activistilor de grad mare si nomenclaturistilor.
Sunt urmaș de „chiabur”, mongolule (iartă-mi adresarea directă, da’ „domnu’ mongol” sună ca dracu’!) și pot să depun mărturie că porcii din ograda țăranului cu gospodărie individuală (da, existau și astfel de țărani în anumite zone ale țării, unde nu s-a putut face cooperativizarea!) nu erau „luați la un preț de nimic”. Mergeai fain-frumos la Consiliul Popular (așa se numeau primăriile acelor vremuri) și semnai cu mânuța ta un „contract” prin care erai obligat să „livrezi” anual un „purceluș” de 100 de kile. La fel se întâmpla și cu laptele de la vacă. Prețul era „competitiv”, desigur…
Ce s-a schimbat între timp? Eu spun că nimic! Tovarășii de la butoane n-au mâncat în viața lor salam cu soia, dar ne explică că (!) „patriotismul” e necesar în momente de cumpănă. Faină treabă: unii halesc și alții plătesc…
Merge „mongolule”. De fapt „Mongolule”.
In rest te contrazic.
Existau oameni care mergeau la COOP sau Consiliu Popular (aveau plan de achizitii si unii si altii) dar pretul era cel oficial. In timp ce pe piata libera pretul mergea de cateva ori mai mult. Uneori chiar de 10 ori mai mare. Nu duceau porcii la contract decat cei strinsi cu usa sau cu musca pe caciula. Sau fraierii. Ceilalti, ii dadeau pe piata libera. Marea majoritate. Depinde si de unde luau furajele.
Se faceau echipe mixte: activisti locali, de la coop. militieni. Care bateau satele in lung si in lat. Nu mai mergeau singuri, de cand au fost agresati de proprietari. Satul dvs. nu a fost singurul din Romania! Si pun pariu ca ruda dvs. nu era urmata de toti satenii.
Nu va contrazic in privinta rudelor dvs. ce dadeau la contract, dar erau putini. Planul de achizitii nu se facea niciodata. Nici cu Militia!
Acum discutam ce=a fost.
Nu e bine sa incurcam temele.
Se poate trage concluzia ca sunteti nostalgic si vreti comunismul…..
când aud de mâncare sănătoasă în comunism primul gând e la celebrul salam cu soia :) Sau la mesele cu macrou de la cantină în urma cărora aveam invariabil momente meditative la toaletele turcești din Regie. Pe de altă parte ce e drept că ăla era nivelul tehnologic al epocii, dacă nu știau să pună E-uri în mâncare sau să le facă, nu le puneau … Am băut însă sucuri din apă, zahăr și colorant o grămadă, mai ales în anii ’70 chimia nu era atât de blamată ca acum, nu erau considerate nesănătoase. Și margarina, în epocă, dacă se găsea, era considerată sănătoasă că era din plante. De pildă și în vremea lui Caragea se mânca 100% organic dar Caragea nu avea nici un merit, era singura alimentație disponibilă…
Ne-am si stricat relatiile cu Pepsi pentru ca nu respectam reteta originala.
Unii oameni aleg ce e mai rău alții ce e mai bun din vremurile alea.
Hrană de calitate exista. Dar puțină, lipsită de diversitate și nu datorită regimului, ci in pofida lui.
Toți cei care aveau rude la țară aveau șansa de a consuma spre sfârșitul verii și toamna legume și fructe proaspete și bune. Iarna puteau face rost de carne și brânză. Se făcrea contrabandă cu carne de porc. In decembrie luam câte-un porc intreg și-l împărțeam câteva familii in mahalaua mea.
Se făcea troc. In schimbul brânzei și laptelui dădeam ulei și zahăr luat pe sub mâna chiar in epoca cartelizării.
laptele și iaurtul comuniste erau diluate. ca să prinzi un pui congelat trebuia să stai la coadă de la ora 5 dimineața.
Toamna începea traficul masiv de cartofi, ceapă, vinete, ardei. legumele erau uneori culese și traficate de elevi, studenți, militari care erau obligați să le culeagă (și eu am prins munca asta de sclav pe plantație comunistă).
Se furau fructe. angros. într-o vară vecinii au plecat intr-un concediu și toată mahalaua s-a strâns să-i culeagă cireșii (vreo 3 grași, de vreo 50 ani, plini de rod). era și păcat să lăsăm graurii să facă prăpăd, nu?…:)
Pe la țară incă existau livezi mari, unele necolectivizate. te duceai la cules și erai plătit in natură.
acum avem deficit comercial cu ungaria, bulgaria și polonia. pe produse alimentare. nu comuniștii reșapați care au cucerit puterea in 89 ar fi de vină, ci putin plus alți dictatori și, desigur, omuleții nătărăi care au căzut pradă suveranismului…
da domnule, sunt printre cei care au trăit la țară, de altfel am avut buletin de Mârșani până în ’97 când am reușit să trec în „privat”. Am pus și lubenițe, că e celebra zonă din care fac parte și Dăbulenii … Dar astea, așa cum ziceți, erau mai degrabă „în ciuda regimului” decât datorită lui; era producția de pe terenurile pe care nu reușiseră să le „cooperativizeze” recte confiște (cooperativele comuniste nu aveau nici o treabă cu sensul propriu al termenului) . Așa putem zice că și blugi se găseau că vindeau studenții arabi în cămine. Tocmai a venit alaltăieri la mine vară-mea, singura dintre noi care mai trăiește la țară, cu o paporniță cu roșii și alte legume, fix ca alea; ba și la mine în curte cele zece fire de roșii pe care le am au rodit binișor anul ăsta, deci acel gen de hrană există și acum pentru cine mai vrea și mai poate. Din păcate e un mod de viață anacronic și era firesc să tindă să dispară o dată cu condițiile care l-au menținut. Poate că mișcarea asta eco/new age să îl reinventeze cumva, există semne, însă va fi cu totul altfel; să condamni oamenii la curent două ore pe zi, lipsa apei curente și toate celelalte neajunsuri ale vieții la țară de atunci nu mai e posibil. Nimeni nu își dorește să trăiască precum în evul mediu… atunci alternativa era între evul mediu și capitalismul timpuriu din fabrici și uzine, acum există alte premise :)
mda. poate nu m-am făcut înțeles, că ce-i drept nici n-am timp să scriu.
pe scurt, ideea e că nici cel mai crunt regim comunist nu a reușit să elimine spiritul capitalist băștinaș -piața exista chiar și atunci- și că întotdeauna unde a existat cerere a părut și o ofertă, cu toate riscurile corelative. cam așa e și acum, in plin regim (euro)socialist economia rezistă pentru că foarte mulți oameni sunt totuși capitaliști (fără să o știe). de aceea ridicatul in slăvi al regimului actual e pur și simpu penibil, că economia merge in pofida nomenklaturii de partid(e) și stat, iară in virtutea planurilor și legilor acestui regim.
Dar există un punct in care totul se rupe. Exemplul la îndemână este Corea de Nord, nu Rusia. Oamenii pot fi îndobitociți atât de rău incât să ajungă să refuze orice formă de acumulare, de înavuțire, de confort material. Europa este pe această cale luminoasă in care o nomenklatură odioasă radicalizată împinge oamenii către pauperizare (justificată ideologic), ba chiar către sinucidere lentă (pasămite pentru salvarea planetei). Poate nu toată lumea intuiește acum cât de grav e fenomenul cristalizării conștiinței ecocivice (ca urmare a tocării creierilor cu propagandă in școli și in presă, sub patronajul Comisiei Europene), dar in câțiva ani o să devină evident, din momentul in care oriunde in Europa o să te poți trezi cu mașina incendiată doar pentru că are un motor termic.
a, da, de acord, „schimbul” e modul natural în care oamenii interacționează și funcționează oriunde găsește „portița” . E chiar interesant că Marx care a descris cu acuratețe felul în care funcționează piața a putut în același timp gândi că o poate elimina. Reglementările nu fac decât să o distorsioneze, nu au cum să o elimine. În ceea ce privește „spălarea pe creier” eu nu cred că poate funcționa. Cred că nici la coreeni nu funcționează chiar așa cum o prezintă americanii, e mai degrabă vorba de teroare care împiedică inițiativele de orice fel. Până la urmă se va găsi vreun urmaș de-al lui Kim și o să vedem că știu bine să vândă și să cumpere. Din același motiv consider că nu avem motive să ne temem de „ecocivism” – de fapt după părerea mea el s-a reificat deja, e un produs care se „vinde”, nu mai e de multă vreme ecologie. Altfel nu s-ar plimba pe aici băieții cu Tesla în timp ce miros dejecțiile pe care tot ei le deversează în Ciorogârla, Sabar sau Dâmbovița. Deja cred că a început să se desumfle bula și în curând băieții o să găsească alte modalități să pompeze bani, poate suveraniste, poate culturale… habar n-am.
a, ce am uitat să spun e că în epocă, la CAP-uri/IAS-uri se făcea și abuz de substanțe chimice, îngrășăminte sau pesticide/insecticide, cât s-au găsit, sub presiunea „planurilor de producție” așa că mâncarea nu era așa de sănătoasă cum se crede, noroc că era puțină și eram toți slabi și sportivi… Același lucru se mai întâmplă și acum la micii producători din păcate…
mda, era si o gluma: cu un pachetel cu cafea, zahar si mirodenii dus la rude, luai jumate din gradina si porc…
Domnule Badici, ca si mine, ați trecut pe la cantinele din regie târziu mai prin anii ‘80 si mâncarea era departe de a fi sănătoasă. Băgau un fel de tocana de oaie câteodată de aveam colici doua zile. Si mai trebuie sa vorbesc de mâncarea de cazarma de la vremea studenției, când aveam cartofi cu pete, fasole cu pietre si pește necurățat?
Mai prin anii ‘80, regimul comunist, ca sa distragă atenția de la lipsa alimentelor din magazine si sa justifice cartelarea, găsise un “guru” gen CG si venise cu “alimentația rațională”. Prea puțin se mai vorbește de ea.
da, eu știu toate astea, din armată am reținut cartofii deshidratați și mai ales celebrele macaroane care de cele mai multe ori erau locuite, dar argumentul cu salamul cu soia mi se pare imbatabil, cum să îl acuzi acum 30 de ani pe Coposu că „n-a mâncat salam cu soia” (mâncase, dar de…) și după 30 de ani să spui că era bună mâncarea în comunism? Atunci de ce l-ai acuzat? Păi ar însemna că ăia din Occident de fapt sunt cei care au suferit :)
Nici o supa sau ciorba de pasare de astazi nu o pot compara cu supa/ ciorba facuta de bunica mea din pasarile , legumele si borsul facute in gospodaria ei . Si pot continua cu exemple ….
un comentariu emoționant, dar fără legătură. Bunica le producea în gospodăria ei, privată, cum zicea și eunuke, în ciuda regimului, nu le putem atașa meritelor societății socialiste ci dimpotrivă. În general supa făcută de bunica e cea mai bună din lume pentru că e făcută de bunica, dar nu uitați că și copiii noștri au bunici care și ele fac supă :)
Cei care nu au gândit democrația nu o pot susține pe termen lung. Românii nu sunt un popor democratic. Conștiința civică nu s-a născut în România. Suntem imitatorii unor gândiri profunde care nu ne-au interesat niciodată în esența lor. În ortodoxie te mântuiești cu toptanul, cu neamul, la grămadă, iar asta o faci fiindcă așa a hotărât Cristos, nu pentru că faptele tale certifică aderența personală la gândirea lui Cristos. Faptele nu au importanță în ortodoxie, ci supunerea oarbă, necritică este tradiția ortodoxiei. De aceea „merge și așa”, căci faptele nu au importanță. Prin urmare, rolul nu ne iese pentru că nu suntem din filmul în care jucăm. Iar de jucat jucăm pentru că ne-a făcut cu ochiul prosperitatea occidentală. Prosperitatea da, dar nu și valorile. În niciun caz nu ne-a făcut nouă cu ochiul gândirea care a conceput acele valori! Astfel, societatea românească este o impostură generalizată. Excepțiile? Excepțiile întăresc regula. Puteți compara pe Glob harta ortodoxiei cu harta protestantă? Puteți compara aceste societăți între ele? Așadar, boala e organică, iar când România va reveni la dictatură nu va face decât să revină la ale ei. Dacă catolicismul s-a salvat, s-a salvat prin rivalitatea cu protestantismul. Avea de ales: să dispară sau să se reformuleze. La noi nu a fost nicio rivalitate. Iar asta ne-a sterilizat pentru Dumnezeu știe câte zeci sau sute de ani. Transilvania arată puțin altfel tocmai pentru că acolo românii au avut o alternativă la uniformitatea perenă și sterilă. Dar s-a rezolvat și acolo cu lovitura de grație a comuniștilor mână-în-mână cu preafericiții vremii. Am înfrânt și acolo. E bine să cauți adevărul. Prin perseverență într-o zi vei ajunge să-l cauți chiar acolo unde e. În ziua aceea o să te doară ce o să găsești.
Invit cititorii să citească și articolele subsemnatului de la adresele următoare: : https://tim7.ro/anticapitalismul-in-romania-postcomunista-o-explicatie-economica-i/; https://tim7.ro/anticapitalismul-in-romania-postcomunista-o-explicatie-economica-ii/; https://tim7.ro/comunism-dupa-comunism/
Remarcabla claritatea, forta si curajul – partial – al celor trei autori respectiv Dl Radulescu, Domnul Cerna si comentatorul darie. Afirmatia curaj partial nu este un repros, ea reprezinta o intelegere a situatiei in care se afla libertaea de constiinta – aparent fara limite – din Romania.
De aceea Probabil ca dl Darie exprima cu sfiala ideea de a nu crede , dar a cerceta o mare durere. ” E bine să cauți adevărul. Prin perseverență într-o zi vei ajunge să-l cauți chiar acolo unde e. În ziua aceea o să te doară ce o să găsești. ” Va inteleg si va multumesc.
Invitatia domnului S Cerna de a citi articolele mentionate mai sus mi-au oferit placuta surpriza de a cunstata identitatea convingerilor mele cu cele ale dumnealui , si care desigur sunt prezente si in articolul d-lui Radulescu. In special sunt de remarcat urmatoarele constatari:
– Modernizarea de tip capitalist a fost însă întreruptă de cel de-al Doilea Război Mondial, urmat aproape imediat de instaurarea unei forme extrem de represive de comunism, care s-a menținut intactă până la prăbușirea finală din decembrie 1989. Societatea românească nu a cunoscut, deci, decât o scurtă perioadă de capitalism, ale cărui efecte economice și sociale pozitive nu avut răgazul să se manifeste…
– Întârzierea istorică și <<>> creată de regimul comunist fac ca generațiile născute după război și chiar și cele venite pe lume după 1990 să creadă lozincile propagandei comuniste, resuscitate,
Fara nici un repros, adresat celor mentionati, o analiza exhaustiva ar trebui sa includa in mod obligatoriu si pe temen lung, deconspirarea publica a rolului nefast al BOR in deformarea constiintelor romanesti.
https://www.contributors.ro/avansul-post-mortem-al-ideologiei-colectiviste/
Cei 58,6% dintre români care „nu își permit un concediu de o săpămână pe an departe de casă” ar putea să vă întrebe (pe bună dreptate) dacă în România „omul munceşte pentru a trăi, sau trăieşte pentru a munci” ?!
Iată și o (veche) glumă amară, care se potrivește foarte bine cu situația celor 58,6% dintre români care „nu își permit un concediu de o săpămână pe an departe de casă”: „Vest-europenii se întreabă dacă există viață după moarte, în timp ce românii se întreabă dacă există viață înainte de moarte”.
Rectificare:
Link-ul pentru citatul din comentariul meu anterior este urmatorul:
https://www.caleaeuropeana.ro/eurostat-peste-jumatate-dintre-romani-586-nu-isi-permit-o-vacanta-de-o-saptamana-pe-an-media-ue-este-de-27/
Statistica aceea e foarte ciudata, de pilda dintre romani mai putin de 30% considera ca sunt saraci (deci alti 30% nu sunt saraci si totusi nu-si permit un concediu de o saptamana). Sau 7.3% considera ca nu au destui bani pentru o conexiune la internet, cand Digi are abonamente cu internet mobil la 2 euro/luna.
https://ec.europa.eu/eurostat/documents/15216629/20161003/KS-01-24-001-EN-N.pdf/d0998edb-fc06-d7d4-8e78-d34ba2ed5608?version=4.0&t=1744356587471
Parerea mea…ne am dezvoltat economic si in comunism. Ne am dezvoltat si acum in democratie si capitalism de cumetrie. Mult mai mult . Problema e ca ne am dezvoltat atunci in hais acum ne am dezvoltat in cea! Cauza esalonul doi si trei. Stiti voi de cine zic!
Domnule Rradulescu, in primul rand tin sa va felicit. Mai rar un asa articol scris de cineva care a fost, dupa revoutie, macar tangential, observator de aproape al relelor acelor vremuri „noi” in devenire. Va rog sa-mi permiteti sa evoc trei cazuri absolut autentice. Terminasem armata dar mai aveam prieteni in arme.
Buzau; un bun prieten a asistat cum 3 gloante i-au trecut prin casca unui coleg de pluton. A murit saracu om. Altul, stand pe burta cu pusca la ochi noaptea, a fost lovit in calcai de un glonte venit din fata.
Sibiu; Prieten din copilarie, la scoala de maistri militari de aviatie in incinta unei unitati militare situate peste drum de o unitate de securitate. Au scos tunul de 76mm cu obuz viu indreptat printre crenelurile gardului de beton, spre unitatea de securitate de peste drum. N-au tras cu tunul dar au tras cu mitraliera. Mi-a spus ca el personal a dat toata tigla jos de pe acoperisul unitatii de securitate. Teava armei era rosu cireasa.
Targul Mures, mai tarziu vre-o 2 ani. Pluton de ofiteri in devenire, cu academie militara. Lasati in drum la vre-o 20 de Km de unitatea de unde urmau sa ia munitie sa se lupte cu „Hungurii”. Pe drum ca sa vezi, provizii de mancare din loc in loc. Provizii din stocul armatei, inclusiv conserve de carne, biscuiti etc.
Ajung la unitatea desemnata si maiorul sef pe unitate le spune ca da, va dau cartuse dar din alea de manevra.
Astia au refuzat categoric dar interesant e ca ceilalti soldati din unitate, in majoritate ardeleni, poate unguri, au inceput sa strige..bravo moldovenilor.
PS. gasca securista de la revolutie a imbatranit dar a puit o noua generatie care dupa atata timp a puit si ea. Suntem in pragul celui de-al treilea val.
Mai grav este că aproape nimeni in România nu a remarcat avansul ideologiilor colectiviste la Bruxelles.
„Economia, condusă după principii fanteziste, doar de ordin ideologic, fără vreo legătură cu nevoile oamenilor”…
citatul descrie foarte plastic Green Deal. Adică Diktatul colectivist verde. Toți plătim deja pentru energie verde. Am fost băgați cu forța in colectiva energetică europeană. Dar o să plătim mult mai mult decât își imaginează politrucii noștri.
In 2035 va înceta producția de mașini cu motoare cu ardere internă in UE. Mă întreb cum o să arate economia României după ce Renault va închide uzinele Dacia și va reloca producția in Maroc și in China. Poate guvernanții acelor vremuri se vor împrumuta pentru a re-industrializa țara pe model european…adică pentru înființarea a mii de ferme de eoliene și fotovoltaice care vor produce curent electric pentru miile de noi întreprinderi ce vor apărea atrase fiind de progresul tehnologic ieuropean (pe care curent in fapt nu-l va dori nimeni, că altă industrie nu va mai exista). Seamănă destul de bine cu strategia ceaușistă de obținere a societății multilateral-dezvoltate…
Dar noi vom continua ca orbeții pe linia asta, doar ca să-i facem in ciudă lui putin, nu-i așa? și ca să băgăm statul-benzinărie in faliment. că pasămite putin urăște să vânda gaze și petrol turcilor, chinezilor și indienilor.
Totul e să avem bani de pensii, nu contează altceva, nu? Iar pentru pensii statul român se va împrumuta la infinit. Sau nu? Ce se întâmplă dacă intr-o bună zi creditorii îți zic că ești un stat junk (pe bună dreptate) și că nu numai că nu te mai împrumută dar urmează și să te execute…silit? Cu ce plătești? I-a trecut prin cap vreunui omuleț politic că in epoca NetZero valoarea activelor industriale va tinde spre zero (că d-aia se numește așa :)) ? Sau poate toți visează la economia pășunistă de tip păcălinist (aia cu industria calului, conductele de apă și sapa de lemn)?
Sunteți dur, dar nu departe de adevăr. Din păcate nimeni nu are curajul sa răspundă la astfel de observații.
Nu exista o dezbatere reala despre viitorul economiei europene.
EU a trecut sub regimul UvdL de la faza kensyanista la faza economiei planificate. Măcar dacă planificatorii ar trai în lumea reala, dar ei sunt la nivelul activiștilor comuniști ai anilor 50, sunt contaminați de ideologie. EU se sinucide planificat!.
da. așa văd și eu ce se întâmplă la nivel de Comisie. Debarcarea Ursulei (sincer, nu înțeleg cum acest personaj, de familie bună, cu studii, familistă, a putut deraia in asemenea hal…intr-o direcție de-a dreptul trotskystă) ar putea fi ultima șansă a Europei.
dar nu-mi vine să cred câți intelectuali băștinași se dau cu capul de pereți din cauza pășuniștilor și neocomuniștilor locali (care totuși nu-s la putere) in timp ce se petrece green deal la Bruxelles. E ca și când ar trăi intr-o lume paralelă.
uniunea europeana nu este conceputa pe principiu colectivist ?!
dacă puneți problema așa și România e concepută pe principiu colectivist, e formată din cele trei principate :) Colectivismul nu e neapărat rău în anumite aspecte ale vieții publice, oamenii sunt ființe sociale, multe lucruri nu le pot face dacă nu se asociază, nici măcar o biserică nu pot construi, problema cu colectivismul e în principal aplicarea lui în economie și în general în domeniile în care ar trebui să funcționeze concurența și piața liberă…
Sunteti dur si departe de adevar. Ati internalizat o informatie care nu mai e de multa vreme actuala (cu terminarea productiei de masini pe benzina in 2035) si comparati asta cu ceea ce a facut Ceausescu la noi. Da, lupta cu o tara care ameninta civilizatia europeana, Rusia, va continua pana cand expansionismul rus va fi invins. Dar asta nu inseamna ca Europa va cunoaste o degradare a standardului de viata.
La noi, cresterea standardului de viata a fost absolut remarcabila (de la 100 euro, la 1100 euro salariu net, in 25 de ani). Da, in ultimii ani guvernele au luat-o rau razna, de am ajuns pe marginea prapastiei, acum. Da, majorarea pensiilor dincolo de orice ratiune, pentru obiective strict electorale, a fost foarte, foarte daunatoare. Dar a afirma ca plata pensiilor este singurul obiectiv impinge tusa exagerarilor mult prea departe. Eu am incercat sa ma mentin intr-un teritoriu decent.
Nu prea se atinge în articol esența chestiunilor care-i fac pe oameni nostalgici după conunism, mai ales în zona rurală… Și astăzi dreptul de proprietate e un moft!
Îmi povestește o cunoștință ca a avut un control ca să vadă câte animale are în curte, eu neștiind îl întreb: le-ai cerut vreun mandat? Îmi răspunde că nu, pt. că legea le permite sa între pe proprietățile oamenilor fără mandat, iar asta pt. foarte multe alte chestiuni despre care presa nu spune nimic.
Demagogia și minciunile fostei orânduiri comuniste a fost continuată intr-o măsură mai mică bineînțeles și de guvernele decembrie, ultimile exemple sunt guvernele ciolacu unu și doi, iar mai nou de guvernul Bolovan. Aseară la b1tv unul specialist în economie spunea ca din cauza creșterii prețului la energia electrică, o firma mare de mașini electrice tocmai a renunțat la o mare investiție în România optând pt. Slovacia… Aștept să văd ce va declara Bolovan, bineînțeles dacă presa ,,independentă” își va face treaba.
Sunteti mai negativist decat este normal. „o cunoștință a avut un control ca să vadă câte animale are în curte”. Nu se numeste control. Este o cercetare statistica. Nu s-a atins nimeni de animalele persoanei, este o practica absolut standard in toate tarile civillizate. Dvs. numiti asta „control” si cereti „mandat”. Exagerati.
Trecand peste ireverentiozitatea absolut gratuita si care nu va face cinste cand va referiti la primul ministru al tarii, constat ca inghititi gogosi servite de cine stie cine la tv. Chiar va imaginati ca deciziile de investitii importante se iau asa, peste noapte? Ieri s-a liberalizat pretul la electricitate (ceea ce este absolut normal, asa se va aseza cu mult mai corect decat cu plafoane de pret stabilite administrativ, care suprimau concurenta si costau, prin subventii, cu mult mai mult), azi investitorul a mutat investitia in alta tara. Pai nu va intra in functiune investitia aia, pana ce preturile se vor stabiliza la un nivel al pietei. Incercati sa invatati cum il cheama pe primul ministru si nu mai dati crezare unor vorbe in vant.
Frumoasa expunere, am folosit si eu unele dintre argumentele dvs. cand discutam cu nostalgicii comunisti, degeaba insa, te invarti in jurul cozii pentru ca argumentele finale sunt: toti aveau o casa si un loc de munca si era stabilitate, ce conteaza ca nu gaseai unele lucruri!
Cat despre acesti nostalgici sa o luam pe rand:
1 . Harald are dreptate, Bucuresti – unde stam amandoi – nu e Romania, eu zic asta de vreo 20 de ani. Bucuresti este inaintea altor orase din Europa si departe, dpdv al calitatii vietii / veniturilor, de restul tarii. Asa ca pornind de la sta, noi ca bucuresteni am dus-o rau in ceausismul din anii 80 pentru ca avea probleme cu aprovizionarea. Cei din orasele mici, sate care faceau naveta nu aveau problema asta, aveau curte, rude, maincarea si caldura nu erau o problema, in plus aveau serviciu si bani. Disparitia fabricilor din acete zone au condus la regretele actuale pro-comuniste. Oamenii s-au vazut fara venit, au plecat de foame din tara si asa a aparut o mare masa tik-toceasca si faceboceasca anti-capitalista nostalgica si suveranista.
2. Societatea e franta, de la capitalismul de cumetrie condamnat de Iliescu ni se trage pentru ca cele 2 partide PSD si PNL-PDS l-au aplicat cu sarg timp de 35 de ani, Cum pot sa vina ei acum si fara sa le miroasa gura sa imi spuna mie ca s-a gresit, ca nimeni nu e de vina cand toti stim ca ei sunt vinovatii si au facut in asa fel incat sa fie foarte greu de corectat sistemul pe care tot ei l-au creat? Voi strangeti cureaua, iar noi furam inca cateva luni pana ne reformam, nu mai merge!
3. In 90 comunismul a lasat industria intr-o mare ruina, Roman a fost huiduit cand a zis ca e o masa de fier vechi, din pacate nostalgici si-au petrecut tineretea printre acele fiare si acum vad ca aceasta a fost pierduta degeaba ca fiarele alea unde au tras ani de zile sunt un supermarket sau imobiliare. Cum sa ii explici omului ca acele fiare produceau doar paguba cand el trasese de ele ca sa faca productie? Chiar daca intelege, nu va aceepta!
4. Tranzitia de la capitalismul interbelic la comunism a distrus clasa castigatoare din acea perioada afaceristii si cei care invatasera si detineau functiile in stat, tranzitia de la comunism la capitalism a distrus clasa castigatoare anume clasa muncitoare dar nu i-a distrus pe cei care detineau functiile in stat, i-a promovat si i-a facut capitalistii care azi scuipa pe restul conationalilor, aici consider ca e marea paine de mancat a suveranistilor pentru viitorii ani electorali.
Problema serioasa e ca cei mai numerosi partizani ai comunismului nu au trait niciodata in comunism, sunt tineri, nu au lucrat in „marea industrie” si nici nu faceau „munca patriotica” la cules de porumbi sau mai stiu eu ce. Culegeam struguri pe care nu-i vedeam in piata, faceam curat la vitele de la „ferma partidului” dar cand ieseam de la serviciu nu gaseam nimic in alimentara. Castigam bani buni – doar hartii fara nici o acoperire – care nu-mi erau de nici un folos: nu aveam cum sa-mi cumpar casa in oras, nu gaseam de mancare, nici haine nu puteam sa cumpar ba mai mult, nu mai erau nici carti la librarie! Aveai nevoie de „relatii” pentru orice, daca erai un om de rand. Ceilalti, marimile partidului unic si servitorii lor, securistii, erau serviti de „case de comanda” speciale de la „fermele partidului” unde prestau „munca patriotica” oamenii muncii! Cam cat de prost sa te gasesti sa-ti doresti asa ceva? Testul ala PISA, ala spune adevarul, fratilor!
Un articol scris de cineva care nu trăiește în România reala. Romanii nu au nostalgii comuniste. Romanii au insa dezamăgiri majore. Societate este mai polarizata decât acum 100 de ani și dincolo de București și Cluj exista o alta tara.
Asta nu pot înțelege oameni care au poziții privilegiate precum cea de ” Drector și consilier al guvernatorului BNR din 1990 până în prezent”. Nu e un caz singular a se vedea și alte funcții, cei informato stiu la cine ma refer.
Avem un număr limitat de oameni care oamenii îmbătrânesc pe tron, sau doar se rotesc între ei.
Ma surprinde ca singura soluție a unui economist la nemulțumirea romanilor este apelul la cenzura. „Ce face CNA?”.
Colectivismul a continuat si dupa 89, mai mult dupa 2000: asupra micilor proprietari, care au redobandit pamantul dupa ce li se luase timp de minim 35 de ani, s-au facut presiuni, ameninantari sa-l abandoneze pentru preturi de nimic in numele unei lipse de eficienta perversa. Consecinta a fost pretul ridicol al terenului agricol. De aceea comasarile atat de dorite de smecheri nu au avut loc prin cumparare cinstita, iar arendele penibile sau de loc. Nu te impiedica nimeni sa cumperi teren, dar poate il si platesti, nu sa te ajute statul sa te faci de fapt de facto proprietar …
Corect
La unii se cheamă colectivism, la alții se cheamă „commons”. Diferență de jumătate de secol de experiență și gândire!
Media de viață a bărbaților este cam 71 de ani.
Nu știu care e media de viață a celor privilegiați – pietre de moară lăsate moştenire de “epoca de aur” –
Dar știu că în (și lângă) Baia Mare (de unde au plecat nenumărate lingouri de aur către București și apoi către Londra) se moare de cancer cauzat de praful de quartz provenit din fostele iazuri de decantare, probleme care nici azi nu au fost rezolvate…
Se mai fac cancere și după munca în multe din noile fabrici unde se lucrează pe salariul minim (particule in suspensie care tapetează plămânii)…
Azi e mai bine – da nu pentru oricine…
Am un comentariu referitor la plata datoriei externe. Ce s-a intamplat, de fapt, a fost transferul datoriei externe, transformarea ei in datorie interna. Cum? Ne platea in moneda fara acoperire, eram niste sclavi ai „epocii de aur”. Daca in loc de 100 de dolari pe luna te platea cu 50 de dolari, restul putea sa-i dea la plata datoriei pe care o facuse el, nu noi, nu Romania ci numai el, ca el le decidea pe toate. El a decis acele investitii paguboase, nu noi! Asa s-a platit datoria externa, umilind si indobitocind forta de munca, oamenii munceau fara sa fie platiti!
Sistemul public de pensie din Romania nu este colectivist ?!
Sistemul public de asigurari de sanatate nu este colectivist ?!
RCA-ul nu este colectivist ?!
PAID-ul nu este colectivist ?!
Eliminati subventia pentru transportul de persoane pe calea ferata . Avem operatori privati in acest domeniu dar ei primesc subventie la fel ca CFR . Cum pot fi ei numiti operatori privati in aceste conditii ?!
Eliminati subventiile la gigacalorie , transport public , invatamintul universitar , ….
Invatamintul universitar asa cum este el astazi conceput are unicul scop de a asigura salarii unui numar imens de cadre didactice si auxiliari . Invatamintul universitar produce indivizi cu specializari necerute de piata muncii . A umplut Romania ( si mapamondul ) cu infatuati cu diplome de licenta .
….
Un sistem colectivist nu va responsabiliza vreodata cetateanul . Il va tine captiv ( mai ales electoral) unei clase politice care da .
Comunismul a făcut mult rău, foarte mult rău
O fărâmă, sau câteva fărâme de istorie aveți aici
https://m.youtube.com/watch?v=rHlYzWbDMxA
Totuși, unele ipoteze din articol sunt exagerate și reprezintă o imagine deformată a realității
1. Cultu personalității nu vine din comunism, cum eronat se spune în articol și cum eronat au spus nulitățile care se perindă prin tembeliziuni, ci vine de la perioada tulbure de dinainte de al doilea război mondial, perioadă în care țăranii erau plimbați prin capitală scandând pt un rege impotent intelectual, om care a adus țara în incapacitate de luptă, în genunchi pe străzi
https://www.tehnomil.net/2023/04/12/guest-post-romania-interbelica-granarul-europei-un-fals-grosolan/
2. Industrializarea României era necesară și a fost o formă de luptă împotriva rușilor care stabiliseră prin planul valev ca noi să fim o națiune de plugari, să rămânem slugile rușilor
Ca dacă vrei să fii independent și suveran tb să lupți
O lupta-i viața, deci te luptă
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Planul_Valev
3. Industrializarea țării n-au făcut-o Ceaușescu, tot așa cum el n-a făcut nici canalu sau altceva, ca nu era în stare ca avea doar 4 clase, ca emil bobu și restu
In spatele industrializării tarii, a canalului, exploatărilor miniere și a întregii industrii prelucrătoare de metale, petrolieră, chimică, textile, etc au stat institutele de cercetare, multe, cu oameni școliți și dedicați, oameni pasionați care au construit industria țării pe salarii de mizerie – ei au calculat, multe zile și nopți pierdute pt ca țara asta să fie mai sus decât doreau dușmanii țării din afara
În fiecare oraș al țării ar trebui un monument pt cei din institutele de cercetare care au dat speranță și au ridicat o țară aflate în lumea a treia
Materializarea proiectelor de industrializare a lăsat de dorit, pt ca în comunism nu contează performanța economică, ci rezultatul de producție la hectar/mii tone, etc
Așa ca comuniștii au tăiat din proiecte cum au vrut și rezultatele se știu
4. Noi n-am știut să vindem, lucru diferit fundamental de producția industrială
Economia de piață se bazează pe știința de a vinde
Oricum în comunism vindea doar statu prin conducerea zero barat – organele cu două clase nu puteau susține o producție industrială pe termen lung
Și azi statu controlează sau deține participării în multe companii
Renault, GSG, ote de la greci era controlată de stat când a cumpărat romtelecoma, Cez cu eoliene în Dobrogea are printre acționari statu ceh, Mol din Ungaria (care este peste Petrom ca valoare și rezultate) este controlată de stat care deține aproape toate acțiunile etc etc
5. Ideea de a construi Bac 1-11 a avut la bază ideea de a construi avioane militare în țară – pe baza unei versiuni a motorului de pe Bac 1-11
Să fii suveran și independent nu are preț
Noi și conducătorii nostrii am distrus institutele de cercetare
Așa ca luăm orice jaf din vest și spunem ca suntem mai deștepți decât dacă am produce în țara
6. Era sa uit
Prin anii 90 si 2000 rușii au pus mâna pe mare parte din industria noastră de aluminiu, metalurgie, laminoare, extragere aur, părți din industria petrolieră, etc etc
Absolut întâmplător, laminoarele s-au închis – industria sârmei, etc etc
Este din perioada un interviu în care nastase de la pesede ne spune cum a fost în extaz când l-a sunat criminalu puțin de la moskva și i-a cerut o rafinărie
7. Ca efect al politicii înțelepte de după 90 țara s-a golit mai mult decât Siria, Irak, Ucraina – țări în care erau sau sunt războaie
Săracă țară bogată,
Conducătorii au adus-o la sapă de lemn
Să fi mare nu-i mirare
Să fi om îi lucru mare
Rămâne întrebarea ce să facă populația țării ca să trăiască și sa aibă un viitor
Agricultura clamată ca unica soluție salvatoare de tradiționalu jeorjescu sună a trompetă a moskva care nu cu mulți ani în urmă descoperise, printr-o nulitate numită valev ,ca noi ca națiune tb să fi m toți agricultori
În realitate, agricultura nu e rentabilă nicăieri în Evropa și e subvenționată – pt considerații legate de condițiile de mediu, etc
Așa ca industria și serviciile sunt singurele care pot să îți asigure un viitor
La fel agricultura integrată cu industria – dacă faci pufuleți, tăieței, etc din grâu și malai devi profitabil
E mai profitabil să produci doar pufuleți, taitei, etc decât să faci doar agricultura
Altfel, doar din lucru câmpului ești în faliment, iar chestia asta se știe de mult
Așa ca oamenii ăia din institutele de cercetare/proiectare de dinainte de 89(adică din comunism), cei mai mulți necunoscuți, care au industrializat țara asta amărâtă și au obligat-o să se școlească ca să poată lucra în fabrici și uzine, au făcut mai mult bine națiunii și țării, decât toți regii și conducătorii care i-a avut țara asta din ultimii 2000 de ani și până azi
Industrializarea a fost sigura măsură politica națională bună după reformele lui Cuza(învățământ obligatoriu, secularizare averi, etc )