miercuri, iunie 3, 2026

Avem putere (10 PW). Ce putem face cu ea și când?

Proiectul ELI-NP, cunoscut și sub denumirea de “Laserul de la Măgurele”, face în continuare obiectul unei propagande media intense, fiind prezentat recent în termeni deosebit de laudativi un nou succes, un “nou record”, o “premieră mondială”, anume “tragerea” a 10 pulsuri laser, nefocalizate, cu puterea de 10 PW (10 la puterea 15 Watts) prin sistemul de transport al laserului, în cadrul unui test de anduranță. Pe lângă prezentarea succesului în sine, se dorește să se arate că implementarea proiectului ELI-NP decurge foarte bine, avansându-se chiar că acest proiect ar fi gata pentru experimente în proporție de 99% (N. Zamfir și I. Dancus, în cadrul unei recente emisiuni de la Antena 3). ELI-NP este declarată acum “cea mai avansată infrastructură de cercetare din lume pentru fizică nucleară, care utilizează laseri de mare putere” (adevărul.ro, 26 august 2020). Sub rezerva că nu știm (încă) toate detaliile tehnice despre obținerea și propagarea acestor pulsuri prin sistemul de transport și cum au rezistat componentele sistemului, acesta este, fără îndoială, un succes care merită raportat. Totodată însă, prin această nouă raportare, se dovedește că, precedenta raportare de “atingere” a 10 PW, fară a avea un puls (12 martie 2019) și care a stârnit pe bună dreptate neîncredere și critici, era doar o estimare care a fost ridicată, în mod exagerat, la rangul de “record mondial”.

În continuare, doresc totuși să atrag atenția că prezentarea repetată, triumfală, a unor astfel de succese intermediare (atingerea puterii de 10 PW, desfășurarea primului experiment fără a da amănunte despre condițiile experimentale și rezultatele obținute, obținerea în cadrul unui prim test de anduranță a unor pulsuri de 10 PW), poate induce ideea că realizarea tehnică a proiectului ELI-NP este practic gata și că procentul de 99% este unul real, făcându-ne să uităm de fapt că scopul final al acestui proiect este acela de a obține rezultate științifice noi, validate de comunitatea internațională din domeniu, inclusiv propuneri/idei de noi aplicații și tehnologii. Abia atunci vom putea spune dacă proiectul a fost sau nu un succes și a meritat sau nu investiția și munca depuse.

Că să înțelegem mai bine stadiul în care ne aflăm cu proiectul ELI-NP și ce rezultate așteptăm de la el, fac mai întâi o scurtă prezentare, în viziune proprie, a proiectului, însoțită de câteva considerente.

Ca infrastructură de cercetare, proiectul ELI-NP conține, în mare, trei componente:

1) un sistem “Laser” cu două brațe care ar putea furniza fiecare, separat, pulsuri ultrascurte, cu puteri de 100 TW (1 teraWatt = 1012 Watts), 1 PW (1 petaWatt = 1015Watts) și 10 PW, pentru fiecare putere fiind necesare sisteme de transport distincte ale acestor pulsuri către ansamblurile experimentale

2) un sistem “Gamma”, o sursă care ar trebui să producă fotoni gamma cu anumite caracteristici (energie continuă între 3 și 19.5 MeV, densitate spectrală > 103 fotoni/secundă/eV, lărgime de bandă relativă ~ 0.5 %), care să fie folosiți în aplicații de fizică nucleară și

3) ansamblurile experimentale dedicate experimentelor specifice care se vor realiza.

Evident, descrierea de mai sus este una simplificată, în realitate există foarte multe subansambluri, dedicate operațiunilor tehnice necesare, prelucrare a datelor, experimentelor, inclusiv sistemele de transport. La sistemul “Laser”, de cel mai mare interes este evident producerea și folosirea pulsurilor de 10PW, care focalizate ar putea furniza în camerele de reacție unde se află țintele, intensități de cel puțin 1023 W/cm2 și câmpuri electrice de până la 1015 V/m. Aceștia din urmă sunt parametrii pulsurilor laser care contează în principal in interacția radiației laser cu materia și la acest nivel de valori ale lor, nemaiatinse până în prezent, sunt preconizate rezultatele științifice și eventualele soluții tehnice și idei pentru aplicații de interes, care să aducă plus valoare, să justifice costurile de sute de milioane de euro (construcție, implementare, operare, mentenanță, etc.) și să merite efortul implementării proiectului.

Altfel, tot la Măgurele, la Institutul Național pentru Fizică Laserilor Plasmei și Radiației (INFLPR), există deja sistemul de laseri CETAL, care are în componența sa un laser de 1,3PW (dat în folosință în 2014 și care fost ,pentru câteva luni, cel puțin la nivel declarativ, “cel mai puternic laser din lume”) și un alt laser de circa 15TW (dat în folosință în 2006). Cu acești laseri se pot, prin urmare, studia, dacă ar funcționa corespunzător, fenomene fizice și eventuale aplicații la nivelul unor puteri de până la 1 PW. Știut fiind faptul că laseri de 1PW existau încă din 1998, ELI-NP urmă să facă “saltul” de la 1 la 10 PW și să aducă astfel plus valoare științifică și tehnică, profitându-se și de experiența acumulată la CETAL de unde provin și unii cercetători ai echipei ELI-NP. De asemenea, amintesc și de o performanță anterioară, anume că, o densitate de putere de 1021 W/cm2 a fost atinsă încă în 2005 (cu circa 7 ani înainte de ELI-NP), lucru consemnat și in Guiness Book of World Records.

Mai trebuie de asemenea spus că ELI-NP este într-adevăr cel mai mare proiect românesc de cercetare, dar apreciez (având cel puțin experiența altor 4 experimente/proiecte mari în care am fost și sunt implicat) că gradul său de complexitate nu este unul foarte ridicat, dacă îl comparăm cu mari experimente fizică nucleară de exemplu, desfășurate în laboratoare terestre și subterane din mari centre de cercetare internaționale și este cu mult sub proiectele LHC-CERN (fizica energiilor înalte) sau DUNE-Fermilab (fizica neutrinilor). De ce aduc în discuție această comparație? Pentru a compara și duratele de comisionare ale acestor proiecte (timpii scurși de la aprobarea finanțării fiecărui proiect până în momentul când toate instalațiile proiectului funcționează la parametrii prevăzuți sunt predate utilizatorilor pentru experimente). Acești timpi joacă într-adevăr un rol determinant în “eficiența/utilitatea” proiectului, căci degeaba vei ajunge să obții rezultatele științifice preconizate și/sau să oferi soluții pentru aplicații, dacă timpul de comisionare depășește mult perioada preconizată. S-ar putea că aceste rezultate să fi fost deja obținute (inclusiv prin alte metode) iar aplicatiile să-și fi găsit deja rezolvarea. Timpul de comisionare al întregului proiect LHC-CERN (cel mai puternic accelerator de particule din lume plus cele 4 mari experimente aferente (CMS, ATLAS, ALICE și LHCB), însemnând achiziții, construire, punere în funcțiune, inclusiv testare, a fost de circa 12 ani. La DUNE acest termen este de 10 ani (fiind în Board sunt impresionant de progresul făcut în derularea proiectului în cei 5 ani de la demarare, cu siguranță că va fi gata la termen ,în 2025).

La început, pentru ELI-NP se vorbea de finalizarea comisionarii la sfârșitul lui 2015, apoi această perioada a crescut treptat. S-a vorbit insistent de 2018, acum se vorbește (nefiind sigur) de 2023. Deja 11-12 ani, poate mai mult, până la funcționarea instalațiilor proiectului la parametrii prevăzuți, este un timp (prea) lung în opinia mea, există pericolul ca cel puțin unele din rezultatele preconizate să fie obținute prin alte tehnologii. Trebuie menționat și suportul primit de proiectul ELI-NP. El a fost și este considerat o prioritate pentru cercetarea românescă și ca urmare a primit și primește un puternic și constant sprijin politic, financiar, din partea comunității științifice și a avut, până recent, numai reflectări lăudative în mass media. De asemenea, strategia de PR a proiectului a fost și este una “agresivă”, prezentându-se amplu, repetat, pe toate canalele media, numai aspecte favorabile: performanțe tehnice “unice”, condițiile extreme la care se vor studia diferite fenomene, rezultatele științifice “de excepție” și aplicații de mare interes ce vor fi obținute. Prezentările au fost făcute însă la modul general și prin formulări care au lăsat loc la interpretări nereale. Foarte puțin s-a vorbit și despre disfuncționalitățile apărute, iar dacă s-a făcut referire, în trecere, nimic nu s-a imputat echipei de management, care întodeauna era prezentată la superlativ. S-a creat astfel, la toate nivelele un potențial de așteptare foarte ridicat față de acest proiect. Sigur, este normal să-ți promovezi pozitiv proiectul dar și o promovare excesivă, selectivă, poate produce efecte contrare. Aspectele financiare sunt de asemenea foarte importante. Trebuie amintit că din 2012 și până azi, bugetul cercetării a inclus sume anuale de sute de milioane de lei pentru acest proiect, iar acești bani, deși probabil au fost recuperați în mare parte de la UE (nu s-au dat detalii pe acest subiect), nu s-au mai regăsit în creșteri ulterioare (după recuperare de la UE) ale acestui buget. Este, prin urmare, firesc ca cei ce lucrează în domeniul Cercetare-Dezvoltare, publicul larg și în primul rând factorii de decizie, să fie informați permanent, într-un mod corect și profesionist, despre stadiul implementării, perspectiva rezultatelor și finanțarea viitoare a proiectului. Având în vedere cele de mai sus, este de așteptat ca după o astfel de perioada lungă, aproape exclusiv laudativă la adresa ELI-NP, să apară și reacții negative și întrebări incomode pentru echipa actuală, odată cu ieșirea la iveală a unor disfuncționalități importante. Echipa ELI-NP ar trebui să le privească cu toată seriozitatea și să dea explicațiile necesare.

Ceea ce constat însă, este că, pe măsură ce apar tot mai multe critici la adresa proiectului ELI-NP, în loc să se răspundă cu explicații pertinente și detalii care să dea substanță și credibilitate răspunsurilor, se continuă cu același mod de prezentare laudativă a unor succese fără a se da suficiente detalii (atingerea puterii de 10 PW, primul experiment, alte (?) experimente sunt în curs de desfășurare, 99% realizare, etc.) pentru a se induce continuu impresia că procesul de implementare decurge foarte bine și e în grafic.

În opinia mea lucrurile nu stau însă chiar așa, ne aflăm încă departe de realizarea cu succes de experimente relevante cu fascicole focalizate de 10PW, care să producă rezultate noi, publicabile în reviste importante.

Prezint, în continuare, argumente. Din ce se deduce din datele furnizate de echipa ELI-NP, stadiul actual al implementării proiectului este următorul. La sistemul “Laser” a avut loc primul experiment în martie 2020, cu fascicole de 100 TW. Nu se dau niciun fel de detalii despre ce procese s-au investigat concret, despre alte caracteristici ale fascicolului pe țintă, ansamblul experimental și rezultatele obținute. Pentru fasciculele de 1 PW, se spune că este în desfăşurare procedura de autorizare CNCAN, iar primele experimente la această putere ar fi planificate să înceapă în noiembrie 2020. Laseri funcționali, care să dea pulsuri cu puteri de 100TW și 1 PW, există de mulți ani în lume, cum am menționat deja, inclusiv în România (la CETAL-INFLPR). Astfel, construcția, asamblarea, transportul fascicolelor către experimente, controlul, monitorizarea fascicolelor și alte detalii tehnice necesare experimentelor, ar trebui să fie deja rezolvate, mai ales că, așa cum se specifică și în TDR-uri, sistemele de transport pentru aceste puteri erau parte a contractului cu firma Thales și trebuiau deci livrate funcționale. De aceea, îmi exprim surprinderea că la ELI-NP nu s-au realizat încă experimente relevante cu pulsuri focalizate având astfel de puteri după 8 ani de la demararea proiectului.

Pentru fasciculele de 10 PW, unde s-a făcut numai un test de anduranță, să se vadă dacă se pot obține pulsuri nefocalizate cu această putere care să fie trecute prin sistemul de transport. Se spune că testele/experimentele de comisionare (nu cele reale, care ar putea produce și rezultate științifice noi!) cu fascicule laser focalizate la intensităţi mai mari de 1023 W/cm2, se vor face începând cu anul 2021. Nu știm pe ce se bazează o astfel de estimare și, cu atât mai mult, să se aducă argumente că ele vor fi și unele de succes, ca apoi să înceapă și experimentele reale.

În ceea ce privește sursa Gamma, lucrurile sunt întârziate și prin urmare și mai puțin clare în ceea ce privește experimentele de fizică nucleară. Contractul inițial, pentru livrarea sursei încheiat cu EuroGammaS, a fost reziliat și un altul nou a fost semnat cu firma americană Lycean Technologies pentru un sistem VEGA ce va fi livrat și va fi operațional, se spune, în anul 2023. Nu se dau detalii despre noua sursă Gamma, nu se spune de exemplu dacă în construcția ei va fi folosită aceeași tehnologie sau nu, dacă se vor păstra valorile parametrilor tehnici prevăzuți inițial, etc. Fără acest sistem Gamma operațional, se înțelege că toate experimentele de fizică nucleară prevăzute nu vor putea avea loc. Fie și numai din această succintă trecere în revista se poate deduce că nu poate fi vorba, în momentul de față, de o realizare a proiectului ELI-NP în proporție de 99%. Faptul că va mai dura mult până la realizarea unor experimente reale, nu teste, cu parametrii fascicolelor (laser și gamma) cei prevăzuți, reiese și mai clar din informațiile prezentate în TDR-uri (Technical Design Reports). Acestea sunt documente/rapoarte ce ar trebui să descrie detaliat ce fenomenele fizice se vor studia, ce parametri trebuie să aibă fascicolele laser și gamma, soluțiile tehnice de măsurare și ansamblurile experimentele, etc. precum și rezultatele așteptate. Aceste raporate au fost elaborate de grupuri de lucru formate din specialisti români și străini, coordonate de echipa ELI-NP și au fost publicate în revista Romanian Reports in Physics, vol. 68 (2016), fiind în prealabil discutate și aprobate de Board-ul internațional al ELI-NP (ISAB) în iunie 2015, apoi ajustate apoi cu ultimele recomandări. Nu discut în acest articol, despre modul de redactare și conținutul acestor TDR-uri (sunt și aici destule observații de făcut), dar fac, totuși, observația ca ele sunt elaborate cu nivelul de cunostinte și de soluții tehnice ale anului 2015 și nu este exclus ca acum să fie nevoie de un up-date al lor. Vedem că experimentele prevăzute vor utiliza numai fascicole laser, numai fascicole gamma sau în combinație fascicole laser și gamma. Cele mai multe experimente se referă la aplicații nucleare, firesc, căci specificul pilonului ELI-NP este tocmai astfel de aplicații.

Pentru realizarea experimentelor, în afara surselor laser și gamma, sunt necesare însă buna funcționare a foarte multe subansamble și elemente tehnice, în primul rând cele care compun sistemele de transport. De exemplu, experimente nu se pot face fără a fi realizat și pus la punct sistemul Laser Beam Delivery (LBD), care este interfața dintre surse (laserii de mare putere și sursă gamma) și experimente. Este nevoie de exemplu de un sistem de sincronizare a timpilor de emitere a pulsurilor laser cu sursă gamma și experimentele, la o scală de timp de femptosecunde (un million de milliard dintr-o secundă), de un sistem optic de livrare a pulsurilor și, foarte important, de un sistem de monitorizare și control al calității pulsurilor. Într-adevăr, pentru efectuarea experimentelor, sunt necesare fascicole “stabile” de pulsuri laser, care să aibă precis monitorizate caracteristici precum putere, energie, durata puls, intensitate, frecvența, polarizabilitate, contrast, lungime focală, etc. cu valori adaptate diferitelor tipuri de experimente. Punerea la punct a tuturor acestor detalii tehnice (am enumerat numai o parte) nu este deloc un lucru “banal”și poate întârzia mult realizarea experimentelor față de momentul încheierii testelor. Spre exemplu, laserul de 1,3PW din sistemul CETAL a fost inaugurat în anul 2014, dar nu cunosc să se publicat încă vreun rezultat relevant obținut acolo în urma vreunui experiment.

Pentru transportul, diagnosticarea și stabilizarea pulsurilor de 10 PW, astfel încât să se obțină în mod repetabil pulsuri cu caracteristicile cerute în experimente, lucrurile nu sunt din punct de vedere tehnologic pe deplin puse la punct. Fenome, care apar și la puteri mai mici, în cazul creșterii puterii, devin greu de gestionat in cazul unor puteri de 10 PW. Unul dintre ele este, de exemplu, modificarea spațială a fascicolului laser ce poate apărea pe drumul de câțiva zeci de metri pe care fascicolul ieșit din compresor îl are de parcurs până în camera de reacție. Acest efect poate duce la deteriorarea sistemului optic, iar găsirea de soluții tehnice pentru gestionarea lui este dificilă. Deteriorarea sistemului optic, după tragerea unui număr (relativ redus) de pulsuri focalizate , este de altfel un fenomen cunoscut și a dus de multe ori la nevoia înlocuirii oglinzilor sistemului optic (al căror cost, în cazul unei puteri de 10PW, poate ajunge la milioane de euro). S-a întâmplat și la laserul CETAL, s-a întâmplat și la laserul din Korea și în alte părți. Prin urmare, după testele in care se demostrează că se poate obține o anumită putere și până la efectuarea de experiențe reale este de parcurs un drum presărat cu multe dificultăți tehnice, deloc banale, a căror soluționare necesită timp și expertiză. Dacă acest timp este prea lung și, așa cum spuneam, rezultatele preconizate nu mai sunt de actualitate la momentul când vor fi obținute, s-ar putea să ne mândrim doar cu demostratia că am putut obține cea mai mare putere din lume cu laserul de la ELI-NP, dar să nu putem să facem/obține ceva important cu ea. Vom rămâne, desigur cu niște aplauze entuziaste, cum au fost cele ale domnilor Mourou și Funeriu, dar doar atât. De aceea întrebarea din titlu: avem putere (10PW), ce facem cu ea și când?

Proiectul ELI-NP, în ciuda clamării de succese, este acum în impas la 8 ani de la demararea sa, fiind încă departe, în opinia mea, de obținerea unor rezultate științifice concrete, semnificative. Cele mai mari probleme, printre altele, sunt: incertitudinea obținerii unor rezultate științifice valoroase, recunoscute, pe măsura investiției (tip de rezultate și perioada care va mai trece până la obținerea lor), refuzul partenerilor europeni de a primi ELI-NP în consorțiul European ERIC (UE finanțează instalații care sunt gata de a primi utilizatori, sau cel puțin sunt aproape de acest moment), ceea ce înseamnă preluarea integrală de la bugetul de stat a cheltuielilor pentru mentenanță și operare a instalațiilor și alte cheltuieli rămase pentru finalizarea proiectului (lucru practic imposibil dat fiind costurile anuale de zeci de milioane de euro, fără a socoti eventualele înlocuiri de echipamente), “rezolvarea” proceselor din instanța (38 de procese numai cu EuroGammaS) și incertitudinea livrării la timp și cu parametrii prevăzuți în TDR-uri ai sursei Gamma, fără de care experimentele de fizică nucleară sunt în pericol de a se realiza, cel puțin la nivelul prevăzut. În această situație, dat fiind că din datele de pe site-ul ELI-NP și din numeroasele intervenții în media a membrilor echipei ELI-NP, s-a dovedit că nu se pot afla mai multe date concrete despre implemenarea sa, cred că este absolut necesar o evaluare independentă a stadiului acestui proiect. În acest sens, autoritățile decidente, chiar și noul director general al IFIN-HH, poate stabili o echipă care să facă o astfel de evaluare și să prezinte apoi un raport independent de cel al echipei ELI-NP în Consiliul științific al institutului. În opinia mea, deschiderea și transparența ar fi benefice și pentru echipa actuală a proiectului, tocmai pentru a-și demonstra competența, bună credință și eficiență managerială, în cazul că numai comunicarea fost până acum deficitară.

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. Stimate autor, faci cateva afirmatii subiective care trebuie lamurite:
    1. Proiectul ELI-NP nu este in nici un impas, lucrurile merg conform planificarii.
    2. Finantarea de la ERIC vine din Romania, nu de la EU. Cu alte cuvinte Romania da banii si ELI-ERIC dispune de ei. Povestea ca EU ne da bani pe tava e o inventie, o utopie. Toate cele 3 state gazde platesc. Mai plastic si pe intelesul tuturor: e ca si cum tu dai salariul tau cuiva care apoi hotaraste el cand iti cumpara paine, mancare si cand te imbraci.
    3. Ce facem cu laserul de 10 PW? Vezi Eli-white book si ELI-NP. Alte idei sunt binevenite dar nu se exprima in ziare, ci in literatura de fizica de specialitate.
    Si va rog Dlor de la Contributors va rog sa publicati toate raspunsurile, nu numai cele care lauda neconditionat textele.

  2. Legat de autor,
    Respectam competentele stiintifice ale domniei sale, dar era fair si corect pentru informarea publicului (specialist dar mai ales nespecialist) sa mentioneze ca peste 90% din cele 450 de articole din biografia sa sunt facute in colaborari mari internationale cu peste 1000 de autori. Iar cele peste 17 mii de citari si ele mentionate in biografia autorului sunt ale celor 1000 de autori.

    • Uau, 1000 de autori? Distincți? Atunci chapeau! I-ați făcut un serviciu domnului Stoica. Asta înseamnă colaborare!
      Presupunând un colectiv de cercetare cu, în medie, 20 de cercetători (pe o anumită temă), 1000 de cercetători independenți înseamna 50 de colective de cercetare independente. Pe diverse domenii. Pai sa colaborezi decent cu aprox 50 de colective de cercetare și să ai publicatii împreună cu ele, e ceva!
      Clar că vor fi citări din acele colective, sunt teme și proiecte comune la care se lucrează ani. Cine nu ar cita lucrările grupului din / cu care lucreaza, macar la introducere?!

      Tocmai exercițiul comunicării și colaborării este de apreciat la domnul Stoica! Da, poate că se pun banii la comun și la comun se hotărăsc temele și ceea ce este de făcut, la comun se reimpart. Dar, mai multe minți la comun fac mai mult decât orgoliile unora care au impresia că le știu ei pe toate.

      Pe de altă parte, îmi place cum se „bat” cercetătorii în indici Hirsh și citări. La finalul tuturor, se așează frustrarea și neputința proiectelor aplicate? Pentru că Eli -NP e un proiect aplicat. Sigur, „lucrurile merg conform planificării”.

      • Perceptia ta este eronata: nu am vrut sa-i fac vreun serviciu sau deserviciu Dlui Stoica, doar sa subliniez realitatea. Da, asa cum spui tu mai multe minti la un loc, recte 1000 de cercetatori, publica de o mie de ori mai mult si mai bine ( de ce nu). Dar atunci contributia fiecaruia este in medie 1 la mie sau 0.1 %! Daca publici singur sau cu cativa colaboratori nu inseamna ca le stii pe toate, inseamna ca ai contributie mult mai consistenta. Dar asta trebuie clarificat si toata lumea e fericita!
        Acuma, colaborarea cu 50 de grupuri e o utopie: iti trebuie 50 de zile sa schimbi mesaje cu toti, adica aproape 2 luni, timp in care nu mai faci nimic altceva. Dar articolele cu 1000 de autori curg intre timp…..deci….nu exista asa ceva. Doar suntem si noi fizicieni si stim. Inca o data subliniez, nu e nimic rau sa faci parte dintr-un consortiu cu 1000 de oameni….dar nu poti sa lasi sa se inteleaga ca ai facut tu (si doar tu ) 4 sute de lucrari samd. De ex. Gerard Mourou are peste 5mii de citari la articolul cu scurtarea pulsurilor…doi autori! Aici da, zici fara nici o indoiala, am n citari ale mele si studentei mele.

      • Cand in ultimii 10 ani ai activitatii tale esti autor la aprox 400 lucrari de genul colaborari cu 1000 autori, iar in ceilalti 30 de ani ai adunat cam de 10 ori mai putine lucrari, si muult mai putine citari, trebuie sa admiti ca ceea ce ai facut in colaborare cu alti 1000 de oameni, imparti cu ei.

        Indiferent ce rezultate are „nenicu fizician”, aici are dreptate.

  3. Multumesc pt articol d-le Stoica.
    E bine sa nu lasam sa se branzeasca si acest proiect cum sunt atatea altele prin RO care au devenit sinecuri.

  4. Super realizari romanesti. Pana în 89 eram supertari la chimie. Tovarasii stiu de ce. Acum sîntem rai de tot pe fizica. Tot tovarasii stiu de ce.

  5. Dragi binevoitori ai romanilor: MAI, CSAT, MS, MEC, PR, PE, GOV.ro, Presidency.ro
    Ce facem cu un celalalt schelet din biroul directorului IFIN-HH ???
    Cum ramane cu curatatul uscaturilor din IFIN-HH? Foarte real si trist dar si cu impact emotional asupra tuturor romanilor este faptul ca un manager autointitulat „Sef CCR” nu a reusit si probabil ca nu va reusi curand sa porneasca productia de radiofarmaceutice la https://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/o-speranta-pentru-bolnavii-de-cancer-la-magurele-s-a-deschis-un-centru-de-cercetare-in-radiofarmacie.html. Poate Directorul General Interimar N. MARGINEAN nu se mai lasa pacalit (asa cu a facut-o NVZ si a tot inghitit galusca ca vezi doamne se poate dar suntem prea buni si astia de la ANM au ceva cu noi) ca acolo se marcheaza mii de noi molecule si se cerceteaza zeci de radiofarmaceutice si va dori sa investigheze cu ajutorul unui audit extern de la firma specializata (persoane calificate platite si care nu prea au trecut pe la centru…) si va dori sa incerce sa rezolve situatia absolut critica- in toata lumea la mai putin de 2 ani dupa instalare s-a inceput productia dar la noi nu. De ce? Pai fie sunt slabi oamenii platiti de stat ca sa porneasca treaba fie sunt interese obscure (turcii produc in Pantelimon de prin 2012 si dau o spaga pe undeva si ANM-ul nu da autorizatia). Suntem singurii de pe Terra care platim managementului unui centru ce nu produce nimic (nimeni nu intelege cum e tinut in functie- CV nu il recomanda). Poate trebuie si pe acolo o schimbare/inlocuire cu persoane competente. Domnul Director N. Marginean ar trebui sa curete putin buba si sa aduca oameni capabili sa porneasca motoarele si sa dea o mana de ajutor romanilor aflati in suferinta si nevoiti sa plateasca 4500 lei la privat pentru o imagine la PET-CT. Ce ziceti este un subiect interesant pentru DIRECTIA IFIN-HH, Ministerul Sanatatii, MEC, CSAT ? Noul Director general interimar instalat are acum responsabilitatea si posibilitatea sa dovedeasca ce poate. Renumitul savant L. Trache a incercat sa rezolve situatia si a esuat! Haideti sa avem o tara ca afara- canadienii si multi alti europeni beneficiaza de investigatii si tratament cu radiofarmaceutice de vreo 30 ani iar romanii cumpara din Ungaria si de la turci! Halal natiune !

  6. Stimabile Domnule Dr. C. M. Teodorescu, as fi vrut sa nu aruncati asa usor cu vorbe nestiintifice, mai ales ca pretindeti ca sunteti de meserie, nu un diletant. Cum puneti pune in gura celor de la ELI-NP afirmatii ca ELI-NP
    sustine ca „ca pleaca toata tinta cu viteza luminii, deci este teleportata ca obiect fizic”. Este clar o dezinformare, plasate cu rea credinta, pusa in gura unor specialisti de calitate. As vrea sa cred ca nu sunteti pus sa dinamitati aceasta performanta de la ELI-NP, in proces de realizare. Bazat pe recunoasterea pe care o aveti intr-un domeniu, sunteti folosit sa demolati un alt domeniu, in care nu aveti nici o competenta, nici un Hirsh.

    • “Da, vom experimenta teleportarea, pentru că acel câmp electric uriaş pe care îl vom crea va transporta materia. În ianuarie am prezentat teoria în Statele Unite, iar entuziasmul a fost extraordinar. Acum toată lumea aşteaptă laserul de la Măgurele”, ne-a declarat Nicolae Zamfir, directorul IFIN.
      (https://www.libertatea.ro/stiri/video-exclusiv-directorul-institutului-de-fizica-nucleara-nicolae-zamfir-vom-experimenta-teleportarea-589027)

      „Mai există un laser de acelaşi gen în SUA, dar nu de asemenea putere. Şi nu are în niciun caz asemenea aplicaţii, adică asocierea între laser şi fasciculul gama. Practic, dacă o să forţez nota, numai din dorinţa de a fi plastic, specialiştii spun că, în momentul în care acţionezi cu o forţă atât de mare pe o unitate foarte mică de suprafaţă, există posibilitatea de a mişca inclusiv masa, adică de a crea teoretic astăzi, în fantezie, ceea ce vorbim noi de Star Trek, acele engage, acea teleportare. Teoretic, astăzi, prin forţe de asemenea putere, specialiştii spun că s-ar putea crea inclusiv mutarea masei, a materiei, odată cu mutarea forţelor”, a mai spus Costoiu.
      (https://jurnalul.ro/stiri/observator/maine-incepe-la-magurele-construirea-celui-mai-mare-laser-din-lume-puterea-lui-ar-putea-duce-teoretic-la-teleportarea-din-star-trek-645434.html)

      Nicolae Zamfir, directorul ELI-NP: România este a cincea țară din Europa în domeniul fizicii nucleare. Vor exista trei laboratoare ELI în Europa de Est, iar cel de la noi, ELI-NP, este cel mai important. Va studia fizica nucleară folosind fascicule laser cuplate cu raze gamma, pentru a examina ce se-ntâmplă când o rază gamma de un milion de ori mai puternică și o rază laser de câteva zeci de ori mai puternică decât orice alte raze de genul ăsta existente interacționează cu materia. Ar putea face un obiect să se miște cu viteză apropiată de cea a luminii, ceea ce se poate numi teleportare, pentru că mintea umană percepe chestia asta ca pe o mișcare instantanee.
      **Am citit că teleportarea omului e imposibilă, pentru că i-ar disipa celulele, iar recompus în alt loc ar ieși mort. ** Da, dacă ar fi expus unui laser atât de puternic, corpul uman s-ar descompune! Aplicațiile pe care noi sperăm să le dezvoltam ar putea, de exemplu, să permită transportul materialelor sensibile, nucleare, în siguranță.
      (https://www.vice.com/ro/article/ezdvbe/fizicienii-au-construit-un-laser-care-ar-putea-teleporta-chestii-pe-luna)

      ANDREI DOROBANȚU, Outreach&Communication Officer, IFIN-HH:
      În ceea ce privește teleportarea, ea va rămâne pentru încă mult timp domeniu SF rezervat (să ne gândim că există aproximativ 1028 atomi în corpul uman – cum să-i „distrugi” pe toți și să-i recreezi la o altă destinație, refăcând fără erori „călătorul” care trebuie să ajungă „acolo”?). Dar, iată că, de curând (iulie 2015), începe să se vorbească nu doar despre teleportarea cuantică (a informației pure, imaginată încă de acum 80 de ani de Einstein ca un exemplu… că „așa ceva nu se poate” și realizată deja experimental), ci despre cum se poate deschide drumul spre… teleportarea Star Trek. Într-un mod pe care SF-ul nu l-a imaginat (nici nu avea cum) și care e așteptat într-un viitor îndepărtat (deși orice predicție privind orizonturi de timp devine absolut riscantă la ora actuală). Totul are legătură cu Proiectul ELI și, într-un fel, cu „visul ultim” despre care a vorbit mereu Gérard Morou, cel de la care a pornit ideea ELI-ului: „spargerea vidului”. Cum? Tot de la Einstein pornind, masa și energia pot fi tranformate fiecare în celalaltă. Teoretic, s-ar putea „sfărâma” un corp în energie pură, pe care o poți transmite la distanțe atâtde meari cît ai nevoie, iar la „capătul celălalt” să re-creezi, fidel corpul respectiv.
      (https://stiintasitehnica.com/dincolo-de-sf/)

      Interviu cu Nicolae-Victor Zamfir (I): „N-ar fi exclus să apară un premiu Nobel la Măgurele”
      de Mihai Cernea in Interviu
      Credeți că vom avea parte și noi de descoperiri științifice epocale, gen particula lui Dumnezeu? Depinde, bineînțeles, de calitatea oamenilor pe care îi vom recruta, însă, ca tematică și ca știință fundamentală și aplicativă, n-ar fi exclus să se ia un premiu Nobel. De exemplu, avem o propunere interesantă pentru un experiment: crearea materiei în vid cu ajutorul acestor fascicule – așa-numita creare de perechi. De asemenea, a apărut, la un moment dat, în presă o discuție despre teleportare. Putem să-i zicem teleportare atât timp cât un obiect se deplasează cu o viteză apropiată de viteza luminii – pentru simțurile noastre, pare că e instantanee deplasarea. Se întrevăd deja experimente în care obiecte macroscopice să se deplaseze cu fracțiuni din viteza luminii.
      https://m.academiacatavencu.info/index.php/tag/ups-13168)

      Persoanele citate mai înainte sunt chiar din interiorul proiectului ELI – NP, cu excepția D-lui Costoiu care, totuși, este rectorul celei mai mari universități tehnice din țară.
      Daca teleportare înseamnă ca un obiect să se deplaseze cu viteză apropiată de viteza luminii, atunci s-a realizat de mult, de când există acceleratoare de particule relativiste. (Generarea de perechi particulă-antiparticulă, la fel, se face de mult.) Dacă este vorba despre un obiect macroscopic care să se miște cu “fracțiuni din viteza luminii” (cam cât la sută?), de acord, ar fi o premieră. Dar mai putem vorbi de un “obiect” în momentul în care îi sunt smulși toți electronii? Cum mai stau ionii aceia împreună?
      Se pare că marile inovații de la ELI – NP sunt până acum mai ales de natură lingvistică. În ultimul interviu vi s-a prezentat ultima inovație din DEX: teleportare, -ări, s. f. = deplasare care pentru simțurile noastre pare instantanee.
      Dacă nu putem rescrie fizica, măcar rescriem istoria, limba română, legislația, logica.

      • Dle CMT,
        S-au accelerat placute din diverse materiale cu dimensiuni milimetrice/sute de microni la viteze de 5-10 km/s, si asta cu laseri de sute de terawati. S-au publicat o gramada de studii pe tema asta de catre americani (de ex Livermore). Tehnica se numeste laser-driven flyer plates. S-au studiat undele soc care apar, cu utilitate pentru NIF, samd. Va fi interesant de vazut la 10 PW cum se pot scala aceste experimente.
        Acceleratoarele de particule sunt dedicate unui singur tip de particula. Pe cand la laserii de putere accelerezi simultan electroni, ioni si protoni. Si ai si un BONUS: radiatii X si gama, toate in acelasi cocteil.
        /

  7. Domnule Fizician: doare rau? Rau, rau?
    Din pacate, pe partea gardului in care se gasesc restul departamentelor, au ramas rani adanci, dovezi ale actiunilor despotice, lipsite de orice ratiune, ale Academicianului ferm si vizionar.
    Sunt rani atat de profunde incat ne va lua mult timp ca sa ne revenim. Este trist ca personaje ca dumneavoastra vin sa umbreasca sentimentul minunat creat la eliberarea IFIN-HH din data de 14 august 2020, domnule Fizician.
    Ma intreb de multe ori ce simte cineva ca dumneavoastra cand se priveste in oglinda, domnule Fizician?
    Pentru articolele si comentariile deosebite, multumesc domnilor Victor Barsan, Cristian Teodorescu si Sabin Stoica. Felicitari!

  8. Pentru a analiza activitatea stiintifica a domnului S. Stoica vom utiliza platforma INSPIRE-HEP disponibila la urmatorul link, https://inspirehep.net/authors/987460?ui-citation-summary=true. Daca neglijam articolele din colaborarile mari unde contributia nu poate fi cuantificata, observam ca din cele 422 de articole care au 35,791 de citari mai raman 49, cu 658 de citari. Eu tot nu am inteles de ce exista atatea critici la adresa acestui proiect demarat in Romania la IFIN-HH. Care era problema daca Romania finanta ELI-NP fara ajutorul ERIC prin marirea bugetului cercetarii? Cu totii stim ca fara o astfel de investitie economia din Romania o sa supravietuiasca doar ca o anexa a economiei UE, fara sa aduca niciun plus valoare. De asemenea am vazut ca sunt numeroase acuze in presa (inclusiv Nature) legata de coruptie. Amintim faptul ca in Romania exista Parchete si DNA si ca astfel de afirmatii fara un suport tehnic provoaca o scadere a credibilitatii cercetarii pe termen lung. Daca tot cautati subiecte de articole, de ce nu scrieti si despre evaluarile proiectelor de cercetare, deoarece anumite persoane cu doctoratul luat pe bune in strainatate la universitati de prestigiu (ex. Univ. College London,, etc) si cu articole ca prim autor in JHEP, PRC, etc au proiectele respinse, iar la o analiza mai detaliata observam ca cei care au castigat au publicat ca prim autor sau autor corespondent doar la RRP sau RJP. Ce impact in economie are cercetarea care se realizeaza la Magurele? Incheiem cu un citat al unui clasic in viata: „Cu mustata, nu stramba! […] De 10 ani v-am obisnuit prea prost, la conditiile care sunt in Romania. Noi deocamdata o facem bine, vedem cum o faceti voi. Meritam sa ne faceti statuie, ma, ce facem noi in conditiile din Romania. Eu zic in contul echipei, as gresi daca as tine cu mine. Vorbim in general, ne punem toti in aceeasi ciorba”.

    • Aţi pus o întrebare – Ce impact in economie are cercetarea care se realizeaza la Magurele? – şi nu aţi răspuns la ea. Dumneavoastră cunoaşteţi impactul respectiv sau vă jucaţi cu vorbele?

      • Nu cunosc stimate domn, de aceea am intrebat. Fizica prin cele doua componente de cercetare (cercetare fundamentala si aplicativa) are un impact redus in economia de piata in absenta unei industrii pe care sa o deserveasca. Este curios cum de in Romania nu s-au pus bazele unei industrii competitive dupa anii ’90 deoarece in afara de un climat politic instabil avem toate premizele pentru asa ceva.

        • Stimate domn, despre bazele industriei româneşti din perioada Războiului Rece se pot scrie multe lucruri şi vă asigur că este vorba despre probleme grave, începând de la concepţia teoretică (inexistentă la dictatorii comunişti români) până la aplicarea în practică. S-a luat modelul sovietic şi s-a aplicat mimetic în România. Din păcate, există în continuare în România nostalgici ai acelui sistem economic, bazat de celebrul sector A (industria grea), şi ai mamuţilor economici. Nota bene! Când am scris despre concepţia teoretică m-am gândit la Władysław Gomułka şi la alţi politicieni comunişti din estul Europei, care chiar încercau să înţeleagă teoria economică, nu să mimeze cunoaşterea acesteia – aşa cum au procedat Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu.
          Astăzi am citit o ştire despre modificările pe care conducerea companiei „Renault” doreşte să le facă în următorii trei ani în propria firmă. Vă asigur că nu este vorba despre creşterea capacităţilor de producţie (deja excedentare în România şi Maroc, de exemplu). Trebuie revenit cu picioarele pe Pământ, totuşi, dacă dorim să trăim împreună fără războaie şi conflicte sociale exacerbate, în condiţiile în care cererea de produse s-a prăbuşit pe fondul pandemiei.

          Revenind la subiectul articolului, este pentru a treia oară când pun întrebarea de ce nu se face un audit financiar extern la institutul respectiv?
          În plus, mă întreb de ce trebuie finanţat cu fonduri de la bugetul de stat al României un proiect care a depăşit termenele de punere în funcţiune, iar câştigurile posibile, vehiculate în urmă cu câţiva ani, se dovedesc a fi în prezent minciuni cu picioare scurte.
          Ca fapt divers, am ocazia să citesc zilnic copiile dosarelor pe care le-am găsit la Arhivele Naţionale despre programul nuclear românesc şi îmi dau seama de ezitările celor care în anul 1966 au scris pentru prima dată un program coerent de dezvoltare a cercetării nucleare în România cu aplicaţii practice, economice.

  9. Oricum ar fi, important este sa nu „scape” radiatia! Avem copii si nepoti. Vrem sa stim ca sunt bine protejati de radiatii si de eventuale noxe.

  10. Doamne, la ce nivel se poarta aici discutiile despre ELI-NP. Le multumim initiatorilor acestor dispute publice, autori ai recentelor articole de pe Contributors, dornici sa iasa in arena cu parerile lor, unele interesate, altele nici macar, dar care vor avea un efect destructiv asupra perceptiei publice asupra proiectului. Si vor fi un bumerang pentru intreaga platforma de la Magurele. Un adevarat autodafe.

  11. SCRISOARE DESCHISĂ
    privind activitățile de cercetare din cadrul proiectului ELI-NP și considerații pentru viitor

    Vreme de peste un deceniu am urmărit cu emoție, încredere și speranță demersurile, deloc simple, pentru obținerea pentru România a unui proiect european major de cercetare și apoi derularea lucrărilor pentru realizarea lui. Acesta avea să fie, ceea ce astăzi este cunoscut ca proiectul ELI-NP (Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics), care implica realizarea unei de infrastructuri de înalt nivel tehnic cu care să se desfășoare activități de cercetare fundamentală. El devenea cel mai important proiect de cercetare derulat în România după 1989 care, alături de infrastructurile similare de la Szeged și Praga punea România, și Europa de Est, între principalele centre ale cercetării mondiale.
    Cu o lună în urmă a fost făcut public faptul că, în data de 19 august 2020 în cadrul ELI-NP, partea principală a infrastructurii de cercetare situată pe platforma națională de fizică din Măgurele, și parte componentă a IFIN-HH (Institutul pentru Fizică și Inginerie Nucleară), au fost efectuate și s-au încheiat cu succes testele de anduranță pentru întregul sistem laser (generatoare, amplificatoare, compresor), inclusiv sistemul de transport al fasciculelor laser la o putere nominală de 10 PW. La activitățile aferente proceselor de validare și testare au participat, fizic, membrii echipei ELI-NP și, prin sistem de teleconferință, oficialități din Guvernul României, cercetători din țară și din străinătate. Testele au fost efectuate cu participarea celui care a fundamentat sistemul care a stat la baza construcției acestui laser de mare putere, profesorul Gerard Mourou, laureat al premiului Nobel pentru fizică în anul 2018 și membru de onoare al Academiei Române.
    Consider această realizare, rod al unei colaborări mature între specialiștii români și colegii lor din străinătate (în mod particular compania Thales din Franța), ca un succes deosebit al școlii românești de fizică, o confirmare a tradiției de care aceasta se bucură la nivel internațional și o nouă oportunitate pentru dezvoltarea în viitor a cercetării fundamentale în domeniul fizică. Această infrastructură gândită, aprobată și susținută financiar la nivelul Uniunii Europene trebuie privită deopotrivă ca o provocare pentru specialiștii din Europa și din întreaga lume dar și ca o oportunitate de prim rang pentru omologii lor din țara noastră. Ea devine totodată un reper pentru colectivele de cadre didactice și cercetătorii facultăților de fizică dar și a altor facultăți care pregătesc viitoarele generații de specialiști care, fie vor contribui la adâncirea cunoașterii, fie vor asigura extinderea domeniilor de utilizare a radiației laser de mare putere.
    Punerea în funcțiune a unei astfel de infrastructuri de cercetare poate să constituie un nou început pentru învățământul de fizică, fiind bine cunoscută criza prin care acesta trece la nivelul interesului tinerilor pentru acest domeniu cât și din perspectiva lipsei de susținere a predării fizicii în gimnaziu și liceu. De altfel echipa de proiect a făcut importante demersuri în acest sens fiind cunoscute deja activitățile de popularizare derulate prin acțiuni individuale sau în cadrul unor evenimente mai ample cum ar fi, de exemplu, Noaptea cercetătorilor. Eveniment organizat de mai mulți ani, cu participarea nemijlocită a membrilor comunităților academice a tuturor facultăților de fizică din țară și institutelor de cercetare de pe platforma Măgurele. …..
    Este onorantă și în același timp mobilizatoare declarația profesorului Gerard Mourou care, la încheierea cu succes a testelor a spus: „În momentul de față, România este la vârful cercetării. Este un moment istoric. Ne aflăm la vârful științei laserelor.[…] Este frumos la acest proiect și faptul că pune împreună toți acești oameni buni în aceeași echipă, să lucreze pentru același țel. Trebuie să mulțumim României, Franței […] și Europei.“
    În perioada care a urmat acestui rezultat notabil am asistat, pe de o parte, la o prezentare relativ modestă a evenimentului în media românescă, aceasta fiind dominata de campania alegerilor locale și de pandemia covid 19, pe de altă parte, la o dezbatere oarecum acidă dominată de comunitatea fizicienilor. Din păcate, cu puține și notabile excepții, această dezbatere împrumută metode și mijloace specifice societății actuale ceea ce face ca percepția nespecialiștilor să fie viciată. Cred că am face o mare greșeală amestecând lucrurile. Înainte de a acuza sau, mai grav, de a pronunța verdicte este nevoie de o analiză făcută de specialiști obiectivi în domeniul proiectului, recunoscuți de comunitatea științfică, care să prezinte cu celeritate plusurile, minusurile și eventual o estimare a perspectivei. Să nu se uite faptul că, participarea la competiția pentru obținerea proiectului și aprobarea instituțiilor noastre la realizarea proiectului european au fost hotărâte în baza unor evaluări interne și internaționale, iar obiectivele lui au fost însușite, acceptate și încurajate, spre lauda decidenților, la cel mai înalt nivel. Mai mult ca oricând este nevoie, pe de o parte, de personalități capabile să înțeleagă conjucturile interne și internaționale și pe de altă parte, caractere puternice, cunoscătoare a domeniului, recunoscute național și internațional, motivate să ducă mai departe proiectul în condițiile stabilite.
    Consider că echipa de proiect și conducerea acesteia merită aprecierea noastră, a tuturor, pentru efortul și munca depuse. Îi felicit pentru rezultatul obținut și îi asigur de toată susținerea morlă pentru ceea ce a fost realizat.

    19.09 2020
    Cu alese considerații,
    Profesor Universitar Emerit Gheorghe Popa
    Universitatea Alexansdru Ioan Cuza din Iași
    Facultatea de Fizică

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sabin Stoica
Sabin Stoica
Sabin Stoica, nascut la Dobrotesti, Teleorman, pe 1 iulie 1953. Absolvent al Colegiului Carol I din Craiova, clasa speciala de fizica-1972, absolvent al Facultatii de Fizica, Universitatea, Bucuresti specialitate fizica nucleara-1977, doctor in fizica, ICEFIZ, Bucuresti-1988, conducator de doctorat-2000. Autor a peste 450 lucrari stiintifice in reviste cotate ISI, peste 17 000 citari (Web of Science, fara autocitari), indice Hirsch 60(WOS), 110 (google scholar), peste 100 seminarii si lectii invitate la conferinte internationale, director a peste 20 de proiecte nationale si internationale de cercetare. In present CS1, IFIN-HH, director al Centrului International de Pregatire si Cercetare in Fizica (centru UNESCO cat. II). Membru in Board-urile colaborarilor/experimentelor internationale LHCb-CERN si DUNE(Fermilab) si in Board-ul International Basic Science Program al UNESCO. Premiul Academiei Romane pentru Fizica, 1996.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro