joi, aprilie 18, 2024

Avram Iancu, într-o docu-dramă

Figura indubitabil tragică a avocatului Avram Iancu, intrat în conștiința publică drept Crăișorul Munților, a fost supusă, începând cu anul 1948, unor repetate revizuiri de perspectivă. Determinate de felul în care istoriografia comunistă, adică ceea ce regretatul  istoric Vlad Georgescu, numea frontul istoric, prezenta a fi fost Revoluțiile române de la 1848 din Țările Române.

Din motive lesne de înțeles, în Bălcescu, piesa din 1948 a lui Camil Petrescu, viziunii folclorizante asupra eroului i se asocia și interdicția de a nu se prea vorbi despre ceea ce erau numite, la modul eufemistic, neînțelegerile cu Kóssuth și ceilalți revoluționari maghiari. În valul naționalist din anii ’70-80 ai secolului trecut s-a schimbat radical viziunea. Se știe, pentru regimurile totalitare, fie ele de dreapta sau de stânga, istoria e ceva de gumilastic. De pildă, Mișcarea Revoluționară din Moldova, aceea eșuată din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile,  a fost ridicată la rang de revoluție, s-a vorbit despre unitatea revoluțiilor române de la 1848, așa că neînțelegerile lui Avram Iancu cu Bălcescu au fost trecute patriotic sub tăcere, iar în anii delirantului ultim deceniu ceaușist anul 1848 și revoluțiile din Țările Române  erau înfățișate drept începutul a ceea ce era numit hilar Revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă, ce avea să fie desăvârșită de actul de la 23 August. Firește și acesta asumat de comuniști.

În consecință, cu totul altfel apărea acum Avram Iancu în piesa cu același nume a lui Mircea Micu, jucată în premieră absolută pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca, ori în filmul lui Mircea Moldovan, Munții în flăcări, din 1980. Anul în care avea loc la București Congresul internațional de științe istorice și în care comuniștii edictaseră că se împliniseră fix 2050 de la înființarea Statului Dac centralizat condus de Burebista. Rolul lui Iancu era interpretat de Vlad Rădescu.

O anumită reticență post-revoluționară  greu de negat față de istorie, în bună parte explicabilă prin ravagiile a ceea ce același Vlad Georgescu definea în Politică și istorie. Cazul comuniștilor români “istorie de parastas”, eșecul a ceea ce fusese numit epopeea cinematografică națională, începută din ordin de partid în 1963, odată cu filmul Tudor regizat de Lucian Bratu, a determinat scăderea drastică a apetitutului pentru filmul istoric după 1989. Tocmai de aceea, decizia tânărului regizor Theo Torn care alături de Alex Molico semnează și scenariul, unul bazat în principal pe clasica monografie a istoricului Silviu Dragomir, a producătorilor Alexandru Pop și Alin Panc, ambii de profesiune actori, de a-și investi banii într-o producție absolut independentă (adică fără finanțare de la CNC ori de la TVR) ca și cel al tânărului și talentatului actor Horia Fedorca de a debuta cinematografic în filmul Avram Iancu împotriva Imperiului, mi se pare demn de toată lauda. Da, e adevărat. Horia Fedorca seamănă fizic cu Avram Iancu însă această asemănare nu e unicul său atu. Actorul e stăpân pe rol, are forță, expresivitate, convinge cu fapta, cu vorba, cu ochii.  

Acum, Avram Iancu împotriva Imperiului este ceea ce se cheamă o docu-dramă. Este și film artistic, și film cu o bază științifică asumată. Asigurată ca atare de trei cadre didactice- prof.univ. dr. Mihai Drecin, prof. univ. dr. Sorin Șipoș și lect.univ. dr. Radu Românașu- de la Facultatea de Istorie a Universității din Oradea.

 Îi vedem stând față în față pe Avram Iancu și pe Hatvány jucând un metaforic joc de șah și înfruntându-se.  Apare deodată unul dintre cei trei profesori  consultanți care expune și demonstrează cu lux de amănunte o idee cu titlu de  adevăr istoric pentru ca mai apoi acesta să fie ilustrat artistic. Apare și un narator, în persoana actorului Damian Victor Oancea, până la un moment dat și el dând expresie adevărului istoric și care mai încolo îl interpretează pe Avram Iancu în ultimii ani ai vieții. Chinuit, bolnav, refuzând ofertele ademenitoare ale lui Frantz Iosif, renegat de propriii părinți, găzduit în casa preotului Măcelaru (Alin Panc) și omagiat la moarte de comunitate. În primul rând prin vocea țăranului demn, interpretat de Sandu Pop. Sincer să fiu, mi-e greu să înțeleg rațiunea acestei substituții. Mai întâi fiindcă am credința că Horia Fedorca l-ar fi putut juca la fel de bine și pe Avram Iancu din ultimii ani ai vieți. În al doilea rând deoarece. înlocuirea aceasta, adică suprapunerea dintre narator și personaj, conduce, inevitabil,  la inducerea unei note subliminale de subiectivitate în relatarea povestitorului. Nu cred că era cazul. Dincolo de faptul că jocul lui Damian Victor Oancea e credibil. Filmul Avram Iancu împotriva Imperiului inserează  și o suită de interviuri cu urmași ai celor care, într-un fel sau altul, au fost implicați în evenimente și au fost și martorii tragediei personale a Crăișorului. Coordonarea celor distribuiți în personajele din Legiunea Auraria Gemina, o anume duritate a exprimării faptelor, contrapunctată pe alocuri prin relevarea nu doar a patriotismului, ci și a umanismului și vizionarismului lui Avram Iancu, inserarea poveștii de dragoste cu tânăra unguroaică (Kata Pánczel) ce l-a salvat pe Avrămuț din capcana întinsă de Hatváni, imaginea semnată de Rareș Dima fac din Avram Iancu împotriva Imperiului ceea ce aș numi un film credibil.

PAPA PICTURES în colaborare cu Asociația Transilvania ART și Stilo Evora

AVRAM IANCU ÎMPOTRIVA IMPERIULUI

Regia: Theo Thorn

Scenariul: Theo Thorn  și Alex Molico

Consultanti științifici: prof.univ. dr.Mihai Drecin, prof.univ. dr. Sorin Șipoș, lect.niv. dr. Radu Românașu

Producători: Alexandru Pop, Alin Panc

Co-producători: Romi Cărmăzan și Raluca Hideg

Imaginea: Rareș Dima

Cu: Horia Fedorca, Kata Pánczel, Paula Hristu, Alin Panc, Damian Victor Oancea, Sandu Pop, ș.a.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Interesant ce aflu aici: Avram Iancu a fost renegat de propriii parinti. Mai citisem candva ca in ultimii ani de viata mizera, cand isi pierduse complet mintile, parintii il tineau legat intr-o fosta cocina de porci.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro