sâmbătă, aprilie 17, 2021

Babardeală cu catharsis

O profă de istorie de la o școală okay face sex cu soțul ei, soțul ei filmează toată treaba. Filmarea ajunge nu se știe cum pe Net, părinții copiilor de la școală fac scandal pe tema asta și profa riscă să își piardă jobul. Povestea sună familiar, dar mai ales odios, a abuz, revenge porn, depresie, mizerie contemporană. Și totuși, în Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, Radu Jude scoate din ea un hohot de râs interminabil, de 106 minute. Filmul merită Ursul de Aur fie și numai, sau mai ales, pentru catharsisul pe care îl scoate dintr-o situație în care înțelepciunea sau morala comună – alea articulate, ale noastre – văd o tragedie personală.

O minimă și naturală tentativă de a te pune în locul profei pe nume Emi (prestată cu subtilitate și un fel de încăpățânare actoricească de Katia Pascariu) te face să te gândești la pastile de cap, în situația în care a ajuns ea. O înregistrare privată care ar umple Internetul e un viol simbolic care ar schimba cu siguranță viața oricui și ar provoca traume. Emi și cere, de altfel, un Xanax la o farmacie, dar fiindcă nu are rețetă, i se oferă pastile de plante în loc. Cumva, personajul nu are nevoie de mai mult, la fel ca noi, publicul. Emi evoluează printr-un București îndrăcit, din ruine peticite cu firme colorate, reclame și înjurături, pe care imaginea pe focală lungă a lui Marius Panduru îl descrie cu o precizie neiertătoare, de microscop. Fluența înjurăturilor și absurditatea piticilor care se dau jos din Hummere sunt o demonstrație de cinéma vérité așa cum nu am mai văzut, care numai ea ar justifica un premiu.

Filmul o cotește însă: urmează un eseu cinematografic, care definește câteva zeci de termeni, iar apoi un fel de teatru filmat într-o grădină, care reconstituie o parte din realismul primei părți. Teatrul filmat e ceea ce una din recenziile străine numea kangaroo court, un tribunal improvizat și abuziv, de părinți care judecă vinovăția (inexistentă a) profesoarei. La pachet cu această ultimă parte, tot filmul e o structură pe care chiar și Radu Jude, autorul, a numit-o de schiță, dar e elastic operațională, ca dispozitiv de demascare a prejudecăților, răutății și ipocriziei, o drăcie filmică rafinată și precisă, suplă ca un bici și revelatoare ca o hârtie de turnesol. Emi e femeie măritată, nu a vrut să își pună în circulație acrobațiile intime și nici măcar nu știe exact cum acestea au ajuns pe Net. A făcut ceea ce fac, sau n-au decât să facă, toți adulții sănătoși din lumea asta. Blamul unora din părinți e în realitate libidinoșenia și obsesia sexuală a fiecăruia dintre ei: un om normal ar închide ochii, la propriu, la înregistrarea respectivă – sau cel puțin ar trece mai departe și și-ar vedea de treburile proprii. Nu poți condamna ceea ce a făcut – sau mai degrabă n-a făcut – profesoara decât dacă faci parte dintr-o sectă de voyeuri nu numai reprimați, dar și inveterați.

Secta asta e chiar coaliția pentru familie, copii și alte chestii nobile care dictează morala publică a României în momentul de față, o majoritate oricum altfel decât tăcută – băgăcioasă și abuzivă, scabroasă, superioară și stupidă. Radu Jude e neiertător în cel mai amuzant mod atunci când îi provoacă acestei coaliții coming out. Filmul merge până la capăt în detaliile vizuale, de limbaj și psihologie, în scenele de sex și organele sexuale înfățișate. Ba chiar dincolo de capăt: ciné-vérité-ul e presărat cu obsesii colective și peisaje examinate cu lupa/focala lungă/microscopul lui Panduru, într-un dans jungian al unor arhetipuri pe care de-abia acum le-am întrezărit: Ion Dichiseanu în costumul alb de marinar din Toate pânzele sus!, Marina Voica într-o farmacie, Axinte de la Vacanța Mare în, evident, rolul lui Axinte, referințe oblice dar neiertătoare la transplatul lui Arșinel și mă rog – tot panteonul de rahat al României într-o întruchipare discretă, dar ucigătoare a unui animism care până la urmă e condiția noastră spirituală și religioasă. N-am înregistrat toate referințele de felul ăsta, dar m-a bântuit ideea că televizorul e un fel de cămin (în sens propriu) în care se tăvălesc în foc larii, manii și penații contemporani, în mare parte personaje de Capatos și alte chestii de care nici Jude, nici Dumneavoastră, nici eu nu putem scăpa în totalitate oricât le ocolim.

În concluzie, Radu Jude e un timid care a rupt lanțul, o fiară de făcător de filme. N-am cuvinte în română să vorbesc despre abordarea lui take no prisoners. Dar dacă filmul ăsta nu va produce scandal și valuri tectonice în societate, e numai fiindcă pandemia asta ne domesticește și ne izolează până la anularea pulsiunilor proprii. Nu sunt critic de film, nu sunt estet, nu sunt multe alte lucruri, dar n-am asistat și participat în viața mea la un hohot de râs atât de tulburător, trist, vesel, molipsitor, total, inevitabil, cathartic. Acolo unde noi, ceilalți, ne pitulăm în carne, vorba poetului, Jude iese la bătaie ca să ne vindece pe toți. Și ne vindecă.

Articol aparut pe blogul autorului

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. nu am vazut filmul ( si nici nu il voi vedea), dar as vrea sa spun un singur lucru: fereasca dumnezeu sa faca vreun regizor roman un film bun la care sa te poti uita cu familia sau macar cu partenerul fara sa rosesti. Toate sunt despre avorturi, violuri, morti, omoruri si mai nou, filme porno postate pe net. Daca acest curent de postare a actelor sexuale pe net ar avea un avant in .ro as intelege un astfel de film, dar altfel e perfect inutil. Nici comercial nu prea poate fi din simplul motiv ca prea putini vor merge cu cineva la un film cu un astfel de titlu.
    Ok, Romania nu e o tara unde curge lapte si miere, dar s-ar putea face si filme interesante cu succes comercial (spre exemplu, filmele din seria frantuzeasca „taxi” sau „disctrictul 13”).
    All the best

    • @Cosmin: subscriu 100%. Nu am vazut inca un film romanesc de dupa Revolutie care sa fie cu adevarat „ars gratia artis”, cum sunt de exemplu Vremea Tiganilor, Cinema Paradiso sau Vietile Altora. Fortand cu tot dinadinsul socul si repulsia spectatorui occidental, generatia cineastilor romani de azi va mai lua cu siguranta cate un urs de aur sau de argint pe ici pe colo…dar niciodata grotescul, absurdul si nu o sa o ridice la nivelul de rafinament al unor adevarati artisti ca Emir Kusturica, Giuseppe Tornatore sau Florian Henkel.

    • Ai ramine uimit. Nu pot da link-ul, dar sunt secțiuni dedicate filmelor xxx de amatori cu titlul „romanian porn” defalcate pe fetișuri și categorii cam pe orice site xxx gratuit. Romanii fac sex și mai și filmează. Masiv. Asa ca pudinbonderia este rupta de realitate. Iar dacă vrei, te poți uita doar la filme cuminți, fără sa rosesti, alături de cine vrei. Cinemateca anilor 70-80 cu Sergiu Nicolăescu în toate rolurile îți stă la dispoziție.

      • @Alex
        Man, nu fi nasol și sarcastic.
        Știi bine ce spun oamenii. Avem toți loc sub soare.
        Poate și tu ai rămâne uimit dar să știi ca pentru o mare parte din societatea universală temele sexuale sunt încă un tabu. Sunt mulți părinți care sunt oripilați de invazia porno de pe telef copiilor lor. Ce să vb despre limbaj. O fi și limbajul decent tot o pudibonderie păguboasă.
        Acum, sincer să fiu, din rândurile tale deducem ca esti un tip open mided pentru care erotica publică este ceva așa, obișnuit, ceva curajos și la’ndemână pentru toată lumea.
        Eu zic să lași pe fiecare să își spună părerea și nu mai da sfaturi.
        Nu stiu cati ani ai, nu stiu ce esti, nu stiu ce consumi din erotica publica dar cred ca decenta, conservatorismul, etica publica nu pot fi identificate cu penalitățile lui Sergiu Nicolaescu.
        Pace, bro!

    • nu poate sa mai existe cinematografie de masa in romania.
      in primul rand, nu mai exista cinematografe in afara celor 5-6 mari orase cu care ne laudam.

      de ce ar investi cineva in productii pentru mase? are mari sanse sa piarda bani.

      deci cinematografia romana este condamnata la nișă. cu bugete rahitice, orgolii mari si premii care se dau intre specialisti, si fara public.

  2. M-am uitat la filmul asta pentru ca a luat premiu, altfel nu ma atragea nimic altceva, d.ex: titlu, distributie, regizor! Nu inteleg de ce a luat acest premiu, nu am ras deloc, desi consider ca am simtul umorului.
    Nu contest cronica pozitiva (fortata) de mai sus, insa prea multa „pula”, „pizda”, „muie” in gura unor actori care se plang altfel ca li s-au inchis teatrele si cinematografele. Daca atat poate un actor / regizor roman, daca atat de jos se pot cobori pentru un ban… atunci este jalnic!
    Jumatate de film se plimba una ca nebuna printr-un Bucuresti infect si gretos ca sa ajunga la o directoare care imparte un apartament ordinar cu mai multi barbati pentru a vorbi (nu am inteles ce) despre urmatoarea sedinta cu parintii (fleosc, pierdere de timp)!
    Urmeaza o sedinta cu parintii in care unul este mai destept decat altul,… Arafat este facut „magraon”,… Antena 3 este luata in deradere (nu ca ar fi vreo televiziune prea onorabila),… cineva in fundal face ca Woody, etc, etc… si mai apare la urma si figurantul Adrian Enache cu un buchet de flori ca sa castige si el un ban!
    Cand credeam ca morala ar fi „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei” filmul se termina cu o bataie generala (V1) sau cu ideea ca o pula (falus) este arma ucigasa in mana unei femei (V2)!
    Ma intreb ce a jurizat juriul sau daca nu cumva a facut-o in stare de betie?
    Cu ce as putea ramane din acest film?
    In nici un caz cu „mandru ca sunt roman”! Bleah…

    • Da, se pare ca atata pot ei. Se cunoaste mai ales in teatrul radiofonic, unde sunt absolut jalnici, dupa niste generatii de aur.

    • Am vazut numai clipul de mai sus si m-am lămurit definitiv cam ce poate domnul Jude. Ultimul lui film care merita vazut este poate Aferim! De atunci regizorul crede ca face arta intrând scaldandu-se in cloaca trivialului.
      O prima imersare intr-o astfel de tehnica a fost „Imi este indiferent daca intram in istorie ca niste barbari”, un film in catre o actrița de mana a doua, Ioana Iacob, face procesul istoriei Românei in curul gol si intrebandu-si amantul daca nu vrea sa-i arate p..da, in același tip citând fraze in limba germana alternate cu bancul idiot despre Zimnicea. Filmul, cu pretenții intelectuale, este plin de un limbaj de Ferentari cu care Radu Jude vrea sa cucerească publicul.
      Acum vreo 10 ani doamna Alina Mungiu a afirmat ca fratele ei, Cristian Mungiu, nu face filme pentru publicul din Romania, ci filme care plac publicului din Occident pentru ca sunt finanțate de acolo. De atunci Cristian Mungiu si-a mai schimbat orientarea si face si filme pentru Romania (a se vedea de exemplu Bacalaureat). Intre timp Radu Jude a descoperit rețeta magica, face filme pentru Occident si pentru publicul cel mai puțin educat din Romania.

    • Mi se pare un lucru bun ca romanii fac sex, mai ales in vremuri de pandemie. Poate ajuta si demografiei. Faptul ca se si filmeaza mi se pare un lucru pozitiv, la batrinete poate sa le arate nepotilor. De altfel ca asta i-a impresionat pe nemti, au aflat ca undeva, departe se face sex, chiar si profesoarele.

      Nu inteleg insa de ce Bucurestiul e infatisat urit si gretos, parca se face o asociere ca sexul e cumva murdar!? Eu cred ca se poate face sex si-n Bucurestiul frumos, curat, desigur sa nu se inteleaga ca as pleda pt sex pe Calea Victoriei, sau la Sosea, sau la Ateneu.

      • Nu intelegeti de ce Bucurestiul este aratat grețos?
        Pentru ca asa da bine la juriile de la Berlin, Cannes sau Venetia. Si pentru ca, asa acum spunea Mme Mungiu, filmele de acest fel sunt facute pentru alt public decât cel românesc. Este un exercitiu de exhibiționism si masochism pe care regizori de felul lui Radu Jude il prestează fara nici o jena.
        In ultimii 50 ani am trecut de la filmele de falsificare a istoriei facute de Sergiu Nicolaescu la cele de auto flagerare ale regizorilor tineri.

  3. Am revazut de curand Catch Me if You can si ma intreb si eu ca alti comentatori (inclusiv pe acest blog) de ce nimeni nu face vreun film cu un subiect asemenator ? Inainte de ’89 s-a facut unul (ceva cu Bacchus) iar dupa (’89) sunt destule exemple !!!!
    Sa fie oare diferenta dintre scenaristii, actorii si regizorii nostri si alor ?

    • De ce se fac asemenea filme?! Pentru ca in mare parte aceasta este imaginea oferita de societatea romaneasca. De la circul din Parlament, si ministere, de la imaginii cu interlopi pe post de nobili, de la coruptie si liosa de bun simt, de la lipsa de educatie si diplome cumparate, la cinism si abuzuri. Asanarea morala a societatii poate aduce alt tip de spectacol teatral si film. Dar va mai dura mult. Occidentul savureaza asemenea spectacole jalnice, pentru ca intreaga cultura europeana nu mai are calitatea de alta data, este tot mai decadenta.

  4. „Secta asta e chiar coaliția pentru familie, copii și alte chestii nobile care dictează morala publică a României în momentul de față”. A avut succes referendumul pentru familie, a fost interzis avortul, au renunțat Hamilton și Coman la plângerea la CEDO, s-au opus europarlamentarii romani rezoluției LGBTQIA, s-au opus reprezentanții romani la Consiliul Europe condamnării Poloniei pentru avort, și toate astea s-au întâmplat fără sa știu eu?

    • „kangaroo court, un tribunal improvizat și abuziv, de părinți care judecă vinovăția (inexistentă a) profesoarei”. Exact ce i s-a întâmplat lui Rudy Giuliani din cauza acelui malefic Sasha Baron Cohen. Zmeura de aur. Viata bate filmul.

  5. Tocmai ce l-am vazut in seara asta. E o oglinda buna a societatii românești actuale și a Bucureștiului kitschos. Cam dezlânat o bucata, parca nu decolează deloc in prima parte. Altfel mare semn de întrebare pe percepția unui juriu international si capacitatea lui de a aprecia acest film plin de înțelesuri strict românești.

  6. La aasa film, asa critica! Nu a autorului de fata ci a cronicarului din Observator Cultural: https://www.observatorcultural.ro/articol/imi-este-indiferent-daca-in-istoria-filmului-vom-intra-ca-frondeuri/

    Radu Jude a facut un film excelent – Aferim – dupa care cred ca i-a trecut prin minte ca Holocaustul e o vaca buna de muls si a dat-o-n bara cu filmul urmator. Subiect onorabil si m-as fi bucurat sa vad un film bun despre perioada aceea neagra a istoriei Romaniei atinsa doar de Sergiu Nicolaescu, insa executat extrem de prost. Zic cei de pe IMDB ca cica”boring” dar in realitate mai putin boring decit „Sieranevada”, de departe cel mai prost film de orice origine vazut in ultimii zece ani, premiat insa, nu cu Ursul de aur, ci macar cu premiul de regie la Zagreb (cine a urmarit primele zece minute ale filmului si a mai vazut macar un alt film in viata cred ca l-ar trimite pe maestrul Puiu la scoala de regie si s-ar intreba ce dracu´ scoli au criticii de film care dau asemenea premii).

    Cred ca dupa tigani/rromi si evrei Jude s-a gindit ca sexul ar fi al treilea subiect care poate vinde. Am vazut doar trailerul si am citit cronicile si tare mi-e ca e tot atit de slab ca ” … vom intra in istorie …”.

    Eu cel putin zic pas pina cind il gasesc pe Netflix desi nici atunci nu cred c-o sa merite mai mult de zece minute.

    PS Daca RJ urmarea stilul din Aferim si voia sa faca un film despre Holocaust i-ar fi iesit poate unul ca „The painted bird”, care e superb. Dar tare mi-e ca realul RJ e cel din ultimele sale doua filme.

    • Am cumparat Sierra Nevada de la Carturesti la un pret ridicol (avea și un text stupid pe care l-am aruncat) și cand a ajuns acasa am plâns dupa banii aruncati pe fereastra. Un film despre mofturile unor țoape cărora le pute sa mai meargă în concediu in Grecia, despre niste profesionisti si pseudo profesioniști si rudele lor care se întâlnesc la o ceremonie religioasă. Un scenariu greoi, dar macar cu dialoguri mai puțin vulgare decât în ultimile filme ale lui Jude.

      • Aproape trei ore (!) extrem de obositoare cu un scenariu rahitic, cu personaje inutile, discutii pseudo-filosofice … un exemplu de cum nu trebuie sa fie un film. Poate ca Puiu se vede ca un Antonioni sau Fassbinder:)

  7. Titlul filmului este „ostentativ” ca să nu spun că e gen PRO ejusdem farinae TV. Comerț jegos, adicătelea. Occidentul, aflat în plină criză, cauzată de o busolă dereglată, ce trage iar la stânga, cade din ce în ce mai des în posteriorul corect politic, dornic să învețe măscări și în alte limbi comunitare, fiindcă diversitatea, nu-i așa, e trendy. Râsul nu mai îndreaptă de mult moravurile, pentru că nu se mai știe de cine râzi, pe cine superi și, la urma urmei, de ce râzi. P.S. Ce diferență între un film cu adevărat bun, ca „Probă de microfon”, cu poveste, regie și joc actoricesc – toate de nota 10 – și mizeriile cu pretenții… premiate și… tragicomice, la care plângi după bani și râzi de cei care intră!

  8. Aproape trei ore (!) extrem de obositoare cu un scenariu rahitic, cu personaje inutile, discutii pseudo-filosofice … un exemplu de cum nu trebuie sa fie un film. Poate ca Puiu se vede ca un Antonioni sau Fassbinder:)

    Alt film care nu trebuia facut e „Al doilea joc”, al lui Porumboiu. Daca cineva isi inchipuie ca o sa afle ceva nou, ori inteligent ori politic de la arbitrul Porumboiu raspunsul e zero.

  9. Aoleu! În toți forumiștii de pe contributors a dat pudibonderia. N-ați văzut filmele americane în care din două cuvinte trei sunt sunt cu fuck?

  10. Bine ca a fost facut un astfel de film. Pana la urma, nimeni nu incuie spectatorii in sala de cinematograf. Cine nu vrea sa il vada, nu il vede si gata!

    Nu vreau sa ma erijez in critic de film, nu stiu daca filmul e bun sau nu. Iar daca mie mi s-ar parea bun sau nu, nu cred ca interesaza pe cineva.

    ===

    Eu insa as sublinia foarte slaba atentie acordata incepatorilor in ale filmului de catre guverne si (daca nu ma insel) si de producatorii privati.

    Nici televiziunea publica nu se omoara sa prezinte arta cinematografica iar bietul Radio Cultural de abia mai sufla sub ciomegele unor conducatori politici aiuriti care cred aiurea ca ar trebui sa faca profit. Eu as face din Radio Romania Cultural prima piesa a alfabetizarii culturale.

    Alfabetizarea culturala este o mare problema in Romania.

    Televiziunea publica aduna „analisti politici” fara nicio competenta sau platiti de partide iar finantarea acordata radioului public este de tot rasul.

    Eu as finanta mult mai generos poturile de TV si de radio nationale, cele culturale. Banii i-as lua de la indemnizatiile nerusinate de conducere si de la mult prea numerosul personal aiurea in tramvai.

    As interzice politica la televiziunea publica in afara perioadelor electorale, pentru ca prea se livreaza mesaje politice partizane „pe sest”.

  11. Doamnelor și domnilor, văd aici un vibe negativ general față de un film pe care, cu una sau două excepții, nimeni nu l-a văzut.

    Vă recomand cu drag să o faceți, înțeleg că intră pe ecrane, în România, pe 7 mai. Diferența dintre „iar chestia asta nasoală despre România?!” și ceea ce simți după ce vezi „Babardeală” e fix arta lui Jude. E un film ciudat de amuzant și eliberator la premisa pe care o are.

    Altfel, ideea că există o conspirație a criticilor de film occidentali, instrumentată politic, care vrea să distrugă România fix oferind prestigiu prin distincții de prima mână gen Ursul de aur e ca să zic așa întortocheată. Poate că o să avem și filme de familie bune cândva – sau poate nu. Dar dacă te uiți la titlurile câștigătoare pe la festivaluri de film de artă, specia asta nu prea e reprezentată.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Iulian Comanescu
Iulian Comanescuhttp://www.comanescu.ro
Iulian Comanescu este vânzător de conținut, pe care îl livrează brandurilor prin firma proprie după o carieră rodnică în media de peste 15 ani. A rămas la prima dragoste pe Comanescu.ro, blog matusalemic lansat în 2006 chiar pe HotNews, premiat de două ori, unde publică materiale despre comunicare și altele, chiar dacă nu mai trăiește din jurnalism. Colaborează cu diferite publicații și a scris o carte despre media tradițională, online și celebritate pe nume "Cum să devii un Nimeni" (Humanitas).

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Fostul deţinut politic Petre Pandrea îi scrie premierului Ion Gheorghe Maurer (august 1965)

Primul gând care ne-a trecut prin minte, după ce am descoperit şi citit scrisoarea inedită de mai jos, a fost despre „sindromul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro