sâmbătă, ianuarie 23, 2021

…Bac-ul si statul: Reformatie si Contra-Reformatie (I)

… asa ca propun sa tragem cu totii aer in piept, sa facem un pas inapoi si sa vedem ce iese. Iese un context mai mult decat interesant. Avem, pe de-o parte, criticii sistemului, de cealalta, criticii oamenilor. De-o parte, degetul acuzator e indreptat catre institutii si modul de organizare, de cealalta, catre oameni si responsabilitatea personala. Ce sa reformam mai intai ? Oamenii sau sistemul ?

Suna cunoscut ?

Nu stiu altii cum sunt, dar tanarului calugar Luther dilema ii era mai mult decat familiara. Dupa multe angoase si nopti nedormite, decide ca asa nu se mai poate.

« Hier stehe ich, ich kann nicht anders. Gott helfe mir. Amen.”  Personal (sic!) prefer varianta-n engleza. “Here I stand, I can do no other. God help me. Amen.

Amin. Reformatia incepuse de la un calugar angoasat si-avea sa schimbe istoria omenirii. Sa mai indrazneasca cineva sa spuna ca omul – la locul potrivit, in momentul potrivit – nu conteaza in fata sistemului (in acest caz, Biserica, pardon, Catolica).

Diavolul, insa – o stim si noi, o stia si Luther – se ascunde-n detalii.

[Nota : Uitam la rastimpuri ca dia-bolus era, initial, opusul sim-bolului. Ultimul e menit a aduce impreuna ; primul, a separa cele deja unite.]

Detaliul, in cazul de fata, e tot sistemul, nu omul. A construi, cum a facut Reformatia, un sistem bazat pe om e – cand tragi linia si faci socotelile – tot un sistem.  Ceva mai prost – y compris anti-evreismul lui Luther (anti-semitismul fiind o alta mancare de peste, care-ncepe cu Sem, Iafet si Ham). Mai prost, pentru ca pacatuieste prin simplificare. Reduce omul la o singura dimensiune. Omul modern e omul mono-dimensional – eu sunt eu – or asa ceva, in Evul Mediu nu se facea. Nu se cadea. Inapoiatii aia din Evul Mediu Intunecat erau mai sfiosi si mai sofisticati.  Stiau de mici sa umble, din reflex, pe sarma  existentiala. Cand se gandeau la ei, se gandeau, care cu respect, care cu furie, la toate apartenentele care-i faceau « eu » : care o biserica, care o culoare a pielii, care un betiv, care un tamplar, care o curva, care o grasa, care o cetatenie, care mai-stiu-eu-ce.

Un lucru era sigur : spre deosebire de azi, atunci nimeni nu era intr-atat de naiv incat sa se prezinte (self-representing) drept ‘autonom’ (auto-nomos = a-ti face singur legea). « Inapoiatii » aveau doua fora, recunoscute ca atare de catre Biserica : un forum internum, peste care nu putea intra nimeni cu bocancii, nici macar confesorul (aveau si astia bocancii lor), unde dadeai singur seama in  fata lui Doamne-Doamne, ca fiinta unica in felul tau, si-un forum externum – rezultat al intersectarii (tot unice) dintre apartenentele la diferite ‘universitas’ (ceva ce constata, cu alte cuvinte si ceva mai tarziu, si Georg Simmel, simpatia lui Vasile Ernu – cu placere, Vasile !).

Pare complicat astazi, da’ pe vremea aia era ‘natural ‘ :

Ei bine, de cand cu Luther (ulterior, Calvin, s.a.m.d.) toata sofisticata si gingasa asta dialectica a individului pe care n-am timp s-o detaliez acum, se face praf si pulbere, dar un praf si-o pulbere pe care le mai tragem in piept pana-n ziua de azi. O pulbere pe care-o trage in piept Dinu Patriciu si-o trage in piept Cristian Preda. Elena Udrea si Monica Macovei. Adriana Saftoiu si Roberta Anasatase, s.a.m.d. Simplu spus, un praf pe care-l inhalam zilinic cu totii, dupa care ne mai miram ca suntem astmatici.

[Nota : Recunoasteti sincer ca nu v-ati gandit vreodata c-ati putea fi astmatici … de la idei !]

Martin Luther, ca si Dinu Patriciu (pe care incep sa-l simpatizez tot mai mult pe motiv de stradanii intelectuale) stia una  si buna : Omu-i om.  Ba chiar si animal la rastimpuri : lup (Hobbes), leu sau vulpe (Machiavelli), da’ tanda pe manda, om. Poti sa-i contrazici ?  Io-te ca poti.

Omul e om in masura in care nu e. Omul e om in masura in care incearca sa-si depaseasca, pardon, conditia. Mai simplu spus: omu-i om in masura in care nu mai vrea sa fie om. In masura in care nu mai vrea sa fie animal – maimuta, leu, sau vulpe. Omu-i om masura in care vrea sa fie inger. Ba, ambitiosii, zic ca nici asta nu-I destul. Ambitiosii zic ca oamenii-s deasupra ingerilor. Ca ingerii pot fi doar atat – ingeri, pe cand oamenii se pot transforma intr-o clipita in demoni.

Nu ca Luther nu s-ar fi straduit, ca s-a. Problema e ca, daca-ncepi o Reforma de la o furtuna si-un traznet, cand urli ca disperatu’ ca te calugaresti daca nu mori, sanse sunt sa fii mort, in fapt, chiar de la inceputul procesului. Cand traitul te intereseaza mai mult decat vesnicia, esti mort chiar daca nu-ti dai seama.

Si uite-asa, catinel, ajungem si la Bacalaureat, si la reforma statului – iar, pour les connaisseurs – si la Basescu.

Sistemul de invatamant e prost si corupt. Statul e prost si corupt. Toate acestea, ca si pe vremea lui Luther, sunt fapte. Indisputabile. Cum procedam ? De unde incepem ? De la om sau de la sistem ? Cine-i vinovatul principal ? « Noi » sau « ei » ?

« Ei » sunt mai la-ndemana. « Ei » sunt mai comozi. « Ei » sunt precum bocancii aia care-ti vin « ca ciorapii », bocancii aia care te-au dus pe munte si te-au dus prin desert, bocancii de jungla si bocancii de pescuit. Pe « ei » e mai usor sa dai vina : ‘Te-al dracu’ bocanci !

‘Te-al dracu’ sistem !

Cazi de pe stanca. Iti pierzi drumul inapoi printr-o pestera sau in Death Valley. Te rastorni cu barca pe Amazon. Iti pici bacalaureatu’. «’Te-al dracu’ sistem ! » Bocancii-s, fara doar si poate, de vina. Sistemul. Statul. Oricine, numai tu nu. Tu nu, niciodata.

Reforma.

Si Contra-Reforma.

Sistemul e prost si corupt. Dintre colegii mei de serie, de la medicina, cunosc vreo patru care au intrat in sistem. De meritat, merita unul singur. Un X care, baiat de la tara, a luat-o de nevasta pe fata sefului de la o clinica din Cluj. C-asa merg lucrurile.

Reforma si contra-reforma.

(Va urma)

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

O variantă modernă a poveștii cu vulpea bearcă: „Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a calculat că mai avem circa 60 de...

Dacă ați fi participat în iulie 2015 la lucrările Conferinței dedicate Anului Internațional al Solurilor, desfășurate în Colorado sub auspiciile Organizației pentru...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

Radiografia dezastrului industriei energetice românești în 10 ani

Cifrele nu mint, sunt luate din site-ul Transelectrica și puse în tabele și grafice pentru a trage concluziile. Am extras datele SEN...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.