Nu voi începe prin a enumera toate filmele (multe, puține?) în care este vorba despre Revoluția română din Decembrie 1989. Nici nu voi încerca în spațiul acestei cronici să aproximez cât de modern este, prin comparație cu ele, în ceea ce privește tehnica cinematografică ori structurarea narațiunii, Anul Nou care n-a fost. Filmul din anul 2024, scris și regizat de Bogdan Mureșanu. Asta deși mi-e clar că avem de-a face cu un film mai curând de factură clasică în care regizorul nu vrea să dezlege enigma. În care contează povestea, personajele ce-I conferă acesteia consistență și în care importantă este întretăierea destinelor. Au făcut deja asta, în cronicile lor, Andrei Gorzo și Victor Morozov. Duri, critici. Parcă prea din cale afară.
Cred și eu, asemenea lui Ionuț Mareș, că filmul nu e deloc didactic. Ceea ce nu înseamnă însă că el nu funcționează asemenea unui antidot la nostalgiile celor tot mai numeroși de altfel, care ne tot spun că în comunism a fost mai bine decât acum și decât credem.
Două cred că sunt calitățile fundamentale ale filmului. Minuția reconstituirii, preocupare cvasi-obsesivă pentru detalii și distribuția aproape fără cusur. Directoarea de casting, Viorica Capdefier, binemeritând toate laudele.
Suntem în Bucureștiul din ultimele zece zile ale lunii decembrie a anului 1989. Cu câteva zile înainte de Crăciun. Pe care se pregătesc să îl sărbătorească și despre care vorbesc și ofițerii de Securitate, așa cum este Ionuț Dincă (Iulian Postelnicu) și colaboratorii acestora. Cum se va dovedi că este producătorul tv Mihalcea (Marian Râlea). Lumea încearcă să se aprovizioneze, așa cum face Nea Chican (Mircea Andreescu), victorios și mândru că a pus mâna pe niște portocale, să facă rost de brad și să cumpere cadouri, fie ele și numai simbolice (cazul lui Gelu, admirabil interpretat de Adrian Văncică). Copiii, asemenea lui Marius (Luca Toma) îi scriu lui Moș Crăciun travestit în Moș Gerilă. De aici o dandana de care regizorul se servește spre a propune o explicație pentru dezordinile care au compromis ultimul discurs al lui Ceaușescu.. Se mai salvează câte ceva și din viața de familie, chiar dacă ea nu e, în mod obișnuit, tocmai perfectă (povestea vecinilor Florinei interpretați de Florinela Grapini și Gabriel Spahiu), farmacistele (Dana Voicu) dau medicamente fie presate, fie pe sub mână.
Reconstituirile de spații sunt hiper-detaliate. Scenografii Iulia și Victor Fulicea refac minuțios interioarele, lucrurile stând cam tot la fel precum stăteau în Metronomul lui Alexandru Belc. Vedem mileuri, carpete, mobile cu nume feminine. Costumele create de Dana Anghel așijderea. Reflectă amestecul de peticeală, de imitație a Occidentului și de sărăcie lucie.
În aer plutește o falsă veselie. Filmul este asezonat cu mai toate șlagărele vremii, de la Magistrala albastră la Casa mea e un cântec cu acorduri ample și Oameni, acesta din urmă prilejuind câteva minute de virtuozitate actoricească a altminteri mereu magnetizantei Nicoleta Hâncu. Ca și cu fragmentele din emisiunile de propagandă și de știri orientate. Am recunoscut la un moment dat vocea Georgetei Iordăchescu.
Oamenii vorbesc timid, rezervat pe la colțuri despre ce s-a întâmplat la Timișoara cu începere din ziua de 16 decembrie. Sunt sceptici în privința reușitei celor de acolo, crezând mai curând în invincibilitatea dictaturii și în cea a Securității și în omniprezența informatorilor. Apar și în film vreo câțiva, interpretați de deja amintitul Gabriel Spahiu și de tânărul Theodor Șoptelea. Curios, intervin relativ târziu inserturile din emisiunile Europei Libere. Este introdusă celebra înregistrare de la Timișoara difuzată pe post în seara zilei de 19 decembrie. Plus vocea gâtuită de emoție și revoltă a mereu al nostru N.C. Munteanu.
La etajele superioare ale Televiziunii Române, au loc intense ședințe de producție. Tovarășul Vîrtosu, pesemne directorul general al instituției (Ion Sapdaru), le cere regizorului Ștefan Silvestru (Mihai Călin), șefului de producție cu dublă comandă Mihalcea (Marian Râlea), cameramanului Gabi (Radu Gabriel) și editorului de montaj (Mircea Lăcătuș) să o elimine din Plugușorul patriotic pe actrița Lili (Victoria Răileanu) care tocmai alesese libertatea. Și care, Doamne ferește!, ar putea vorbi la Europa Liberă. Mai ales dacă ar apărea în Plugușorul patriotic. Se face apel la actrița Florina (Nicoleta Hâncu face un rol excepțional salvând eroic unele burți ale scenariului și micile neverosimilități ale rolului), actriță la Teatrul Nottara. Unde repetă în Claire din Cameristele lui Genet. De menționat că piesa a fost montată aievea, însă la Teatrul Mic, în 1988, în regia lui Alexandru Darie. Înlocuirea lui Lili cu Florina devine prioritate zero și pentru cei din TVR, și pentru directorul (Răzvan Vasilescu) și regizorul (Angel Popescu. Ambii de la Nottara.
Florina este marcată de silă, de dezgust, se gândește la oprobriul public (sugerat și de secvența în care este dată jos din taxi de șoferul interpretat de Nicodim Ungureanu), prin încăpățânările și blocajele sale îi complică și mai mult viața regizorului de la TVR. Oricum complicată de un manifestările unui fiu rebel (Andrei Miercure) care, împreună cu colegul Vlad (Vlad Ionuț Popescu), plănuiește trecerea ilegală a frontierei. Povestea celor doi studenți, asezonată de prezența în distribuție a lui Vasile Muraru (nea Romică), eșecul tentativei lor ar fi avut, cred, nevoie de dezvoltări suplimentare. Trec peste faptul că orice încercare de trecere a frontierei în acele zile în care toate instituțiile de forță ale Statului comunist român erau in stare de alertă maximă însemna sinucidere pură.
Securistul Dincă (Iulian Postelnicu, ireproșabil ca întotdeauna) își mută mama (absolut senzațională în rol Emilia Dobrin) din casa din Uranus ce urmează a fi demolată, aceasta în vreme ce bătrâna autodeclarată fostă comunistă nutrește proiecte suicidare. Eșuate prin tăierea bruscă a gazelor. Mutarea este făcută de o echipă condusă de Gelu (l-am citat și l-am lăudat deja pe Adrian Văncică), insul speriat de consecințele posibile ale gafei din scrisoarea copilului. Și care, convins că nu mai are ce pierde, detonează la ultimul miting al lui Ceaușescu binecunoscutele și totuși enigmaticele petarde.
Și fiindcă, vorba lui N. C. Munteanu, repet, mereu al nostru, e un început în tot sfârșitul, de la un moment dat încolo ritmul se accelerează (bună ideea regizorului, remarcabil susținută de operatorii Boroka Biro și Tudor Platon și de monteurii Vanja Kovacevici și Mircea Lăcătus) pe muzica Bolero-ului lui Ravel.
La final, fraza de tip concluzie a regizorului TVR. Care a presimțit că, după eșecul mitingului nu vor mai fi nici Ceaușescu, nici Revelionul cu Plugușorul patriotic și că Anul Nou va fi altfel, Plus o suită de stop-cadre cu protagoniștii filmului. Cu cei jucați cu totul remarcabil de Nicoleta Hâncu și Emilia Dobrin, de Mihai Călin și Iulian Postelnicu, de Adrian Văncică, de Andrei Miercure. . Și cu ceea ce a urmat după.
Kinotopia, SRTV, All Inclusive Film, SRTv, Centrul Național al Cinematografiei
ANUL NOU CARE N-A FOST
Scenariul și regia: Bogdan Mureșanu
Producător: Bogdan Mureșanu
Producători asociați: Theo Nassim, Claudia Nedelcu Duca, Daniel Burlac, Adrian Văncică
Coproducători: Ada Solomon, Viorel Chesaru, Vanja Kovacevic
Producător executiv: Irina Enea
Director de casting: Viorica Capdefier.
Imaginea: Boroka Biro, Tudor Platon
Scenografia: Iulia Fulicea, Victor Fulicea
Costume: Dana Anghel
Montajul: Vanja Kovacevic, Mircea Lăcătuș
Sunet și sound designer: Sebastian Zsemlye
Cu: Adrian Văncică (Gelu), Nicoleta Hâncu (Florina), Emilia Dobrin (Margareta Dincă), Iulian Postelnicu (Ionuț Dincă), Mihai Călin (Ștefan Silvestru), Andrei Miercure (Laurențiu Silvestru),Luca Toma (Marius), Ioana Flora (Mariana), Vlad Ionuț Popescu (Vlad), Marian Râlea (Mihalcea), Angel Popescu (Alex), Radu Gabriel (Cameramanul Gabi), Ion Sapdaru (tovarășul Vârtosu), Gabriel Spahiu (Benghe), Manuela Hărăbor (Alina Silvestru), Vasile Muraru (nea Romică), Ada Galeș (Cameiia Dincă), Elvira Deatcu (Doamna), Florinela Grapini (Vecina), Victoria Răileanu (Lili), Nicodim Ungureanu (șoferul de taxi), Dana Voicu (farmacista), Theodor Șoptelea (Manu), Mar ius Damian (nea Jiji), Răzvan Vasilescu (director Teatru), Mircea Andreescu (nea Chican), Mircea Lăcătuș (editorul), Vasile Muraru (nea Romică), Ioan Paraschiv (Anchetatorul)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pare un film excelent! Multumim! Iata aici si un interviu cu regizorul Bogdan Muresanu: https://culturaladuba.ro/anul-nou-care-n-a-fost-intra-de-azi-in-cinematografele-din-tara-bogdan-muresanu-nu-cred-ca-as-putea-sa-mai-fac-acum-acest-film/
Sper sa se mai ruleze in cinematografe si in luna decembrie. Faorte bine a caracterizat regizorul acele zile ca fiind „izbavitoare”. Am trait aceeasi senzatie de izbavire, un fel de „deschidere a cerurilor” in acele zile de decembrie 89.
Da, o distributie fenomenala. Ma simt dator si imi face placere sa o mentionez si eu pe doamna Emilia Dobrin pe care mi-o amintesc din ‘Printre colinele verzi’ al lui Nicolae Breban din 1971, de cand cu Tezili… Imi dau seama acum ce mare actrita este, sper sa mai prinda cateva roluri cu care sa ne incante. Desigur, si Nicoleta Hancu, o alta imensa necunoscuta (pentru mine, pana acum, cel putin). Dar toti, absolut toti actorii sunt memorabili, fie si daca trec printr-un singur cadru, cum este Razvan Vasilescu.
Eu as face totusi si o mentiune speciala pentru Radu Gabriel care, nu stiu pentru ce motiv, este ‘tinut din scurt’ si nu primeste roluri de mai mare intindere, pe masura talentului sau unic. Probabil pentru ca aparitiile sale sunt intr-un fel explozive si nu se stie cum va creste…
In rest, de remarcat ca in sala eram doar cinci persoane care aveam in jur de 30 de ani in 1989. Restul spectatorilor pareau sa se fi nascut post ’89. Ce o fi fost in capetele dansilor? Doua lumi.
Nicoleta Hâncu nu e nici pe departe o necunoscuta. Este o foarte bună actriță de teatru. A făcut câteva roluri remarcabile în spectacole importante regizate de Victor Ioan Frunză.
Am spus, „pentru mine”. Mea culpa!
„Ce o fi fost in capetele dansilor?” Nu prea inteleg intrebarea. Foarte multi tineri sunt curiosi in legatura cu comunismul, cu ce s-a intamplat in 1989 sau cu viata noastra dinainte de 89. Pentru ei era o lume SF, ceva de neimaginat astazi si poate de aceea vor sa vada astfel de filme. Trebuie doar sa avem grija ca acea lume sa nu mai existe niciodata.
„Oricum complicată de un manifestările unui fiu rebel (Andrei Miercure) care, împreună cu colegul Vlad (Vlad Ionuț Popescu), plănuiește trecerea ilegală a frontierei.”
Ooo da, viața în comunismul epocii de aur era atât de cruntă încât cei „dezghețați” la minte își făceau planuri și își riscau viața în încercarea trecerii frontierei. Erau atât de „secrete” aceste planuri numai din teama faptului că cei mai „guralivi” erau săltați de Securitate încă in fazele incipiente ale planurilor lor. NU, nu este un mit că țara era plină de informatori.
Și știți ce?!! Avem o carte puternic sponsorizată cu un ostaș în slujba țării demontată de cei de la Recorder! Aici avem o situație în care frați care cer ajutorul altora aflați la o aruncătură de băț de ei dar nu îl primesc!
O cruntă și oribilă continuare a comunismului care marca frontierele statului cu sângele propriilor cetățeni. Și vorbesc aici de marcarea frontierei către Serbia, acolo unde nu sârbii omorau cetățenii români ce încercau a trece frontiera ci … soldați români îndoctrinați și devotați epocii!
Credeți că sună ireal și ceva exagerat sau ceva singular?!!! Aparent da pentru că Securitatea avea grijă să șteargă urmele.
Oricum din descrierea acestei „cronici”, acest film artistic pare a prezenta la modul general viața în comunism.
Merită de vizionat și pentru faptul, că din descriere, se pune accentul de acuratețea decorurilor care să reflecte cumva numai mediului înconjurător în care trăiau și era format de oameni îndoctrinați unor „idealuri” epocale ale comunismului.
Da, „haz de necaz” era refugiul antidot prin care încercau oamenii din comunism să treacă cumva peste cumplitele experiențe la care erau supuși.
Nu sunt deloc fan de filme artistice, regizate, dar unele chiar au priză, au ceva ce poate schimba percepția „devoratorilor” de filme artistice care numai ce or fi văzut cine știe ce ode artistice aduse comunismului și acum văd și părțile întunecate ale unui trecut fără viitor.
A ajuns o moda acum sa faci filme despre perioada ante 1989! Putine se apropie de adevar! Numai cine a trait acele vremuri poate sa spuna ceva credibil. Din pacate, acestia au ramas putini, au trecut, totusi 35 de ani peste noi si peste amintirile celor de atunci.
Va rog sa încercați sa vedeți filmul.
Exact! O lume extrem de greu de imaginat astăzi de cei care nu erau atunci. Deci, care sunt gândurile lor când văd astfel de filme? (ronțăind găleți de popcorn și de nachos și gâlgâind butoiașe de cola 😀 )
Eu as vrea sa vorbiți despre capitalismul de după „89. Că vad cat de fain este. Datorie publică peste 160mld euro. Industrii distruse, fabrici inchise, nu producem nimic românesc nici acele de la seringa. Sate distruse, pustiite, agricultura distrusă, tinerii de la sate fiind obligati sa lucreze in străinătate, părinții rămași singuri și bătrâni in sate uitate de lume. Sute de mii de familii destrămate. Ponegrirea românilor și a României, cei care au construit industria de după război fiind bunicii nostri, acum decedați. România era extrem de bine văzută pe plan internațional cu nenorocitul de comunist cizmar Ceaușescu. Atunci nu te îngrijorai că nu ți puteai plati ratele la bancă. Îți permiteai concediu și la mare și la munte.
Ne am saturat de știrile și emisiunile din decembrie și de așa zisa revoluție și de ponegrirea lui Ceaușescu .
Daca e asa fain si de bine și de sănătate curată in capitalism, vorbiți va rog DOAR despre acesta. Ce realizări faptice sint și dacă oamenii sunt fericiți. Faptul că pot să zbor până în Spania, in vacanta nu mă impresionează.
Vreau să scrieți cat de mișto este sa mâncăm otrava. Multă mâncare, multa otrava, „multa obezitate” Droguri erau in comunismul socialist? Le era teama pacienților că vor fi omorâți în spitale de medici? Nu! De ce? Pt că, dictatorul ăla nenorocit băgase spaima în ei. De aia! Că i băga la pușcărie direct, nu ca acum când medicii se acoperă între ei și scapă de pușcărie după ce mutilează prin absenta lor la naștere un copil, că au ignorat mama in timpul travaliului. Că aveau alta treabă.
Atunci oamenii se purtau altfel, cu respect, bărbații curtau femeile, accentul era pe școală, liniște pe strada la 1 noaptea nu ți era frica sa mergi. Cei mai apreciați erau de la Facultățile de Aeronave, Fizica, Matematica, Politehnica. Cei pe care nu i ducea capul se duceau la ASE. Acesta era etalonul.
Acum totul este răsturnat. Știu că va place. Valori răsturnate, „valori” globaliste.
Elogiați capitalismul. Puteți? Cu cât denigrați socialismul, cu atât arătați cat de rău e capitalismul de fapt. Inventati apa calda cu reciclarea care era în socialism. Acum oamenii nu și permit gazul sau li se va opri treptat în funcție de ce decide stăpânul de la Bruxelles. Li se va opri și curentul în funcție tot de stăpâni. Dar nu schimbați regimul prin revoluție.
In capitalism ai mai multi Stăpâni. Nu ai pe cine sa împuști. In dictatura dai vina pe unul și l bagi la pușcărie.
Pe Ceaușescu l au împușcat pt că a plătit datoria publică cu sacrificii mari. Logic că populația suferea. Acum populația nu suferă? Și infinit mai mult. Crime, violuri, droguri, promiscuitate, învățământ distrus, istorie deformată ca sa știe tineretul cat de rău era în socialismul scârbos al lui Ceaușescu.
Uscaturi erau și atunci, da. Lepre erau și atunci. Dar acum s au înmulțit și au ajuns în fața. Politicienii de azi nu sunt patrioți. Ei sunt pt ei în acele funcții, defilează în fața poporului cu luxul lor, cu opulenta lor. Ne râd în nas.
Logic că, in acest regim, ca unii sa aibă mult, trebuie ca marea masă sa fie săraca. Dar vouă nu vă pasă. Stați în pătrățelul vostru care va convine. Poporul nu contează, el, in ansamblu. Contează dacă TU ai bani sa pleci in Grecia sau unde pacea liniștii tale dorești, tu cu ai tai. Sa fie copilul tau sănătos și cu bani ca sa ai cu ce sa te lauzi. Restul sa crape și să dai și vina pe ei că sunt săraci și că nu se chinuie mai mult sa fie sclavi corecți la stat sau la privat. Și apoi, când va convine, blamați oamenii că nu sunt uniți, că sunt dezbinați.
Pe Ceaușescu l au împușcat că a fost patriot și a construit o țară. Pe guvernanți nu i împușcați pentru că, chipurile, e democrație. Desi avem datorii mari, pe care nu le am vrut, noi, băștinașii. Desi avem datorii la bănci, și oamenii rămân fără case, cui ii pasă, nu?? Fără datorii nu exista bani in capitalism. Mereu deficitul se va adânci din ce in ce. Oamenii au fost transformați toți in sclavi moderni. Suferă de tristețe, de depresie, își caută refugiu în diverse droguri. Asta este Binele? Pentru asta trăiești? Pt asta nașteti copii?
Lăcomia era ținută în frâu in socialismul comunist. In capitalism nu este. Am ajuns sa ne fie teama sa spunem ce gândim. Seamănă cu ceva din comunism?
Ce bine că pot ieși din tara când vreau și că am acces liber la avort și la toate inutilitățile și tâmpeniile. Au fost greșeli în socialismul lui Ceaușescu? Au fost.
Va rog arătați ororile capitalismului pentru Romania. Că de SUA cu trilioane dolari datorie publică la bănci știm deja. De studenți datori vânduți ca sa facă școală în SUA știm deja. De cerșetorii de pe străzile Los Angeles și din alte orașe știm deja. De SUA democratică și capitalistă care a invadat ZECI de țări, știm deja? Știți? S a dus cu armate de soldați sa omoare peste tot pe glob, cică aducând democrație.
Sunt crime în comunism, crime in capitalism. Aici crimele sunt ascunse, mori lent și sigur. Când nu i război, ești distrus de stat altfel.
Dar știu că nu va preocupă să fiți obiectiv. Doar spuneți cat rămâneau fara curent românii și că luau pâine pe cartela. Ponegriți tot daca se poate folosindu-va de ororile comuniste de la Ploiesti anii 50.
De fond, comunismul și capitalismul ambele sunt cu materialismul. Ambele ar trebui să dispară
Noi plătim taxa de protecție la ANAF ca sa fim lăsați în pace. Înțelegeți?
Degeaba dau in judecata la tribunal că nu vreau să mă supun statului, judecătorii aplica cu forța asupra mea regulile, căci, „daca te ai născut…pe acest teritoriu te supui regulilor” decise de unii. Înțelegeți?
De a lungul istoriei casele regale criminale oprimau țăranii. Acum politicienii oprima cetățenii. Nu vreau sa platesc taxe și impozite. Înainte te omorau daca nu le plăteai, pe vremea regilor si nu le dădeai monede sau animale din ograda sau grâu , acum in zilele moderne doar te baga la pușcărie. Acum tot la pușcărie te baga daca nu vrei sa mori pt ei pe front.
V ați prostit de tot de nu vedeți aceste lucruri??? Că s au pus în poziție de stăpâni niște cetățeni care aplica cu forța asupra noastra niste reguli, susținuți de alți cetățeni bolnavi la cap?Deși nu dati in cap nimănui și nu distrugeti pe nimeni, dacă nu te supui lor (primarilor, politicienilor, ANAF ului) te nenorocesc efectiv?!?
Nu avem nici o libertate, in cazul in care credeați asta. Avem cătușe invizibile. Nici să gândim nu mai putem. Suntem îndoctrinați și spălați pe creier de când intrăm în sistem. Îndoctrinați de către profesorii aliniați și ei la sistem, căci de acolo vine banul. Suntem dependenți in totalitate de bani!
Nu știm ce e aia libertate pt că nu am avut o niciodată. Suntem obligați tot timpul la ceva. Și să sunați pe unul că i ziua lui de naștere deși nu aveți nici în chef. Obligațiile sunt peste tot, familie, pereche, stat. Hai că divaghez și nu are rost.
Daca vi se pare că acest comentariu nu-si avea locul in cadrul acestui articol, aveți dreptate.
Ma înspăimântați. Parca ați fi lucrat la Scânteia.
@Sinbad marinarul puteți sta liniștit, comunismul se întoarce în curând datorită unor nostalgici ca dumneavoastră. Priviți doar la partidele care câștigă alegeri prin Europa.
Are dreptate omul, este multa meschinarie in afirmatia ,,ce bine ca acum nu mai suntem in comunism!” Am o veste proasta, noul comunism spre care ne indreptamva fi global, cu aceleasi lipsuri, cu aceeasi ideoligie si aceeasi cenzura! (De ce in ,,lumea oamenilor liberi” s-a cenzurat orice informatie vine de la rusi si trebuie sa digeram doar media oficiala, care, bine stim cu totii, numai obiectiva si impartiala nu e! Nu de alta, dar cand vad ca la UE nu ai voie in parlament cu simboluri religioase iar von der Leyen refuza icoana crestina cadou oferita de sosoaca, in timp ce Putin isi face cruce des si merge la biserica, el, dictatorul sangeros, parca lucrurile nu prea sunt cum ni se baga pe gat! Si totusi ceausescu a construit o tara in 25 ee ani, astia din ziua de azi nu fac nici macar un dig de pamant dar nu incaseaza spaga aferenta!
@grig. Exista canale oficiale pt proganada ta pro-AUR si shoshoaca, nu aici … esti total caraghios! Cica „ursula a refuzat icoana de la sosoaca”, cred ca orice crestin normal ar fi refuzat-o, e ca si cum Dracu vine si iti da la misto o icoana, ai primi-o?! Important nu e obiectul in sine, ci tot circul desantat pe care sosoaca il face si care numai crestinesc nu este. Dar deh, mai sunt unii spalati pe creier si debusolati asa ca tine, care nu pot discerne.
Cica „ceausescu a construit o tara”!…haida-de, fugi cu prostiile astea de aici! cizmarul analfabet si odios nu a construit nimic, oamenii au construit cu mari sacrificii, nu era mancare in magazine, se taia curentul des, nu era caldura iarna, apa calda, etc. Cat de idioti pot fi unii sa regrete perioada ceausescu!
Foarte bun filmul, am fost deja de doua ori sa il văd. Este într-adevăr remarcabilă refacerea atmosferei anilor aceia, am regăsit atîtea amănunte pe care aproape că le uitaeem.
Am fost si cu fata unor prieteni care are 20 de ani și nu a înțeles toate lucrurile din film, dar tocmai asta a făcut-o curioasă și a iscat discuții.
Excelent castingul, lumina și tristea acelui București pe care mi-l amintesc perfect. Și pe bunica au demolat-o în ’87, si se urcasera bunii români pe casă cu tîrnăcoapele și începuseră să distrugă acoperisul în timp ce bunicii încă își strîngeau lucrurile, Și bunicul celălalt lua Dipiridamol ptr inimă, fix ca dna Dincă. Cel mai bun film despre revoluție pe care l-am văzut.
Eu cred că apologia epocii comuniste e făcută de antevorbitor cu AI; pur și simplu nu cred că cineva poate scrie azi ca jurnaliștii de la Scânteia.
Ba da, @Sinbad.