miercuri, ianuarie 20, 2021

Butaforii politice la Chişinău: ce te faci când îţi cere Al Capone azil?

Războiul mafiilor transnistrene arată de ce nu se poate aplica soluţia Cipru pentru a forţa intrarea Moldovei în UE

Ca români patrioţi şi guralivi ce suntem, vom fi probabil scuzaţi că n-am băgat de seamă ultimul scandal din Republica Moldova. De fapt nu ştim mare lucru despre statul vecin. Sincer, nici nu ne prea interesează, decât ca pretext pentru a ventila clişee geostrategice de cârciumă şi ca să-i bocim pe fraţi de la distanţă (o estimare arată că vreo 0.1% din românii născuţi dincoace de Prut au vizitat măcar o dată Moldova în ultimii 25 ani, cumulat).

De data asta însă povestea merită toate resursele noastre de atenţie, adică vreo 17 secunde. Pentru că nu în fiecare zi vezi un fost şef de stat separatist care se ceartă cu drujii lui şi se refugiază fix în braţele duşmanului, după o cinematografică cursă de urmărire cu maşini. Sau bărci, nu e clar.

Ce s-a întâmplat la Tiraspol săptămâna trecută e o reeditare a Mafia Wars (disponibil şi joc video), în versiunea Lucchese vs. Bonanno. Mai precis, Evgheni Şevciuk, fost preşedinte al Transnistriei, cel care a pierdut alegerile din 11 decembrie (ţinute deci simultan cu cele din România, vezi nişte poze aici), temându-se să nu fie asasinat, a tulit-o dincoace de Nistru şi s-a ascuns la Chişinău, fix în mijlocul republicii pe care a beştelit-o cât a fost la putere. Cine urma să-l asasineze erau nişte băieţi ai firmei Sheriff Tiraspol – aia cu echipă de fotbal unde au mai antrenat diverşi loseri de la naţionala României, cântând tembel osanale patronilor – firmă care se are pe bune cu noul preşedinte, învingător în alegerile din decembrie, Vadim Krasnoselski.

De partea cealaltă, regimul tiraspolean spune că Şevciuk a fugit de frica justiţiei imparţiale, ca un ticălos ce este, după ce i s-a ridicat imunitatea parlamentară, urmând să fie anchetat în câteva dosare pentru contrabandă, spălare de bani şi delapidare (inclusiv chestii sexy, precum vacanţe şi poşete cumpărate nevestei, etc). Cum se întâmplă pe-aici la noi în regiune, e posibil ca ambele părţi să aibă perfectă dreptate. In tot cazul, acuzarea cuiva la Tiraspol pentru contrabandă e tare de tot: ca şi când conducerea bordelului anchetează una din fete pentru prostituţie.

Diferenţele dintre Şevciuk şi Krasnoselski sunt oricum insesizabile de dincoace de Nistru: ambii s-au folosit de firma Sheriff cât au fost/sunt la putere – sau ea de ei, depinde cum priveşti – conglomeratul fiind centrul economiei regiunii separatiste; ambii au făcut campanie pro-Rusia astă-toamnă, singura formă de competiţie între ei fiind cine se declară mai loial şi mai bine conectat la reţelele Kremlinului. Ba chiar preşedintele Şevciuk, simţind că pierde teren, a dat în disperare de cauză un decret pentru a activa rezultatele unui referendum din 2006 în care 97% din transnistreni au votat pentru unire cu Rusia. Dar a pierdut puterea şi reţelele, iar acum a defectat la adversar.

Insă distracţia mare abia de aici începe, când te uiţi cum instituţiile şi liderii statului moldovean au rămas paralizaţi de surpriză, neştiind ce să facă cu el. După teorie şi constituţie, omul e un uzurpator şi trădător de ţară, care a lucrat într-o structură de putere nelegitimă şi a susţinut forţe armate străine de ocupaţie pe un teritoriu separatist. Te-ai fi aşteptat să fugă oriunde în altă parte, numai nu în Moldova Cis-Nistreană; de exemplu în Ucraina, care e în război cu Rusia, sponsorul regimului care acum vrea să-l asasineze.

Dar nu. In practică, la fel ca predecesorii săi şi, probabil, succesorul, el este bun kamarad de afaceri subterane cu lideri de la Chişinău, inclusiv din cei care se declară pro-europeni: spală împreună bani din direcţia est pentru tot felul de mafii post-KGBiste; sau sifonează împreună resurse din sistemul energetic al Moldovei către diverse offshoruri şi buzunare private (dacă vreţi detalii, vi le spune EFOR aici pe scurt). Se înjură în public, că aşa e scenariul pentru proşti, dar au nevoie unii de alţii în privat.

Şi da, filmul este pentru proşti: preşedintele Parlamentului moldovean, dl Candu, lider de partid pro-UE, zice că n-are habar dacă dl Şevciuk a încălcat vreo lege, să se ocupe procuratura. Vicepremierul pentru Reintegrare (cu Transnistria, adică) şi procurorul general spun că nu ştiu al cui cetăţean e dl Şevciuk, nici pe unde anume se află el cazat privat, deci nu-l pot chestiona. Asta în Chişinău, unde în jumate din hoteluri se filmează în camere, după cum vă amintiţi de anii trecuţi! Insă ameninţă vitejeşte cu legea penală pe oricine din Transnistria – adică, locul unde n-au nici o putere, nici măcar acces fizic – care ar încerca să-l răpească pe dl Şevciuk ca să-l aducă înapoi la dreapta judecată tiraspoleană.

De aia zic: mi se pare că se confirmă ce spuneam anii trecuţi, anume că în Moldova nu poate funcţiona “soluţia Cipru”, adică o desprindere curată de un teritoriu pierdut de facto de 25 de ani şi o înscriere decisă pe calea aderării la UE. Nu doar că Bruxelles-ul ar avea mari rezerve în momentul de faţă – ar avea, nu-i vorbă. Dar în primul rând clarificarea situaţiei pare să nu intereseze prea tare bună parte din elita politică de la Chişinău, care semnalizează dreapta dar face la stânga, chiar când semaforul e roşu.

Păţania cetăţeanului global Şevciuk vine ca un revelator pentru adevăratele priorităţi ale unora, din foste şi actuale guverne moldoveneşti: menţinerea confuziei, reţelelor subterane de business ilegitim şi spălării de bani pe direcţia Est, în paralel cu practicarea retoricii Vest. Se vaită că sunt dependenţi energetic de Transnistria – adică de Rusia – dar întârzie cât pot construcţia conectorilor de gaz şi electricitate cu România (adică UE). Se vaită ca nu vin business-uri occidentale la licitaţii, dar când se privatizează ceva acătării sau se dă o licenţă de la ANRE, ce să vezi: ies mereu câştigători tot ăia vechi.

Asta e marea deosebire de Cipru. La fel de orientali şi duplicitari ca şi noi în principiu, ciprioţii greci au tras totusi o linie clară în nisip: dacă ne văităm că suntem ocupaţi ilegitim de armata turcă, apăi nu facem afaceri cu bănci şi energie cu Nordul ocupat, nici nu vindem “investitorilor” din Ankara reţeaua de gaz, aeroportul sau căile ferate (zicem aşa de hazul paralelei, că Ciprul n-are cale ferată). Iar dacă e să negociem ceva cu separatiştii, o facem în cadru organizat, pe teren neutru, cu mediatori, etc – dar nu îi lăsăm să zboare de pe aeroportul nostru în vacanţe private.

La Chişinău, nimeni nu pare interesat să afle ce informaţii are dl Şevciuk despre toate aceste chestiuni. Poate pentru ştie deja, fiind parte din schemă, sub acoperirea părintească şi talentată la înregistrări a SIS (serviciul de informaţii)? Mai curând pare urgent să-i facă vânt cât mai repede şi mai pe şest către Germania, unde se află deja nevasta, Nina Ştanschi, fostă şi ea vice-premier şi ministră de externe a republicii separatiste. Cum să te pui contra reunificării unui cuplu aşa glamoros, reunit astral acum câţiva ani la vârful puterii. Vedeţi în poză momentul deosebit când dl Şevciuk, în ceea ce pare pijamaua de ceremonie a preşedinţiei de la Tiraspol, îşi decorează viitoarea consoartă.

La urma urmei, dacă ei sunt în Germania iar tu nu ştii ai cui cetăţeni sunt, nici n-ai cum sa-i ceri înapoi, nu?

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Articol f. bun ! Nu numai ca merita a fi citit , ci chiar luat foarte in serios ! De onor presa de investigatii, de cea ultramorală, dar si de cea ultraelitara ! Ca dinspre partide, nicio nadejde. Pardon : ar fi una cu Basescu si PUN ! Da, dar Basescu… (aici va las pe dv sa ghiciți ce vreau sa spun) Ca pe domnul Baconschi nu pot conta prea mult . Nici pe lista scurta (sau lunga?) a traficului cu sigarete fine , via Transnistria, R. MOLOTOVA – Romania ! Sigur ca DA! DNA nu a …reusit inca sa adune suf probe, marturii si tipi dispusi sa se autodenunte . Dar oare, ca un prost si jumatate ce sunt , e voie de la politie sa ma intreb: doar de tigari sa fie vorba ?
    Și incă…
    Dacă autorul… tot stie pe bune ( adica pe surse bune!)despre reintregirea familiei Șevciuk cu pupila dânșilor cu tot in GERMANIA, conform doctrinelor bine slefuite ale ”dreptăților omului ”, pot și eu să întreb ce știe despre RE-ÎNTREGIREA ROMANIEI cu… familiile lui ROGOZIN ? Nu cred ca i s-o fi defectat bombardierul cu care vrea sa vină la BUHAREST. Personel n-am auzit bârfe ”birtuale” cum că ar fi in reparatii capitale bombardeaua. CUC, CUC ( domnul autor stie exact despre ce vorbesc) dar CU CU ce mai zice? I s-a taiat sonorul ? Pe sub nasul CUCULUI trec multi si …multe cele, intre care si limuzinele cu numere de inmatriculare dinspre…spre si viceversa. Cât despre Aeroportul Internațional KIȘINIOV, nu ma bag . E internationala treaba ! Chiar așa: PÂNĂ ACI ! Pană aici e gardul. Dincolo e leopardul . Iar cu leoparzii …nu ne jucăm . NE… PAPĂ ! CU PARLAMENTUL EUROPEI CU TOT .

  2. Erau cat p-aci sa-l ia din pat, ca sa-i faca felul!
    …daca nu si-ar fi trimis din timp nevasta in strainatate, iar AUTORITATILE din repmoldova l-ar fi arestuit pe loc, mai-mai ca i-as fi plins de mila.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.