… pentru ca, in povesti, zmeul isi anunta sosirea aruncandu-si in fata buzduganul, iar Fat Frumos avea timp sa se ascunda sub un pat pana ce era mirosit de catre zmeu, scos afara, si obligat sa-l infrunte. Democratia n-are buzdugan. Are, in schimb, Statele Unite. De vreo doua sute de ani, democratia arunca in fata, ca avertisment pentru restul lumii, America. Ce se intampla in SUA, se va intampla, mai devreme sau mai tarziu, in doze diferite, de-a lungul si de-a latul planetei, incepand cu Europa. N-o spun eu – a spus-o, inca de la 1835, Alexis de Tocqueville. A fost nevoie de un tanar aristocrat francez (avea mai putin de 30 de ani cand a publicat primul volum din “Democratia in America”), a carui familie suferise teribil din cauza Revolutiei Franceze (tatal sau a albit peste noapte, asteptand sa fie decapitat) pentru a atrage lumii atentia ca procesul democratizarii inceput in America nu va mai putea fi oprit, si va curpinde intreaga lume. Previziunile lui, aproape fara greseala, s-au dovedit adevarate profetii. Sa nu uitam ca, in 1835, Statele Unite erau vazute (pe buna dreptate) ca un fel de ruda de la tara a Europei, cu privata in fundul curtii, iar Rusia era si mai inapoiata. Cu toate acestea, tanarul Tocqueville a “profetit”, printre altele, ca America si Rusia vor ajunge fiecare sa controleze destinele cate unei jumatati din omenire si ca o confruntare intre cele doua va fi inevitabila, date fiind principiile diferite de la care pornesc.
Prin urmare, alegerile din anul acesta din SUA nu sunt importante pentru Romania “doar” pentru ca atitudinea lui Donald Trump fata de Rusia lui Putin, Uniunea Europeana sau NATO este diametral opusa celei a lui Hillary Clinton. Pe termen mediu si lung aceste alegeri sunt importante pentru a afla ce ne asteapta in viitor si pentru a ne pregati in consecinta, pana mai putem inca sta ascunsi sub pat. Marsul demcoratiei in istorie nu mai poate fi oprit, spunea Tocqueville, dar poate fi educat. Fatalismul e comod intelectual, la fel ca si teoriile conspiratiei. Educatia, in schimb, presupune atat sacrificii, cat si o neostoita incordare a mintii. Iar ceea ce s-a intamplat la alegerile prezidentiale din acest an din SUA e mai mult decat ingrijorator.
Buzduganul democratiei din acest an cam pute. Niciodata, de cand se fac sondaje de opinie in America, electoratul n-a fost mai dezamagit de alegerea oferita. Peste 60% dintre americani se declara dezamagiti atat de Clinton cat si de Trump, iar increderea in cei doi a atins cote record. (Prin comparatie, cota de incredere in Obama, la sfarsitul celui de-al doilea mandat se apropie de 60% – un alt record.) Cu toata aceasta neincredere, sau poate tocmai datorita ei, participarea la vot se anunta si ea un record. Peste 46 de milioane de americani votasera deja inainte de 8 noiembrie. In Harris County, “judetul”, ca sa-i spunem asa, care include orasul Houston, s-au stabilit deja noi recorduri de participare. Lumea a asteptat la coada pentru a vota, intre o jumatate de ora si mai bine de o ora si jumatate, iar asta cu o saptamana sau doua inainte de ziua de ieri. De remarcat ca Houston e orasul cel mai divers din punct de vedere etnic si rasial din intreaga America, dar informatii asemanatoare vin din toate colturile Statelor Unite. E ca si cum dezamagirea i-a impins pe oameni la o mobilizare si o polarizare peste medie.
Iar acesta e doar unul ditre nenumaratele paradoxuri ale acestor alegeri. Sa mai notam, in fuga, alte cateva:
– Aceste alegeri au fost prezentate ca “istorice”, pentru ca fie americanii aleg prima femeie presedinte, fie aleg un om anti-sistem, care n-a detinut niciodata vreo functie publica. In realitate, sunt istorice, dar nu din aceste motive. America era pregatita de multisor pentru o femeie presedinte, iar Donald Trump a fost, dupa cum singur a recunoscut-o, parte din sistem inca de la inceputul carierei. Istoria, dupa cum vom vedea, trebuie cautata in alta parte.
– Miliardarul Donald Trump, fiu de multi-milionar, e votat cu precadere de catre extreme, pe de o parte, de catre albii needucati (fara colegiu) si cu venituri sub medie, iar pe de alta, de catre varstnicii albi bogati, in vreme ce Hillary Clinton, provenita dintr-o familie modesta, e preferata clasei de mijloc, a celor educati, cu venituri usor peste medie, si a minoritatilor.
– Donald Trump, casatorit si divortat de cateva ori, de fiece data cu fotomodele “straine”, ‘spurcat la limba” si fara vreo afiliatie religioasa (re)cunoscuta, e sustinut de catre electoratul social conservator, bisericos si suspicios cu strainii, in vreme ce Hillary Clinton, casatorita in continuare cu Bill Clinton, dupa toate scandalurile sexuale in care a fost implicat fostul presedinte, e preferata “liberalilor”, adica a celor nedusi la biserica, in favoarea casatoriilor intre homosexuali, etc.
– Orice alt candidat republican, cat de cat articulat si de bun simt, ar fi castigat fara probleme in fata lui Hillary Clinton. Orice alt candidat democrat, cat de cat articulat si de bun simt, ar fi castigat detasat in fata lui Donald Trump.
Pentru a intelege cum s-a ajuns aici, explicatia se cuvine structurata pe trei paliere. La primul nivel, cel particular, Partidul Republican e pe cale de a se scinda. In ultimii ani, the Good Ole Party (GOP) a pendulat haotic, ca o gaina fara cap, intre o incercare de reformare pe teme “suculente” precum avorturi, imigratie, minoritati, s.a.m.d. si o tentativa de intoarcere la “valorile traditionale”. Incapabil sa se decida, a cazut intre cele doua, iar rezultatul se vde cu ochiul liber. Dr. Frankenstein a creat un monstru pe care nu-l mai poate controla, un monstru care s-a intors impotriva creatorului. In noaptea alegerilor, conducerea republicana a urmarit rezultatele la un sediu diferit de cel al campaniei lui Trump. Va urma noaptea cutitelor lungi. Vor cadea capete. De cealalta parte, Partidul Democrat a ramas, paradoxal, incremenit in proiectul progresist. Discrepanta dintre valorile declarate si disciplina masinariei de partid i-a facut pe multi sa se indrepte, in perioada alegerilor primare, spre singura alternative ramasa, Bernie Sanders, o naivitate cu iz puternic socialist, in care lupul e frate cu mielul si toata lumea canta kumbaya, eventual pe Ipad-uri primate de la guvern. Tocmai aceasta impingere a discursului politically correct pana la absurd i-a asigurat lui Trump succesul nesperat. Pariind pe Hillary Clinton, Barack Obama a reusit sa-si distruga locul in istorie. Trist, dar adevarat.
La al doilea nivel, insa, explicatia trebuie cautata in noile tehnologii si noile media. Pe masura ce oamenii au inceput sa se miste tot mai lesne de-a lungul si de-a latul planetei, iar informatia sa circule liber si instantaneu, valorile traditionale au inceput sa fie chestionate. (Sa ne amintim ca Socrate a fost judecat si condamnat la moarte tocmai pentru ca ar fi pus in discutie valorile traditionale ale Atenei.) Asta a insemnat, pe de o parte, ca oamenii au inceput sa se tina, din reflex, instinctual, cu dintii de niste identitati de care nu mai sunt siguri. Doar daca nu mai esti sigur de identitatea ta – de crestin, musulman, roman, oltean, moldovean, republican, democrat, pesedist sau homosexual – plusezi. Daca plusezi, devii agresiv sau de-a dreptul violent. Se stie: cand ai problem in dormitor, tinzi sa te lauzi mai abitir, in gura mare, cu perfomantele tale. Pe de alta parte, cultura a devenit una a imaginii. A spectacolului. Cu cat mai avansata tehnologic o societate, cu atat mai expusa culturii spectacolului de dragul spectacolului. Ultimele dezbateri prezidentiale din SUA au demonstrat-o cu prisosinta. Programele, ideile, n-au mai contat. A contat doar imaginea si retorica. Gandirea a redevenit magica. Ieri, 8 noiembrie, atat Donald Trump cat si Hillary Clinton au recunoscut ca sunt superstitiosi. Si nimeni nu s-a scandalizat.
In fine, dar nu in cele din urma, ba dimpotriva, asistam la implinirea a inca unei previziuni de-a lui Tocqueville. Principiul democratic aplicat inteligentei – avertiza el – impinge gandirea spre extreme: lumea se polarizeaza intre cei care cred orbeste fara a sti de ce, si cei care nu mai stiu in ce sa creada. Sau, pentru a folosi o metafora mai recenta a lui Alain Finkielkraut (“Infrangerea gandirii”), viata mintii se retrage, facand loc inclestarii teribile si patetice totodata, dintre fanatic si zombie. Intre Tea Party si Occupy Wall Street. Si mai neaos, avem a allege intre smintiti si misei.
Si-atunci? Ce ne suiera buzduganul democratiei zburand spre noi prin aer, inainte de-a ne ascunde sub pat? O lectie la fel de simpla precum democratia insasi – polarizarea viitorului nu va mai fi intre stanga si dreapta, conservatori si liberali, credinciosi si atei, capitalisti si socialisti, sau mai-stiu-eu-ce, ci, brutal spus, intre oamenii care gandesc, ca au cu ce si vor, si cei care nu au cu ce si nici nu vor. Cu alte cuvinte, intre adevaratele elite si restul lumii. Fat Frumos de-as fi, la auzitul acestui suierat amenintator, tot m-as ascunde sub pat si mi-as ticlui un plan de aparare, o apa vie adusa in cioc, ceva, acolo, sa ma pot smulge dupa ce zmeul ma implanta in pamant pan’ la gat.
Ma duc pe marte /si acolo poate, poate…
Nici acolo nu merge ca dai de chinezi, in 20-30 de ani spatiul o sa fie aglomerat ca Gara de Nord in anii ’90 daca functioneaza EMDrive
Ei, cu sondajele astea este uneori ca si cu ratingul dat de case specializate in ajunul crahului bancar (Lehmann Brothers). +AA sau +AAA si dupa doua zile oare unde sarise ? :)
Ma inclin in fata acestui articol . Chapeau cum se spune pe aici .
Daca puteti sa puneti titlurile cartilor la care ati facut referinta va rog ?
Multumesc .
Alexis de Tocqueville – Democratia in America
Alain Finkielkraut – Infrangerea gandirii.
Ambele traduse in romaneste.
Am văzut-o în România, de două ori, și cred că acest lucru se întâmplă peste tot în lume: atunci când este vorba de președinția unei țări, funcția modelează omul. Se întâmplă rapid sau cu întârziere, dar se întâmplă în cele din urmă. Singura problema ar putea fi daunele pe care se poate face înainte ca „modelarea” să se întâmple. Cu excepția cazului in care Dl. Trump este o „cârtiță” rusă :), cred că el va fi „modelat”, de functie.
Promisiunile de campanie sunt, de obicei, altceva decât ceea ce se poate face, în viața reală, în calitate de președinte al SUA. Unii dintre alegători domnului Trump s-ar putea găsi ei înșiși dezamăgiți, în viitor, dar nu poți mulțumi pe toata lumea.
Pana la urma, domnul Trump este așteptat să livreze ceea ce a promis si va fi interesant de văzut ce și cum poate livra.
Cât despre „apa vie” și alte pregatiri, în momentul de față ,cred ca singura pregătire posibilă este gândirea unor scenarii posibile și care ar fi cele mai bune acțiuni, pentru fiecare dintre aceste scenarii.
Iertare dar nu inteleg. Gasesc doua comparatii:
– „avem a alege intre smintiti si misei” si sunt total de acord. Daca as aplica aceste etichete celor doi canditati din SUA: smintiti – Trump, misei – Clinton. Asa vad eu…
– „intre oamenii care gandesc, ca au cu ce si vor, si cei care nu au cu ce si nici nu vor”.
Intrebare: „cei care gandesc” au votat cu „miseii” sau cu „smintiti”? Sa inteleg ca suntem indemnati, sau cel putin sunt indemnati cei care gandesc, sa voteze cu „miseii” ca doar nu vor vota cu „smintiti – adica „nu gandesc” ?
Buna observatie!
Democratii(miseii) au trebuit sa-si manipuleze propriul electorat ca sa o accepte pe Clinton ca si candidat si sa-l respinga pe Sanders. Mi se pare ca ar fi fost cam mult ca niste papusari sa acapareze puterea in America si sa puna o marioneta la casa alba.
„… sa o accepte pe Clinton drept candidat”. Nu „ca si candidat”. Multumesc.
Da :)
Va lasati purtat de acelasi tip de „analiza” care s-a vanturat in ultimele 18 luni in presa americana: „Trump este un sexist, rasist…”, etc.
Nu sunt de acord in „Orice alt candidat republican, cat de cat articulat si de bun simt, ar fi castigat fara probleme in fata lui Hillary Clinton. Orice alt candidat democrat, cat de cat articulat si de bun simt, ar fi castigat detasat in fata lui Donald Trump”
Dimpotriva orice alt candidat clasic, traditional ar fi dat kix in fata masinii electorale a lui Clinton. Candidatii democrati „de bun simt” au fost cu succes anihilati de aceiasi masina.
Nu se putea castiga in fata lui Hillary, indiferent daca il avea in fata pe Carson, Rubio sau Cruz.
Speranta este ca sa dispara din discursul public argumente ca rasa, sex, venit, si sa avem parte de argumente valabile care trebuiesc combatute, preluate sau analizate. Paradoxal, vulgaritatile acestei campanii au fost concepute tocmai pentru a-l dezlantui pe Trump. Nu au stiut pe cine au in fata, iar publicul a inteles bine intentia.
… ba se putea (poate nu cu Cruz) Nimeni n-o „iubeste” pe Clinton. Lumea era pregatita de schimbare.
Daca nu cu Cruz, m-ati luminat. Oricare alt republican, cu o singura conditie: sa fie cat mai deschis si apropiat de progres, sa-l inteleaga si propovaduiasca. Adica, unul care sa nu zgaltaie prea tare barca in care se simt asa de bine cei care au prins un loc si in care, din fericire, e prea mare inghesuiala incat au inceput sa se arunce peste bord unii pe altii.
Kasich a condus o campanie corecta si pozitiva. O puteam invinge pe Clinton fara probleme. Din pacate primarele au fost deturnate „bigly” de Donnie. O mare problema, cat „Giaina” de mare!
Sistemul democratic incepe sa-si arate limitele. Un vot din elita are exact aceeasi pondere cu un vot al unui marginalizat. Problema e ca elita e mult mai putin numeroasa. De ce lucrurile au functionat pana acum? Pentru ca exista acel bun simt al celui care-si cunoaste limitele (traditionalul bun simt al taranului roman), care-l facea sa accepte punctul de vedere al elitelor.
Astazi sunt doua lucruri care schimba complet situatia. In primul rand disponibilitatea informatiei (o arma cu doua taisuri), oricine poate accesa wikipedia, ca apoi sa se creada expert in orice. E suficient sa urmarim „dezbaterile” de pe forumuri, pe orice tema, de la politica, la transporturi si fizica nucleara ca sa vedem cat de multi „experti” sunt. In al doilea rand, influenta media este extrem de puternica, iar tehnicile de manipulare extrem de sofisticate. E suficient ca un trol sa arunce o afirmatie (genul „de ce platesc eu pentru …”) ca nu ajung zece experti sa o combata. Pentru simplul motiv ca argumentatia e atat de complexa, incat nu are cum sa fie accesibila la un asemenea nivel. Intr-o asemenea dezbatere intotdeauna castiga cel care vine cu „argumente” pe intelesul tuturor.
Solutia deocamdata nu se intrevede, dictatura nu poate fi, educatia ar putea fi, dar e mult mai scumpa fata de entertainment. Poate generatiile viitoare vor fi imunizate in fata unor astfel de situatii, dar mai e pana atunci. Oricum imi aduce aminte de povestirile SF, despre lumi in care elita si masele evoluaza in specii diferite.
Cam asa.
@nnm – explicațiile nu sunt atât de ezoterice încât să depășească nivelul de înțelegere al omului obișnuit care vrea să știe de ce plătește pentru una sau alta. Explicațiile devin o bolmojeală fără sens tocmai pentru că cei care ar trebui să explice profită de ceea ce plătește omul simplu și n-au cum să recunoască asta deschis.
Elitismul nu este o caracteristică a elitei, este o caracteristică a pseudo-elitei. Iar problema reală a elitelor vremurilor noastre tocmai în asta constă, în faptul că sunt doar niște pseudo-elite care parazitează economic societatea și duc oamenii cu vorba ca să treacă timpul. ”Nobilele idealuri ale socialismului” au ajuns predicate de o nobilime socialistă care nu știe să facă nimic concret, sunt pur și simplu familii întregi de politicieni de carieră care n-au produs un ban real în toată viața lor.
de unde pana unde concluzia ca elita stie ce e bine? adica daca elitele europene ne spun ca importul de musulani si metisarea fortata in numele uor iluzii ideologice sunt viitorul noi ca populatie trbeuei sa luamd e vun si sa acceptam ca trebuie sa disparem ca si romani/francezi/etc.., cresitni si albi ca sa fim inlocuiti cu o masa amorfa de indivizi care au ca unica legatura silamul? in acest caz mai bine aruncam al cos elitele si ne pastram identitatea, chiar cu forta daca e nevoie…doar popoarele si staetele slabe au acceptat asta in istorie si au disparut rapid
Nu m-am referit la „elita” politica. Ma refeream la specialisti in general, economisti, avocati, ingineri, jurnalisti profesionisti, etc. Daca urmariti forumurile veti vedea spre exemplu cum oameni complet nepregatiti se contrazic cu economisti ai BNR cu argumente absout puerile. Argumentele specialistului nu sunt pe intelesul publicului, pe cand cele ale vociferantului da, cel din urma avand castig de cauza. N-ar fi o problema daca astfel de „dezbateri” n-ar influenta opinia publica si implicit intentia de vot. Este o realitate, mediul online este din ce in ce mai influent. Iar cu mijloacele de astazi masele pot fi extrem de usor manipulate. Daca introducem in ecuatie si interesele corporatiilor sau ale altor state situatia devine foarte complicata. Cu o investitie minora se pot obtin castiguri politice sau economice majore.
@nnm – foarte bun exemplul cu economiștii BNR: știți de ce nu sunt în stare să explice o mulțime de lucruri? Pentru că repetă ca niște papagali lucruri pe care nici ei nu le înțeleg. Când din explicațiile economistului BNR rezultă că el crede într-un perpetuum mobile economic, e clar că ori e plătit să manipuleze, ori nu știe despre ce vorbește.
Nu mai suntem înainte de 1989, închiși în țarcul lui Ceaușescu și limtați la informațiile oficiale furnizate de guvern. Azi putem vedea clar că alte țări adoptă alte politici, iar economiștii BNR nu sunt capabili să explice convingător de ce. Nu trebuie să fii economist ca să remarci că economiștii BNR bat câmpii, e suficient să vezi ce fac economiștii altor bănci centrale.
@Harald : Deci zece ani de studii, nu mai vorbim de experianta, nu valoreaza nimic in fata a doua articole de pe wikipedia. Multumesc pentru confirmarea teoriei.
Dupa acelasi principiu ati putea foarte bine sa-i aratati uni chirurg unde sa taie, sau unui pilot ce butoane sa apese. Ce va face sa credeti ca in economie, istorie, cinematografie, informatica, etc, lucrurile sunt mai simple decat in medicina sau aviatie, in asa fel incat oricine isi poate da cu parerea? Aici nu e vorba ca specialistii (ai BNR sau ai altcuiva) nu pot gresi, ci ca ideile lor nu pot fi combatute de catre diletanti, ci tot de catre specialisti.
Va recomand articolul „Unskilled and unaware of it: how difficulties in recognizing one’s own incompetence lead to inflated self-assessments” ca sa vedeti cum a sti cate ceva poate fi mai periculos decat a nu sti nimic. Cel care nu stie nimic macar sta in banca lui.
@nnm – valoarea a 10 ani de studii depinde de capacitatea de înțelegere a celui care a studiat. Chirurgul se confruntă imediat cu rezultatele negative ale unei eventuale pregătiri deficitare, iar piloții de aviație la fel. Economiștii BNR nu se confruntă niciodată cu rezultatele inepțiilor lor, pot continua să bată câmpii până ies la pensie sau chiar după. Ilustrați excelent ”competența” românească bazată pe hârtii și vechime în funcție (i.e. ani de studii).
Numărul anilor de studii e în mod normal prețul plătit pentru a atinge o anumită competență, dar simpla acumulare de ani de studii nu garantează competența decât în România :P
@Harald: Dovediti ca nu intelegeti problema. Nu contest niciun moment ca pot fi specialisti mai putin buni, sau chiar incompetenti. Problema e ca nu un forumist a carui expertiza se rezuma la cateva articole, si acelea scrise de amatori, poate aprecia competenta unui specialist. Pentru a masura competenta, e nevoie de competenta.
Ceausescu este exemplul perfect de om care se pricepea la orice, care ignora opiniile oricarui specialist. Si au fost mii ca el. Asta a dus la corupearea sistemului de valori in Romania, nu importanta acordata studiilor (care e aceeasi in orice tara normala). In concluzie, atata timp cat acceptam sa dam puterea celor care „se pricep la orice”, ne putem astepta la orice.
@nnm – Ceaușescu avea puterea de decizie, asta era drama. Forumistul n-are nicio putere de decizie, forumistul comentează stând pe marginea șanțului la o bere. Problema reală e exact cea pe care o menționați într-un comentariu precedent, aveți impresia că 10 ani de studii vă scutesc să mai explicați cuiva ceva. Exact ăsta e elitism..
În lumea reală, dacă vreți banii omului simplu trebuie să-i explicați pe înțelesul lui de ce îi vreți banii și de ce nu-l lăsați să-i păstreze el. Altfel el o să găsească metode să evite ”conformarea voluntară”, iar Dvs.nu știți să vă produceți singur cele necesare traiului, aveți nevoie de acel om simplu pentru asta.
@nnm – în problema studiilor, există un aspect pe care nu păreți să-l conștientiizați: cunoștințele necesare pentru a desfășura competent o anumită activitate nu se suprapun în prea mare măsură cu cunoștințele predate în timpul anilor de studii. Diplomele și examenele dovedesc doar însușirea cunoștințelor predate în acei ani de studii, nu existența cunoștințelor real necesare pentru a desfășura competent acea activitate.
Asta e valabil chiar și în cazul diplomelor obținute pe bune, ca în universitățile din Marea Britanie. Dar în România, multe dipome și examene sunt simple formalități, rezolvate cu șpagă, cu înscrieri direct în anul III, cu teze de doctorat cumpărate sau plagiate etc.
Nu vorbim aici de proaspat absolventi. Vorbim de profesionisti, oameni care au si studii, si experienta. In plus, un doctorat nu este un examen de absolvire, ci o lucrare care atesta un inalt nivel de competenta intr-un anumit domeniu. Faptul ca in Romania este o simpla hartie, nu inseamna ca asa este peste tot. Incercati sa intrati in conducerea MIT fara un doctorat, va urez succes. Ceea ce trebuie facut este sa fie curatat sistemul de impostori, nu renuntarea la diplome. Si in niciun caz sa inlocuim doctoratul cu numarul de postari pe forumuri, care ar fi inteleg, un criteriu relevant privind competenta (mult mai relevvant decat diploma).
@nnm – și-atunci cum vă explicați că ați ajuns să vă vărsați frustrarea pe forumuri, în loc să fiți în conducerea MIT? :P
Forumul e un loc de joacă pentru adulți, nimic mai mult. Întrebați orice psiholog și o să vă confirme. Este ”pastime”, nimic mai mult. Un mod agreabil de a face timpul să treacă. Te mai cerți cu unul sau cu altul pe forum, astfel încât în lumea reală să poți fi civilizat și amabil cu toți. Cam asta-i.
Daca urmareati discutia, intelegeati unde e problema. Forumurile si retele sociale nu sunt o joaca, au devenit un factor de influenta (si manipulare) major in societate. Miscarile populiste castiga teren peste tot, tocmai pe seama ignorantei.
Studiile reprezinta peste tot in lume o masura a valorii, daca la noi e altfel e doar vina noastra. Iar faptul ca incercam si aici sa gasim solutii „originale” spune multe. Ca sa inchei, pentru ca deja ne invartim in cerc, cel mai important este faptul ca un om educat isi cunoaste proprile limite, si stie cand trebuie sa asculte opiniile altora. Nu e cazul omului fara dileme (cum bine l-a denumit Andrei Plesu).
Spui undeva in text: „Pariind pe Hillary Clinton, Barack Obama a reusit sa-si distruga locul in istorie. Trist, dar adevarat.”. Nu sunt de acord cu ce incerci sa transimiti aici. Da, probabil ca unii il vor blama pentru acest gest, insa ideea de a sta de o parte si a nu lua actiune la ce se intampla in crezi ca ar fi fost mai buna?! Pentru ce sau cine, ar fi fost mai bine pentru ca el ar fi dat mai bine in cartile de istorie??
E amuzanta pretentia unor contemporani de a se juca de-a istoria. „Si-a distrus mostenirea”, „si-a anulat locul in istorie”. Mafalda si baba Vanga. Cine poate sa stie ce va retine intr-adevar istoria?
Greseala lui Obama a fost ca, in opt ani, n-a „crescut” nici o alternativa la Clinton.
De acord, dar unde e legatura cu caloriferul?
Am venit ca la pomul laudat, dar nu sunt de acord cu analiza.
In primul rand, nu vad ca finalul se aplica inclestarii Trump-Hillary.
Sa luam o chestie ultra-progresista ca Pussy Riot. Este o grupare bazata in intregime pe credinta.
Sa luam veganismul: nu se bazeaza pe stiinta, pe studii etc, e 100% credinta in propria justete.
Sa luam ideea ca imigrantii trebuie tratati mai bine decat proprii cetateni, ca sa ne aratam progresismul, care cumva mantuie, prin fapte bune – e din nou o idee bazata pe precepte religioase 100%, fara nici un gram de gandire rationala.
Deci partea fanatica is tocmai political correctii, si oamenii in disperare de cauza ca nimeni nu ii ascultas si pe ei, fiindca fanaticii in cauza nui faceau decat sa-si recite crezul, l-au votat pe Trump, fiindca nu facea parte diin secta.
Pai asta spun si eu – intre cele doua extreme nu exista nici o diferenta. Aceeasi prostie cu alta palarie :)
Trebuie sa incerci sa fii mai detaliat, ca nu inteleg. Si nu inteleg nici altii. Tocmai ii imparteai intre fanatici si corupti, care ar fi o mare diferenta.
Pot sa fiu de acord cu mesajul textului tau, in mare, si e important, dar nu se aplica curat la momentul Hillary vs Trump.
Yeah, right!
Victoria lui Trump e expresia exasperării americanilor faţă de dădăceala corectitudinii politice. Americanii nu mai suportă să li se spună mereu în mass-media ce să gândească şi ce să spună, să fie mereu suspectaţi că sunt rasişti, sexişti, fascişti şi mai ştiu eu ce, nu mai vor îndoctrinarea copiilor lor în şcoli.
Votul pro-Trump (cel mai „incorect politic” candidat posibil) e modul americanilor de a spune apostolilor corectitudinii politice „Ia mai scutiţi-ne!”
Uite şi un excelent articol scris de Traian Ungureanu luni pentru Adevărul:
„Corectitudinea Politică – un cult bazat pe mistica victimei şi apoteoza minorităţii rasiale sau sexuale – va deveni, odată cu victoria dnei. Clinton, ideologie de stat şi va încerca să lichideze ultimele forme de autonomie, gîndire critică şi libertate individuală…
Pornită de sus şi aşternută ca un giulgiu atotcuprinzător, operaţia de reeducare a americanilor a trimis în defensivă şi apoi în boxă valorile clasice ale vieţii libere: dezbaterea, dreptul la cuvînt şi curajul iniţiativei…
Mai bine scandal decît bigotism. Şi, cu mult mai bine, gură mare decît mască perfidă. Aşadar, President Trump.”
http://adevarul.ro/international/statele-unite/president-trump-1_581fa0b05ab6550cb844943e/index.html
@DanT,
Cred ca se bate moneda prea mult pe corectitudinea politica.
O sa va spun eu pe sleau ce inseamna corectitudine politica, si 90% din populatie o sa accepte definitia asta.
Corectitudinea politica este a te abtine pe spatiul public de a injura sau insulta pe altii.
Nu e decat o forma de respect minimal pe care oricine il merita.
Orice alta definitie nu poate fi decat trasa de par, exploatata si siluita.
Gresit total, traiti in alt univers. Corectitudinea politica inseamna cu totul si cu totul altceva: nu mai ai „voie” sa intrebi ce rasa esti, ce religie, ce gender, nu mai ai voie sa spui ca NU esti de acord cu anumite „lucruri” pe care trebuie sa le accepti din „corectitudine politica”, nu mai ai voie sa spui „Craciun” si nici „Christmas Tree” caci ofensezi etc. Si, nu in ultimul rand, multa, foarte multa discriminare pozitiva (de parca e ceva pozitiv in a discrimina), care de fapt mascheaza un rasism. Asta asa, pe scurt.
Mai tineti minte faza cu acea participanta la nu stiu ce Miss (USA sau ma rog), care a fost intrebata de un tip din juriu care, intamplator, este gay, ce parere are despre casatoriile intre persoane de acelasi sex. Fata a raspuns cinstit ca, fiind credincioasa/crestina, nu poate fi de acord cu asa ceva, E parerea ei. N-a injurat, n-a insultat, n-a spus „moarte gay-lor”, ci doar si-a exprmat o opinie. Fireste, a fost eliminata si a fost un mare „scandal” (au vuit ziarele zile in sir dupa aceasta „grozavie). Cam la asta se rezuma „Political correct”.
Nu vorbim nici de injuraturi, nici de insulte.
Ce spuneti dvs. se cheama bun simt si cei 7 ani de acasa. Corectitudine politica este sa ai bun simt cu cei care nu au.
@Adi – Da și nu. În sensul original, corectitudinea politică chiar era corectă. Nu e corect politic să spui ”români sunt hoți”, chiar dacă 70% dintre ei sunt. E incorect politic să-i jignești pe ceilalți 30%. În engleză, e clasic exemplul cu ”fireman” (pompier) pentru care termenul corect politic e ”firefighter”, pentru că mai sunt și femei printre ei. Însă corectitudinea asta politică devine imediat bias, ajungem să spunem ”firefighters” chiar și referindu-ne la o intervenție unde n-au fost deloc pompieri-femei sau nu știm dacă au fost sau nu.
Și-atunci, oameni ca Dvs. sau ca @George Gafencu încep să fluture steagul corectiudinii politice, gata să jure că ”fireman” e absolut inadmisbil fiindcă știu ei o femeie-pompier aflată în urmă cu 5 ani la 3.000 km de locul intervenției despre care se discuta. Corectidinea politică naște monștri, exact cei menționați de @Alius, deși inițial pornise de la o atitudine corectă. Exact ca și marxismul, arăta bine pe hârtie, problema a început când a trebuit aplicat în practică, nu s-a putut face fără masacre.
@George Gafencu: Văd că în cazul tău spălarea pe creier a reuşit. Felicitări! Probabil trăieşti în Occident, aşa că ai fost expus mult mai puternic influenţei mass-media de acolo şi altor forme de îndoctrinare.
Dar uite ce spun unii care gândesc:
„Corectitudinea politică – cea mai recentă reacție de înregimentare, de cartelare sectară și de ripostă politică a vechiului filistinism, pe care tradiționala alianță dintre prostie, îngustime de spirit și resentiment o ridică împotriva tuturor manifestărilor de nonconformism, de spontaneitate și de bogăție necenzurată a vieții. Nou este doar faptul că ura înverșunată față de non-conformiști pe care o resimt promotorii corectitudinii politice poate fi azi, în sfârșit, organizată în așa fel încât să fie recunoscută și organizată de stat. ”
Horia-Roman Patapievici – „Omul recent”, p.370-371, 2005, Ed. Humanitas
http://inliniedreapta.net/corectitudinea-politica-ideologia/#sthash.tzixZCeN.JDjRGOXT.dpbs
„Mania persecutorie preventivă şi caracterul sistematic al aberaţiei corectitudinii politice, ca şi vocaţia sa de a impune prin terorism intelectual şi agresiune instituţională m-au făcut deodată să înţeleg că pasiunea rectificării limbajului nu e ridicolă şi nici inofensivă…
Stilul inevitabil al corectitudinii politice este dictatura furios-resentimentară a minorităţii decretate progresiste, prin procedeele, azi legitimate, ale aberaţiei numite discriminare pozitivă. În anumite medii, În Statele Unite, se va vorbi de faptele tale culturale numai dacă ai norocul să fii sau homosexual, sau femeie, sau negru, sau mexican. În general, e decisiv să aparţii vreun minorităţi cu identitate agresiv afişată şi care să se fi făcut deja auzită printr-o campanie împotriva dictaturii culturii creşinilor albi.”
„Comunismul american”
(Horia-Roman Patapievici)
http://inliniedreapta.net/comunismul-american/#sthash.VmE9oQF5.dpbs
„Tot mai multi europeni inteleg ca aceasta pudibonderie isteroida, aceasta politie politica moralizatoare, aceasta vesnica obsesie a unui Occident „vinovat” de propriul trecut – si, deci, obligat sa-si toarne cenusa in cap – a avut ca efect slabirea sistemului imunitar al civilizatiei euro-americane.
Pe scurt, holera corectitudinii politice, difuzata in universitati, devenita obligatorie in presa de stanga si sustinuta prin numeroase ONG-uri de control etic si represiune, a distorsionat la fel de grav realitatea istoriei, prezentul si sansa noastra de a continua stilul de viata cu care ne identificam in calitate de „occidentali”.”
„Islamofobia e o crima?”
de Teodor Baconschi
http://www.ziare.com/invazie-imigranti/romania/islamofobia-e-o-crima-1381641
Ce nu inteleg eu, de ce atata melodrama? Pai democratie = demos kratos adica puterea poporului. Si poporul a decis. Si ce daca cei care l-au ales pe Trump sunt cei needucati sau rasisti sau ce stiu eu mai ce? Asta este dovada ca pana in punctul asta cei care aveau responsabilitatea morala sa-i educe si cei asa zisi „middle class meni” si-au vazut bine merci de trebusoara lor, au fost politacally correct iar ceilalti s-au tot inmultit si surpriza: Trump presedinte! Ca au fost semnale si avertizari, foarte bine! cu ce ne-au ajutat? Daca s-a ajuns in asa hal de polarizare inseamna ca ceva este foarte foarte putred peste tot in lume! Oamenii se revolta! Ar fi votat si o capra ciuta numai ca sa fie contra sistem.
Asa numita elita (tare as vrea si eu o definitie cu exemple a acestui concept!) ce a facut pana acum? De ce toata lumea acum isi pune poalele-n cap si urla la drobul de sare?
In fine, poate am inteles eu gresit…..
Tare curios sunt ce o sa fie in Land Of Choice dupa 11 decembrie!
Dle Fumurescu dacă şi dv. v-aţi fi eliberat de frica de a nu încălca limitele inexitente dar omniprezente – chiar aşa – ale „politically correct” aţi fi postulat mai actual faptul că această mizerie care a distrus enorm din tezaurul democraţiei este în mod clar un NEOMARXISM !!! Care a dus la NEOCOMUNISM şi care împreună au creat un sistem NEOPLASMIC peste democraţie şi valorile ei.
Incercaţi ???
In general citesc articolele scrise de dl. Fumurescu cu placere. Stiu ca asta este un articol de opinie scris ca reactie rapida la evenimente si ca defintia etniei si a rasei, ca sa nu mai vorbim de masurarea divesitatii lor, sunt probleme complicate, dar afirmatia: „Houston e orasul cel mai divers din punct de vedere etnic si rasial din intreaga America” fara sursa si echivoc ma pune pe ganduri despre restul articolului.
Dar calu`? Unde-i calu`? Stiti, ala cu jaratecul….martoaga costeliva care haleste cateva kile de jaratec si devine armigul nazdravan, aripat.
Unde-i calu nost in povestea asta?
Nu e , aici e baiu, martoaga noastra o „ramaneat” tot martoaga, macar ca i-am dat jaratec, s-o fript la bot si o raposat, sireacul.
Buzduganul o batut in poarta, Fat Frumos s-o ascuns sub dricala, martoaga o crepat…si povestea s-o gatat.
Morala: chiar daca bate buzduganul in poarta daca ai cal ti se rupe!
Pentru curiosi, cine e calu? :P
Sa vedem ce face „buzduganul democratiei”, caci s-ar putea ca Trump sa nu ajunga presedinte, daca protestele se amplifica.
Tocmai am văzut pe youtube nişte grupuri agresive, organizate, de tineri frumoşi şi liberi suporteri democraţi atacând cu buzduganul democraţiei suporterii lui Trump (îi pândeau şi îi atacau în haită când îi prindeau în grupuri mici sau singuri). Aşa e democraţia la tinerii frumoşi şi liberi, e bună doar cât câştigă cine vor ei, altfel scot bâta.
Californienii vor să părăsească uniunea – oare de ce totuşi Texasul n-a ieşit în 8 ani de Obama şi 8 de Clinton?
Totuşi, CNN, unul dintre instigatorii aceste evenimente, care îşi distribuie propriii angajaţi în rol de protestatari şi le ia interviuri (caz real cu un cameraman), nu vede decât violenţe rasiale.
Mr. F. – Mi-a placut analiza… un lucru pe care nu l-am putut „citi” la dvs: sunteti optimist pentru viitor dupa aceasta mare rasturnare de situatie?
Nu numai ca Obama nu si-a crescut un delfin onest sau delfinuta onesta, dar a jucat excesiv cartea rasiala si si-a demonizat adversarii politici ca nimeni altcineva. Efectul a fost teribil. Contre maxime din partea republicana si ascensiunea unui outsider care a deturnat GOP cu o usurinta de neimaginat. Nu pot comenta despre suporterii indarjiti ai fiecarei tabere, dar pentru noi cei care nu am putut vota cu niciunul dintre aceste caractere (poate pentru ca incercam sa gandim) totul a fost de-a dreptul traumatic.