Caius Dobrescu este profesor de teoria literaturii și studii culturale la Universitatea din București. Domeniile sale de cercetare includ teorii ale secularizării, teorii ale globalizării, poetici cognitive, cultura și violența (cu accent pe terorism și mișcările radicale), politici culturale europene, turism cultural și politici de dezvoltare, drept și literatură, ficțiuni crime/noir.
Intelighenţia imaginează și proiectează tot felul de fantezii revoluționare, transformări radicale ale societății
E.I.: Ce sunt intelectualii și ce vor ei?
C.D.: Intelectual este cineva atent la și responsabil pentru ceea ce spune. Vorbește în cunoștință de cauză. Este reprezentativ, exprimă aspirațiile unui grup la un nivel la care grupul însuși n-ar putea s-o facă. În societățile moderne, intelectualul este o figură semnificativă. Democrațiile moderne se bazează pe reprezentativitate. Votul e principalul mecanism de acest fel, dar nu singurul. Intelectualul este și el un purtător de cuvânt. Este învestit, în măsura în care reușește să articuleze cel mai bine un mesaj, niște valori, cu respectul unei comunități oarecum similare cu electoratul unui deputat sau senator.
În Europa de Est, s-a vorbit foarte mult de “intelighenţie”.
Termenul a migrat către noi de la ruși, dar el e polonez la origine. “Intelighenţia” se referă la frământații de probleme filozofice și teologice. Marcați și de o profundă frustrare. Da, profund nemulțumiți viață și de ceea ce le oferă „sistemul”. Acumulează sentimente negative și visează la soluții și schimbări radicale. De obicei, se plasează în afara locurilor unde se fac politicile constructive, în afara locurilor în care se aduc ameliorări treptate, realiste, condițiilor efective de viață. Intelighenţia n-are obișnuință și experiență în ceea ce numim guvernare. Intelighenţia imaginează și proiectează tot felul de fantezii revoluționare, transformări radicale ale societății. De aici au ieșit și proiectele radicale de stânga, în frunte cu proiectul bolșevic, dar și cele de dreapta, propovăduind întoarcerea la tradiții, „revenirea la izvoare”.
De aici ies așa-numitele “progresisme”, dar și “suveranismele”. Avem o intelighenție AUR?
Da, avem. Categoria Lavric, Târziu, Neamțu. Pe de o parte, în ruptură profundă, ca anvergură culturală, cu marii intelectuali ale căror nume le vehiculează: Cioran, Eliade, Noica. Și, pe de altă parte, în mod tipic pentru o intelighenție, în ruptură profundă cu politica practică. Intelighenții AUR frământă vorbe mari, dar nu spun nimic despre ce ar fi de făcut în economie, în politicile patrimoniale, în viața socială. Sunt lipsiți de simțul realității, nu au legătură cu politicile publice.
Campionul absolut al intelighenției delirului verbal este acest Georgescu. În mod eronat identificat în spațiul nostru public ca “specialistul”. “Domnul” Georgescu. “Domnul”? E o formulă pe care nu o pot înțelege. De ce se vorbește politicos despre acest individ? El vine și se înconjoară de măciucari, de bandiți și de derbedei de toate soiurile, de fanatici pseudoreligioși, de șefi de clanuri criminale. Cum să-i spui “domnul” de parcă ar face parte din societate civilizată? Se poartă ca un sălbatic, ca o fiară din pădure. Cum să-i spui “domnul”?
Avem “progresiștii” care inspiră, alimentează discursul conservator.
Avem, dar influențele, sau infiltrările/infiltrațiile, funcționează și invers. Regretatul meu prieten Andrei Bodiu avea o formulă excelentă referitoare la neo-legionari. Fiindcă verdele e istoricește asociat cu această mișcare misticoidă și criminală, îi numea pe fanii ei de astăzi, ascunși în spatele unor cauze generoase, “ecologiștii cu diagonală”. E vorba de cauze bune, parazitate, însă, ori susținute prin mijloace rele.
Pe de altă parte, e de spus că, în opoziție cu intelighenția de dreapta, avem și intelighenția de stânga, a radicalilor ultraprogresiști. A căror cauză pare de pe altă planetă pentru românul obișnuit. Iar ei mai degrabă dau edicte, decât explică. Cu aceeași raportare naivă, fantastă, la guvernare.
Cele două intelighenții se pot întâlni într-un anumit punct. Într-un discurs în același timp subversiv și autoritar.
Progresiștii ne dau să mâncăm făină de greiere…
Apropo de greiere, suntem o generație care, mergând la grădiniță, a învățat despre Greierașul cel trist al lui Topârceanu. Cum să ni-l dea “progresiștii” să-l mâncăm? “Greierașul” lui Topârceanu este parte constitutivă din sufletul nostru românesc. Cum să-ți mănânci sufletul?
Pe de altă parte, intelighenții AUR or fi scris și cărți, or fi având o educație formală constatabilă. Dar câte parale fac toate acestea, dacă pot crede că vine UE să ne toarne pe gât făină de greier? Să spunem și altfel: dacă nu crezi asta în mod serios, cât de cinic să fii, față de cei ce au încredere în tine, ca să le bagi în așa ceva în cap? Inteligență dacă ar fi, educație dacă ar fi, ar putea prolifera liber asemenea bazaconii? Această intelighenție spune de asemenea că vom fi obligați să mâncăm carne artificială, din plastic. Dar unde este impunerea? De unde impunere? Demersurile privind un alt fel de alimentație, care să răspundă unor mari provocări ale viitorului, sunt niște explorări, nu niște impuneri. Unii dintre noi își propun să tatoneze, prin cercetare, prin experiență, pe pielea proprie, cum s-ar putea trăi bine făcând cât mai puțin rău lumii vii din jurul nostru. Rezultatele și ideile lor sunt supuse discuției, sunt simple propuneri, fără nicio intenție și fără nicio forță de constrângere în spate.
De ce iau propunerea drept obligație?
La unii reprezentanți publici ai unor asemenea fobii colective e vorba de oportunism. De planul cinic de a face carieră politică pe spinarea „fraierilor”. Dar, pe de altă parte, există, la mulți reprezentanți, nu numai la reprezentați, o frică teribilă de lumea în care trăiesc. Au senzația că sunt amenințați din toate părțile. Cred că oamenii ăștia n-au de fapt o noțiune serioasă despre ce înseamnă individualitatea. Despre ce înseamnă persoana umană ca instituție. O lume inteligentă vede condiția individului întărită prin legi, prin Constituție, vede libertatea de opțiune ca de la sine înțeleasă. Deci, nu se pune problema ca tu să devii cobai pentru alții. Libertatea de opțiune e afirmată răspicat, apărată ferm, legiferată clar. Dar cei cuprinși de psihoze de masă nu se mai conduc după mintea proprie, nu mai iau decizii pentru ei înșiși, nu mai sunt capabili să-și cântărească opțiunile. Legile, Constituția par simple vorbe-n vânt. Oamenii ăștia au impresia că lumea civilizată poate fi organizată oricând ca o dictatură în care ți se dau dispoziții în chestiuni atât de naturale și personale cum ar fi preferințele alimentare. Că ți se impune ce să mănânci. Această neîncredere în, de fapt neînțelegere absolută a libertății pe care o garantează democrația liberală europeană, prin toate tradițiile ei scrise și nescrise, duce la pierderea tragică a demnității personale. Cum? Mai întâi, fiindcă niște standarde, chiar minimale, ale respectului de sine ar trebui să te împiedice să intri în asemenea stări de panică isterică. Apoi, prin aceea că, tot văicărindu-te că nu ai liber arbitru și libertate de alegere, ajungi efectiv să nu le mai ai. În imaginarul politic conspiraționist nu mai există posibilitatea și chiar noțiunea opțiunii libere individuale. Soluția nu poate fi decât furia colectivă, care presupune topirea într-un fel de masă animală hiperreactivă.
Asta îmi amintește indignarea lui Marin Preda în fața unei imagini celebre din „Desculț” de Zaharia Stancu: a țăranilor puși de moșierii cei răi să culeagă via cu botnițe la gură. Pentru Preda, asta era o insultă la adresa oamenilor „simpli”, pe care îi cunoștea și cărora le respecta inteligența. Era convins că niște țărani reali n-ar fi acceptat niciodată o asemenea umilință. Pentru că el credea într-o demnitatea umană deopotrivă înnăscută și cultivată. În timp ce propaganda resentimentară a lui Stancu, în ciuda aparenței ei umaniste sau „progresiste”, trăda o neîncredere corozivă, toxică, în această valoare fundamentală.
Și fiindcă, pornind de la carnea artificială, am ajuns la chestiunea filozofică a demnității, să notăm în treacăt faptul bizar că, pentru unii dintre noi, demnitatea personală e în bună măsură reductibilă la dreptul la sarmale și șorici. Poate și la tobă, și la caltaboși.
Există o presiune și din partea UE.
Altă obsesie. Nu este presiune UE, este presiunea realității. Greu găsești un savant care să nu vorbească de o catastrofă viitoare sau alta. Încălzirea globală e o realitate. Resursele Pământului sunt limitate. Sigur, “ecologiștii cu diagonală” sunt iritați de aceste teme, dar consensul științific ne confruntă cu realități realmente îngrijorătoare. Vorbeam mai sus de fobii coelctive, de frica de lumea în care trăim. E de precizat că problema nu e frica în sine, ci direcția greșită în care se manifestă. E grav dacă, în loc să te îngrijoreze problema, te îngrijorează că ea se pune, și ajungi să-i urăști pe cei care o pun. Or, problema se pune, e reală, e vorba de supraviețuirea speciei noastre. Dacă vezi la orizont amenințări de acest nivel, e normal să fii îngrijorat și să cauți soluții. În situația în care vor fi amenințați pe bune de inaniție, mai mult ca sigur că anarhiștii populari de astăzi vor mânca și greieri, vor mânca și rădăcini, și piatră seacă. Asta este natura umană, ea caută soluții de adaptare, de supraviețuire, uneori profund dramatice. Păstrarea demnității, de altfel, poate depinde direct de faptul că te pregătești din timp, și cu toate puterile inteligenței și creativității, pentru amenințările viitoare.
E greu să fii om pe lumea asta, te atacă ecologiștii, te atacă suveraniștii.
La noi, se trăiește într-un fel de schizofrenie stranie. Noi încă nu reușim să facem un spital, să facem să funcționeze o școală. Dar, ce să spun!, ne preocupă explozia identității de gen în lumea altora. Asta nu înseamnă că problemele de acolo nu sunt reale sau importante, dar totuși e ciudată discrepanța asta. Să ne amintim proverbul cu câinele care moare de drum lung… În America există, realmente, de decenii, un război cultural pe această temă. Există o presiune foarte serioasă, care obligă la decizii dramatice, într-o parte sau alta. Conservatorii zic: “Să lăsăm deoparte toate aceste determinări de gen, de etnie, de rasă, în viața publică, acolo să conteze exclusiv criterii de competență, de onestitate, de atașament față de valori politice fundamentale”. De partea cealaltă, se presupune o legătură directă și de nedesfăcut între viața publică și viața privată, se consideră că ele nu pot fi separate, că diversitatea identităților și identitățile însele nu sunt cu adevărat protejate decât dacă sunt lăsate să se afirme politic. Trump nu a venit cu un argument convingător, ci a suspendat dezbaterea. A dat ordin că există doar bărbat și femeie. Eu nu cred că problema e rezolvată, și nici lupta americanilor cu americanii încheită, doar în acest fel.
Suveraniștii folosesc rețelele de socializare, Google-ul, telefoanele mobile. Dar, în același timp, urlă că sunt absorbiți în Matrix, li se fură identitatea.
Asta-mi amintește o caricatură genială. Un bunic e conectat la tot felul de aparate, din astea foarte sofisticate, și-i spune nepotului care, lângă patul lui, butonează febril telefonul: “Vai de voi, generația voastră e absolut dependentă de tehnologie”. Suntem într-un moment de criză, de frământare generală: ce se întâmplă cu tehnologia? Se pune problema unor forme incredibile de conviețuire cu ea, de pătrundere a ei în zone pe care le considerăm ca naturale prin definiție. Realmente se pune în discuție condiția umană, așa cum o știam până acuma. Dar angoasele astea produse de viitor le gestionăm în funcție de cât antrenați suntem intelectual și etic. Nu intri în fibrilație dacă realmente încerci să înțelegi fenomenele. Dar, pe lângă înțelegere, e la mijloc și o chestie etică. Cred, cum spuneam și mai înainte, că există standarde de demnitate personală care te pot împiedica să intri în panică. A da în isterie, atunci când încerci să înțelegi viitorul, presupune demisia de la demnitatea personală. E foarte îngrijorător că mulți semeni par să nu aibă noțiunea asta. Par să nu aibă nevoie de ea. Trebuie să avem educația și instrumentele ca să rămânem într-un spațiu al informației controlabile și al gândirii critice. Și, repet eu, al unei anumite demnități personale. Și nu vorbim doar de tehnologie. La fel se întâmplă și legat de educația sexuală, ori cea juridică. De unde își iau cei mai mulți dintre noi informația în aceste privințe? Din filmele de pe Netflix.
Și atunci Matrix-ul, deși pentru foarte mulți dintre noi este o ficțiune, pentru alții e o realitate angoasantă
Da-mi voie să fac o pledoarie pentru domeniul nostru, cel al literaturii. Lumea crede în mod greșit ceva de genul: să studiezi literatura înseamnă să te ocupi de cai verzi pe pereți. De fapt, e profund fals. Literatura, și în general studiul ficțiunilor, te ajută să analizezi forța imaginarului și să te detașezi strategic de ea. Dacă nu înțelegi această forță, ea devine o amenințare, un factor de orbire, declanșatorul unor mecanisme care te pot distruge. Tragedia greacă vorbește, de pildă, de multe ori, despre orbire, despre cei care o iau razna și își pierd simțul realității. Sigur, literatura poate să exploreze și fantasme, și lumi posibile, dar când o face, te avertizează care e punctul de unde începe experimentul mental. Studiul literaturii te educă să distingi între realitate și ficțiune, între imaginar și realitate. Deci, te ajută să înțelegi că Matrix e o ficțiune, adică o formă de distanțare față de realitate în care nu trebuie să te lași complet și definitiv absorbit. Trebuie să te folosești de această distanțare, această breșă pe care numai imaginarul o poate produce, ca de un răgaz pentru a reflecta mai serios asupra realității.
Ficțiunile de tip Matirx sunt un fel de experimente mentale care trebuie să coexistă cu gândirea rațională. Ideal este să evolueze în paralel, dar să se inspire reciproc. Se întâmplă asta la consiraționiștii noștri furioși? Nu. În cazul lor, ficțiunea copleșește complet simțul realității. Fantezia, scăpată de sub control, tinde să dizolve realitatea.
“Progresism”, “progresisme”, Ce-ar fi de spus aici?
Discursul public, la noi, s-a schimbat masiv. Realitatea s-a schimbat masiv. Vedeți femei în corporații, în politică, peste tot. Sigur că mai sunt din ăștia care au impresia că rolul femeii este să stea la bucătărie și să crească copii. Bărbatul? Umblă toată ziua după vânat căprioare, se bate cu urșii. Personajul ăsta care a ieșit în fața, acest Georgescu, este neverosimil. Omul ăsta vorbește de femeia la cratiță. Cu el părem că suntem pe altă treaptă a evoluției speciei, ca să zic așa. Extrema dreaptă din Europa vestică pare mult mai sofisticată. Co-președinta AfD, „Alternativa pentru Germania, Alice Weidel, e lesbiană, nu ascunde asta. Poftim de-i puneți alături pe alde Georgescu și Simion…
Progresisimele de la noi? E adevărat, avem mici semne ale unui activism care, inițiat în alte timpuri și în alte spații, a fost importat aici fără filtre. Internalizat, dar nu suficient. Și avem o reacție masivă față de el. Toate astea, vedem, s-au concentrat în mod vicios în jurul imaginii lui George Soros. De aici sentimentul că toate asemănările cu lumea occidentală ar fi efectul unei impuneri, de tipul viticulturii bazate pe botniță. Asta ignoră faptul că occidentalizarea și modernizarea sunt pe aici de două secole, că, în acest proces, mentalitățile și moravurile s-au schimbat profund. Că acest proces a continuat, târâș-grîpiș, dar a continuat, chiar și în comunism. Deci, am ajuns la o anume toleranță, la o valorizare a spațiului personal, la valorizarea pozitivă a creativității, cu toate eventualele ei excentricități, la o reacție spontană de respingere a discriminării bazate pe carecteristici înnăscute și a brutalității și nesimțirii în relațiile interumane nu fiindcă ne prefacem pentru a primi fonduri europene, ci pentru că, într-o anume măsură, efectiv am evoluat, chiar dacă mai limitat, mai lent, mai sinuos, în aceeași direcție cu societățile europene. E, cred, rezultatul unei complexe transformări istorice, (care, repet, a continuat chiar dincolo de – sau pe sub marile fracturi istorice), că am ajuns să trăim într-o societate suficient de confortabilă, care se conduce, măcar din când în când, după principiul „trăiește și lasă-i pe ceilalți să trăiască”. Cum să arunci asta peste bord, cu sentimentul că tot ceea ce te definește este autoritarismul brutal?
Încălzirea globală nu există. De ce să sting lumina, de ce să fac duș scurt, de ce să colectez selectiv, de ce să am grijă de viitorul Planetei?
Aici e o contradicție flagrantă. Conservatorul autentic, de când lumea și pământul, are grijă de urmași. Or, conservatorii auto-proclamați de astăzi nu fac un elementar exercițiu de a întrevedea consecințele dezastruoase ale propriilor comportamente. Asta e mai degrabă egoism combinat cu narcisism. E periculos, din perspectiva oricărei crize naturale, sociale sau culturale, și că nu percep intervalul, căutarea, procesul, evoluția, adaptarea.
Lipsită de un simț istoric real, familia nu-și mai face propria genealogie: „Ia, să vedem de unde și din cine ne tragem efectiv”. Nu, familia e neamul, generic și străvechi. Care e identitatea ta? Sunt dac. Te conectezi direct la o minciună, la o bășică umflată. Dacia este civilizația civilizațiilor. Ei i-au învățat pe romani. Iată cum tot niște determinanți ficționali dereglați ajung să controleze aceste vieți.
Iar Putin și acum Trump îi trag și inspiră în acest joc. E bine să ne supunem celui puternic.
Supușenia este o reacție naturală, predeterminată. Oamenii sunt câini aici. Deși probabil că „suveraniștii” noștri s-ar simți jigniți de acest semn de egalitate între noi și câini, de fapt se comportă exact ca ei. Câinele mai slab se așează pe spate și își expune părțile vulnerabile, recunoscând autoritatea deplină a câinelui mai puternic.
Uite cum cădem în post-umanism, alt “progresism”, în care egalitatea dintre om și pisică, frunză, bot este clamată.
Postumanismul spune că nu suntem buricul Pământului. Ceea ce, din perspectiva unor valori tradiționale creștine, poate să fie văzut ca un exercițiu de umilință. Sanitar și util. Adică, nu ne mai considerăm culmea evoluției, unica și suprema justificare a apariției vieții pe Pământ.
Asistăm acum, la noi, la un eșec al “progresismului”?
Dar oare asistăm la reușită a „conservatorilor”? Empatia lor față de semeni e foarte problematică. Georgescu mi se pare de o cruzime sinistră, dincolo de fațada asta de „intelectual”. Cred că nonșalanța cu care se anturează de brutalitate și violență ar trebui să ne preocupe. Asta, dacă nu vrem ca România să semene cu Republica Democratică Congo, din a cărei cumplită tragedie se îmbuibă gărzile din jurul sinistrului personaj. Dar nu trebuie să mergem pînă în inima Africii pentru a căuta posibile paralelisme. Delirul extremiștilor riscă să ne arunce într-un lume care ar putea semăna cu Iugoslavia anilor 1990. O lume în care legea e făcută de clanuri mafiote lugubre, grupări paramilitare scăpate de sub orice control, fanatici național-religioși, și o lume politică terorizată de toate aceste entități, sau amestecată până la indistincție cu ele. Serbia nici acum nu reușește să iasă complet din acest coșmar. Noi vrem cu tot dinadinsul să intrăm în el?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Având formație intelectuală filologică și umanistă, profesorul Caius Dobrescu numește câteva dintre erorile unui mental colectiv amestecând neverosimil ideologii, frici, superstiții, toate apărute pe fondul unor crize multiple: de leadership, de autoritate, antropologice. Insist pe două aspecte. Primul apare în discursul celui intervievat de către Eugen Istodor: este vorba despre forme diverse, neașteptate de ficțiune, care vin fie din educație incompletă, fie din propagandă politică, fie din manipulare media. Ficțiunea răspunde unei nevoi dintotdeauna a omului, aceea de alternativă la real, alternativă care poate lua forma benignă a literaturii, dar poate cunoaște și forme aberante, cum sunt cele menționate în interviu. Al doilea aspect, încă mai important decât primul, dar nemenționat explicit în suita de întrebări și răspunsuri e carența îngrijorătoare de umor: se întâmplă, și este trist și alarmant, că mulți oameni nu au simțul gratuității, al relativității lucrurilor, încât să le privească mai detașat, mai puțin încrâncenat.
“Vai de voi, generația voastră e absolut dependentă de tehnologie”.
Orice discuție poate fi dusă în derizoriu, însă realitatea arată cam la modul următor: nu am neapărată nevoie de sistemul de navigație, îl folosesc doar fiindcă e mai comod. Pot să conduc de la Nottingham la Londra și după hărți tipărite și chiar fără hărți, după indicatoarele de pe șosea. Am idee dacă Northampton e între Leeds și Londra sau invers.
Generația șoferilor care au astăzi 30 de ani e complet neajutorată fără sistemul de navigație. Dacă le iei navigația, e ca și cum le-ai lua volanul 😀 Pleacă din UK spre România cu mașina, dar nu au habar dacă Viena e înainte de Budapesta sau după. Intră pe sens interzis în orașe și ajung implicați în coliziuni frontale fiindcă navigația nu știa că sensurile unice fuseseră inversate. Ei tratează sistemul de navigație ca și cum ar fi o autoritate rutieră, nu se mai uită la indicatoarele de pe stradă.
De aceasta data, intr-u totul de acord cu tine, draga Harald, privind punctul de vedere exprimat in acest comentariu.
As adauga o observatie, care se va finaliza cu o intrebare! Exista mii de cazuri de plimbareti romani care bilunar sau chiar mai des fac drumuri cu masina prin Europa si GB cu diferite scopuri, in general nu tocmai ortodoxe. Habar nu au prin ce orase mari trec, iar relativ la ordinea lor nici nu se pune problema sa stie asa ceva! Ma insel oare daca spun ca toti acesti indivizi sunt votanti Calin Georgescu? Pentru ca profilul lor e cam de acest tip!
Te inseli profund, iar a face procese de intentie unor oameni pe care nu-i cunosti, este o forma de „intelighentie” conform enuntului dat de nenea intervievatul. Noroc cu voi astia „pro europeni” care ati rupt gura targului la ultimile alegeri :))
De data asta și eu sunt de acord cu Harald, dar nu întru totul. Faptul că unul sau altul nu știu ordinea orașelor de pe un traseu nu ține de tehnologie, ci de curricula școlară. Dacă cei de azi habar n-au de unele chestii, vina este a celor de ieri care nu le-au solicitat să le învețe. Când discipolii sunt prost școliți vina e a dascălului. Mai rămâne să răspundă cineva la întrebarea cine sunt dascălii tinerei generații?
Apoi, de ce n-am considera drept standard sistemul digital de navigație și am demonta toate tonele de stâlpi și panouri de pe șosele? La reciclare cu ele! Cu banii și energia economisită am putea dota toate bibiurile din lume cu sisteme de navigație. Cine vrea să învețe ordinea orășelelor o poate face și cu hărțile digitale.
Curricula scolara in Romania contine Geografia Europei, asa ca…..miroase a analfabetism functional si a prostie ingalata. Una e sa nu stii unde e Oberpullendorf ( aproape de granita, la una din trecerile din Austria in Ungaria ) sau Ebersberg si alta e sa fii la nivelul soldatilor rusi din armata rosie de acom 80 de ani.
Fara sa punem la socotela ca, de exemplu, unii care lucreaza prin Germania de vreo 5 ani, pe langa Duesseldorf, nu au invata nici acum sa pronunte corect numele orasului!
De ce trebuie sa coafam faptul ca un procent destul de mare din romanii ce bantuie prin Europa e reprezentat de cei cu educatie ce tinde spre zero ? Ne avantajeaza prin ceva coafarea situatiei ?
Asta e realitatea, da. Și n-am contestat-o. Dar a observa un fenomen, nu înseamnă totul. Astea sunt doar simptomele, adică efectele unor defecte ale căror cauze și surse trebuie identificate și corectate. Asta era ceea ce mă interesa în comentariul meu anterior.
”de ce n-am considera drept standard sistemul digital de navigație și am demonta toate tonele de stâlpi și panouri de pe șosele?”
Pentru că toate panourile acelea sunt human-readable, pot fi citite în mod natural de către oameni. La fel ca și hărțile tipărite. În timp ce sistemele de navigație depind de energie electrică și de sateliții GPS. Sateliții GPS sunt un sistem militar care poate fi oprit oricând.
Sistemele de navigație pot fi virusate, în UK s-a întâmplat asta în urmă cu câțiva ani. Indicatoarele de pe șosea și hărțile tipărite nu pot fi virusate, ar fi un pic mai greu 😀
Sugestia ta e foarte instructivă din alt motiv: așa procedează un progresist adevărat. Distruge un sistem simplu, care funcționează independent pentru fiecare cetățean, doar ca să devină obligatoriu un sistem modern, controlat de actori statali. Pe vremea bunicilor tăi, comuniștii au luat caii și i-au dus la abatoare, sub pretextul că de-acum existau tractoare. Însă tractoarele erau toate ale statului, în timp ce caii fuseseră ai oamenilor. Nu e nicio diferență între tine și comuniștii de pe vremea lui Dej, doar progresul tehnologic american.
Orice vehicul are propria sursă de energie. Dacă e întreruptă, el nu mai circulă și nu are nevoie de navigație.
GPS îți oferă doar poziția în care te afli. Dacă e oprit, atunci îți rămâne harta digitală offline și te afli exact în situația citirii unei hărți tipărite pe hârtie. Dar ai avantajul că o poți mări pentru a vedea exact configurația unei intersecții.
Nimic nu este protejat perfect împotriva sabotajului: sistemele digitale împotriva virusarii, cele human-readable împotriva degradărilor sau distrugerii.
Dar fiecare sistem are avantaje si dezavantaje: cele digitale pot fi multiple și nu toate simultan virusate. Cele clasice sunt unice și pot fi deteriorate într-un ritm mai rapid decât reparate. O furtună puternică produce mai multe pagube indicatoarelor clasice decât informației digitale. Iar repararea lor este mai îndelungată.
Ergo: Tu faci parte din categoria închistată a celor care au nevoie de telefoniști și telefoniste în centrale, pentru că și cele automate se pot defecta. Stagnarea este crezul tău, degeaba vorbești de tehnologie.
Să trăiască nenea Bombo! Călin ne transformă-n Congo!
Campion al formelor fără fond și al prostiei abisale, fără fund, Călin Georgescu își continuă hipnoza asupra maselor prostite sistematic de PCR-FSN-PDSR-PSD, spre ciuda lui Ciolacu, are l-a împins în față prin voturi în momentul în care Simion i-a luat fața.
Și acum vom vedea înțelepciunea – nu rusească, ci românească – a proverbului Unde-i minte multă e și prostie multă.
Prea multă neliniște intelectuală strică. Noua Revoluție Industrială a IA și Geneticii impune un punct de inflexiune în istoria Omenirii cu un sens care ne scapă. De aici multe teze și ipoteze, care de care mai abracadabrantă și mai înfricoșătoare. Pentru mine, evoluția umană a pornit pe un drum greșit care va duce la autodistrugerea a ceea ce s-a numit Omenire. Se prefigurează o lume de cyborgi, programați de nu se știe cine. La naștere nu Botezul creștin va fi implementarea unui cip cu educația necesară, calculator și telefon inclus. Bașca niște nanoboti interni pentru protecția contra virușilor și bacteriilor….
Omenirea a evoluat tehnologic greșit. Nu cred că există soluție „intelectuală/filozofică” de salvare….
Intelectualul este individul scolit, ridicat de monarhii, in lupta impotriva nobilimii razboinice si centrifuge.
Incet, incet si nobilii au inceput sa cultive intelectualii, pentru a putea sa-si administreze mosiile.
In faza urmatoare, nobilii au inceput sa se cultive, si ei, pentru a nu pierde pozitia avantajoasa din societate. Mai ales ca latifundiile si marile unitati nobiliare (ducate, comitate) incep sa dispara, inghitite de adminstratia centrala.
Progresistii au facut un cult din intelectuali, care lumineaza cu faclia stiintei drumul populimii.
Comunistii au preluat ideea. Dar au inlocuit toti intelectualii („burghezi”) cu fii de muncitori si tarani. Vechii intelectuali erau „burta-verzimea”. Oameni nehotariti, ce tineau de vechile structuri. Nu puteau fi corupti si nu puteau aproba ordinele prostesti ale liderilor comunisti.
De aici o lupta continua intre activisti (politruci) si intelectuali, chiar daca proveneau din rindul muncitorilor si taranilor saraci.
Dupa „revolutie”, politrucii au hotarit ca e mai bine sa cumpere titluri stiintifice si sa devina intelectuali (in acte, cu diplome oficiale), pentru a nu mai fi obligati sa ceara opinia intelectualilor. Au ramas doar intelectualii care au executat ordinele fara cricnire.
Poveste eterna…
(Vedeti si „Ecleziastul” din Biblie. In cetate, intotdeauna este ascultat bogatul, chiar daca e prost, in loc sa fie ascultat saracul intelept.)
Cu f mult respect tin sa-i spun domnului ca „Greierasul” lui Topirceanu se numea de fapt, Balada unui greier mic – George Topârceanu.
Intr-o postare la articolul cu vaccinuri regretam ca nu am studiat microbiologie, acum sunt fericit ca nu am studiat Litere.
Elegant, respectuos, civilizat! Dar avea dreptate invitatul când spunea „în loc să te îngrijoreze problema, te îngrijorează că ea se pune, și ajungi să-i urăști pe cei care o pun.“
Ei, acum să vă văd, domnu‘ Neamțu: sunteți progresist și mă ignorați/cancelați sau mă apostrofați ca un veritabil suveranist?
Vai duoamna, de ce v-as apostrofa, sau, mai rau, v-as ignora? Io nu sunt capabil de ura… ma amuza doar betia de cuvinte.. cri, cri, cri … nu credeam c-o sa mai vii…
Dar ce vorbe grele folositi, suveranist, io, Doamne fereste! Io doar sunt liberschimbist!
Parcă spuneați că sunteți trumpist, domnu‘. Iar trumpismul n-are nici în clin nici în mânecă cu liber-schimbismul. O introspecție n-ar strica: poate ca sunteți de fapt verde și vă rotiți după cum bate vântul.
„ntelighenția suveraniștilor ne aruncă într-un lume care seamănă cu Iugoslavia anilor 1990.”
Noroc cu intelighentia politicienilor globalisti pro SUA, UE si NATO care au indatorat Romania cu peste 180 miliarde de euro, au distrus industria romaneasca si au alungat milioane de romani din tara. Aaaaa, stai, erau rusi astia…
Corect!
Mosule, pe vremea comunismului granitele erau inchise pentru ca daca nu erau inchise plecau aproape TOTI din tara. Multi au platit cu viata incercarea de a trece granita. Inteligentia globalistilor a reusit sa „alunge” doar un sfert din populatie si asta cu granitele deschise complet. Eu cred ca e mai bine decat in vremea ailalta. Industria distrusa si datoriile pe care le avem sunt responsabilitatea noastra si a celor pe care i-am ales sa ne conduca destinele. NU a venit UE sa ne inchida industria ci am inchis-o noi si am vandut-o la fier vechi pe o sticla de rachiu. Incearca sa gandesti daca poti, daca nu mergi in alta parte sa-ti imprastii veninul. Nu e obosi sa ma injuri. Nu imi pasa…
@Kata – „Eu cred ca e mai bine decat in vremea ailalta.”
E mai bine, însă asta numai datorită progresului tehnologic. Nu e meritul politicienilor, iar tu asta încerci să susții. ”În vremea ailaltă” aveam numele și adresa în cartea de telefon. La fel ca orice neamț civilizat și la fel ca orice englez civilizat. Ce zici, acum pot să comentez sub numele real fără să-mi spargă geamurile activiștii neomarxiști?
Globalizarea e un fenomen legitim, existau și în antichitate negustori care cutreierau lumea cu nave echipate din banii lor. Pytheas din Massalia (Marsilia de azi) a ocolit Scoția pe la nord și nu l-a crezut nimeni că Soarele era pe cer la miezul nopții. Nici măcar Strabon, deși Strabon ar fi trebuit să înțeleagă mai multe.
Globalismul e altceva, e ideologia unor degenerați care visează să conducă ei toată planeta, din birourile lor. Știi care e consecința? Ne întoarcem în feudalism și orice primar de la țară din România poate să-ți confirme asta.
„responsabilitatea noastra si a celor pe care i-am ales sa ne conduca destinele”
Ai votat tu vreodată pentru Ursula sau pentru contracandidatul ei? Cine a fost contracandidatul? Ai votat tu vreodată pentru Klaus Schwab? Cine a fost contracandidatul? ”să ne conducă destinele” e discurs de politruc de la SNSPA. Numai pe vremea lui Ceaușescu se mai auzeau formule din astea, tot acolo, la Ștefan Gheorghiu. Ion Iliescu deja nu mai tolera asemenea lucruri, era sătul de ele.
Subscriu!
Cand apar aici articole in care se difuzeaza fricile si temerile de orice fel, imi vine imediat in minte expresia „follow the money” care, daca te-ai supune sensului ei, ai ajunge invariabil un „old george”, mare filantropist care „te omoara fiindca te iubeste”.
Multe critici si puncte de vedere raționale. Totuși la capitolul identitate autorii (pentru ca sunt doi, unele intrebări sunt de tipul nu-i asa ca) ignora cea mai importantă categorie în care se ciocnesc viziunile progresistilor cu ale conservatorilor, identitatea naționala. Aici progresistii cu diagonala și epoleți o dau cu oistea-n gard, mănând căruță cu baterii la viteza maxima. Progresistii din generația de la 1848 se îmbrăcau cu haine nemțești și vorbeau franțuzește, dar se identificau cu poporul din care se ridicasera si nu-l disprețuiau.
Progresistii de azi sunt, ca și trotkistii de acum 100 de ani, oameni fără patrie.
Nu degeaba la 1945 s-a format prima versiune românească a progresismului celor fără patrie: Frontul Național Democrat, FND, numit pe buna dreptate Fără Neam și Dumnezeu.
E o poezie interesanta despre luptele de la 1877.
Nu mai stiu numele, parca Alecsandri a scris-o, dar nu sunt sigur: soldatii nostri cad rapusi si striga fiecare locul de unde s-a nascut: „Traiasca Moldova, Oltenia, Muntenia” etc. Cade si ofiterul lor peste ei si striga „Traiasca Romania!”
Domnul meu, decat sa strigam -peste cativa ani- „Traiasca Rusia”, mai bine strigam „Traiasca Europa!”
Nu intelegeti un lucru elementar. Epoca natiunilor mici a apus. Vom fi inghititi de Rusia, sau ne vom alia de buna voie cu Europa. O Europa mult mai puternica decat cea de azi, daca vrea sa reziste.
Tertium non datur! Doar alegeti partea… (Deocamdata, suveranistii fac jocul Moscovei.)
In rest, numai de bine!
Tonul dvs condescendent nu va face cinste.
Apartenenta la Europa nu cere renunțarea la identitate.
Daca dvs credeți ca vom avea un loc in Europa cu Ciolacu si Crin atunci se pare ca trăiți într-un univers paralel. Ei au constituit un cartel mafiot, tolerat in mod ciudat de Europa. Acești oameni ne scot din istorie, daca nu ne-au scos deja. România este azi într-o situație mult mai rea decât in timpul lui Dragnea. Dragnea a intrat la pușcărie pentru un abuz de vreo 6000 de Euro, azi sunt făcuți scăpați oameni care dau tunuri de milioane de Euro.
Georgescu si Ponta sunt cai total nepotriviți pentru Cotroceni, este nevoie de a pune in cursa un om cu caracter care sa reprezinte România in Europa. Națiunile umile nu sunt respectate de nimeni si așa ajung doar sa îngrijească babe in Italia.
“Apartenența la Europa nu cere renunțarea la identitate.” Așa este! Curios este însă cum, plecând de la enunțul realității, ajungeți la umilință ca element identitar național. Dacă cei numiți sunt autorii acelui cartel mafiot național, pe care-l identificați, atunci trimiterea lor în Europa ne aparține, nu este o cerere de la Bruxelles sau Strasbourg. Acceptarea lor în structurile europene este tocmai o recunoaștere a suveranității alegătorilor români.
Eu una nu am găsit nicio reglementare europeană care să oprime identitatea națională. Doar producția ilicită de basamac.
Acești „inteligenți” (cuvânt care trimite mai puțin la termenul de „intelectual”) trăiau și ei într-o lume paradoxală, o lume îngrădită. Au imitat ideile autorilor europeni, dar nu au putut modifica mentalitatea rigidă, cumplită a societății. Astfel, semințele „iluminismului” împrăștiate pe solul mojicesc a dat un rezultat cu totul paradoxal. Ideile iluminismului European și a Revoluției Franceze, ce promova conceptul de libertate, egalitate, fraternitate nu au fost îmbrățișate de supusimea abrutizată din mastodontica întinsoare. Or, acolo unde toți sunt oprimați, acolo se dezvolta, prin forța lucrurilor, mentalitatea de ghetou. Acolo unde toată lumea nu e liberă, acolo domnește în mod obligatoriu gândirea sterila. O asemenea mentalitate care neaga personalitatea cu personalitate recunoaște in mod firesc tirania ca etalon. Trăim într-o lume a paradoxurilor românesti. Ipochimenii din „secta” aur, care pretind că dețin cheile lui Nostradamus, intruchipeaza cameleonul desăvârșit. Își schimbă culoarea în funcție de craca pe care stau. Ieri unioniști și suveranisti, azi Melonisti și…De fapt, exploatează cu obrăznicie sinistră frustrări și nemulțumiri. Este rizibila ușurința cu care ipochimenii extremiști încearcă să gândească cu materiale scoase din Trump, Musc, Meloni, VOrban. Personalitățile înzestrare într-adevăr cu o structură de conducători au hotărât destinul real al țării. Scandalagii, radicalii, mitingiștii, puciștii, mincinoșii imping lucrurile în toate abisurile și vârtejurile anarhiei. Nu luptă pentru spirit. Luptă pentru forța brută, propriul prestigiu și atentează la siguranța României Suverane. La parlamentare, cu Ștefan, Mircea, Mihai. La prezidențiale, cu abjecții suveraniste, cu teorii tembele și cu Sorcova pe la Sublima Poartă americană. Populiști fitosi care vând gogoși! Ei, falși suveranisti, vorbesc de suveranitate, dar aleargă gâfâind după „modele” in vogă. Ce n-ar da Simion să facă anticameră la WC-ul lui Trump! Ce n-ar face creatura sordidă, apărută din smârcuri subterane, să scape de crusta de jeg comunist! Lasati-va imaginația să zboare! Poartă incaltari și pantaloni de culoare roșie. Potrivit moralei medievale, Satan poartă un costum roșu. Nu vi se pare că Kelin Jorjascu este o versiune a Satanei? Un mare gunoi! Uraganul l-a ridicat la mari înălțimi și el, un extremist care împinge flecăreala până la demagogie, se crede personaj istoric. Dereglat in cuget și dezechilibrat la suflet, aspirantul la glorie, deșartă, spune că Occidentul e satanic, iar PreaNecurata și PreaVinovata Maica-sa Rusia este „lumina”. Muncă grea și fără scrupule. Pentru că, să recunoaștem, acest Zero barat in toate, înzestrat însă cu forța soporifică a pistolului ascuns în ie, cunoaște bine mecanismul duplicității. Mulțimea trebuia să înțeleagă, în sfârșit, că Hadesul României este o briză de aer curat, că ne rasare soarele, că tot el face să aducă Aer, Energie și Hrană în toată patria. Cu „aur”-ul in buzunar și cu mangafaua in spate, acest intelect subțire ros de parventism, plin de complexe paranoice și megalomaniace, are o sculă ce ii tine loc de inteligență: fățărnicia. Cu alte cuvinte, enormitățile sale, avortate și filmate, au toate nuanțele geostrategie, care se încadrează de minune liniei directoare a Moscovei cu privire la România. In fine, ca și demagogii de „aur” kremlinez, travestitul in „porumbac al păcii” confundă extremismul cu suveranismul, progresismul cu fariseismul. Iar fariseul, se știe, este singurul om care nu acceptă mersul înainte.
Neamtu, Tarziu sau Lavric au afirmat ca UE ne obliga sa mancam greieri? As vrea sa vad dovada.
Trump a suspendat dezbaterea despre barbat si femeie? Dar Obama si Biden ce dezbatere au castigat cand au permis acte oficiale in care nu esti nici barbat, nici femeie? In urma carei dezbateri s-a decis inlocuirea sexului cu genul in buletinele romanesti?
Cu Georgescu suntem pe altă treaptă a evoluției speciei? Care treapta e superioara din punct de vedere evolutionist, cea cu zece copii nascuti per femeie sau pe cea cu eventual unu?
Postumanismul spune că nu suntem buricul Pământului? Din gate stiu asta spunea modernitatea rationalista. Postumanismul tine mai degraba de post modernitate, care spune ca suntem un virus al planetei care mai bine ar disparea.
Haideți, domnule/doamnă AT, a o face pe-a intelighenției este riscant și nu merită!
În interviu nu scrie niciunde ce ar fi spus Neamțu, Lavric sau Târziu. Dar dacă ei sunt într-adevăr exponenții AUR, atunci autorul are dreptate: Europa permite, dar nu impune. Entomofagia nu este o premieră, iar permisiunea la nivel continental nu înseamnă că ar fi măcar un european obligat să înghită coleoptere sau larve.
Despre sexe și genuri: CD și EI tocmai asta spun, ca dezbaterea se desfășoară și nu poate fi încheiată discreționar. Cat timp se desfășoară e normal să fie menținute toate posibilitățile. Dacă va simțiți bărbat sau femeie aveți variantele incluse în multitudinea de opțiuni. Chestie de teorie a mulțimilor. Eliminarea unor elemente care pot exista în realitate este prematură.
Nu înțeleg unde bateți cu evoluționismul contabilizat per capita feminină. Dacă visați la o generație de X-men, desigur că mutațiile posibile cresc odată cu numărul de progenituri. Cele mai multe mutații ar fi recesive, dar probabilitatea apariției unora dominante crește. Asta-i scopul pe care-l urmăriți? Cam asta fac și virușii, ca tot i-ați pomenit.
@Hantzy – ”Despre sexe și genuri: (…) dezbaterea se desfășoară”
Nu se mai desfășoară nicio dezbatere, gender dysphoria e afecțiune psihiatrică, se încadrează la mental distress. De asta desființează Trump agenția USAID, pentru ca banii luați de la contribuabilul american să nu mai finanțeze aberații pentru promovarea transgenderismului pe toată planeta:
https://www.youtube.com/watch?v=Pdw31c6HPCI
Iar într-o zi din primăvara asta, viitorul cancelar de la Berlin o să desființeze și el finanțarea pentru românii emigrați în Germania, plătiți din banii contribuabilului german să facă propagandă transgenderistă pe forumurile de limbă română.
Chiar dacă este afecțiune psihiatrică sau nu, oamenii ăștia există. Și trăiesc printre noi. Cine se uită doar la înveliș nu vede fondul. Iar măsura rămâne una discreționară.
N-are decât să facă ce vrea cancelaria de la Berlin, pe mine nu mă afectează: nu sunt nici emigrant român, nu am fost nicio secundă plătit din banii contribuabililor, nici români nici germani (ți-am mai spus asta, dar dacă ești uituc, nu pot decât să-ți repet 😜), iar de propaganda transgenderista n-am auzit niciodată. Ce este permis, nu este și obligatoriu, după cum bine punctează articolul. Mai citește-l odată!
Apartenenta la Europa nu cere renunțarea la identitate.
Dinescu a spus cindva Ei bine, România a scăpat prin şmecheria noastră, care a fost salvatoare. Turcilor li s-a părut interesant că domnitorii români se îmbrăcau în şalvari. La casele domnitorilor se cântau manelele de pe vremea aceea. Ei, chestia asta care ne-a salvat ne e şi marele defect: mimăm o anumită stare de fapt ca să supravieţuim.
Cam asa e si cu EU! Smecheria actuala e sa ne dam europeni, dar, pe bune acum, nu prea suntem, doar mimam. Si nici nu vom putea fi prea curind. Traiesc de 35 de ani in Europa si nu sunt european, desi sunt integrat pin-la prasele. Frate, poti fi ce vrei tu, om al lumii, fiinta extraterestra dar tot ce esti ramii.
Nu, nu a apus nici o epoca a natiunilor mici, imperiile dispar dar natiunile mici ramin, dinozaurii au disparut dar gindacii au ramas, chiar si in cratite!
„suveraniștiștilor”
ce lighioane mai sunt și ăștia? cumva suveraniștii de stânga, oleacă globaliști, adică iștiiștii? așa, ca Călin?
dar retorica de tribună de care fac uz cei 2 conferențiari de geniu…ce o fi? intelighenție de centru, de tip „stați liniștiți la locurile voastre, măi animalelor, că avem nevoie de consens național ca de apă că altfel ne facem de rușine la tovarășii europeni”?
că tot vorbim de intelighenți imaginari, nu pricep (eh) cum de ați omis calitatea -pretinsă- a tovarășului Călin de…expert in „dezvoltare durabilă”. E Europa plină de experți din ăștia in salvarea planetei și domniile voastre in loc să fiți mândri de alinierea la valorile europene prin chiar vocea expertului nostru dibaci, Roma-nizat de timpuriu, vă treziți să dați cu bâta-n balta ficțiunii și să urlați la Luceafărul neghiobilor. Cică ficțiunile ăluia nu se potrivesc cu realitățile dumneavoastră care, știe toată lumea, sunt realități pure, fără nicio îndoială, că așa v-a șoptit Dumnezeul vostru de la Bruxelles, Ăla cu 27 de capete, personaj Gore in mitologia născîndă a cetățeanului europoid. Când in fapt sunt fix același lucru. Dezvoltarea durabilă a diliului Călin este ecotrăsneala voastră și vițăversa. Recte, basme și evanghelii cu apocalipse. Călin vă face treaba măi dragilor, vă aduce progresul la poartă, vi-l bagă-n casă și vi-l trântește pe masă: hrana o să fie rațional(izat)ă, energia o să fie verde, aerul o să fie…după merite intelectuale. Fix ce vă doreați.
Altfel, fascinant monolog in doi (intelectuali călinizați?). Mai rar așa-ceva. A fost ca și când un struț cu un cap de bursuc a scormonit in mlaștina ideilor și a extras un mare vierme pe care celălalt cap, de viezure, l-a ronțăit victorios spre deliciul mulțimilor strânse la bâlci.
Eu am mai spus pe aici de câteva ori că ultraradicalii de ambele extreme se aseamănă până la confuzie. Aproape ca nu există nicio diferență între scopurile și metodele extremiștilor de stânga sau de dreapta. Comentariul dumneavoastră îmi întărește opinia asta.
Extrema dreapta si extrema stanga sunt doua capete ale ale aceluiasi trup: conflictul. Trup hranit de aceeasi mana. Putin cate putin.
P.S.
…a aparut si “colaborationistul”:
https://www.g4media.ro/victor-ponta-cu-stiinta-si-acordul-meu-sunt-multi-voluntari-care-strang-semnaturi-pentru-candidatura-la-presedintie-in-cel-mai-scurt-timp-voi-anunta-care-este-decizia-mea.html
Cine a mai vazut siamez cu trei capete? Eu cred ca vedem Zmeul.
„Campionul absolut al intelighenției delirului verbal este acest Georgescu. În mod eronat identificat în spațiul nostru public ca “specialistul”. “Domnul” Georgescu. “Domnul”? E o formulă pe care nu o pot înțelege. De ce se vorbește politicos despre acest individ? El vine și se înconjoară de măciucari, de bandiți și de derbedei de toate soiurile, de fanatici pseudoreligioși, de șefi de clanuri criminale. Cum să-i spui “domnul” de parcă ar face parte din societate civilizată? Se poartă ca un sălbatic, ca o fiară din pădure. Cum să-i spui “domnul”?”
Dupa delirul datator de fiori pt orice om normal, am renuntat la a mai citi mizeriile scrise. Unii au prea mult timp si prea putina minte chiar daca se dau (fals) intelectuali. Cei 2 ne arata ca suntem singura natie capabila de a ne canibaliza confratii, chiar cu riscul extintiei.
MNT: Păcat de un articol bun, chiar foarte bun (Apreciez foarte mult precizarea cu privire la cauzele bune susţinute prin mijloace rele pentru că eu cred că sunt esenţa alunecării în extremism, şi falimentul democraţiei. Dar şi multe alte opinii.), care mistifică ceea ce au făcut progresiştii societăţilor, agresându-le cu nerăbdarea lăcomiei de putere şi bani cu „religiile” lor pe temele egalităţii de sex şi gen, a familiei, adică pe cele mai intime nevoi, domenii care nu, nu sunt la nivelul discuţiilor/dezbaterilor ci sunt impuse prin legi cât se poate de concrete în viaţa de fiecare zi. În loc de reglementările social-economice, aceste reglementările legale au ajuns criterii dure de apreciere a stării democraţiei şi statului de drept în diferite state şi de statut social. Orice neacceptare este echivalent cu excluderea din lumea civilizată şi este la nivel privat echivalent cu un faliment social. Întrebările „Dar unde este impunerea? De unde impunere?” trebuiau, pentru un articol cinstit cap coadă, mult mai bine explicate, delimitate. Pentru că, da, sunt multe dezbateri, căutări dar sunt şi impuneri. Dure. Însuşi intervievatul spune „ei mai degrabă dau edicte, decât explică”
PS 1: Comparaţia cu Yugoslavia este, în opinie mea, greşită.
PS 2: Excludem opţiunile mele pe domeniile drepturilor civile căci, în tabloul general, nu contează.
Credeam ca e la Harvard.
Orice „sufragiu” adus mintii romanesti pe care tot insistati ca il face Calin Georgescu este un trend in VEST! Oamenii de rand prin aceste mici erori inteleg ca le mai trebuie o rosie! Sa afisezi o etica globalista, este ceva perfect frumos, ce demonstreaza ca intelegi mai mult decat pensii speciale si cum sa furi efectiv de le 20 milioane de oameni si iti faci planuri sa furi si din tarile care de bine de rau au ajutat Romania cu bani pt autostrazi, strazi, renovarea scolilor si altele. Ce poate sa faca dumnealui? Sa continuie discutiile despre cum sa isi mareasca parlamentarii pensiile speciale, nu este deja destul de rusinos ca o populatie accepta asemenea jafuri? Nu iese cu nimic din tiparul romanului emigrat dornic de o viata mai buna inapoi la el in tara! Sa spargi bulele de puroi cu discursuri fanteziste si sa faci intelectualii si politicienii sa iti raspunda doar asa este o chestie geniala! Eu il felicit pe acest Georgescu, sa dea apa la moara la tot ce voi nu vreti sa dezbati! Intelegerea cu care au fost inzestrati intelectualii daca ramane la ei pe birou pt noi cei de azi inseamna egal 0. Erati datori acestei tari cu educatie, au stat profesorii in greva 2 luni pt 700 de lei mai mult la salariu. Ce faceau intelectualii tarii? Exact ce faceau si cei de secolul trecut, puneati flori in stindarul politicienilor corupti, care uita ca om politic nu inseamna talhara de speta inalta! Voua sa va fie rusine ca ati uitat sa scoateti carti, reviste si manifeste adevarate despre saracia din Romania. Acest „pezevenghi” al vestului va fi sustin si de vest si de noi si de anarhisti, pana cand orice prunc bogat sau sarac va fi capabil sa spuna „nanocipurile in suc sunt o prostie!” MULT SPOR!
Fără implicare directa susținută de populație obțineți o conversație între 15 oameni! Pasa cuiva de ce vreți voi? Sa fim serioși. Aterizat în sărăcie și neputință și atunci sa va vad. Dar drumul este lung și fără curaj și implicare faceți doar un joc politic sec.