Calendare

Asemenea celorlaltor romane ale lui Andreï Makine și cel mai recent – Calendarul unei vechi iubiri, apărut în Franța în 2023 și în versiunea românească în primele luni ale lui 2024, la editura Polirom-Biblioteca Polirom, colecția Scriitori contemporani, voci și tendințe noi în literatura universală de azi, în traducerea Alexandrei Cozmolici- spune povestea unui rus ajuns în Franța ca urmare a evenimentelor complexe, tulburi din Rusia anului 1917. A cuiva care, cel mai adesea nu a dus-o tocmai rău în vremea Romanovilor, care în momentul alungării de la tron a lui Nicolae al II lea o ducea încă bine, organiza ori lua parte la serate luxoase, adesea cu pretenții, așa cum sunt cele date la Alizé de Lera, tânăra și infidela a doua soție a avocatului Gheorghi Bataev. Și mama vitregă a lui Valdas Bataev.

De fapt, povestea din Calendarul unei vechi iubiri începe încă în 1913 într-o Crimee “delicios de provincială”, pe vremea când personajul principal al cărții, deja menționatul Valdas Bataev, de abia ieșise din adolescență. În acel an 1913, lumea bună care se aduna în casa avocatului Bataev lua parte la spectacolele de teatru organizate de Lera și se amuza pe seama zvonurilor referitoare la o relație amoroasă dintre împărăteasa Maria Feodorovna și controversatul țărănoi Rasputin. Preferând să nu observe existența unui triunghi conjugal zămislit char sub ochii proprii. Având pentru Lera sentimente amestecate, adică și rezerve și o iubire incipientă, tânărul Valdas recunoștea în mica societate de vilegiaturiști același comportament marcat de lingușeală, adultere, disimulări asemănător celui din familia imperială. Ca și faptul că “nimic nu rămânea în afara logicii teatrale a vieții”. Însă ceva mai încolo, Valdas avea să realizeze că și propria viață, inclusiv iubirile rememorate la vârsta senectuții, cu ocazia unei întâlniri întâmplătoare, au fost marcate de marea, de inexorabila cronologie.  

E drept, adevărata lovitură de teatru, cea care va marca întreaga viață a lui Valdas va fi întâlnirea cu contrabandiștii, întâlnire de ale cărei posibile urmări nefaste a fost salvat de o femeie pe nume Taia. Ea însăși complice a contrabandiștilor, traficantă de tutun,  care “înfrunta, cot la cot cu bărbații, marea și capcanele întinse de poliție”.

După acel august 1913, de abia după,  aveau să intervină momentele marii istorii. Începutul Primului Război căruia nimeni nu i-a anticipat nici declanșarea, nici care îi vor fi dimensiunile reale, nici consecințele. Alungarea de la tron a Romanovilor, războiul civil ce va face mai apoi ravagii în Rusia. Război în care va lupta de partea albilor și Valdas Bataev. Venirea la putere a lui Lenin și a roșiilor, valurile de emigrație în Capitala Franței. Adică a tot felul de personaje cărora, în marea lor majoritate, nu le mai rămăsese decât mângâierea ca, la momentul sfârșitului, să li se pună pe cruce particula nobiliară de.  Vor urma domnia și moartea lui Stalin, Marele Război pentru Apărarea Patriei, preluarea puterii de Nikita Sergheevici Hrusciov, Raportul Secret de la al XX lea Congres al PCUS, speranțele deșarte ale emigranților sfâșiate de tancurile sovietice ajunse tot în 1956 la Budapesta.

Toată această succesiune de evenimente va fi trăită și de Valdas Basaev. Care va avea parte și de aventuri sentimentale, și de iminența unei căsătorii cu anume Kathleen, de ruperea logodne cu aceastai, de o poveste de dragoste cu o anume Zinaida, cu o alta pe nume Sofia, cu violoncelista Iana. De căsătoria ratată, rapid încheiată cu Olesia. Și mai ales de reîntâlnirile periodice cu acea enigmatică, atipică Taia. Acea Taia care va reprezenta o permanență pentru adevărata existență a lui Valdas. Chiar și în acel Paris rusesc și, mai târziu, la Nisa, în care acesta își va duce insignifianta existență. Existență de șofer duhovnic.

Aparent, Taia nu a fost decât un intermezzo. “Timpul petrecut împreună, o escală între două calendare”. Timp urmat de Ieșirea din orice calendar. Totul marcat de înțelepciunea zicerii “Nu ziceți niciodată cu reproș: nu mai este. Ci spuneți întotdeauna cu înțelepciune: a fost”.                      

Zicere de la care pornește povestea istorisită de bătrânul întâlnit întâmplător de narator. Cândva, în toamna anului 1991.

Andreï Makine- CALENDARUL UNEI VECHI IUBIRI. Biblioteca Polirom, Editura Polirom, Iași, 2024.