duminică, mai 16, 2021

Canalul Istanbul și perspectiva transformării Mării Negre din „lac rusesc” într-o „mare NATO”

Scurt reper istoric

Marea Neagră este o mare a statelor costiere, iar această expresie derivă din Convenția de la Montreux, astfel, moștenindu-se ideea că aceste state trebuie să dețină cheia la Pontus Euxinus. Această idee a fost formalizată la Montreux inclusiv de marele diplomat român Nicolae Titulescu, care a susținut demersul de a oferi cheia Mării Negre turcilor. După reîntoarcerea lui Titulescu la București, în Parlamentul României, liberalii au criticat alegerea sa, ei referindu-se la versiunea cealaltă a Mării Negre, ca mare deschisă. Viziunea Mării Negre ca mare exclusivă a statelor costiere, rămâne și principala viziune după căderea URSS-ului.

Viziunea pentru o mare deschisă se manifestă mai pregnant începând cu anul 2004, când Occidentul a ajuns la Marea Neagră. Odată ce frontiera transatlantică atinge în plan fizic Marea Neagră și își construiește cadrul de lucru, apar primele cărți despre Marea Neagră, primele articole și se pregătește infrastructura Mării Negre în teorie. Această infrastructură se bazează pe Marea Neagră ca o mare liberă, în care aliații occidentali pot veni neîngrădiți.

În perioada 2004-2005, Uniunea Europeană lansează Politica de Vecinătate, iar în anul 2007, România contribuie la operaționalizarea conceptului Sinergia Mării Negre. Sinergia Mării Negre încearcă să adune statele costiere pentru a le arăta că marea trebuie să se deschidă. Tot acest efort a culminat cu reticența Turciei, Federației Ruse și Bulgariei. Chestiunea a scăzut ca relevanță în anul 2008, după Summit-ul NATO de la București, summit care nu a oferit Ucrainei și Georgiei perspective consistente de a adera la NATO. La câteva luni după acest summit, Rusia a declanșat un război împotriva Georgiei care a zguduit lumea, iar în 2014, Federația Rusă și-a crescut semnificativ relevanța la Marea Neagră, inclusiv preluarea controlului total asupra strâmtorii Cherci. Astfel, Ucraina nu mai poate valoriza astăzi capacitatea sa portuară maximă ca stat costier din cauza pierderii controlului Crimeii și a apelor teritoriale adiacente.

Georgia nu își poate accesa 4 dintre cele 8 porturi ale sale, 4 dintre ele fiind sub controlul de facto abhaz, ca reprezentant semi-oficial al Moscovei.

Din aceste considerente ne aflăm într-o stare prelungită de tensiune în Marea Neagră,  rămânând, în cele din urmă, o mare închisă.

Marea Neagră, dintr-un „lac rusesc” într-o „mare NATO”

Convenția de la Montreux reprezintă cheia securității Mării Negre, dar această cheie, mai degrabă, aparține Rusiei, deși aparent se află în mâinile Turciei. Cu toate că Turcia asigură avizele pentru tranzitul navelor militare prin strâmtorile Bosfor și Dardanele, în realitate, Rusia a reușit să facă ce știe mai bine: să manipuleze! A manipulat țările costiere pentru a pasa Turciei vina că „închide” Marea Neagră, și, în consecință, să nu mai arate nimeni către Rusia că este factorul de închidere a Mării Negre. În realitate, dacă s-ar organiza astăzi Convenția, probabil nu ar mai fi aprobată de statele semnatare, invocându-se argumente de tip insulele Spratly din Marea Chinei de Sud unde se vorbește despre libertatea de navigație.

Marea Neagră reprezintă singurul areal maritim internațional în care marina SUA acceptă logica conform căreia navigarea prin această zonă necesită permisiunea altcuiva. Convenția de la Montreux limitează libertatea de navigație și ecranează principiul care se referă la țările costiere și la cele care au pasaj de trecere. În 2018, Recep Tayyip Erdoğan a semnat un decret prin care, în calitate de președinte, aprobă sau anulează o serie de tratate internaționale la care Turcia este parte. R.T. Erdoğan se consideră artizanul Canalului Istanbul, râvnit prin comparație cu cele din Suez și Panama, vizând totodată beneficii economice importante.

Strategiile de securitate ale SUA, Marii Britanii, Chinei și Rusiei vorbesc despre strategia marilor puteri, care, fiecare în parte, trebuie luată în considerare. Aceeași idee se aplică și în cazul Canalului Istanbul, în contextul căruia vorbim despre perspectiva marilor puteri și reacții din partea Rusiei, Chinei, SUA și UE – considerată mare putere din punct de vedere economic, cu raportări militare prin prisma relației UE-NATO.

Toate statele puternice au ieșire la mare sau la ocean, în timp ce Rusia este singura țară cu aspirații de mare putere care nu are ieșire la mările calde, așteptând temperaturile mai ridicate pentru deschiderea culoarului nordic. În prezent, Marea Neagră, oferă Rusiei exact o astfel de ieșire spre Marea Mediterană. Deși, Rusia este principala beneficiară a Convenției de la Montreux, se confruntă cu o nouă realitate: Marea Neagră se transformă dintr-un „lac rusesc” într-o „mare NATO”.

Rusia preferă să nu amplifice mesajul său public cu privire la Convenția din 1936, fiind totodată extrem de precaută față de o posibilă deteriorare a relațiilor ruso-turce și de o cimentare a Turciei în blocul Occidental.

China și Rusia au agreat să se susțină reciproc din punct de vedere politic. China va susține continuarea reglementărilor Convenției de la Montreux, deoarece China are concesiuni în sud-estul Greciei, în zona petroliferă din Mediterana și datorită faptului că are interese mari în Siria.

De la Patria Albastră la Canalul Istanbul

Dimensiunile fizice estimate ale viitorului Canal Istanbul sunt foarte mari, fiind proiectat la 150m lățime și o adâncime de 25m.

Proiectul a apărut și în secolul al XVI-lea în vremea lui Suleiman Magnificul, a fost resuscitat la nivel public în anii ’90, confruntându-se cu opoziția internă, cu lipsurile economice, cu reacția negativă a URSS și, mai târziu, a Rusiei. În anul 2009 și în 2012 au fost plătite studii de fezabilitate, după care Erdoğan în 2011 a afirmat în campania electorală că ar dori să construiască Canalul Istanbul pentru a obține fonduri și să descongestioneze traficul din strâmtori. Construcția acestui canal se încadrează în doctrina maritimă „Mavi Vatan” (Patria Albastră).

Doctrina Patria Albastră este permisivă în privința canalului, fiind strâns legată de amiralul (ret.) Cem Gürdeniz, care și-a pus amprenta pe politica mare de securitate a Turciei în ultimii 12 ani, la fel cum a făcut-o și președintele Erdoğan. După încercarea de a acapara prim-planul securității maritime, în anul 2012, Cem Gürdeniz a fost trecut în rezervă, fiind acuzat de activități subversive la adresa stabilității politice a Turciei și primind o condamnare de 18 ani de închisoare din care executat doar trei. De curând, în urma scrisorii de protest, înaintate de cei 104 amirali în rezervă turci, față de intenția de a relua dezbaterile pe marginea subiectului Montreux, Cem Gürdeniz a fost arestat din nou, alături de alți 10 semnatari ai documentului. În acest sens, Cem Gürdeniz poate fi considerat chiar un adversar a lui Erdoğan.

Turcia are trei mari probleme de securitate:

  1. Protecția perimetrului reprezentat de Patria Albastră – însumarea zonelor economice exclusive ale Turciei din Marea Marmara, Marea Neagră și Marea Mediterană, adică potențialul de exploatare a hidrocarburilor;
  2. Implicațiile factorul kurd asupra stabilității sociale și politice a Turciei incluzând estul și sud-estul tarii dar și Siria;
  3. Republica Ciprului de Nord.

Toate aceste considerente îl fac pe Cem Gürdeniz să fie o figură importantă datorită impactului politic.

Problemele de securitate în Bosfor există și impun o atitudine precaută în ceea ce privește relația corectă dintre dimensiunea economică a culoarelor de transport naval și aspectele militare. Totodată, 38% din potențialul de hidrocarburi exportat pe calea apei de Federația Rusă tranzitează Bosforul. Moscova dorește să permanentizeze aplicabilitatea Acordului de la Montreux din perspectiva implicațiilor militare, însă, o combinație de interese strategice Rusia-China ar prefera apariția Canalului Istanbul pentru fluidizarea traficului economic pe ruta Marea Neagră – Oceanul Planetar.

Statutul trecerii submarinelor prin Bosfor este permis numai în situații deosebite – vânzare sau reparații în baze din exteriorul Marii Negre. Alte situații sunt excluse, conform Acordului, dar, în trecut, submarine ale fostei URSS și ale Federației Ruse s-au bucurat de excepții.

Un proiect similar Canalului Istanbul este actualmente în curs de operaționalizare în partea nordică a Flancului Estic al NATO și anume Canalul Lagunei Vistula. Această cale navigabilă artificială va permite navelor din portul polonez Elblag, sediul Comandamentului  Diviziei Multinaționale Nord-Est, să ajungă direct la Marea Baltică, fără accesarea punctului obligatoriu de trecere de până acum a Lagunei Vistula și anume portul rus Baltisk, principala bază navală a Flotei Baltice a Federației Ruse, situat pe malul strâmtorii Pilava.

Astfel, între Canalul Lagunei Vistula localizat în partea nordică a Flancului Estic, și, respectiv, Canalul Istanbul situat în partea sa sudică, se întrevăd căi de transport civil-militar menite să le interconecteze în scopul consolidării apărării statelor aliate din Europa Centrală și de Est – în prezent, două astfel de proiecte sunt implementate deja sub egida Inițiativei celor Trei Mări și anume conexiunea rutieră Via Carpathia, respectiv conexiunea feroviară Rail 2 Sea; în timp ce în perspectivă se poate lua în calcul și o conexiune maritimă, spre exemplu Canalul Gdansk-Galați, proiect românesc din perioada interbelică cu un traseu estimat de 1900 km pe ruta Vistula – San – Nistru – Prut – Dunăre care necesită doar 72 km a mai fi amenajați pentru scurtarea distanței străbătute de nave între Marea Baltică și Marea Neagră cu aproximativ 4000 de km.

Așadar, probabil că nimic nu se potrivește mai bine contextului decât remarca istoricului polonez Marek Chodakiewicz: ,,Istoria este vie în Est. Clarificarea trecutului este cheia viitorului!”

Proiecte și influențe cu caracter strategic la Marea Neagră

Eforturile Rusiei se îndreaptă către opoziția turcă pentru a respinge construcția Canalului Istanbul, și, implicit, sabotarea acestuia. Președintele Erdoğan anticipează că odată finalizat canalul, va dispune de noi pârghii în relația cu SUA, NATO, Rusia și China. Turcia a fost penalizată cu sancțiuni de Statele Unite datorită achiziției rachetelor S400 din Rusia, iar acest proiect de infrastructură mare ar putea, într-o oarecare măsură, să ușureze sau să anuleze aceste sancțiuni în schimbul accesului neîngrădit pe canal.

Un alt proiect al Turciei se numește Coridorul din Mijloc, similar cu un segment de Drum al Mătăsii, care asigură legătura dintre Africa de Nord și Orientul Mijlociu, ce trece prin Turcia către Caucazul de Sud și Asia Centrală. În anul 2015 s-a semnat un protocol între China și Turcia, prin care ministerul de externe turc s-a declarat favorabil pentru aceste proiecte, fiind încă două cărți de jucat pentru Erdoğan.

Dimensiunea financiară a finalizării proiectului este uriașă și, probabil, va deveni împovărătoare pentru Turcia. Aeroportul Istanbul nu are finanțarea necesară pentru operare și China s-a oferit să suplinească lipsa de lichidități a Turciei. Disponibilitatea Chinei de a sprijini financiar guvernul turc va conduce la o creștere a complexității relațiilor de nivel bilateral și în problematica de securitate, inclusiv între Rusia și China, la care se adaugă apetitul Federației Ruse de a investi în industria energetică turcă în domeniul centralelor nucleare, proiecte care nu se mai regăsesc de 3-4 ani în zona discuțiilor publice.

Remarci de final

  • Limitările Convenției de la Montreux privind dislocarea navelor militare, aparținând statelor non-costiere, au permis Federației Ruse să se impună după încetarea Războiului Rece ca principală putere la Marea Neagră.
  • Atitudinea bivalentă a Rusiei este evidentă: când vine vorba de Canalul Istanbul, din perspectivă defensivă, Rusia recunoaște brusc valoarea ordinii multilaterale și a acordurilor internaționale, intenționând să extindă aria lor de aplicare. Când se poziționează în Marea Azov, în Ucraina și în Caucazul de Sud, în formule ofensive, apelează la mecanisme de hard-power, prin încălcarea flagrantă a dreptului suveran al statelor și a dreptului internațional.
  • Deși, Turcia mai împinge Rusia la colț când vine vorba de Marea Neagră, mizele regionale comune determină cele două state să se coordoneze, însă acest comportament riscă să erodeze predictibilitatea Turciei din perspectiva transatlantică.
  • Bulgaria poate fi îngrijorată de perturbarea rutelor comerciale maritime, deoarece peste 80% din importurile și exporturile Bulgariei sunt realizate prin Marea Neagră.
  • Timpul mediu de așteptare pentru tranzitarea strâmtorii Bosfor este de la 14 până la 30 de ore și tranzitul efectiv al strâmtorii durează o oră și jumătate pentru navele de dimensiuni mari, astfel putem aprecia pierderi economice suferite de către toți transportatorii.
  • Deși, majoritatea marilor puteri preferă să lase neschimbat statutul Mării Negre, statele democratice costiere luptă pentru a face din aceasta o mare liberă.
  • Eforturile și strategiile celor două instituții majore de la Bruxelles, respectiv NATO și UE, trebuie să găsească convergența pentru Marea Neagră. Dacă la nivelul Alianței avem parte de o viziune clară și aprofundată pentru Marea Neagră, la nivelul Uniunii Europene această viziune este relativ diluată și dezangajată.
  • Convenția de la Montreux limitează proiecția capabilităților NATO la Marea Neagră. Canalul Istanbul poate avea un impact de descurajare major prin oferirea unei alternative la restricțiile de tonaj de pe Bosfor.
  • Canalul Istanbul poate juca un rol de bypass strategic, atât al Convenției de la Montreux prin facilitarea dislocării neîngrădite a navelor aliate în Marea Neagră, cât și de componentă esențială a unui culoar conector între partea sudică și cea nordică al flancului estic NATO.
  • Deși, Montreux este percepută ca un pilon important pentru securitatea maritimă a Turciei, este necesară și o perspectivă mai extinsă pentru a susține relevanța alianței. Dacă Turcia nu poate controla Marea Neagră, atunci ea este mai puțin relevantă pentru NATO. Astăzi, Turcia este un actor de calibru în regiune  și poate iniția o strategie inovatoare pentru a integra statele NATO în abordarea problematicilor la Marea Neagră.
  • Ar fi oportun ca România să anticipeze din punct de vedere strategic o posibilă renegociere a Convenției de la Montreux ca urmare a operaționalizării Canalului Istanbul, ținând cont de faptul că până în acest moment autoritățile turce evită să facă publice reglementările juridice care vor guverna tranzitul pe acest nou culoar de transport naval.

*Ideile exprimate nu reprezintă un punct de vedere oficial și nu reflectă poziția vreunei instituții publice.

NOTA: În data de 07 aprilie 2021, Centrul de Studii Globale al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și Fundația Universitară a Mării Negre „Mircea Malița” au organizat evenimentul intitulat: „Dilema strategică a Mării Negre între problematizarea acordurilor internaționale și angajamentele de securitate comună”.

Participanti: Dan DUNGACIU, Sergiu MEDAR, Șerban CIOCULESCU, Adriean PÂRLOG, Adrian POPA, Silviu NATE

Acest document prezintă sinteza* ideilor exprimate de experți pe marginea particularităților oferite de Convenția de la Montreux și a perspectivelor potrivit cărora Marea Neagră poate deveni o mare deschisă, un spațiu maritim cu acces neîngrădit.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Avantajele canalului sunt speculaţii, dezavantajeje există deja. Situaţia e haotică şi instabilă în general. Rusia e belicoasă, Turcia e imprevizibilă, China pune mulţi bani în zonă şi UE e condusă de UvL, care nu are pe ce sta în salonul lui Erdogan. Nu e un „risc”, ci realitatea momentului. O fi bună şi o „perspectivă mai extinsă”, dar nu cu orice preţ. Amiralii care au semnat scrisoarea către Erdogan ştiu şi ei ceva despre şeful lor şi despre securitatea Turciei.

  2. Din pacate UE nu s-a implicat deloc in finantarea Canalului Istambul si nu si-a atras Turcia de partea sa. In locul lor au venit chinezii care au sprijinit Turcia in acest proiect. Insa, lipsa de credibilitate in plan extern si incompetenta liderilor din UE va crea o situatie deloc avantajoasa in relatia cu Turcia. „Sofa gate” a fost un semnal clar din partea Tutciei pentru UE, in acest sens. Ministrul nostru de externe a incercat sa „dreaga busuiocul” un pic prin intalnirea trilaterala cu Turcia si Polonia la Bucuresti. Daca NATO si UE nu reusesc sa atraga Turcia de partea lor, atunci Marea Neagra va deveni „Lac rusesc” cu siguranta in viitor.

  3. Prin modernism si deschidere la civilizatie, turcii „juni” au inteles masacre in toata regula, de ordinul celor din Rwanda sau Assiria.

    QED.

  4. Sa imi fie cu pardon INSA , in 2008 georgienii au cautat-o cu lumanarea!

    Nu ma luati cu indeptatirea morala, cu Abhazia , cu .. fiindca atuunci cand este vorba despre aplicarea fortei conteaza pumnul, ciomagul sau armata.
    Nu importa depretul moral samd ci sa ramai in picioare!

    Insa Saakashvili a contat prea mulot pe sprijinul SUA. Pesemne ca isi inchipuia ca SUIA de abia asteapta sa porneasca un razboi nou….
    Ei bine a gresit!
    Si de aici si restul .. greselilor (v Fouchet duce de Otranto) .. a trecut al ofensiva excat cand lumea privea la deschiderea olimpiadei de pa Beijing. Adica un moemnt excelent daca ar fi avut sufienta forta militara ca sa zdrobeasca Rusia..
    Dar cum nu avea … a fost un moment excerlent ptr Rusia..

    Cum va ziceam.. in afacerile astea nu conteaza dreptul ci forta!( hm .. mai sunt si cazurile in care sotul inselat a luat bataie de la amantul nevestei . Tot la fel nu conta morala ci … pumnu!)

    ATENTIE ma refer la recursul la forta fizica! Doar atat!

  5. Hmmm….. Complicată chestiune.
    „mare liberă” presupune liberă ptr.toata lumea. Rusia e și a parte din „toată lumea”: nave militare de suprafață la liber, submarine…..
    „Liberă” doar selectiv nu va fi acceptat.
    Dar înțeleg, susținătorii acestei idei au in vedere o rebazare de unități navale NATO și o filtrare „de facto” a traficului. Astfel golind de conținut expresia „mare liberă”. Să nu ne dorim ca Rusia să devină entuziast suporter al „Mării negre libere” deoarece ar însemna că „au cum/cu ce” să pună în executare dreptul ei la libera circulație.
    Dar asta poate însemna și o de facto relaxare la Marea neagră prin negocieri adiționale Trat.Montreux. (Tiii, ce viață mișto pe negociatori. Montreux….sa tot trăiești. Prelungim negocierile à tout prix !! :-)) ). Who knows?!?
    Așa cum arată și autorii RUS poate ieși bine „la combinație” :-) din ambele variante.
    Pe termen mediu-lung parcă nu m-aș încrede in TR. Mizează pe un revival otomanist ideologizat islamic…..

    Trebuie arătat că NU RUS a semnat Trat.Montreux ci URSS a.k.a. Stalin. E o diferență fundamentală, chit că interesele strategice rămân (de ex.: accesul liber la oceanul planetar, menționat in art.) Dar politica/ideologia ce definește scopurile in baza cărora se alcătuiesc obiectivele este alta. Nu se mai urmărește revoluția mondială.

    RUS este o mare putere, că ne place nouă sau nu. Nu pare deloc decadentă, prezintă o revenire ec.importantă, mai ales in sectoare sensibile: ind.agricola, high-tech, cercetare aplicată avansată.

    UE are competențe f.reduse în zona defense/military. Statele membre ezită și păstrează, cu gelozie, prerogative importante: politica externă, apărare. Să cerem UE să facă și să dreagă atunci când nu are dreptul mi se pare „un pic” exagerat. Poate de-acum încolo…. UK s-a cărăbănit și nu mai poate uza de veto-ul care a băgat în faliment orice inițiativă de „europenizare” a apărării.

    Despre Canalul Gdansk-Galați chiar nu știam. E ceva ce merită atenție.
    Mulțumesc autorilor ptr.info.

    • UK „s-a carabanit” din considerentul: Nu sta si vorbi cu prostii (UE de vest) ca s-ar putea sa fii confundat cu ei.
      UE are acum „mana libera” sa faca o politica de aparare ioropeana in care FR/DE/UE sa fie crezuti si de cei din UE si Europa de est.
      Germania are paralele dar nu vrea sa isi cheltuiasca banii ca nici 2% nu plateste la NATO chiar daca si Obama, Trump si Biden acum le spun ca sunt niste … paraziti in lumea (inca) libera.
      Tot Germania vrea access la know-how-ul militar francez https://www.reuters.com/article/us-germany-france-defence-idUSKBN2AH2I8
      Multe „succesuri” pe ramura cum se spunea pe vremuri! Dar nu ramura aia de pe vremuri ci ramura aia pe care sade si vrea sa o taie Europa aparata de US/UK/NATO.

      • @Durak
        Îmi pare rău să constat că nu știți/nu înțelegeți ce e UE. Poate ar fi bine să vă informați la sursă. Art. polemice crează o imagine deformată, nu puneti bază oe ele. Haideți că e la un click distanță. Evident, dacă vă interesează subiectul și nu vreți să rămâneți în ignoranță.
        In coment.la art.precedent al dl.Naumescu dezbătut chestiunea celor 2%/PIB NATO. Nu este vorba despre nici o plată. Înțelegeți totalmente greșit deoarece evaluați chestiunea doar la nivel intuitiv.
        Din rațiuni ce țin de istorie…..DE preferă să se certe cu US decât să investească masiv în apărare.
        Pe bune, nu vă înțeleg pornirea asta îndârjită împotriva DE. Semănați, mult, cu un vechi „mușteriu” de pe-aici al cărui „defunct” :-)) pseudonim era Harald.

        Aveți impresia că UK a făcut vreo scofală cu BREXIT?!? Wait and see….!

        • Europa a fost si continua sa fie o adunatura de triburi care se omoara unii pe altii si sunt gata sa sara la gatul vecinilor oricand.
          Nimic in esenta diferit de ceea ce este in Orientul Mijlociu.
          INITIAL Piata Comuna era o idee buna. Acum UE s-a transformat intr-un Behemoth care continua sa aiba vulnerabilitati majore care sunt exploatate copios de catre dictatorii din proximitate. Din punct de vedere economic, relevanta UE si ponderea in comertul international o sa scada si mai dramatic (injumatatire fata de acum) in urmatorii 10-15 ani.
          UE NU A ADUS PACE NICAIERI. Dimpotriva, UE este de fapt un factor profund destabilizator, imprevizibil si nefast in relatiile din Europa.
          Exemple: razboaiele din Balcani in anii ’90, Ucraina in ultimii ani si amestecul idiotic si obraznic si fatarnic in Irlanda de Nord, pasivitate totala in Siria, Liban si Cipru. Actiunile UE sunt aproape intotdeauna contraproductive pe termen mediu si lung.
          Si evident UE este incapabila sa se autoreformeze, sa faca ceva util pentru cetatenii UE. Fiasco-ul UE cu vaccinurile serveste drept dovada cea mai clara.
          Mirajul-Viagra numit UE in forma actuala pentru batrana Europa are mai multe sanse sa cauzeze un colaps cardiac decat o revigorare.

        • JB, sunt câteva luni bune de când un comentator cu aere de profesoraș de Midlands mi-a trântit, precum nuca în perete, o întrebare despre legea Gay-Lussac (deși nu era vorba despre gaze) sub pretenția că ar avea dreptul să mă supună unui test. Am știut din acel moment cine este.
          Tot cam atunci Absurdy ridica flamura verde la Crânganu, disperat să-și adune pleava risipita. I-am dezvăluit încă de atunci pseudonimul cel nou al comilitonului său dispărut.

          • 1. Ati picat testul respectiv (cu toate ca pusesem un context glumet, de extemporal) cu mult zgomot si ati foti dezavuat si de catre profesorul Cranganu in mod repetat pentru a) neintelegeri fundamentale in materie de fizica b) tactici de antrenare si atribuire de citate si opinii in discutii civilizate.
            2. Abordarea conspirationista – „comiltonul” sunt la vedere. Habar nu am cine era/este Absurdy. Il doriti pe JB comilton? ;) Cel putin la JB citesc o dorinta reala de a se antrena in discutii robuste si corecte pe baza de fapte,
            3. Va repet: Nu sunt profesoras nici de Midlands si nici de Sibiu.
            Si nici nu sunt absolvent al Facultatii de Metalurgie nici la zi si nici la seral.
            4. Aveti vedenii cu flamuri verzi? Cat de des aveti halucinatiile astea vizuale?

            • @Durak/Harald
              la”JB citesc o dorinta reala de a se antrena in discutii robuste si corecte pe baza de fapte”. Mulțumesc ptr.aprecieri. Dar nu înțeleg ce te face să uzezi de „argumente” distorsionate, de explicații monocauzale: UE e de vină, DE e de vină sau UE manipulată de DE și incompetența FR, etc.
              Îți crează vreo satisfacție când faci să treacă argumente falacioase ?!? Care e sensul? Ranchiuna personală?!?

            • JB, în principiu nu am nimic împotriva celor ce își schimbă pseudonimul. Dacă respectă regulile platformei, iar administratorii îi acceptă sau nu intervențiile, îmi ajunge. Și echipele de fotbal își schimbă numele sau blazonul.
              Dar deși respect alegerea oricui de a-și schimba pseudonimul online – poate e nemulțumit de sine sau de argumentele folosite până atunci și oricine merită măcar o a doua șansă – abuzul în a-și folosi noua identitate pentru a-și sâcâi interlocutorii sau a-i induce în eroare cu aceleași marote, răpește din valoarea contribuțiilor și din timpul celorlalți. Și atunci găsesc că ceilalți ar trebui să știe și să comenteze în cunoștință de cauză. Să fie doar decizia lor de a continua sau nu dialogul.

  6. Analiza din articol omite in mod regretabil o parte semnificativa din realitatile observabile si contextul istoric:
    1. Rusia doreste cu orice pret un fel de cordon sanitar (tari neutre gen Finlanda, tari unde conflictele inghetate sunt mentinute si periodic sunt tensiuni si ciocniri/razboaie – Ucraina, Transnistria/Basarabia, Georgia, Armenia/Azerbaidjan etc pentru a se proteja de avansul occidentului in regiunile astea si a da senzatia populatiei ca Rusia este amenintata si asaltata de occident.
    2. Rusia a pierdut access la porturi din Libia si tine cu dintii la mentinerea accesului din Siria (singurul access ramas in Mediterana).
    3. Turcia are ambitii pan-otomane foarte vizibile cu implicarea in a) Egipt (sprijinul pentru abordarile islamiste de stat) b) fasia Gaza (sprijin pentru Hamas plus antisemitismul vizibil al lui Erdogan si tensiunile cu Israelul de cand Erdogan a apasat pe pedala islamismului si incercarea de asumare a unui rol de lider de neignorat al lumii musulmane), c) Libia pe fondul haosului de acolo „deplans” de Rusia d) sprijinirea Qatar-ului in Golf in dauna Arabiei Saudite. e) tensiunile permanente cu Grecia si Cipru sprijinite verbal si de Franta
    4. Lipsa de context istoric – cate razboaie ruso-turce au fost – 7 sau 8?
    5. Increngatura de interese dintre Turcia, Rusia, Iran si Arabia Saudita in jurul Siriei si Irak-ului.
    6. Iar UE este paralizata si permanent uimita de ce se intampla in proximitatea geografica, ca de obicei s-ar putea spune.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Centrul de Studii Globale
Centrul de Studii Globale
Centrul de Studii Globale al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu este un think-tank academic ce are obiectivul de a integra expertiza specialiștilor din domeniile studiilor de securitate și relațiilor internaționale. Printre preocupările Centrului se regăsesc dezvoltarea metodologiilor și briefurilor de analiză, formularea de recomandări strategice și organizarea de programe postuniversitare. Din anul 2016 și până în prezent, Centrul de Studii Globale a dezvoltat proiecte în regim de parteneriat cu universități, think-tank-uri și instituții care s-au finalizat cu construcția unor policy-papers dedicate problematicilor Regiunii Extinse a Mării Negre, a fenomenului migrației în spațiul european și a relațiilor transatlantice. O parte dintre aceste documente au contribuit la influențarea politicilor, au fost diseminate la nivel național, în comisii de specialitate din Parlamentul European sau în rândul reprezentanților din Congresul SUA.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

Capcana dilemelor tranziției sau cum să faci omleta fără să spargi oul

"Faceți calculele și apoi trageți linie pentru a ajunge la propriile voastre concluzii, aceasta este rugămintea mea. Pentru că dacă decideți...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro