luni, iunie 17, 2024

Când Venus le răzbună pe actrițele umilite

Înainte de orice fel de considerații referitoare la spectacolul  cu piesa Venus in fur de relativ puțină vreme intrat în repertoriul bucureșteanului Unteatru, se impun câteva informații ce țin de ceea ce aș numi arheologia literar-dramatică a textului.

Așadar, mai întâi a fost romanul Venus im Pelz al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch. Publicat în 1870, tradus și apărut în românește în anul 2005, la editura bucureșteană Trei, sub titlul Venus înveșmântată în blănuri. Este un roman mustind de fantezii sexuale și fetișuri care ne mai arată încă o dată că lumea secolului al XIX lea nu a fost chiar atât de cuminte și de pudică precum am fi putut avea impresia. E drept, mai știam noi câte ceva și din romanele lui Flaubert, Maupassant sau Emile Zola, ca să nu mai vorbesc despre Legăturile primejdioase, carte scrisă cu un veac înainte de Choderlos de Laclos. Scriere pe care unii critici au calificat-o drept cel mai bun roman francez din toate timpurile. În romanul lui von Sacher-Masoch relația de iubire bizară și scandaloasă deopotrivă dintre aristocratul Severin von Kusiemski și necunoscuta Wanda von Dunajew se consumă în termenii unui contract la sânge negociat între cei doi. Contractul presupune acceptarea combinației dintre sentiment și durerea fizică. Pare-se că imactul în epocă al scrierii romancierului austriac a fost atât de mare încât de aici, sau mai corect spus de la numele autorului său, psihiatrul Krafft-Ebing a inventat conceputul de masochism.

A urmat în 2010 piesa lui David Ives care se inspiră din roman adăugând cuplului inițial încă unul. Pe acela alcătuit de dramaturgul Thomas Novacek ce tocmai se pregătește să debuteze și în regie și actrița Wanda Jordan. Sau, mă rog, Wanda Jordan. A intrat mai apoi pe fir controversatul regizor Roman Polanski. Acesta a făcut un film în care i-a încredințat rolul Wandei soției sale, actrița Emmanuel Seigner, iar pe cel al dramaturgului-regizor, devenit mai cu voie, mai fără voie și actor, lui Mathieu Amalric. Care s-a servit de Polanski și drept inspirator al modalității de rezolvare a rolului, acesta fiind, după cum bine se știe, în repetate rânduri acuzat de viol. Motiv pentru care s-a mutat în Franța fără a se putea însă dezbăra de vechile năravuri.

Nu știu cine a tradus în românește piesa lui David Ives. Probabil chiar Elena Morar, regizoarea spectacolului de la unteatru. Spectacol dedicat ironic (poate chiar mai mult) de regizoare tuturor acelor persoane din lumea Thaliei care, într-un fel sau altul, practică abuzul. Financiar, sexual, moral, de autoritate profesională prost înțeleasă. Și despre care s-au făcut o suită întreagă de dezvăluiri în articole de presă, centrate mai ales pe ceea ce se întâmplă condamnabil în perimetrul facultăților de teatru.

Suntem,așadar, la finalul unui casting. Eșuat căci nici o candidată nu a izbutit să se dovedească la înălțimea pretențiilor lui Thomas Novacek. Pe care excelentul, neobositul actor Richard Bovnoczki ni-l înfățișează ca un om cumsecade. Novacek a scris o piesă inspirată de romanul lui Leopold Ritter von Sacher-Masoch, piesă pe care se pregătește să o regizeze el însuși. Pesemne, regizorul aflat în pragul debutului a găsit deja interpretul rolului  Severin von Kusiemski. Cu bărbații e mereu mai simplu. Sunt mai pregătiți, mai rafinați, mai dotați și artistic, și intelectual. Omul cumsecade care e Thomas Novacek are o logodnică bogată, este deja ceea ce se cheamă un om de casă. E în permanentă legătură telefonică cu aleasa inimii sale și la foarte puțină vreme după ce îi dă raportul despre tot ceea ce a trebuit să suporte în cursul castingului, anunțând-o că va ajunge curând la cină, va cădea victimă aparent șleampătei, prostuței Wanda Jordan. Deschisă la orice compromis doar să primească rolul. În rolul Wandei am avut ocazia de a o revedea pe Silva Helena Schmidt, actriță despre al cărei drum în profesie nu mai știam absolut nimic, după ce cu ani în urmă o văzusem în rolul Célimène din varianta ieșeană a Mizantropului lui Molière.

Richard Bovnoczki este când von Kusiemcki, când Thomas însuși, când alter-egoul dramaturgic al acestuia, Silva Helena Schmidt este Wanda în felurite ipostaze.  Între cei doi începe un fel de joc de-a șoarecele și pisica mai abitir decât acela dintre Eliza Doolittle și profesorul Higgins. Aparent prostuța Wanda devine tot mai sigură pe sine, mai dominatoare, personajul său luându-și astfel revanșa pentru misoginism și multe alte lucruri nelalocul lor din lumea teatrului. Din ceea ce se întâmplă în spatele cortinei. Textele, personajele se întretaie, iar asta presupune ca lucrurile să stea artisticește ok. Să avem parte de multă măiestrie actoricească. Din fericire, ea există. Și nu oricum, ci la modul excelenței. Nici regia nu este de nebăgat în seamă, i-am apreciat și subtilitatea, și inteligența, și simțul măsurii. Iar costumele create de Noir Morphosis sunt și ele exact ceea ce trebuiau să fie.   

UNTEATRU
VENUS IN FUR de David Ives

Regia: Elena Morar

Scenografia: Elena Zirra

Costume: Noir Morphosis

Light design: Dragoș Mărgineanu

Cu: Silva Helena Schmidt și Richard Bovnoczki

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. E X C E L E N T domnule Morariu ! Am vazut cele 2 productii cinemtografiece, insa articolul m-a convins sa vad si punerea in scena . Va multumesc

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro