Candidatul cetatenilor pentru orasul nostru

Acum patru ani Institutul de Politici Publice încerca marea cu degetul propunând-ne un proiect civic, un proiect prin care unul dintre noi, unul mai răsărit şi mai merituos, unul mai implicat, poate mai integru să se aleagă dintre toţi şi să candideze „din partea cetăţenilor” la un post de consilier de primărie de sector.

IPP-up îşi motiva gestul prin mediocritatea constatată în rândurile consilierilor locali bucureşteni. Ne întrebau atunci şi întrebarea rămâne valabilă şi acum: cunoaşteţi măcar unul dintre consilierii dumneavoastră locali? S-a remarcat vreunul prin ceva? IPP-ul a parcurs un proces transparent de selecţie, din care până la urmă unul a fost ales, pe baza consultării cetăţenilor Sectorului 4. Acesta beneficia ulterior de consultanţa şi sprijinul Institutului şi un calcul simplu arăta că cu aproximativ 3000 de voturi putea, ca oricare dintre noi, să se facă consilier. Dacă nu greşesc, nu a fost ales în alegerile locale din 2008. IPP-ul, cu realism, nu îşi propuse o primărie ci un amărât post de consilier la Sectorul 4. Totul a fost până la urmă doar un experiment civic.

Îmi aduc aminte că cea mai mare problemă de atunci a colegilor de la IPP era că nu reuşeau să convingă oameni de calitate să-şi asume acest tip de participare publică şi civică. Şi asta nu pentru că ei nu ar fi fost organizaţie respectabilă şi de încredere sau pentru că nu există oameni de calitate în București. Îmi aduc aminte eforturile lor de a convinge printre cunoscuţi şi au dat chiar si anunţuri în presă. Scrieţi „candidatul cetăţenilor” pe un motor de căutare şi le veţi găsi. Concluzia a fost că pur şi simplu oamenii merituoşi şi integrii refuzau politica. Fugeau de expunere, refuzau confruntarea, nu-şi asumau participarea, „nu se mânjeau”.  Alţii îşi calculau riscurile şi alegeau comoditatea aşa cum am explicat aici.

Oamenii nu se bagă pentru că ei cred că lupta este inegală. Cum să te baţi cu candidaţii partidelor mari şi cu mafiile locale, care îşi finanţează campaniile cu bani grei luaţi chiar din bugetele primăriilor pe care  le vizează?  Tu ai un buget de 3000 de euro, dacă îi ai şi pe ăia, candidatul de partid are 300.000 sau mai mult.  Şi dacă apare vreun “independent” aşa mai golan cum se poartă, ăsta e capabil ca imediat să strângă un buget de o sută sau de o mie de ori peste al tău. Şi mai apar şi figuri exotice de genul Prigoană sau Iry şi aruncă ideea de independent în derizoriu. Şi aceştia sunt promovaţi şi de presa care se vrea serioasă şi de presa de cancan, aia cu rating. Unul dintre noi nu ar avea bani de pomeni electorale şi nu şi-ar cumpăra votul.

Şi câte şi mai câte obstacole nu sunt. Ce om cu mintea la cap s-ar încumeta la un aşa efort, conştient de ceea ce face? Poate doar unul idealist, unul care încercat şi altceva până acum, unul care s-a săturat cu adevărat de mojicie, hoţie şi incompetenţă. Şi el ar fi adevăratul CANDIDAT AL CETĂŢENILOR, unul cu adevarat dintre noi, unul care a ales să rişte.

Să vă zic cum este acest candidat al cetăţenilor pe care mi-l doresc eu:

În primul rând aş vrea să fie din afara sistemului, să fie o figură proaspătă, care nu a trecut pe la borcanele cu miere ale primăriilor.

Aş vrea să fi integru şi ţin la asta. Pentru mine nu este important să aibă mare buget de campanie, poate să nici nu aibă.  Cu cât va avea bugetul mai mic, cu atât mai integru îl voi crede.

Vreau să fie capabil să-şi facă echipa de campanie din oameni ca mine şi ca voi,  oameni care să se ducă lângă el in mod voluntar. Să nu fie mercenari care să aştepte funcţii şi ciozvârte în cazul victoriei. Oameni care după campanie să se întoarcă la ale lor doar cu mulţumirea că au făcut ceva dezinteresat, că au dat ceva oraşului lor. Poate un primar :).

Mi-aş dori să poată demonstra prin trecutul său cât de dedicat este oraşului nostru. Să fi făcut deja ceva! Nu unul paraşutat de partide sau căruia i s-a năzărit să fie el primar.

Mi-ar plăcea să fie unul dintre aceia care a făcut până acum şi altceva decât politică sau activism steril; un om care să fi excelat deja într-un domeniu profesional.

Şi vreau să fie în stare să-şi prezinte propria viziune asupra oraşului. Să zică asta merge, asta nu, aşa ar trebui să fie oraşul nostru!

Şi dacă tot sunt la capitolul „ce mi-ar plăcea mie”, aş vrea să fie un oengist de-al meu, sau măcar să vină din mediul privat. Oamenii aceştia s-au format în medii competitive şi cu valori sănătoase.

Şansele ca unul ca cel descris de mine mai sus să apară sunt una la 2.500.000. Iar dacă va apărea ne putem numi norocoşi şi nu trebuie să ratăm şansa care ni se dă. Ar trebui să devenim cu toţii agenţii lui electorali.

Suntem noi bucureştenii capabili să ne alegem un astfel de om pentru oraşul nostru?