duminică, mai 17, 2026

Capcana Securitizării: De ce apelul la SRI pentru colectarea taxelor subminează statul român

Recenta decizie a președintelui Nicușor Dan și a CSAT de a reintroduce Serviciul Român de Informații (SRI) în prima linie a luptei împotriva evaziunii fiscale este un act de o periculoasă semnificație. Prezentată publicului ca un gest de forță, o demonstrație a hotărârii statului de a stăvili o hemoragie bugetară care ne-a adus pe primul loc în Uniunea Europeană la capitolul deficit, această mișcare este, în realitate, un simptom al unor patologii instituționale cronice. Nu este nici pe departe un semn de putere, așa cum ar vrea să ne lase să înțelegem comunicatul CSAT, ci o recunoaștere a eșecului. Este o scurtătură politică ce sacrifică sănătatea pe termen lung a statului pentru iluzia unei soluții rapide.

Această strategie, pe care o putem numi „capcana securitizării”, reprezintă o alegere dependentă de calea (path dependent) pe care statul român a parcurs-o în ultimii ani cu prisosință: una a fațadei modernizării, în care formele instituționale occidentale sunt adoptate, dar substanța lor, în termeni de profesionalism, autonomie și domnia legii, este sistematic evitată. Pe scurt, o formă fără fond. Prin chemarea serviciilor de informații să rezolve o problemă fundamental administrativă, elita politică românească evită confruntarea cu adevărata cauză a crizei fiscale: colapsul instituțional al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF).

Anatomia unui eșec anunțat

Pentru a înțelege de ce se recurge la SRI, trebuie să privim întâi la dimensiunea dezastrului fiscal și la sursa acestuia. România se confruntă cu un deficit bugetar record de 9,3% din PIB în 2024, cel mai mare din UE, și un decalaj la încasarea TVA (VAT gap) de peste 30%, de asemenea, cel mai mare din Uniune, echivalentul a peste 8 miliarde de euro pierdute anual. Veniturile fiscale totale, ca procent din PIB, se situează la coada clasamentului european, la un nivel de 27%, cu mult sub media UE de 40%.

Aceste cifre sunt consecința directă a unei incapacități structurale de a colecta taxele, în special de la actorii economici puternici. În acest sens, o analiză a Fundației Friedrich-Ebert-Stiftung (FES) este devastatoare: în timp ce statul reușește să colecteze relativ bine impozitul pe veniturile salariaților, pierde aproximativ 80% din veniturile teoretice din impozitul pe profitul corporațiilor. Această ineficiență selectivă indică o problemă de capacitate administrativă, dar una derivată direct din (lipsa de) voință politică.

Rădăcina problemei este ANAF, o instituție care a devenit o gaură neagră a administrației românești. Proiectul de modernizare a infrastructurii IT (RAMP), susținut de Banca Mondială, a eșuat lamentabil după cinci ani, nu din motive tehnice, ci din cauza „incapacității părții române de a cădea de acord asupra specificațiilor proiectului”, un eufemism pentru sabotajul politic. Un sistem IT integrat ar face mult mai dificilă protejarea firmelor clientelare de controale. Rapoartele Curții de Conturi scot la iveală o dezorganizare sistemică: zeci de mii de firme fantomă înregistrate la aceeași adresă, acumulând datorii de miliarde de euro, și o incapacitate cronică de a recupera prejudiciile din dosare penale cu sentințe definitive.

ANAF nu este doar o instituție incompetentă. Este o instituție capturată, a cărei slăbiciune este necesară pentru rețelele clientelare care domină economia politică a României. Într-un astfel de context, reforma reală a ANAF ar însemna o confruntare directă cu aceste interese. Apelul la SRI este, așadar, o manevră de evitare.

„Crowding Out” instituțional: cum omoară soluția excepțională reforma

Conceptul de „crowding out” (evicțiune sau deplasare), împrumutat din economie, descrie perfect efectul pervers al acestei politici. Când un actor excepțional și puternic (SRI) este chemat să îndeplinească funcțiile unui actor civil obișnuit (ANAF), el nu îl ajută, ci îl deplasează, îi anulează rațiunea de a fi și îi blochează dezvoltarea. Acest proces se desfășoară prin trei mecanisme.

În primul rând, are loc o deturnare a voinței și a capitalului politic. Reforma ANAF este un proiect anevoios, costisitor politic și fără rezultate imediate. Implicarea SRI oferă elitei politice românești o victorie de imagine rapidă și ieftină. Problema pare „rezolvată” de profesioniștii din umbră, iar odată cu asta presiunea publică pentru o reformă administrativă reală dispare. Voința politică este astfel canalizată către o soluție de forță, în detrimentul construcției instituționale de lungă durată.

În al doilea rând, asistăm la o atrofiere a mandatului și a competențelor ANAF. Atunci când cele mai complexe și importante dosare de evaziune sunt preluate de SRI, ANAF este retrogradată la rolul de partener secundar. Este privată de oportunitatea de a-și dezvolta propriile capacități de analiză de risc, de investigație financiară complexă și de expertiză juridică. O instituție nu poate învăța să lupte cu criminalitatea financiară sofisticată dacă nu i se permite niciodată să intre în ring. Este lăsată să se ocupe de cazuri mărunte, în timp ce „marea evaziune” devine apanajul serviciilor.

În al treilea rând, se creează un cerc vicios al dependenței. Slăbiciunea ANAF justifică intervenția SRI. Intervenția SRI, prin efectul de crowding out, garantează că ANAF va rămâne slabă. Această slăbiciune perpetuată devine apoi argumentul pentru continuarea implicării SRI în viitor. Statul devine astfel dependent de o măsură excepțională pentru o funcție obișnuită a statului, un semn clar de eșec al capacității civile a statului.

Marile mize: erodarea democrației și fațada statalității

Consecințele acestei alegeri depășesc însă sfera fiscală și lovesc în fundamentele statului de drept. Se creează un sistem de justiție pe două niveluri: unul pentru cetățeanul de rând și micul antreprenor, supuși unui ANAF birocratic și adesea abuziv, și un altul, opac și discreționar, pentru „țintele de securitate națională”, gestionat prin metode netransparente de către serviciile de informații. Această abordare estompează grav granița dintre administrația publică civilă și operațiunile de intelligence, o tendință care a ridicat deja suficiente nemulțumiri în ultimul deceniu. Precedentul colaborării SRI-DNA, marcat de acuzații de abuzuri și de subminare a încrederii în justiție, ar trebui să fie un avertisment serios. La fel ar trebui să fie și dosarele penale ale lui Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, care ne arată că liderii serviciilor nu servesc mereu interesul public.

Mai important, însă, această strategie este emblematică pentru modelul de dezvoltare post-comunist al României: o permanentă tensiune între angajamentul formal pro-occidental și menținerea disfuncționalităților interne care servesc elitelor. Se performează actul de statalitate modernă, cu lupta împotriva evaziunii ca element central, dar se folosește un instrument (serviciile de informații) care consolidează puterea discreționară a președintelui și prin care se evită construcția instituțiilor bazate pe reguli, transparență și responsabilitate. Avem astfel parte de o fațadă de modernitate care maschează o realitate a statului capturat.

Problema fundamentală a acestui model este însăși nesustenabilitatea sa. Implicarea masivă a unui serviciu de informații în economie nu poate fi permanentă. Prioritățile de securitate națională se schimbă. Când atenția SRI se va muta în altă parte, așa cum s-a întâmplat în 2012, câștigurile fiscale temporare, obținute prin constrângere și frică, se vor evapora. În urmă va rămâne un ANAF și mai slăbit, mai demotivat și complet nepregătit să facă față provocărilor ce vor apărea. Astfel, problema nu va fi rezolvată, ci doar amânată, în timp ce capacitatea statului de a o rezolva prin mijloace civile, administrative va fi fost și mai mult erodată. Dar asta este deseori extrem de convenabil elitelor clientelare din statul român.

Soluția implică voință politică și construcție instituțională

O alternativă la capcana securitizării există, dar nu este și nu a fost niciodată ușoară. Experiența unor țări precum Georgia, Bulgaria sau Estonia arată că succesul în construirea capacității fiscale nu vine prin constrângere și folosirea serviciilor de informații, ci prin voința politică pentru reforme radicale: simplificarea legislației, investiții masive și strategice în tehnologie și, mai presus de toate, construcția unor instituții administrative profesioniste și autonome, protejate de interferența politică.

Adevăratul test al capacității statale nu stă în abilitatea de a trimite spionii să colecteze taxe. Acest test constă tocmai în abilitatea unei agenții fiscale conduse de civili de a face asta. O instituție legitimă și respectată pentru a face acest lucru în mod corect, echitabil și eficient. Decizia de a apela din nou la SRI este doar o recunoaștere a faptului că, după mai bine de trei decenii de la o revoluție incompletă, elita politică a României încă preferă scurtătura puterii discreționare în detrimentul muncii pentru construcția instituțională. Este o alegere care, pe termen lung, nu consolidează deloc statul, ci doar îl golește de conținut, lăsându-l fragil și vulnerabil în fața viitoarelor crize, incapabil să se ducă după rețelele clientelare care se vor un ANAF slab pentru că doar așa pot să se îmbogățească pe spinarea românilor. Viitorul nostru și sustenabilitatea statului român depind și de abandonarea acestei căi facile și de asumarea curajoasă a singurei soluții reale: construcția, cărămidă cu cărămidă, a unor instituții demne de un stat european modern. Toate acestea cu instituții civile.

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. Cam toți specialiștii sunt de acord că e groasă și că, pentru redresare, avem nevoie de soluții cu rezultate imediate. Cel puțin, în prima fază.

    Nu urmăresc „fenomenul fotbal”, dar, inevitabil, aud știri legate de fotbal. Și aud, de exemplu, știri despre antrenori, numiți de 2-3 luni la cârma unei echipe, cărora li se cere demisia după un meci pierdut. Mi se pare stupid.

    La fel de stupid mi se pare să așteptăm rezultate imediate de la noua guvernare. Și încă mai stupid mi se pare să așteptăm rezultate imediate utilizând căile întortocheate și birocratice ale corectitudinii politice care conviețuiește cu democrația. Mai ales că avem instituții cotropite, de ani de zile, de sinecuriști incapabili și ticăloșiți…

    Ne-am făcut datoria, am votat, se presupune că avem un guvern democratic și pro-european. Ce-ar fi să-l lăsăm, un an sau doi și să vedem ce face, eventual fără să chibițăm, de pe margine, la fiecare mișcare a acestui guvern?… Nu zic să nu setăm niște KPI-s, dar să nu-i evaluăm chiar la două luni…

    Mă uit în urmă, la Iohannis, Ciucă, Ciolacu și ai lor – cei care ne-au adus aici. Prin comparație cu aceștia, Nicușor Dan și Ilie Bolojan chiar îmi par luminoși. Nu că ei sunt feriți de greșeală, dar aș zice că sunt un pas înainte!

    • Și,se mai cere să avem incredere în justiție,in oameni,in sistem/mecanism. Daca rezultatul este catastrofal și, sincer,pe termen scurt nerezolvabila problema, ce oare funcționează rău? Sistemul? Mecanismul? Justiția,că sistem? Oamenii? Și,de ce ?

    • Desigur Guvernul trebuie lasat sa lucreze in liniste…probabil pentru a schimba niste sinecuristi incapabili si ticalositi, ai alora, cu niste sinecuristi capabili si bine crescuti, ai astora ! Se stie doar ca viata pe Pamant are oroare de vacuum ,nu-i asa ??!

      Nicusor Dan si Bolojan par „mai luminosi” dar or fi oare exact ce trebuie pentru o reforma reala ?…dupa cum a inceput noul Guvern sa „reformeze” se pare ca nu !
      Aproape aceeasi oameni care au guvernat tara pana in Mai 2025 ( cu mici exceptii pe ici pe colo ) au castigat ultimele alegeria prin mijloace „specifice” si vor sa aduca bunastare poporului printr-o serie de masuri care nu reflecta exact ceea ce era de asteptat si anume ca sarcina scoaterii economiei din criza sa fie distribuita pe umerii tuturor si nu doar a celor care au mai putine mijloace prin care sa-si apere interesele.
      Nu cred ca e nevoie sa eleborez mai mult pe subiect pentru a fi mai bine inteles,multa lume stie la ce ma refer !!

  2. Secu e si a fost din totdeauna in toate. Deci doar se oficializeaza o situatie reala.
    Nasoala e ca pina acum bietii proprietari de chioscuri dadeau ciubucuri doar la Anaf, acum vor da si la secu.

    E de-a dreptul ilar, se pare ca se cunosc cei mai mari datornici, se pare ca sunt firme de stat, firme clar inregistrate, parafate! Ce ar trebui sa mai faca secu aici, sa-i mai inregistreze odata?
    Totul e numai praf in ochi, vezi Doamne, noi am luat masuri, am mobilizat chiar pe cei mai buni fii ai poporului, si desigur acesti fii vor trebui rasplatiti, vor munci suplimentar, doar ascultatul telefoanelor e munca grea!

    • Adevarat! Munca pe teren ii va mentine tineri si supli pe toti de la Secu, dupa pensie se angajeaza tot la stat, sunt buni de munca, iar tinerii sa emigreze…….

    • statul a ajuns intr-atat de cheltuitor si indatorat ca nu-si mai poate plati nici propriile taxe din care sa-si poata plati taxele pe care si le datoreaza lui insusi

    • „Secu e în tot și în toate”…..Pronlema e că a trădat interesele țării și poporul romăn ,prin activitatea ce o practică la vîrful instituției.Datoria imensă a țării=furt masiv din avuția țării,furt ce nu putea fi făcut dacă „secu” cu ai săi ochi albaștri ar fi protejat interesele țării.Cancerul evoluează în……tăcere.

    • Da, e oribil și trist că foștii torționari ai lui Pleșiță etc. și avatarurile lor contemporane (toți cu grade militare si epoleți pe umăr în aşteptarea pensiilor speciale) au fost rechemați de Dan ca să facă ordine, chipurile.Ce mână de ajutor pot să dea aceștia oare?
      Am votat Dan doar fiindcă mă speria o președinție Simion, dar pionierul silitor N. Dan (de care suntem atât de încântați pentru că își făcea temele la matematică cu sârguință) e aproape la fel de lugubru ca și G. S.
      Ambii sunt produse ale ceaușismului sau post-comunismului.

  3. Colapsul ANAF este din cauza colapsului Guvernului.
    Nu, nu SRI trebuie băgat în chestia asta ci Poliția. Cam așa este peste tot în lume.
    Referitor la SRI, problema e alta. Se zice că are un număr de agenți cât Franța, UK și Germania la un loc. Securitatea era biet copil pe lângă SRI, cel puțin ca număr de agenți. Așa că vin și zic: DE CE nu se dau noi/alte Legi ale Siguranței Naționale? Legea veche este de prin 1992, de atunci lucrurile s-au mai schimbat, au început războaiele hibride, războiul din Ucraina, etc. O nouă lege a Serviciilor Secrete este absolut necesară și mai ales un control parlamentar eficient. Ca părere, serviciile secrete au devenit Stat ÎN Stat, adică total necontrolabile de societate.

  4. Aveti dreptate. In teorie.
    Dar exista problema marilor evazionisti, care scapa controlului aparatului de stat ordinar.
    Trebuie o cale extraordinara de atac/ancheta, Si asta e SRL
    In plus, exista increngaturi intre mafiotii locali si agentii secreti ai unora si altora, Pentru a rezolva aceste probleme, e nevoie tot de SRI. Ba si SIE…
    Problema problemelor este cum va fi rezolvat un dosar care are implicati si ofiteri SRI in ticalosii.
    Oricum, cred ca trebuie revazuta legea care interzice utilizarea materialelor obtinute de agentii secreti impotriva spionilor, in dosarele de frauda interne. Taxe, delapidari, abuzuri etc.

    In practica, aceasta decizie poate avea urmari pozitive sau negative, Depinde cum va fi aplicata.

  5. „capcana securitizării”

    Vă (ne) oferim „sigurantă” cu un preţ „mic” (obligatoriu plătit):
    LIBERTATEA!

  6. Pro ANAF, articolul? Sau e o analiză? A ce? De 10 ani, „fara PSD”? (Vezi neamțul din tine, Johannes!). Mi se pare că sunteți respectabil! Mai lasă ANAF-ul sa se obișnuiască!? Cu ce? Devine actor secundar???! Serios? E de unul singur acolo, de aaaani, (apropo, nu scrieți și despre ANI?), și tot pe locul doi e. Până nu are loc o „execuție politică”, nu se schimbă nimic, doar vorbele din gura unuia in a altuia…

  7. Trebuie apelat la toate institutiile statului pt combaterea coruptiei , a traficului de putere ! Suntem o tara profund corupta !!

  8. ANAF lucrează pe baza de legi, legi care în cea mai mare parte îngrădesc activitatea, o risipesc in chestii banale, procedurale.Pe componenta de colectare executare este un deficit uriaș de personal, pt că acești oameni nu sunt valorizați și atunci multi prefera sa activeze în domenii mai puțin stresante sau periculoase.Au același salariu, dar sarcini mult mai complexe și periculoase chiar, decât alte activități.Plus că programul de încasări, care practic e exclusiv în sarcina lor, se fundamentează pe necesarul de bani și nu pe posibilitatea reală de colectare.Sunt multe…

  9. „Lupul paznic la oi”- se păzesc tot între ei, că doar in toate multinaționalele și firmele de stat – la vârf de management se găsește câte un „pui de secu”.
    Cine zice că nu, sa vina cu dovada.

  10. Este o institutie de stat, platita de noi asa ca trebuie sa o punem la treaba. Daca cumva calca stramb, atunci o sa cerem ajutor de la americani sa reformam SRI. Putem pune control civil acolo sa avem mai multa transparenta( ma rog, o anumita transparenta, nu trebuie sa stim noi toata bucataria lor. Excat ca la Creanga cu drobul de sare, apar o multime de filozofi, ca s-ar putea , ca ce o sa fie. Mai rau ca acum nu poate fi. Puneti institutiile statului la treaba. Cel putin PM si presedintele trebuie sa stie ABSOLUT TOT ce misca in tara asta. Si cine semneaza pe ascuns ceva, si cine ia spaga, cine nu plateste, relatii externe, miscari de bani, absolut tot. Stiind totul, atunci selectezi ce mai lasi sa continue, unde trebuie sa mai franezi fanteziile unora de a se imbogati brusc, etc. Personal nu vad nimic gresit in acest lucru. Daca nu si nu, atunci sa le desfiintam, ca dupa parerea unora , SRI si informatiile in general nu au aduc beneficii tarii. Uneori aceste analize pot fi comandate.Mai spune unul mai sus , ( pe care de fapt il apreciez pentru comentariile dumenalui) ca deja se stiu cine sunt datornicii, ce sa mai faca SRI? Pe bune? Numai asta e problema in tara asta? Ar trebuie sa se stie de unde vin veniturile unor conationali care isis construiesc case ale poporului la scara mai mica, cine ii ajuta, care este interesul, ca numai din furturi in Germania sau alba neagra este imposibil sa faci banii astia. Ar trebui sa stim ce hram poarta unii din sindicate, de cine sunt manuiti, si mult mai multe trebuie sa stie PM si Presedintele. Scuze ca m-am ambalat

  11. Nu vreau să discut despre fondul textului, chiar dacă am opiniile mele. O fi așa, n-o fi așa, urma alege. Unde am ceva de zis: domnul autor, politolog și cercetător postdoctoral, folosește noțiunea de securitizare total inadecvat. Cred că și – dar mai ales la ETH – i-ar fi putut spune colegii că termenul e consacrat în domeniul financiar și bancar, cu sensul de operațiune financiară de valorificare a creanțelor de către un vehicul investițional care le achiziționează, le grupează și le afectează garantării unei emisiuni de valori mobiliare. E împrumutat din engleză (securitisation), cu sensul de process of translating non-tradable financial assets into tradable securities. În germană îi spun Verbriefung [von Kredit(forderung)en] sau wertpapiermäßige Unterlegung von Kreditforderungen, cu sensul de Verkörperung eines Anspruchs in einem handelbaren Dokument. După 35 de ani, tot avem obsesia securității, în loc să-i fi scos pe securiști din fruntea bucatelor. O mică sugestie: puteți adapta titlul? Sau mizați că o să facă lumea click pe titlu când caută pe internet securitisation/securitizare? Nu prea e cinstit, stimate domn …

      • Mulțumesc pentru răspuns, domnule Ghincea. (doar din întâmplare am văzut că mi s-a răspuns). Observația mea rămâne valabilă, nu articolele de pe wikipedia mă conving, de altfel lucrurile-s încurcate și acolo (vezi referirea For the UNRELATED financial practice, see Securitization). În plus, înțelesul din articolul Securitization (international relations) este diferit de cel utilizat aici. Ca să nu zic că articolul legat de SRI nu ține de relații internaționale … Rămân la părerea mea, puțină acribie nu strică!

  12. Da. Cea mai importanta masura a reformei, a iesi din actuala criza, este Securitizarea tuturor entitatilor de stat cu putere de decizie si control, atat la vedere cat si sub acoperire . .
    Acum can disolutia autoritatilor statului este la un nivel fara precedent, este singura solutie .
    Se vor diminua atat mituitorii cat si mituitii .

  13. Pai capcana securizarii incepe cu taierea/nepostarea comentariilor libere!
    De ce va plingeti de anchetele serviciilor, cand sunteti mai rai ca ei?
    Vreti libertate de actiune petru hoti?

  14. Nu SRI trebuie băgată în chestia asta ci Poliția. Înainte am avut Garda Financiară, o instituție cvasimilitarizata dar care a fost desființată. Trebuie reînființată, dar în cadrul poliției( înainte era o structură numită poliția economică).
    În legătură cu Serviciile Secrete, mai bine s-ar da noile legi ale Securității naționale fiindcă cele vechi din 1996 nu mai sunt actuale.

    • Ma faci sa rad. Politia? E cea mai putreda organizatie a statului. Trebuie curatata mai intai si apoi poate o iesi ceva. Asta doar daca e lasata in pace pentru ca intotdeauna politicienii si oamenii de afaceri si-au intins tentaculele in tot ce misca in Romania.

  15. …iar dacă sereiul nu o să reușească să strângă birurile de la omuleți prin metoda ‘urechea și timpanul’, pe tușă se încălzesc Cooperația Luptătorilor de Elită împotriva Fascismului și Evaziunii Fiscale „Minerii”, apoi Institutul pentru Studiul Recuperării Creanțelor „NȚ Cămătaru” și în cele din urmă Asociația Oamenilor de Bine Ce Caută Progresul in Expansiunea Bugetului de stat asupra Economiei „Ion Ilici Barossovici-Ionescu” (asociație ce militează pentru confiscarea aurului și valutei deținute ilicit și taxarea cu 90% a fiecărei tranzacții bancare intre persoane fizice). Dacă nici așa nu vor izbuti să rupă cocoașa ingraților de evazioniști, samsari și speculanți, chiaburi și burgheji îmbuibați și alți trădători de patrie care-și fac vacanțele in Bulgaria pe banii pensionarilor, ei bine, atunci Țara va cere o nouă revoluție și un nou Front al Salvării Naționale care să naționalizeze buticurile, șaormăriile, tarabele cu zarzavat, instalatorii, maneliștii și alți sabotori ai economiei. Vivat propășirea! Trăiască întărirea Statului!

  16. „E de-a dreptul ilar, se pare ca se cunosc cei mai mari datornici, se pare ca sunt firme de stat, firme clar inregistrate, parafate!” Nu e atat de simplu, articolul explica: „zeci de mii de firme fantomă înregistrate la aceeași adresă”. Asta nu inseamna, bineinteles, ca doar SRI e capabil sa mearga pe firul actelor pentru a descoperi adevaratii datornici.

  17. >Ma faci sa rad. Politia? E cea mai putreda organizatie a statului

    Da, aveti dreptate Mustang. M-am convins şi eu de acest lucru de curând când a trebuit să-mi reînnoiesc paşaportul românesc. O birocrație şi o obstinație (în sensul rău al cuvântului) greu de întâlnit altundeva în Uniunea Europeană. Mai rău, functionarii respectivi păreau sā aibă toți un IQ redus de tot. Şi asta nu e o afirmație gratuită…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Ghincea
Marius Ghincea
Marius Ghincea este politolog și cercetător postdoctoral la universitatea elvețiană ETH Zurich, co-fondator al Institutului Quartet, un think tank din București, și visiting fellow la Institutul Universitar European din Florența.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

Într-o eră a hiperconectivității și a inteligenței artificiale, temerea că noile tehnologii vor submina democrația nu mai este o ipoteză, ci o realitate concretă. Profesorul Radu Carp explorează modul în care populismul, odinioară un fenomen politic, a evoluat într-o formă mai sofisticată, mai invizibilă și mai insidioasă: Tehno-populismul.

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro