Cartea unui spirit polemic

Numele lui Tony Judt a devenit cunoscut în țara noastră în principal grație publicării în anul 2008 la editura “Polirom” a monumentalei sale scrieri „Epoca postbelică. O istorie a Europei de după 1945” (traducerea: Georgiana Perlea).
Și alte cărți ale profesorului de la New York University și directorului Institutului „Remarque” pentru sudii europene au fost traduse și publicate în românește. Aș cita aici lucrări precum „Reflecții asupra unui secol XX, România la fundul grămezii” sau „Cabana memoriei”, toate trei apărute la aceeași mare și presigioasă editură ieșeană.
Numele profesorului de origine evreiască, născut în Marea Britanie și stabilit în SUA, acolo unde și-a desfășurat fabuloasa lui activitate didactică și de cercetare, apare adesea menționat în studiile și cărțile profesorului Vladimir Tismăneanu. Pe cei doi binecunoscuți specialiști în istoria secolului al XX lea, în deslușirea specificului răului pe care l-a adus acesta, în nuanțările pe care obligatoriu trebuie să le dobândească însuși cuvântul/conceptul de rău i-a legat admirația comună pentru o seamă de mari gânditori, “intelectuali critici”, cum le spunea Raymond Aron, precum Albert Camus, Hannah Arendt, Kolakowski, Aron însuși.
În recent apăruta carte „Teze și antiteze la Washington”, în secvența intitulată „Minima moralia. Poziții etice în sens larg”, Vladimir Tismăneanu a decis să antologheze și articolul pe care l-a scris la moartea lui Tony Judt. Se intitulează In memoriam „Tony Judt. Un mare cetățean al literelor”. Desprind din textul respectiv două pasaje ce mi se par extrem de semnificative. Și care își găsesc o foarte bună fundamentare și argumentare și în eseurile lui Judt cuprinse în cartea „Când lucrurile se schimbă. Eseuri 1995-2010”, postum apărută în Statele Unite, grație eforturilor văduvei sale, Jennifer Homans. Iată, așadar, fragmentele promise din necrologul profesorului Vladimir Tismăneanu. “A fost un gânditor pentru care moralitatea și politica nu sunt domenii incompatibile. Spirit polemic , ostil certitudinilor comode, a provocat, prin scrierile sale, reacții puternice și adeseori agresive. Îl exaspera orice urmă de fundamentalism. Cărțle sale (unele traduse în limba română la editura Polirom) stau mărturie pentru o atitudine de consecventă respingere a oricăror fixații ideologice. Detesta ideile preconcepute și fanatismele de orice natură”. Cine parcurge eseurile reunite în primele patru părți ale cărții „Când lucrurile se schimbă” ( „1989- Epoca noastră”; “Israelul Holocaustul și evreii”; “11 septembrie și noua ordine mondială: Cum trăim acum”) se convinge deplin de adevărul cuprins în aprecierile profesorului Tismăneanu. Citez acum al doilea pasaj promis. “ A fost unul dintre primii care au scris despre rolul intelectualilor critici din Europa de Est ]n dezagregarea sistemelor comuniste. Tot el a scris apoi despre declinul acestui rol, despre convertirea unora dintre ace;ti fo;ti disidenți în opusul a ceea ce promiseseră și păruseră a fi.”.
Partea a patra a cărții „Când lucrurile se schimbă”, parte intitulată În ultimă instanță, toți suntem morți conține omagii aduse unor intelectuali critici, fie ei din Est sau din Vest (François Furet, Amos Elon, Leszek Kolakowski) cu nefericita ocazie a decesului lor.
Așa după cum spuneam, cartea „Când lucrurile se schimbă. Eseuri 1995-2010” a fost gândită de Jennifer Homans. Văduva lui Tony Judt care a reunit, ordonat în capitole ceea ce a scris mai important în ultimii zece ani ai vieții sale renumitul ei tovarăș de viață și fost profesor. În esență, cele mai multe dintre eseurile lui Tony Judt sunt ample recenzii, în fapt comentarii critice extrem de analitice, la o seamă de apariții editoriale. Reprezintă un model de dialog critic între un cititor profesionist și carte. Înseamnă tot atâtea ocazii folosite de Tony Judt spre a-și spune părerea despre teme de maximă actualitate. Ca, de exemplu, cum ne raportăm azi la Holocaust, care sunt pericolele care derivă atât din ignorarea lui, dar și dintr-o nedorită instrumentalizare. Care e relația dintre Statul Israel, evrei și palestinieni și cât de reale șansele de pace în zona respectivă, în absența unor concesii reciproce. În opinia lui Tony Judt, a spune că și palestinienii au drept de existență într-o zonă geografică atât de disputată nu înseamnă nicidecum o atitudine antievreiască. Se remarcă poziționarea pe o poziție constant critică a lui Tony Judt la adresa felului în care succesivele administrații americane s-au raportat la Statul Israel. La fel de critic se dovedește în eseurile sale profesorul american la adresa felului în care SUA și-au exercitat dreptul de veto din Consiliul de Securitate.Justificând și apărând ceea ce nu merita toatea acestea din acțiunile israeliene. De altfel, într-un context mai larg, merită citite cu atenție opiniile lui Tony Judt în legătură cu viitorul ONU. Deși nefinisat de autor, eseul „Ce e de făcut?” oferă o incitantă perspectivă asupra triunghiului Israel- SUA- palestinieni. Atitudinea aceasta interogativă, critică la adresa SUA se răsfrânge și în comentariul extrem de dur rezervat cărții „Obsesia anti-americană” a lui Jean -François Revel. În ceea ce mă privește, trebuie să spun că am citit cu intensă participare intelectuală eseul „Ce am învățat, dacă am învățat ceva?” , aflat în deplină consonanță nu doar cu titlul, ci cu însăși substanța cărții și cu încântare, melancolie și speranță alte două texte intitulate „Gloria căilor ferate și Aduceți trenurile înapoi?” Cred că ele ar trebui să devină lectură obligatorie pentru guvernanții de la București, acum când se aude că aceștia au pus gând rău căilor ferate.
„Când lucrurile se schimbă. Eseuri 1995-2010” a apărut în limba română în anul 2017, în traducerea lui Petre Iamandi, în colecția Kronika a editurii bucureștene Litera. Căutând pe internet ediția americană, am constatat că versiunea românească reproduce întocmai coperta ediției princeps.
Tony Judt- CÂND LUCRURILE SE SCHIMBĂ; Selecție și introducere de Jennifer Homans; Traducerea: Petre Iamandi; Colecția Kronika, Editura Litera, București, 2017