luni, aprilie 19, 2021

Cât de realist este scenariul alegerilor anticipate în Republica Moldova?

Politica din Republica Moldova este fascinantă deoarece orice este cunoscut din teoria ştiinţei politice sau a dreptului constituţional nu are un echivalent în ceea ce se întâmplă în realitate.

Ne-am fi aşteptat ca, odată cu trecerea la sistemul alegerii prin vot direct a şefului de stat, regimul politic din Republica Moldova să corespundă mai mult regimului semi-prezidenţial, în sensul de a oferi soluţii pentru funcţionarea firească în condiţii de coabitare. În realitate, niciodată coabitarea nu a fost posibilă. Preşedintele ales a avut parte de o majoritate favorabilă în Parlament sau, atunci când nu a avut o astfel de majoritate, ea a fost confecţionată prin schimbarea apartenenţei de la un partid la altul. Acesta este efectul faptului că în Republica Moldova avem de-a face cu partide politice slabe, structurate în jurul unui lider, partide care nu admit dizidenţe interne şi care dispar practic odată cu dispariţia liderului. PLDM este un bun exemplu în acest sens. PD a supravieţuit dispariţiei lui Vladimir Plahotniuc dar este cu siguranţă mult mai slăbit astăzi şi se află pe o pantă descendentă din punct de vedere al electoratului care îl susţine.

Principalele forţe politice din Republica Moldova cunosc faptul că o coabitare între un prim – ministru de o culoare politică şi un preşedinte de o altă culoare politică este imposibilă. Mecanismele de mediere în astfel de situaţii există doar teoretic. Acesta este motivul pentru care campania PAS la alegerile prezidenţiale s-a bazat foarte mult pe promisiunea organizării alegerilor anticipate. Nici nu a fost nevoie să se explice foarte mult electoratului de ce este nevoie de o nouă convocare la urne. Liantul creat între cele două tururi între Maia Sandu şi Ilan Şor s-a bazat în principal pe promisiunea alegerilor anticipate. Nici Şor nu a trebuit să explice foarte mult propriului electorat de ce este nevoie de organizarea unor astfel de alegeri.

Ulterior câştigării alegerilor prezidenţiale, a persistat o perioadă ideea că PSRM se opune în continuare alegerilor anticipate şi va încerca să rămână la putere, chiar şi cu un preşedinte ostil. Partidele care o susţin pe doamna Maia Sandu au introdus o moţiune de cenzură, existând convingerea fermă că aceasta nu va trece, din moment ce PSRM continuă să aibă majoritatea în Parlament. Spre surprinderea iniţiatorilor acestei moţiuni, chiar înainte ca ea să fie discutată în Parlament, pe data de 23 decembrie, Ion Chicu şi-a anunţat demisia. Nu a fost un gest singular, ci unul calculat, aprobat iniţial la nivelul PSRM. Dovada este că, imediat după acest anunţ, în care premierul Chicu a declarat că gestul lui este primul pas pentru organizarea alegerilor anticipate, speakerul Zinaida Greceanâi a anunţat că dezbaterea moţiunii nu va mai avea loc, tocmai pentru a crea condiţiile declanşării alegerilor anticipate. Toate acestea s-au întâmplat în condiţiile în care era foarte clar că moţiunea de cenzură nu va trece.

Ce s-a întâmplat între timp? Cum a fost convins Igor Dodon că alegerile anticipate nu reprezintă un act de sinucidere politică? Explicaţia cea mai la îndemână, ţinând cont de precedentele opţiuni ale lui Igor Dodon, este că opţiunea alegerilor anticipate a fost sugerată de Federaţia rusă. O explicaţie care nu poate fi acceptată, dat fiind faptul că delegaţia PSRM s-a deplasat la Moscova după acest anunţ şi nu anterior. Care ar fi fost interesul Federaţiei ruse de a pierde controlul, fie şi doar la nivelul unei părţi a executivului, în Republica Moldova, după experienţele neplăcute din acest an în Belarus şi – parţial – Armenia? Explicaţia pe care o avansăm ţine mai degrabă de un calcul politic pe care Igor Dodon l-a făcut. Declanşarea alegerilor anticipate nu este deloc uşoară, iar percepţia publică este că, de pe data de 23 decembrie, PSRM nu mai este la putere, iar singurul exponent al puterii este Maia Sandu.

În ce situaţie ne aflăm în prezent?

Art. 101 din Constituţia Republicii Moldova este formulat în felul următor:

  1. Prim-ministrul conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectînd atribuţiile ce le revin.
  2. În cazul imposibilităţii Prim-ministrului de a-şi exercita atribuţiile sau în cazul decesului acestuia, Preşedintele Republicii Moldova va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar pînă la formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor încetează, dacă Prim-ministrul îşi reia activitatea în Guvern.
  3. În cazul demisiei Prim-ministrului, demisionează întregul Guvern.

Prima observaţie: odată cu demisia domnului Chicu, Republica Moldova nu mai are guvern, acesta fiind considerat demisionar. Constituţia Republicii Moldova nu este clară în situaţia în care primul – ministru demisionează. Alineatul 2 al art. 101 se referă doar la imposibilitatea exercitării funcţiei şi la deces, nu şi la demisie. Poate desemna doamna Maia Sandu un prim – ministru interimar din rândurile guvernului demisionar, prin aplicarea art. 101, alin. 2 sau poate demara procedura prevăzută la art. 98, alin. 1 potrivit căruia „După consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru”?

Aceasta este situaţia în care se află în acest moment Preşedintele Republicii Moldova. Cea mai bună variantă pentru a ieşi din această capcană este folosirea consecutivă sau simultană a ambelor posibilităţi pe care le are la îndemână: desemnarea unui prim – ministru interimar din rândurile guvernului demisionar şi desemnarea unui candidat la funcţia de prim – ministru. Cea mai bună variantă, din punct de vedere al atingerii obiectivelor politice, ar fi folosirea simultană a celor două variante. Desigur, există şi varianta de a desemna doar un prim – ministru interimar şi la sfârşitul perioadei interimatului să nu fie desemnat niciun candidat pentru poziţia de prim – ministru. O asemenea opţiune ar trebui exclusă din start, deoarece există posibilitatea ca CCM să îl oblige pe Preşedintele Republicii Moldova să desemneze un candidat, interpretând foarte activ Constituţia, cum a făcut-o de nenumărate ori până acum.

Desigur, Maia Sandu şi partidele care o susţin ar fi preferat ca Ion Chicu să rămână prim – ministru pentru ca acesta să fie ţinta tuturor nemulţumirilor. Retragerea sa forţează intrarea noului Preşedinte în jocul politic, mult prea rapid după preluarea funcţiei. Ar fi fost mult mai comod a vorbi în continuare despre alegeri anticipate, în condiţiile în care guvernul PSRM s-ar fi confruntat cu multiple probleme. Orice prim – ministru va fi desemnat în acest moment, chiar şi înaintea votului din Parlament, va întări convingerea că la putere în Republica Moldova se află un singur personaj – Maia Sandu – care va deconta toate nemulţumirile.

Există şi varianta ca Maia Sandu să desemneze un prim – ministru interimar din rândurile guvernului Chicu, iar acesta să refuze. De fapt, este foarte posibil ca acesta să fi fost scenariul discutat în cadrul PSRM: refuzul explicit şi implicit de a mai fi asociat cu guvernarea, ceea ce înseamnă că orice membru al actualului cabinet demisionar va refuza poziţia de prim – ministru interimar. Aceasta ar explica şi preluarea integrală a discursului bazat pe alegeri anticipate în cadrul PSRM.

Maia Sandu va trebui să intre într-un joc politic riscant. Trebuie să desemneze un candidat pentru poziţia de prim – ministru care să nu obţină încrederea Parlamentului şi apoi un alt candidat (sau acelaşi) care să nu obţină încrederea Parlamentului. Art. 85, alin. 2 este clar în această privinţă: „Parlamentul poate fi dizolvat, dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură”. Astfel, cel puţin un om politic sau un tehnocrat va trebui sacrificat pe altarul alegerilor anticipate, dacă nu cumva două astfel de persoane. Există însă garanţia că partidele politice, în afară de cele care o susţin pe doamna Maia Sandu, doresc cu adevărat alegeri anticipate, în condiţiile în care s-ar putea să nu se mai regăsească în noul Parlament? Teoretic, niciun partid politic nu se opune alegerilor anticipate. Practic însă pot exista numeroase rezerve neexprimate. Toate partidele din Parlament vor iniţia discuţii cu Maia Sandu pentru a continua procedura alegerilor anticipate, având la îndemână şi opţiunea de a opri.

Maia Sandu mai are la îndemână o posibilitate: să propună un prim – ministru foarte bine pregătit şi o echipă ministerială pro-europeană şi să îndemne la un vot favorabil în Parlament, renunţând la ideea alegerilor anticipate. Un joc politic riscant, deoarece este posibil ca votul să fie favorabil, după cum este posibil să fie defavorabil.

Preşedintele Republicii Moldova nu a luat încă o decizie în acest moment. Orice decizie implică riscuri dar poate fi şi varianta câştigătoare. În conturarea unei decizii, factorul extern va fi decisiv. În acest context, vizita lui Klaus Iohannis la Chişinău şi anunţul unui sprijin concret pentru Republica Moldova este mai mult decât binevenit, în condiţiile în care Federaţia rusă nu a reacţionat favorabil faţă de Republica Moldova până în prezent, după rezultatul alegerilor prezidenţiale. Vladimir Putin a promis vaccinul Sputnik pentru Belarus, nu şi pentru Republica Moldova. Dat fiind faptul că episodul alegerilor anticipate nu are un final previzibil, este foarte posibil ca gesturile de bunăvoinţă să vină şi de la Moscova în curând.

Niciodată până acum în cariera sa politică Maia Sandu nu a avut toate cărţile de joc în mână. Uneori a avut anumite cărţi de joc, alteori a avut altele. Viitorul său politic – şi al parcursului european al Republicii Moldova – este strâns legat de felul în care va ştii să le folosească în acest moment, fără ca adversarii săi să poată anticipa următoarele mişcări.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. In sfîrșit, s-a găsit cineva (HOTNEWS prin platforma CONTRIBUTORS ) să invite la dezbateri pe problema BASARABIEI ! Nici nu pot ,nici nu vreau să-mi reprim bucuria pentru așa ceva , NU ! NU ESTE O PROBLEMĂ DE ”NAȚIONALISM ” românesc ! Aștept cu un interes nețărmurit orice punct de vedere exprimat . Altfel, nu se poate. Este dincolo de orice îndoială că altă cale NU EXISTĂ . La capătul lor , ”soluțiile ” adevărului vor răzbate de la sine.

  2. Cred ca liantul invocat la al treilea aliniat se refera la Maia Sandu si Renato Usatîi, si nicidecum la Ilan Sor, daca nu va este cu suparare…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Carp
Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro