Devine tot mai evident că Războiul lui Putin împotriva Occidentului ține de capacitatea de a purta lupta pe termen lung. Declanșat în august 2008 prin invazia rusească în Georgia, la doar patru luni după Summitul NATO de la București, la care s-a vorbit (dar, din păcate, nu s-a reușit o decizie) despre aderarea Ucrainei și Georgiei la Alianța Nord-Atlantică, agresiunea lui Vladimir Putin este, în esență, o chestiune de rezistență pe termen lung.
Dictatorul de la Kremlin a mizat și în 2008, și în 2014, și în 2022, pe slăbiciunea Vestului, pe intimidare și amenințare nucleară și pe refuzul națiunilor democratice prospere și comode de a-l înfrunta. În termeni simpli, este mecanismul psihologic al bullyingului, al golanului de cartier care îți sare noaptea în spate cu un cuțit, cerându-ți să i te supui total. Ce faci, te lupți cu el? Chiar vrei să riști? Dacă te omoară? Poate dacă accepți și i te supui, mai ai o șansă să trăiești? Mizează așadar pe lașitatea societăților occidentale în fața agresiunii asupra unor victime de la periferie și pe faptul că poate menține vreme îndelungată iluzia vesticilor că agresiunea împotriva Ucrainei nu este și o agresiune împotriva lor și a viitorului Europei. Dar europenii au început să se trezească…
Războiul Rusia-Ucraina, început în 2014, prin anexarea Crimeei, este doar un capitol al acestui lung război împotriva Vestului și occidentalizării Europei de Est, dar unul foarte important, în care Vladimir Putin și-a angajat practic mandatul de la Kremlin și supraviețuirea politică, mizând totul pe o carte și pe un delir ideologic imperialist.
Armistițiul în condiții corecte nu-l avantajează, ci doar o eventuală capitulare a Ucrainei, pentru că deocamdată nu există în sistemul de putere de la Moscova (armată, servicii secrete, nomenklatura politică, oligarhi) sentimentul că „războiul a meritat”. Ce a obținut Rusia, de trei ani și jumătate încoace? Nimic. Sute de mii de morți, pagube militare imense și costuri de miliarde pentru a ține tancurile pe niște teritorii estice pustiite ale Ucrainei, în timp ce rafinăriile, depozitele de muniție, podurile și bombardierele scumpe din Rusia explodează noaptea iar comandanții militari ruși sunt sfârtecați de explozii lângă casele lor, în orașe rusești aflate la mii de kilometri de linia frontului? Ucrainenii le-au spus clar că niciun agresor și niciun criminal nu va mai putea trăi vreodată liniștit în Rusia și că oricând le poate suna ceasul.
Pe de altă parte, economia Rusiei gâfâie și intră în recesiune iar guvernatoarea Băncii Centrale, Elvira Nabiullina, le spune clar, public, că resursele alocate pentru economia de război au fost prea multe și s-au terminat. Sunt semne de epuizare economică. Asta să fie oare noua Rusie pe care le-a promis-o Putin rușilor, asta este măreția, astea sunt câștigurile? Pentru un asemenea rezultat catastrofal, dacă dictatorul de la Kremlin ar opri mâine războiul, ar fi eliminat la scurt timp după aceea, din interior, pentru că sistemul de putere de la Moscova, acum încă docil, s-ar adapta imediat la nevoia unui alt conducător, pentru timp de pace cu Europa și pentru reluarea afacerilor. Putin este deja condamnat să rămână în funcție și să fie perceput până la capăt ca „liderul de război” al Rusiei agresoare. Un alt rol istoric nu va mai primi, nici în Europa, nici în Rusia.
Acesta este motivul pentru care Putin nu va ceda și nu va încheia acest război de bună voie. Știe bine că, odată ce „a trecut Rubiconul”, dând ordinul de atac și făcând ceea ce a făcut Hitler în Europa anului 1939 dar înlocuind Lebensraum („spațiul vital”) al naziștilor cu Russkyi Mir („lumea rusă”) a putiniștilor, contestând ordinea politică post-Război Rece și readucând astfel războiul -cinetic și hibrid- pe continent, el nu mai are un viitor dincolo de războiul care-i poartă numele iar Epoca Putin a Rusiei se va încheia odată cu războiul său împotriva Ucrainei, a Europei și a Occidentului.
La aproape 73 de ani câți are, după 25 de ani de putere discreționară la Moscova, Putin își permite să mai țină Rusia, Ucraina și Europa în război câțiva ani, sperând că europenii se vor plictisi și vor ceda primii, lăsând astfel Ucraina să se prăbușească. Deja administrația SUA s-a dezangajat față de susținerea Ucrainei, distanțându-se și de Europa, și de obiectivul stopării expansiunii unei dictaturi agresive în relația cu vecinii pro-occidentali din fosta Uniune Sovietică sau din fosta lor sferă de influență. Washingtonul vorbește despre „un război care nu este al nostru”. Pentru Putin, dezangajarea SUA în fața agresiunii Rusiei este deja o mare victorie de etapă, dar nu una definitivă, căci Ucraina și Europa continuă să reziste, mult mai mult decât au crezut inițial el și serviciile de informații cu care s-a sfătuit.
Războiul hibrid al lui Putin împotriva Vestului este o confruntare lungă, istorică, ideologică și civilizațională a două modele opuse și incompatabile de organizare politică, economică și socială – autocrația imperială versus democrația modernă, sistemul represiunii și conducerii tiranice de tip asiatic versus sistemul valorilor liberale, închidere versus deschidere, minciună versus adevăr. Nu e nimic surprinzător că în susținerea Rusiei agresoare au sărit China comunistă, Republica Islamică Iran și satrapia din Coreea de Nord, adică regimurile autoritare orientale. Surprinzătoare este doar dezangajarea (temporară) americană față de Ucraina atacată și invadată. Dar este doar temporară, știm asta.
Cine stă mai mult în picioare, în ring, va câștiga. Nu va fi knockout, ci uzură și epuizare, iar la final un rezultat relativ și interpretabil. Din „marea ofensivă” rusească de primăvară, în provincia nord-estică Sumî, nu s-a ales mare lucru, și tot cu câteva sate în plus s-ar putea alege și „ofensiva-șoc” pe care se pare că Rusia o pregătește pe direcția Pokrovsk, înainte de a se împotmoli și aceasta. Ambele părți știu deja că „nici cealaltă nu se va prăbuși”, militar vorbind, și se pregătesc să „o joace lung”, spre nedumerirea președintelui Trump, care credea anul trecut că va da două telefoane de la Casa Albă și va închide războiul în 24 de ore.
Deci, victoria este despre resurse pe termen lung, însă nu doar atât. Europa este mult mai bogată decât Rusia și ar putea menține vreme îndelungată ajutorul financiar și militar pentru Ucraina precum și presiunea sancțiunilor asupra Rusiei, chiar și fără SUA, deși este evident că adăugarea sprijinului uriașei puteri militare și a economiei americane ar fi util pentru a strânge și mai mult „lațul” în jurul lui Putin.
Sunt semne, deocamdată timide și insuficiente, că președintele Trump a început să-și reconsidere „marea sa prietenie” pacificatoare cu Putin și convingerile inițiale că „Zelenski nu ar dori pacea”, în timp ce Putin ar fi un „om al păcii, de încredere”. Pentru orice observator atent și îndelungat al politicilor de la Kremlin și al discursurilor și acțiunilor efective ale dictatorului rus, este mai mult decât evident că Putin „nu dă doi bani” pe Trump iar Rusia a rămas la fel de anti-americană și anti-occidentală cum a fost în ultimii 100 de ani, de la venirea lui Stalin în 1924 încoace, doar că nu ar refuza cadourile strategice pe care i le face (din ce motive?) administrația Trump prin dezangajarea față de Ucraina, așa cum Stalin nu a refuzat ajutorul militar american după 1941, fără să devină vreodată un prieten al Americii.
Dar, dincolo de resurse, despre ce mai este vorba în rezistența din acest război? Ca întotdeauna în politică, totul pornește și se sfârșește odată cu încrederea. Rusia și Ucraina vor rămâne în ring atâta timp cât va mai exista încredere în obiectivele lor. Iar menținerea încrederii, fie că este vorba de un regim autocratic sau democratic, este un proces complicat și sensibil, care ține uneori de factori imprevizibili și se poate schimba ușor.
Sigur, se poate contraargumenta că în dictatura lui Putin nu contează ce crede poporul, că nimeni nu-i întreabă pe ruși dacă vor sau nu război, ca într-o democrație autentică. Rusia este un imperiu care nu și-a ales liber și nu și-a schimbat niciodată democratic Conducătorul. Și totuși, contează chiar și acolo încrederea, poate mai mult a sistemului decât a poporului, încrederea că lucrurile merg pe direcția corectă, care le (mai) poate aduce beneficii. Să ne amintim că regimurile comuniste s-au prăbușit în anii ‘80 când lumea de rând, dar în primul rând nomenklatura, și-a pierdut încrederea că regimurile comuniste mai sunt viabile. Cu atât mai mult în democrații, unde liderii chiar își obțin funcțiile și își mențin puterea prin votul liber al cetățenilor, încrederea este esențială și decisivă.
Cât va mai exista încredere în Zelenski și cât va mai exista încredere în Putin? 2025 nu pare un an bun pentru Zelenski și Ucraina, având în vedere răsucirea Americii după 20 ianuarie. „Nu ai cărți bune” i-a spus pe 28 februarie președintele american celui ucrainean. Între timp, s-au mai schimbat unele lucruri, tonuri și nuanțe, Ucraina și SUA au semnat un Acord economic strategic privind resursele iar recent, când Putin s-a oferit să medieze războiul Israel-Iran, Donald Trump i-a trântit, în sfârșit, în față ceea ce mulți voiam să auzim – „știi ce, fă-mi te rog o favoare și ajută-mă cu Rusia mai întâi, lasă grija cu Iranul și Israelul”.
Pentru a submina încrederea politică în democrațiile occidentale, în UE și în valorile liberale, în Zelenski și Maia Sandu, în alegerile din România și în statul de drept din Franța sau Germania, Rusia duce un război hibrid feroce, nebun, chiar în interiorul lumii noastre. Rețelele sociale, partidele extremist-naționaliste, agenții de influență finanțați de Rusia și masele de idioți utili de pe TikTok sunt armele lui Putin din interiorul democrațiilor Vestului, din Republica Moldova până în facțiunea izolaționistă ultraconservatoare din SUA (MAGA cea mai dură ideologic), care a început să i se opună până și lui Donald Trump.
Dacă dorim să avem onoare, pentru noi și pentru generațiile viitoare, și să fim mândri de cum vom ieși din Războiul lui Putin împotriva Occidentului, trebuie să continuăm să avem încredere – în Ucraina și Zelenski, în Republica Moldova și Maia Sandu, în UE, NATO, SUA, Franța, Germania, Marea Britanie, Polonia, Statele Baltice, în propriile noastre democrații (da, România este o democrație și un stat de drept, nu perfecte, dar incomparabil mai bune față de dictatura rusească), să administrăm înfrângeri în continuare Rusiei, în toate alegerile în care se implică (la fel ca și până acum, căci Rusia nu a câștigat nicăieri din 2024 încoace), transmițând Rusiei exact semnalul pe care Vladimir Putin nu vrea să îl audă (nici armata lui, nici serviciile secrete, nici aparatcik-ii lui, nici oligarhii, nici poporul rus), anume că vom rezista atâta timp cât este necesar pentru ca încrederea în victorie, în Rusia, să se prăbușească. Apoi știm ce va urma la Moscova, dar asta nu mai este treaba Europei să o facă, căci rușii o vor finaliza.
Ca părere, textul este prea optimist, deși chiar autorul spune că Putin nu va opri războiul, că, da, SUA își cam retrage ajutorul pentru Ucraina și că, de fapt, Europa se învârte în jurul cozii, sprijinind Ucraina mai mult declarativ și cu ceva fonduri financiare. Să fim cinstiți, Ucraina NU VA REZISTA în aceste condiții. Și încă o dată, Europa de Vest pe care o consider lașă și ipocrită, CE INTERES AR AVEA SĂ LUPTE CONTRA RUSIEI? Nu mai bine sacrifică Ucraina și se pupă duios cu Putin cum făcea Merkel, Sarkozy chiar Macron? Hai să fim serioși, Europa de Vest nu va îndrăzni niciodată să se încaiere singură cu Rusia.
Deci pe Frontul de Est va fi un război etern, spre beneficiul Rusiei și Europei de Vest, dar spre spaima europenilor din Est care nu știu dacă vor fi sau nu trădați de Occident ca după WW2…
Europenii din Est ar trebui să se teamă în egală măsură de Rusia și de Occident( mai ales de Europa de Vest). O linie de apărare fermă pe linia Finlanda-Polonia-Ucraina-Romania, poate și Turcia ar fi mult mai sigură decât „garanțiile” de securitate tip NATO( mai ales fără SUA…).
Chiar credeți că în caz de atac rusesc vor sări englezii, francezii și germanii să-și verse sângele pentru amărâții din Est? Hai să nu fim naivi! Nu mai bine fac un „troc” ca la Munchen 1938 sau un nou Pact Ribbentrop -Molotov din 1939, sau măcar o nouă Yalta?
Și apropo de „trocuri”, chiar credeți că Putin nu și-a dat acordul pentru atacul SUA+Israel contra Iranului? Haida-de! Dar oare ce-o fi primit la schimb?…
Duomnu Naomescu.. „al golanului de cartier care îți sare noaptea în spate cu un cuțit, cerându-ți să i te supui total.”…genial exprimat, va multumesc ca existati.
Intimplarea face ca-n Germania, da in Germania sa apara tot mai multi cutitari. E adevarat ca nu mai vin noaptea, le-o fi frica, ci ziua in amiaza mare.
De aceea spun si chiar zic, trebuie sa ne opunem cu toate puteriloe idiotilor utili de pe TIctoc, totul pt front, totul pt victorie!
Era bine sa prezentati si cifre cu cheltuielile militare ale Rusiei de la inceputul razboiului, raportate la bugetul Rusiei.
Un razboi cred ca se pierde cind se termina banii si sursele de aprovizionare. Si un rol important il au tradatorii , de care prea putine se stiu despre rusi, dar in schimb „ai nostri” sint la lumina clara (U.E, N.A.T.O. sialtii indirect- Serbia de ex) de la idiotii analfabeti de pe net pina la nivel de state „nialcose”(mindre,ingimfate) cum sint Ungaria, Slovacia.
Razboiul e peste tot.Sa nu mai vorbesc de cei din domeniul economic si politic, care aprovizioneaza masina de razboi a Rusiei atit prin resurse cit si politicieni care prin legi si actiuni deschise zadarnicesc si finalizarea putinelor resurse pentru Ucraina.Desigur un subiect mai larg , cu multe fatete.
As vrea si o explicatie mai aprofundata in Contributors, in ce masura a fost ” mina Rusiei” in evenimentele di Orientul Mijlociu.Ce am citit e ” subtire” si se observa la toata presa noastra o teama clara de a aprofunda problema.
Cam atit, multe ar mai fi.
Cu respecte
Foarte optimist articolul! Sper doar sa nu fim “surprinsi” de atitudini mai putin corecte si onorabile de la unii coledzi europeni… Cea mai veche meserie din lume inca se practica!
Un articol excelent.
Totusi, mici precizari: Rusia nu este un model diferit de cel occidental. A ajuns asa, de cand cu Stalin si comunismul. Radacinile civilizatiei ruse contemporane se gasesc in reformele lui Petru I, care a imitat Occidentul. Din pacate, Putin si ai lui se raporteaza doar la comunism si Stalin. Este o doctrina gresita. Se merge pe istoria defectiunilor rusesti, pe care vor sa le reanime. In interior au si reusit. Nu cred ca vor reusi in exterior. (Ca si cand Germania ar vrea sa mearga doar pe traditiile Hitler.)
SUA au un joc periculos. In dorinta de a se opune globalkizarii si progresistilor, Trump vrea sa faca front comun cu Putin. Greseala fundamentala. Va pierde tot, din aceasta cauza. Chiar si respectul si teama rusilor. Dar Trump are un mandat de doar 4 ani……..
Nu stiu cat va rezista Rusia (sa trimita la abator cetatenii sai, sa piarda arme, sa fie bombardata la ei acasa etc.). E de precizat ca daca, la inceput, Putin a avut doar un adversar: U, acum toata UE ajuta U. Chiar si in pofida SUA, care revin asupra deciziilor; nu mai doneaza arme U, dar sunt de acord sa vanda. Mai mult, UE a pornit industria de razboi, ce devenise Cenusareasa industriei europene. Nu cred ca Rusia va reusi sa reziste mai mult decat UE. Iar NATO a fost vitalizat de pericol si presiunile lui Trump…(?!!!)
Dar e o problema cu Putin. Daca va declara pacea fara castiguri, mai mult ca sigur va fi indepartat (nu importa modul) de la conducere. Dar si reciproca e valabila: daca va continua un razboi fara sens, cu pierderi uriase (umane si materiale; a depasit 1.000.000 de militari pierduti) risca sa fie indepartat de prietenii cu interese economice in pace. Dar si de excelentele servicii U. Pericol dublu! („Sa-i dea Dumnezeu dupa suflet!”)
Nu este așa, istoric vorbind a existat un continuum al politicii imperialiste a Rusiei pe linia Petru I-Ecaterina II-Stalin-Putin. „Altoiul” european nu „s-a prins” pe sufletul rusesc.
In secolul XVII-XVIII, si Occidentul era imperialist.
Dar cand Europa a evoluat, la Moscova a venit Lenin si -mai ales- Stalin. Si comunismul, si teza internatioalismului revolutioar.
Cel mai bine ar fi ca Putin sa moara cumva, inainte sa intrati si voi in vizorul sau, deoarece in secunda doi veti disparea pentru totdeauna ca stat. Nu ca ar fi asta vreo tragedie, insa o disparitie atat de intempestiva poate crea dezordini regionale majore care vor reverbera pana in Turcia, Italia si Germania (cand a cazut Constantinopolul – timp de un mileniu si ceva cea mai mare cetate a Europei – intreaga crestinatate s-a cutremurat pana-n rarunchi si astfel a aparut RENASTREA, marile descoperiri geografice si stiintifice – nu e cazulvostru, ca tzigani, insa vetzi diviza profund EUROPA a enshpea oara, in loc s-o UNIFICATI)
Pana atunci, aveti mare grij!!
Antrenati-va in draci, invatatzi, invatzatzi si IAR invatzatzi cu NickUshorul, cum sa aparati vagaunile si fundaturile Europei care vor deveni Ungaria si Serbia in secunda doi – in secunda 1 veti pierde Moldova, pentru totdeauna (ca oricum nici nu aveti de gand s-o aparati, dovedindu-va, in fata tuturor, FALSITATEA voastra ca stat, daca mai erea nevoie…
https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/autostrazi-pentru-tancuri-in-romania-cu-banii-2454654.html
Alea NU sunt autostrazi NATO, sunt cele care au fost cerute degeneralii tradatori cu nume slave – toti sudisti, toti ceausisti, toti ardeleni=bozgori, toti olteni antiromani – la fel cum cei de dinainte de razboi, de dinainte de PNRR, nu au cerut nimic vreodata pentru Moldova, in postceaushismul lor satanic antiromanesc de vagaunari traind prin FUNDaturi cand nu v-o dau la Bucale 1&2.
Doar fostul ambasador republican a cerut ceva pertinent si folositor – caci cea mai buna arma e intotdeauna atacul -, fiind luat peste picior copios de sudistul satanic neroman tziganul universal fara sens si rol pe lume, dar eliberat de KissELev, care se crede buricul UNIVERSULUI in fundaturile lui pline de cacat.
Caci nimeni nu-si va trimite fii sa moara pentru voi, tziganilor. Dar, absolut NIMENI.
Daca ii vor trimite, ii vor timite pentru a CTRL cumva situatia creata de tzigania voastra in cur abila…
si a temporiza EFECTENE nimicului a ceea ce sunteti in istroria UNIVERSALA.
Nici macar turcii!
Coreea a fost o EXCEPTIE – masinaria de razboi americana nu putea fi brusc oprita, fara sa provoace daune – iar Japonia trebuia cu orice pret adusa in rand cu lumea din cauza CHinei & URSS si ambitiilor geostrategice globale ale acestora…
Putin mizează pe o singură carte: aceea că Vestul nu va rezista pe termen lung și pare că îi merge: în SUA au câștigat aliații lui și SUA și-a schimbat drastic poziția față de război. În Slovacia, aliatul lui Putin a ajuns președinte și acum pune piedici UE. În Germania, aliații lui au devenit cel mai puternic partid, același lucru s-a întâmplat și la alegerile din Franța. Și în Polonia a ieșit președinte un anti-european. Că să nu mai zic de România, oamenii lui Putin au fost incredibil de aproape să controleze țara. Dacă Rusia mai rezistă mult, pericolul ca UE să cedeze e uriaș.