sâmbătă, aprilie 13, 2024

Câteva lucruri despre Consiliul Naţional de Management de Programe

Deoarece Ministerul Cercetării în comunicatul său afirmă în mod fals că odată cu dispariţia Consiliului Naţional de Management de Programe (CNMP) “a fost eliminată competitivitatea în cercetare” aş vrea să relatez din interior câteva lucruri despre felul cum se gestionau proiectele de cercetare de către acest organism.

În cariera de cercetător am scris şi făcut managementul de proiect pentru pentru trei astfel de poiecte în parteneriat, două la prioritatea mediu şi unul la prioritatea agricultură. Condus de mine ca director a fost un proiect de la agricultură, cu pagina web aici: http://www.metagro.cesec.ro/.

Voi menţiona disfuncţionalităţile în ordinea în care surveneau în managementul ciclului de proiect, de la scrierea proiectului la livrarea rezultatelor, fără a menţiona persoane sau instituţii.

În faza de aplicare sub conducerea CNMP se putea redeschide de către persoane cu relaţii platforma după depăşirea termenului limită pentru a se înlocui descrierea proiectului cu una mai bine scrisă, dacă se observau erori în redactare care ar fi periclitat punctajul.

Evaluarea proiectelor se făcea exclusiv de către cercetători români. Unii membri ai echipei de cercetare primeau telefoane de la unii evaluatori ca să confirme dacă sunt în mod real în echipa respectivă, nu introduşi fără acordul lor, ca să se ştie dacă evaluarea trebuie să fie pozitivă sau nu. La conferinţe ulterioare contractării unii evaluatori comunicau discret că au avut proiectul tău la evaluat şi au dat un punctaj bun.

În faza de implementare un prim aspect caracteristic sub managementul CNMP a fost reducerea discreţionară a bugetelor proiectelor după contractare. Bugetul total contractat la fiecare dintre ele a fost de circa 2000000 lei. Reducerea bugetelor până la finalul contractelor a fost de 40-60%. Reducerea erau făcute în mod egalitarist, fără nici o legătură cu performanţa proiectelor. Prezentarea publică a rezultatelor proiectelor exista ca activitate, dar nu influenţa în nici un fel deciziile de alocare a fondurilor.

Un al doilea aspect caracteristic era încălcarea contractului prin amânarea avansurilor către instituţii la începutul anului până în luna aprilie, timp în care apăreau presiuni majore în instituţii cu plata salariilor cerându-se explicit concedierea tinerilor angajaţi pe perioadă determinată. Mulţi dintre ei plecau din proprie iniţiativă.

Costurile indirecte (regiile) se puteau modifica de la aplicare la contractare sau pe durata contractului. O instituţie care câştiga un contract cu o regie de 25% putea să îl contracteze cu o regie de 50%, diminuând cheltuielile efective de cercetare. Atenţionarea de către institţia coordonatare primea ca răspuns că se va refuza semnarea contractului în alte condiţii. Atenţionarea CNMP primea ca răspuns că nu poate face nimic şi că trebuie acceptată situaţia.

Dacă o instituţie nu cheltuia sumele de cercetare prin lipsa activităţii putea să facă o relocare de la echipamente care trebuiau achiziţionate, de exemplu, la regie şi să raporteze că indicatorii financiari au fost atinşi. Din sumele mutate la regie se plăteau ulterior salarii pentru activităţi de management sau, dacă se dorea păstrarea echipei, se susţineau angajaţii pe perioadă determinată în perioada de la începutul anului până intra avansul de la CNMP.

Toate rapoartele erau pe hârtie şi puteau avea dimensiuni enorme de sute de pagini. Nu exista o raportare explicită a publicaţiilor ştiinţifice internaţionale şi o verificare a menţionării contractului şi agenţiei ca sursă de finanţare a producerii acelei publicaţii. Nu exista nici un mecanism funcţional de control al veridicităţii celor raportate de către CNMP şi nici intenţia de a verifica. Unele instituţii raportau aceleaşi lucruri sau puţin prelucrate la mai multe contracte. Am întâlnit situaţii când un partener a raportat acelaşi lucru cu alt partener fără să fi avut în intenţie pentru că preluaseră amândoi informaţia din aceeaşi teză de doctorat publicată deja, unul direct, iar altul dintr-o lucrare de licenţă în care se plagiase.

Partenerii care doreau să raporteze date false o puteau face fără să existe nici un mecanism funcţional de eliminare a lor din consorţiu. Singura soluţie era evitarea pe viitor a unor astfel de parteneri.

Atmosfera generală era că nu te împiedica nimeni să faci cercetare serioasă în acest context, dar nu aveai dreptul să ceri altora pe care îi coordonai să facă la fel. Rezultatele bune era binevenite, deoarece cu ele cercetătorii şi instituţiile neproductive erau acoperiţi în cadrul acestor proiecte evaluate ca întreg. Erau binevenite şi pentru CNMP, care putea arăta că există şi rezultatele bune în unele proiecte din cadrul programelor finanţate, iar programul de finanţare evaluat ca întreg avea indicatorii de rezultat scontaţi.

Acesta este modul în care erau cheltuiţi banii publici despre care Ministerul Cercetării şi Inovării spune că era un mod competitiv. În opinia mea este fals că “a fost eliminată competitivitatea în cercetare”. Banii publici erau cheltuiţi în mod ineficient şi ineficace.

Nu ştiu ce se doreşte să facă noul CNMP şi mi se pare important ca cercetător şi cetăţean român să nu se revină la situaţia din trecut.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Nici nu stiu ce sa zic, conceptul de Consiliu National pentru Managementul de Programe pe mine ma lasa masca. Mai ca m-as duce sa mai citesc cum functioneaza struto-camila, dar am asa o angoasa. Poate gresit, dar sunt obisnuit cu ideea ca o data bugetul pe un program e aprobat, si tu ca PM iti atingi milestoneurile, nu-ti umbla project/program sponsorul la finantare. Sunt batran si depasit, trebe…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro