Incoerenții mental și inteligenții puri – Incoerenții mental, bâlbâiții gândirii ascunși uneori după o vorbire fluidă, dilematicii cu program – cei ce par inteligenți la pornire, oferind jerbe ale minții și focuri de artificii care, o vreme, le ascund handicapul congenital. Pe câți nu i-a scos la suprafață hermeneutica pandemiei, în care s-au adunat, ca pe o cultură de microbi – zbătându-se brownian, bezmeticind în toate direcțiile – toți germenii prostiei! Apoi vine timpul când acești năuci se instalează definitiv în fastul prostiei și, dacă începi să-i observi atent, vezi cum prostia ca gândire stâlcită sporește pe drum. Vorbesc, vorbesc din ce în ce mai aprig în public și tolba lor cu prostii pare nesfârșită.
Și-atunci ți se face dor de inteligenții puri, de cei care nu s-au înșelat mai niciodată, de cei la care inteligența devine un har și o formă de noblețe. Despre ei poți spune, cum spui „curat la suflet”, că au „mintea curată”, că sunt „curați la minte”.
Dar chiar există astfel de oameni, cei care par că nu bat câmpii mai niciodată? Îmi vin în minte, absolut la întâmplare, câteva nume: Montaigne, Kant, Benajmin Constant, Alexis de Tocqueville, John Stuart Mill, Konrad Lorenz, Jean-François Revel, Friedrich Haiek, Alain Besançon, Pierre Manent, Roger Scruton, Vargas Llosa, Kundera, regina Maria, Ieruncii… Există, la toți aceștia, o pedanterie a inteligenței, o grijă atentă față de bunacreștere care se naște pe versantul rațiunii cultivate și care ne pune în față cu minți șlefuite și oameni împliniți.
De câte ori îmi cad ochii pe o pagină a lor, mintea mi se articulează (o simt ca pe un mușchi frumos încordat), iar sufletul îmi devine senin. În timp ce prostiile mă irită, mă indignează și-mi cresc tensiunea. Și de câte ori n-am pierdut, la capătul unor aprige certuri interne, oameni pe care-i prețuiam! E oare ceva mai destrămător decât „cearta în minte” cu o ființă dragă?
Încremenirea în proiect și reglajul fin – Două sintagme ne sugerează cum intră în lume prostia și cum, eventual, ar putea fi evitată: încremenirea în proiect (sintagma prin care am încercat, în 1990, să arunc o privire distant-analitică asupra comunismului) și reglajul fin (preluat de Horia Patapievici din fizică și aplicat la științele umane). Amândouă pot fi amplu ilustrate cu ceea ce ni se întâmplă în lumea de azi. Suntem încremeniți în proiecte mintale (fundamentalismele religioase, de pildă, sau faimoasele „corectitudini politice”) și nu suntem capabili ca, în viața socială, să operăm reglajele fine între extreme. Ne mișcăm în dialectica lui „hăis-cea”, cum îi plăcea pe vremuri să spună unui profesor de logică care deplângea structura pătimașă a minții umane, incapabilă să obțină înțelepciunea moderației în gândire. Fascinația instalării în extreme, viciul adevărului obținut prin exces, care subîntinde fanatismul ca premisă a prostiei!
Prostie și inteligență – Cea mai simplă definiție a prostiei: prostia este eroarea logică pe care ți-o asumi tenace ca fiind un adevăr; eroarea pe care ți-o asumi neobosit, „în prostie”. Așa se explică faptul că prostiile sunt universale, că nimeni nu e scutit, „ținând-o langa” într-o direcție, de a fi prost măcar o dată în viață. În fapt, suntem cu toții proști de sute și sute de ori. Dar de-aici nu rezultă că toți care spun prostii sunt proști. Acestea sunt prostiile firești și conjuncturale, care țin de imperfecțiunea și pitorescul minții umane.
Însă cumplite prin nocivitatea lor (căci se bucură apriori de prezumpția de inteligență) sunt prostiile oamenilor extrem de inteligenți, luate în brațe, fără regret și fără o retractatio ulterioară, o viață întreagă. Exemplul „clasic” rămâne idealul comunist, cea mai teribilă încremenire în proiect din istoria omenirii. Odată aruncat în lume îmbrăcat în hainele unei dreptăți mincinoase, el devine inconturnabil. Am numit cândva ideea comunistă „mușcătura viperină a gândirii”. Eugène Ionesco a numit-o „cea mai mare escrocherie a secolului trecut”. Idealul comunist e râia fără de leac a minții noastre, care ne va însoți câtă vreme va mai exista specia umană și care, pesemne, o va face să dispară. Căci nimic nu e mai imbecilizant decât „pasiunea egalitară” care a generat și va genera la nesfârșit comunismul (Thierry Wolton). De ce ar avea altul mai mult decât mine?
Și cine e, până la urmă, mai vinovat? Rousseau? Sau Marx? Doi ipocriți de geniu care, sub masca iubirii nețărmurite pentru om, au dezlănțuit, prin ideile lor, cele mai crunte măceluri din istoria omenirii. Căci nimeni, asemeni lui Marx, nu a sabotat mai tare specia umană. Maimuțărind ideea de știință („comunismul științific”!), el a deturnat specia umană către ideologie și patima politică colectivă, exact în secolul în care aceasta se pregătea să intre, prin știința de vârf, pe drumul șlefuirii finale a inteligenței colective. Pe urmele lui Rousseau, prin cel mai cras sofism, Marx a făcut în cele din urmă să se confunde fireasca egalitate de drepturi umane de la natură cu inexistenta (și imposibila) egalitate empirică între indivizi. Căci nu avem, de la naștere, aceleași dotări. În aceeași familie se pot naște un geniu, un mediocru și-un imbecil. Toți au dreptul la viață, la muncă și la fericire. Dar nu neapărat la bogăție. Egalitatea în avuție nu poate fi revendicată nici de la natură,nici prin decret statal.*
Așa cum foametea de pe glob a scăzut galopant pe măsura dezvoltării pieței economice capitaliste (și numai grație ei, în timp ce comunismul experimental și experimentat a înfometat miliarde de oameni), putem astăzi gândi realist că bogăția crescândă a lumii, datorată creativității și supradotării unor exemplare ale omenirii (după cum vedeți nu putem scăpa de inegalitatea dotării la naștere!), va deveni suficientă pentru a crea mecanismele prin care sărăcia (prin redistribuirea spontană a bogăției și prin uriașe „fonduri anti-sărăcie”) să poată fi eliminată organic și definitiv din societate.
***
În dialogurile platoniciene, inteligența merge șerpuind. În Discursul lui Descartes, merge în linie dreaptă. (Distanța dintre inteligența muzicală și inteligența mecanică.)
***
Enigma supremă pe care neuroștiințele n-o pot dezlega: cum e cu putință imbecilitatea geniilor? Exemplul paradigmatic: în discursul lui Einstein din 6 ianuarie 1929 („cu ocazia împlinirii a cinci ani de al moartea lui Lenin“) apar următoarele cuvinte:
„Îl respect pe Lenin pentru că și‑a consumat întreaga energie, sacrificându‑și cu totul viața personală, ca să se dedice împlinirii dreptății socialiste. Nu cred că metodele sale sunt potrivite. Dar un lucru e sigur: oamenii ca el sunt apărătorii și înnoitorii conștiinței omenirii.“
Rezultatul „sacrificării vieții personale” a lui Lenin și al „înnoirii conștiinței omenirii”: câteva bune milioane de vieți de oameni.
Inteligența ca datorie morală – „Obligația morală de a fi inteligent”. Expresia apare mai întâi într-un eseu din 1915 al lui John Erskine, e reluată apoi de Lionel Trilling (socotit cel mai important critic cultural american la jumătatea secolului trecut), fiind citată de obicei sub numele său, iar Erskine fiind ignorat.
Potrivit acestei sentențe, obligația oricărui intelectual umanist de a fi inteligent decurge din chiar calificarea lui. Formându-l, societatea îl plătește pentru a se exprima nu numai nomine proprio, ci și în numele celor care nu au suficiente cuvinte pentru a spune ceea ce gândesc și nici discernământul cultivat pentru a distinge cu promptitudine adevărul de fals și binele de rău. Pe scurt, societatea îi plătește pe intelectuali pentru a fi inteligenți. Cei mai mulți ne trag clapa.
***
Capacitatea de a detecta prostia, cât și conștientizarea ei, fac parte în mod obligatoriu din trusa de instrumente a gândirii. Cel mai laconic și prompt exemplu de detectare și conștientizare a prostiei – replica lui Caragiale: „Amice, ești idiot!”.
***
Prostia cu sursă morală – E definită de Horia Patapievici în interpretarea pe care a făcut-o romanului Mândrie și prejudecată a lui Jane Austin: „inadecvarea minții la situație și a caracterului la solicitarea morală”. Căci, spre deosebire de „prostia care e o consecință a minții clinic proaste, caz pe care propun să‑l numim cretinism”, ceastălaltă prostie, spune Patapievici, este „un inconvenient al minții inteligente, care e târâtă în prostie de funcționarea socială a unui caracter defectuos.“
Câteva exemple la îndemână: dacă ai decis cândva că între mineri și manifestanții din Piața Universității „nici unii nu erau mai breji”; dacă ai decis cândva că Doina Cornea nu merita luată în seamă „pentru că vorbea pițigăiat”, în timp ce Dinescu era băiat bun și haios, chiar dacă-l lua în brațe pe Iliescu și vorbea cu el cu „bre”; dacă, ajungând la zilele noastre, între Putin și Zelenski optezi moral pentru primul, spunând că al doilea „e un clovn” care persecută minoritatea română din Ucraina; dacă încerci să mă convingi că americanii fac negustorie de arme cu ucrainienii și nimic altceva – toate acestea te vor arunca în tagma lichelelor și te vor face să te bălăcești în prostie.
Prostie și incompetență – Așa cum unui prost nu-i poți cere să admită că e prost (pentru că atunci ar deveni deștept, potrivit unei vorbe a lui Lucian Boia) și, de aceea, ca să rămână prost el trebuie să creadă în permanență că e deștept, la fel, unui impostor nu-i poți cere să admită că e impostor (pentru că atunci ar trece unde-i e locul) și, de aceea, ca să rămână impostor, el trebuie să persiste în credința „competenței” lui. Lucru de care, la noi, sunt covininși, cei mai mulți dintre cei care ne conduc. Dar eu am cunoscut, jur!, miniștri analfabeți funcțional.
***
Simptomul principal al prostiei: a putea fi manipulat.
***
Deosebirea dintre a te înșela și a fi prost; deosebirea aristotelică dintre accident și substanță.
***
Prostia bovarică: alpinismul noetic. Terenul propice: aforismul. (Exemple: aforismele lui Iorga sau Blaga.)
***
Prostia ca neacces la metaforă și alegorie – Petru Creția, citând o însemnare a lui Eminescu din manuscrise sub titlul Caracter de prost – în care prostia e definită ca „luarea metaforelor ad litteram” –, comentează:
„E, într-adevăr, o observație subtilă: cum ar putea suplini prostul cel de-al treilea termen al comparației, a cărui absență este definitorie pentru metaforă, când el nu e în stare nici de o comparație desfășurată, lipsindu-i capacitatea de a observa similitudini? Dacă îi vorbești de noaptea neființei, el crede că se lasă întunericul și aprinde lampa.”
Așadar, o posibilă definție a prostiei ar putea deveni aceasta: prostia ca neacces la metaforă și alegorie. Și, întrucât Biblia este cea mai uriașă desfășurare de metafore și alegorii din istoria culturii (a spus-o, preluând toate riscurile, Spinoza în Tratatul teologico-politic; condamnările s-au năpustit asupra lui din toate părțile, de la evrei și creștini deopotrivă, și anume din toate confesiunile creștine), nu e de mirare că majoritatea credincioșilor citesc până în ziua de azi cel mai frumos mit al omenirii „aprinzând lampa”.
Și nu e întâmplător că în capitolul „Despre credință”, ultimul din Luminile și umbrele sufletului, Creția adeverește acest gând legat de obnubilarea minții printr-o inadecvată lectură a textului biblic, dând câteva recomandări de lectură despre cum ar trebui citite textele sacre pentru a evita capacana prostiei:
„I-aș ruga pe cei care au citit până aici această carte să recitească cu toată atenția și grija întreg Noul Testament. Să citească, încercând să se dezbare de orice judecată sau convingere preliminare, să uite ce li s-a spus, să se dezbare de îndoctrinări neluminate, să se gândească adânc la sensul celor citite, afându-se în fața acestor texte în stare de deplină libertate. Sunt pline de simboluri, de tâlcuri ascunse, de referiri la Vechiul Testament, de contradicții și revelații. Alegeți, discerneți, cântăriți”.
Nu mai era nevoie să adauge: „Fiți inteligenți, dragi cititori ai Bibliei!”.
Prostia eternă – De ce oare starea în care a ajuns astăzi omenirea în materie de „descreierare”, „țicneală”, „nebunime slobodă” versus „teafăr la minte” ne apare a fi limita dincolo de care nu se mai poate trece? Dacă ar fi așa, Mateiu Caragiale, care a trăit în urmă cu un secol, n-ar fi putut să descrie întocmai ceea ce trăim noi azi. Căci iată ce citim în Craii de Curtea-Veche:
„Mi se dezvălui astfel o lume nebănuită, cu blestemății la cari, de n-aș fi fost în ființă martor și le-aș fi auzit de la altcineva, le-aș fi crezut că țin de tărâmul născocirii. Bucureștii ramăsese credincios vechei sale datini de stricăciune; la fiece pas ne aminteam că suntem la porțile Răsăritului. Și totuși, desfrâul mă uimi mai puțin decât descreierarea ce domnea în toate rândurile; mărturisesc că nu mă așteptam să văd dospind țicneli atât de numeroase și de felurite, să întâlnesc atâta nebunime slobodă. Cum nu-mi fu dat să găsesc mai pe nimeni la care, mai curând sau mai târziu, să nu se dea pe față vreo meteahnă, pe care, pe neașteptate, să nu-l aud aiurind, la sfârșit pierdui nădejdea să cunosc, în carne și oase, făptură omenească pe deplin teafără la minte.”
Și îmi vine, iarăși, să citez la nesfârșit această vorbă a lui Pascal: Les choses du monde les plus deraisonnables deviennent les plus raisonnables a cause du de-reglement des hommes. („Cele mai nerezonabile lucruri devin cele mai rezonabile din pricina dereglării oamenilor.”)
Și de ce se întâmplă așa? Pentru că mintea noastră, deși are o mulțime de funcții reglate din naștere, nu o are pe aceea de a gândi corect. Aceasta e făcută, nu născută. Iar acum, pentru că risc să-i contrariez pe „vrednicii cititori” făcându-i să se confrunte cu ceea ce urmează mai jos, voi încerca să previn această neplăcută situațiune (atât pentru ei cât și pentru mine), așezându-mă sub scutul unei minți cu mult cu mai nobile decât a mea.
Când și-a propus să tălmăcească visele erotice nocturne care sfârșesc cu o poluție, punând în seama unui resort psihic naturalețea cu care ele survin, Schopenhauer a recurs la următoarea explicație:
„Pentru a clarifica și mai mult această dirijare misterioasă, provenind din noi înșine, a evenimentelor din vis și a aduce felul ei de a opera mai aproape de înțelegere, mai există o explicație, singura care poate servi la aceasta, dar care este inevitabil de natură obscenă; aștept astfel ca cititorii vrednici să nu se simtă ofensați de următoarele și nici să privească chestiunea doar din latura comicului. Există, cum bine se știe, unele vise de care natura se slujește într-un scop material pentru evacuarea veziculelor seminale prea pline. Vise de acest fel înfățișează de bună seamă scene lascive…”, care, observă Schopenhauer, ajută neîntârziat natura „să își atingă scopul”.
Pentru a reveni la mintea noastră. Spre deosebire de veziculele seminale, mintea nu debordează de prea-plinul inteligenței, cum s-ar cuveni să se întâmple într-o variantă fericit-lascivă, și nu pretinde, nici măcar la răstimpuri (și nici măcar în vis), o evacuare urgentă. (Inteligența ne-ar produce atunci o stare de extaz continuu.) Și, deși discutând despre gândire trimitem la minte și am putea crede că ne aflăm în continuare, fiind vorba tot de un organ, pe teritoriul fiziologicului (așa cum suntem când avem în vedere inima, plămânii sau rinichii), gândirea corectă ca funcție a minții nu e organică și naturală, ci culturală și nu funcționează „lasciv” asemenea vezicilor de care vorbește Schopenhauer.
Dar, pentru a nu-l pastișa întocmai pe marele filozof german, eu mă voi referi numai la vezica urinară, spunând: mintea ce produce inteligența ca gândire corectă e rezultatul unei minți cultivate iar nu a simplei ei activări spontane. Mintea inteligentă nu funcționează asemenea rinichiului care umple spontan vezica urinară ce se golește apoi de la sine. Ea nu se umple de la sine cu idei bune și gândirea corectă nu este defel la chose du monde la mieux partagée. Mintea inteligentă e făcută de noi și e făcută de-a lungul întregii vieți, prin cultivarea asiduă a ogorului neuronal. Drama prostiei care bântuie azi omenirea mai abitir ca oricând este că mintea nu face singură pipi. A bon entendeur, salut!
* Egal dotați de la natură am putea deveni doar dacă ne-am clona genetic la vârf. (Sau, nu neapărat genetic, ci după naștere, uniformizând societatea la bază, după modelul maoist, găsindu-se totuși varianta prin care, atât Mao cât și întreg Comitetul Central, într-un gest sublim și disperat de întrupare a idealului comunist, s-ar condamna și pe ei să moară de foame alături de tot poporul chinez.)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cred Doamne – că educația de calitate și permanentă ține departe prostia -, ajută necredinței mele – prin care aș putea fi convins că m-am născut deștept și luminat!
Mulțumesc, domnule Liiceanu!
Ca un intelectual veritabil, ați găsit cuvintele potrivite cu care să vorbiți și pentru mine, să-mi exprimați nedumeririle și temerile.
Într-adevăr, odată cu pandemia, s-au despărțit tot mai clar apele, asemeni unui cuțit ascuțit care a tăiat împărțind între semeni, deși semne multe existau din vremea guvernelor Dragnea și a referendumului pentru familie.
Aștept cu nerăbdare un alt eseu, în care să ne ajutați cu datul în vileag a tandemului „prostie și ticăloșie”.
Ii ofer varianta unui titlu usor colocvial: „Facatorii de vant cu coada”. Il va apropia mai mult de Caragiale, cu al sau personaj de la care a imprumutat „A bon entendeur, salut!”
nea ioane, esti tare…m-am amuzat…ca prostu…pina la lacrimi…I”ll buy it !…see u around!
Cu tot respectul, cred ca porniti de la premise gresite.
Licheaua este desteapta si se adapteaza mereu la nou, in folosul ei. Nu importa ce spune. Nu are coloana vertebrala, desi e bine dotat cu neuroni. De multe ori foarte cultivat. Mai ales lichelele noastre, pregatite in comunism.
Prostul e prost! Nu are nimic in tartacuta. Si… „De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.”
Exista si o a treia categorie: cei care au interesul sa sustina FSN/PDSR/PSD. Indiferent ce face acesta. Cred ca-i stim. Cand e vorba de interes, nu mai putem vorbi de prostie. Poate prostia sloganurilor folosite. mai ales in evolutia situatiei in timp. Grupa asta merge -mai degraba- spre lichele, desi nu exista o suprapunere perfecta.
Si exista grupa celor ce au fost prostiti, la un moment dat. Sau au crezut ca interesele lor sunt aceleasi cu ale alesilor (mai nou vezi cacialmaua cu pasitorul nostru). De obicei, astia sunt oamenii care schimba de drum. Uneori brusc. Alteori sovaielnic. Dar cand au descoperit ceva singurei, le-a intrat in cap pe viata. Devin inflexibili. E o alta inflexibilitate decat a lichelelor sau a celor ce au interes in mentinerea puslamalelor in fruntea tarii.
Zic si eu, parca asculta cineva….. (In afara de aia cu dosarele.)
Pe la inceput se spune
Și-atunci ți se face dor de inteligenții puri, de cei care nu s-au înșelat mai niciodată, de cei la care inteligența devine un har și o formă de noblețe. […]
Dar chiar există astfel de oameni, cei care par că nu bat câmpii mai niciodată? Îmi vin în minte, absolut la întâmplare…..
Mai incolo se dau exemple de multi considerati inteligenti care s-au mai inselat. Cu alte cuvinte nu ar fi fost puri.
Eu, de multe ori, sper sa ma insel!
PS Imi lipseste o explicatie a ceea ce ar insemna a „gândi corect”. Astept inteligenta artificiala.
Subtila trimiterea la inteligenta artificiala. Practic demostreaza un conflict in logica autorului.
Dupa cum „mintea inteligenta” e o constructie culturala, inteligenta artificiala are la baza un set de date din infinitatea de informatii ale universului. Asta presupune ca raman o sumedenie de informatii unele esentiale supravietuirii in situatii exotice care nu pot fi integrate nici unei inteligente artificiale (oricat si-ar fi dorit Asimov) dupa cum nu pot fi integrate nici unei culturi. Nu exista desteptaciune absoluta, „inteligenta pura”, decat daca ai aplecare care gandirea romantata a scriitorilor de SF sau… a autorilor conservatori. Si o spun cu drag si cu oarece nostalgie, ca am crescut cu „Tratatul despre prostie” aproape de tampla.
Din fericire omenirea mai are si alte resorturi decat inteligenta, competitia (intre inteligentele inerent limitate cultural) fiind unul dintre acesta. Trimiterea la Hayek de la inceput e in sensul asta de bun augur.
@Nea Neamtule,
Iti raspund eu la framintarile matale, pentru ca sunt sigur ca intelegi.
Din teoria sistemelor (incepe si practica deja !) se stie ca cel mai bun suport al informatiei este imaginea, dupa care urmeaza vorbirea. Recunoasterea formelor sau structurilor – imagine, vorbire – a condus la creerea de sisteme de recunoastere automata a acestora, INSA, RECUNOASTEREA FORMELOR are legaturi strinse, CU INTELIGENTA ARTIFICIALA (achizitionarea si prelucrarea cunostintelor/informatiilor), cu sistemele vagi (utilizarea matematicii si logicii fuzzy – btw folosita demult prin energetica).
Deci, ca logica sistemelor: daca cineva deschide gura si vorbeste despre un subiect, lantul sistemelor incepe cu vorbirea (!), intonatia, functiile cuvintelor si adecvarea lor, analiza gramaticala, modelele convorbirii, modelul dictiei, modul de raspuns si adecvanta…
La sfirsit, putem sti cit de prosti suntem dupa o sueta cu IA, fara a ne mai stradui sa ne evalueze altii, sau, cum ne explica un vechi profesor de limba romana alintindu-ne (fara rautate !!…nu exista notiunea de discriminarea si alte prostii d-astea contemporane): ”…ba, tu cind deschizi gura, deja stiu ce e in capu tau…”
Asta era inteligenta naturala
PS. Ce frumos se aplica teoria sistemelor la cele energetice, de sanatate, pensii, societate, politice, etc., etc., etc.
Noi suntem prosti ca nu le intelegem…ca de aplicat, ce sa mai zicem ?!…
Eu cred că în general suntem într-o criză culturală în care TOATE valorile clasice sunt relativizate până în stadiul de anarhie. Pentru Omenire situația este extrem de periculoasă. Ar trebui ca filozofii să găsească o altă paradigmă a dezvoltării umane precum Platon, Kant, Hegel, Marx, etc altădată. Altminteri este posibil ca a IV-a Revoluție Industrială, cea a IA și Geneticii să, să distrugă lumea naturală și întreaga cultură și civilizație umană.
Oare religia nu se confunda cu ideologia ? Câte victime su făcut conflictele inițiate sau susținute de religie!
Egalitarismul nu e biblic ? Promovarea credinței e diferită de cea a materialismului dialectic?
Ba da, creștinismul a fost o ideologie, în numele Crucii au fost săvârșite unele din cele mai abominabile crime din istoria Lumii.
Ma mir ca v-au publicat observatia. Am uneori senzatia ca scriind raspunsuri la articolele conservatorilor e ca si cum ai juca tenis la perete .. Partea buna e ca tipul asta de atitudine nu o pot avea decat daca sunt cumva inclusi in masina establishmentului national. Asta ar indica o licarire de ratiune si de idealism in nebuloasa elitei politice, fiind in acelasi timp teribil de jenanta pentru ce au ajuns intelectualii care au marcat generatia schimbarii („G. der Wende”).
Textul este un moment unic ca aparitie pe paginile Contributors .Suntem curiosi cit de multa „prostime” se va incumeta sa il comenteze .Ca sa nu ma singularizez eu voi zice primul :„Prostia omeneasca” inca face mare vilva printre romani .La tot pasul vedem cum„prostia” ne impresoara si cum ea ne ataca de fiesce data micutele noastre celule cenusii ,cele ce evident sunt foarte greu de comparat, cu purtatorul mustatilor, mereu arcuite, acelea ale nemuritorului Poirot .Romanasul de rind inca viseaza sa isi hraneasca vaca in podul casei sau sa aduca soarele cu tirna in camaruta cea fara de lumina .„Salta sacul ca se uda evenghelia parinte ” inca umple Bisericile(cladirea ) neamului de enoriasi .„Printre alte parti de lume plina ” Bisericile si-au gasit deja alta valoare de intrebuintare .La noi povestile biblice inca se vor a fi parte a unui adevar . Ca tot romanul„ impartiali”, cum am putea zice, unii fac umbra Pamintului degeaba si inca si se minuneaza cind le zici cum „Eppur si muove ” este o realitate .Sancho Panza si Don Don Quijote ,calare si ei pe morile de vint , se vor inca a fi ,impreuna cu nelipsitul mester Manole ,cel ce clădea ziua ce dărâma noaptea. ,sfatuitorii neamului romanesc ce nu isi poate scoate din minte Comunismul atit de mult detestat de catre autor. Marx si Engels vin din negura vremurilor sa ne tulbure aceste timpuri deosebit de grele pentru intreaga umanitate Doar romanul vede partea in care el este mai destept decit altul si nu pe aceea in care el este mai prost .Cum am putea zice :doar altul este mereu mai prost ca tine chiar daca stiut este cum fiecare la rindului lui este cindva mai prost decit altcineva si asta daca facem referire doar la cunoastere . Romanul de rind nu are in gene ceea ce numim capitalism .Capitalismul este pentru roman o imensa necunoscuta si de aici dezastrul .Ne intorcem mereu la origini .„Sa moara capra vecinului ” ,indiferent cite capre ne mor noua in batatura ,este idealul nostru de veacuri .Secole de iobagie(pentru unii chiar de robie ) nu pot fi uitate .Zilele cind mai toti eram relativ la fel se vor a fi reinviate .Ghinionul nostru a fost o vreme Iohannis ce s-a opus cu vehementa fostelor guvernari PSD ce doreau sa ne transforme in Iliberalii Europei aidoma lui Orban budapesteanul .Acum norocul nostru se numeste Uniunea Europeana . In acelasi timp vedem cum efectele razboiului din Ucraina ne opresc in a ne atasata „farmecului” altora cu mult mai comunisti decit noi .Nu mai avem alte alternative (cit de mult ne bucuram) si oricit de mare ar fi prostia (R)omeneasca vom trebui sa dam uitarii pe aceia ce inca ne ameninta cu aruncarea buzduganului pe Luna .Cit despre inteligenta spontana ea exista si in afara inteligentei ce contine cultivarea neexistind o masura a lucrurilor atunci cind facem referire la cunoastere.Inteligenta , acompaniata de cunostere si de pragmatizul intelegerii lucrurilor ,totul ca parte a intregului numit OM , poate oferi sau nu ,valoarea numita inteligenta .Fara o inteligenta ,asa numita primara ,nu prea ai pe ce construi .Mintea cultivata fara inteligenta nu poate ajunge la „Cultivare ” .Ceea ce insa conteaza se numeste „Caracter ”.El da masura tuturor lucrurilor fara a ingloba in mod obligatoriu si inteligenta .
@Bunul Samaritean: pentru ca ”ati aruncat manusa” sa vedeti din curiozitate cit de multa „prostime” se va incumeta sa il comenteze si, considerindu-ma ”din prostime”, emit mai jos urmatoarele prostii:
Citeva (chiar) scurte observatii la Citeva scurte observatii despre prostie
Am citit cu interes dar si curiozitate articolul Dlui Liiceanu despre acest subiect in mod curios, de mare actualitate si, cumva, acest subiect fiind deja oarecum abordat in Contributors, presupunind ca Domnia sa este deschis vederilor din diferite alte unghiuri ale cititorilor.
Incep prin a afirma onest ca, recitind chiar de 2 ori articolul, am ramas totusi cu unele nedumeriri, neintelegeri, si chiar confuzii. Banuiesc ca acestea se datoreaza formatiei umaniste a domniei sale, spre deosebire de formatia realista a subsemnatului, conform educatiei primite in ”vremurile comuniste”, pe cind inca din liceu, eram despartiti in ”clase de uman” si ”clase de real”, dupa preferinte, dar, pe care ulterior, am cautat mereu sa mi-o imbunatatesc si extind cumva.
Deci, foarte pe scurt:
”Incoerentii mental si inteligentii puri: ”
Sigur, lista prezentata de dl.Liiceanu a celor care ”nu bat cimpii niciodata”, si care ne prezinta o ”pedanterie a inteligentei, o grija atenta fata de bunacrestere, etc.” este convingatoare pentru caz, dar, limitativa pentru subiect.
Pascal, Pitagora, Descartes (formularea curentului filozofic al cartezianismului, fiind continuat, pe plan metafizic, de Leibniz – alt mare matematician si filosof), ca sa numesc doar citiva, un numar infim, Einstein (teroria relativitatii), Heisenberg (principiul incertitudinii) si multi multi altii altii, ”mai aproape de noi” , imi creeaza mie si, sunt sigur ca si altora ca mine, ”atunci cind ne cad ochii pe o formula de a lor”, si noua ”mintea ni se articuleaza”, dar, probabil ca diferit si cu alte nuante.
Cel mai aproape de ceea ce vreau sa subliniez este acest articol, chiar din Contributors
https://www.contributors.ro/fizica-copilul-ratacit-al-filozofiei/
Pina aici, toate bune si frumoase si, mai ales incitante pentru o dezbatere si gindire complementara, fiind pregatit sa absorb idei, teorii, filosofii si tot ceea ce au creat inteligentii puri, dar, brusc, am avut senzatia ca am calcat intr-o groapa, zdruncinindu-mi putin micul portbagaj de cunostinte, trecind la:
”Incremenirea in proiect si reglajul fin”
Ajungind la aceste doua sintagme – care ne sugereaza cum intra in lume prostia (!?) – ne este oferit exemplul comunismului, drept ”cea mai teribila incremenire in proiect din istoria omenirii” (aspect care este discutabil, in decursul existentei omenirii, fiind altele si mai si, dar, oricum, ”aceasta incremenire” observam ca este inca in viata, da semne vadite de extindere si serioasa concurenta altor sisteme- China. Asupra sistemului comunist chinezesc de piata libera, sau invers, vom mai discuta mai jos). Oricum, sa parasim deocamdata acest subiect, mentionind ca Marx- cu al sau ”Capital”, a alimentat unele elemente de baza ale sistemului filosofiei economiei de piata capitaliste.
In ce priveste ”fine tunning-ul” preluat de H.Patapievici de pe undeva si aplicat stiintelor umane (iar revenim la segregarea uman-real), probabil ca el provine ori din sculptura (Brancusi, sau Michelangello, mai intii faceau ”gross carving” ca sa dea silueta de principiu, si apoi faceau slefuirea – fine tunning_ pina la lucrarea finala), sau, poate din principiile de engineering – mai intii se face ”general design” ca sa avem idee despre proiect, si apoi ”detailed engineering”, care este forma finala ”fine tunning” a proiectului), sau, poate din geografia politica: Est sau Vest ?…si dupa aceea, dupa ce ne-am hotarit asupra directiei, facem ”fine tunning-ul” si, presupunind ca iesim din incremenire si ne indreptam spre V, cu fine-tunning-ul: tip tari Nordice capitalism social, sau francez, sau tip American…sau capitalism Asiatic de stat cum ar fi Koreea de Sud sau Japonia !?…oricum, noi nu avem de nici unele, fiind ”originali” si aici, dupa iesirea din incremenire
Si, dupa aceasta divagatie, ajungem din nou la subiectul articolului:
Prostie si inteligenta
Eh, acum ajungem la subiect.
Sigur, Dl.Liiceanu ne da o definitie a prostiei ca fiind eroarea logica pe care cineva si-o asuma tenace ca fiind un adevar.
Marea problema a acestei definitii este ca niciodata nu poti sti cu certitudine ca cineva este (intr-adevar !) intr-o eroare logica ! Exemple ? Doar stiinta ni le poate spune si nici ea intotdeauna: pamintul este rotund si nu plat, sau spatiul si timpul se comprima, sau limita la 0 sau la infinit, se pot calcula, dar niciodata atinge (analiza matematica, cu un profund sens filosofic), etc., etc….din acest motiv, exista o axioma in engineering: intotdeuna fii suspicios cind rezultatul pare corect !
Cred ca totul fiind relativ (apropos de teoria relativitatii sau principiul incertitudinii amintite), si, intrucit, tot Dl. Liiceanu ne confirma ca oricum ” În fapt, suntem cu toții proști de sute și sute de ori. Dar de-aici nu rezultă că toți care spun prostii sunt proști”, mai potrivita, cu mult mai potrivita si mult mai profunda filosofic mi se pare folosirea definitiei infinitului (din teoria relativitatii), data de Einstein: singura masura a infinitului este prostia umana. Adica, tot filosofic, ca si in analiza matematica ( ex. Euler -matematician, creatorul calcului infinitesimal si aducator de argumente filosofice ale lui referitoare la religie), limita spre zero (absolut) adica prostia absoluta nu exista (cretinitatea nu exista in domeniul functiilor analizate- poate e ceva maladiv), pentru ca la 0 nimic nu exista, sau, la alte interpretari, acolo exista ”gaura neagra a universului”, dupa cum prostia umana la infinit, iarasi nu exista decit la infinit.
Deci, cam pe aceasta scara ne insiram toti, unii fiind mai prosti iar altii mai putin prosti, nu de zeci, nu de sute nici de mii de ori.
Iar prin afirmatia: ”… Căci nimeni, asemeni lui Marx, nu a sabotat mai tare specia umană. Maimuțărind ideea de știință („comunismul științific”!), el a deturnat specia umană către ideologie și patima politică colectivă, exact în secolul în care aceasta se pregătea să intre, prin știința de vârf, pe drumul șlefuirii finale a inteligenței collective…”, revenim in zona limitata a economiei politice (sau politicii economice), intelegind ca Marx, fiind inteligent, a sabotat premeditat, sau, fiind un prost, a facut-o in acelasi scop, insa deturnind o multime de alti (neaparat !!) prosti intr-o ideologie anume. Parca ceva nu se leaga, nu curge logic si, oarecum la fel si in ce priveste concluziile asupra dezvoltării pieței economice capitaliste (și numai grație ei !…W.Churchill: ”capitalismul nu e cel mai bun sistem dar, altul nu avem”).
Marx a sabotat (premeditat !?) omenirea exact cind se pregatea sa intre prin știința de vârf, pe drumul șlefuirii finale a inteligenței collective…sau artificiale, (care ne poate destepta sau prosti pe toti !) …marele pericol, se spune, care paste omenirea…iar acest pericol de unde vine ?…iarasi China in competitie cu sistemul capitalist reprezentat de si prin SUA.
Dar, sa lasam aceste lucruri lumesti si sa analizam putin nedumerirea dlui Liiceanu cu privire la ” Enigma supremă pe care neuroștiințele n-o pot dezlega: cum e cu putință imbecilitatea geniilor? Exemplul paradigmatic: în discursul lui Einstein din 6 ianuarie 1929 („cu ocazia împlinirii a cinci ani de la moartea lui Lenin“).
Poate insusi dl. Liiceanu nu intelege imbecilitatea geniului lui Einstein, pentru ca neurostiintele nu si-au propus niciodata sa dezlege aceasta ”enigma suprema” – au avut altceva mai bun de facut.
Poate Einstein a vazut altceva, poate a apreciat in atitudinea lui Lenin doar ideea de perseveranta intr-o etapa a dezvoltarii sociale a umanitatii , nu si mijloacele folosite-dupa cum a si spus-o (Errare humanum est, perseverare autem diabolicum), dar, la acea si pentru acea vreme a-l banui pe Einstein de ceva ce consideram noi astazi o prostie (sau diabolic), pare a fi o prostie.
In acest context, personal ma simt prea prost sa-mi pun intrebari despre geniul lui Einstein, sau macar sa-mi pun intrebari asupra modului sau de gindire sau viziune asupra lumii (relative cum a demonstrat-o) si intr-o complementaritate uimitoare cu alt geniu – Eminescu – cu a sa viziune tipic, fizic si matematic Einsteiniana: ”…la Steaua care-a rasarit, e-o cale atit de lunga, ca mii de ani i-a tebuit, luminii ca s-ajunga…”, lucrul uimitor fiind ca aceasta viziune eminesciana – a poetului si filosofului – a aparut inaintea teroriei relativitatii a lui Einstein-matematician si fizician – totul e relativ iar singura constanta universala este lumina (viteza ei)…iar energia este ceea ce umple universul (si discursul micilor nostri politicieni vremelnic aparind si disparind in curgerea timpului)
Pe aceeasi linie, am putea sa ne punem intrebari similare cum de neurostiintele nu au dezlegat o alta enigma ”mai suprema” (!), privind motivatiile lui Eminescu de a scrie Imparat si Proletar, din care redau, sperind sa ne indemne la reflectie, cele scrise de Eminescu, in ultimele 2 strofe:
În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,
Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om –
În multe forme-apare a vieţii crudă taină,
Pe toţi ea îi înşală, la nime se distaină,
Dorinţi nemărginite plantând într-un atom.
Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume – atunci te oboseşte
Eterna alergare… ş-un gând te-ademeneşte:
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi.”
Inchei totusi aici aceasta ”Technical and economical assessment of the Report” (in spiritul marelui Grigore Moisil- matematician roman), ca un ”realist”, sau aceasta ”Analiza literara” (in spiritul marei Doamne de cultura- Zoe Dumitrescu Busulenga), ambii aparind la Televiziunile comuniste si incintind auditorii, saptaminal, cu prelegerile lor pe diverse teme. Admit ca nu sunt nici pe departe filosof si, cu atit mai putin un autentic om de cultura, ci, doar un umil absolvent de liceu ”la real” cu ceva expunere la filosofie, ulterior, din placere si curiozitate, prin natura necesitatii unei bune pregatiri fizico-matematice, in scoala ”comunista” al carei ”produs” sunt, in mod obiectiv.
Deci, 2 opinii de incheiere:
– Prostia nu e eterna, ci in fapt este naturala, si va fi pentru totdeuna caracteristica omenirii din care facem parte…cu foarte foarte mici exceptii ale unora mult mai putin prosti
– Si prostii (sau idiotii lui Caragiale) sunt utili !
PS@catalin dragostin
mi-am amintit ca de fapt, din paralela Eminescu – Einstein din comentariu, am omis citeva elemente esentiale, (deh, memoria imi joaca feste) care descriu perfect teoria relativitatii care nu fusese inca inventata:
”La steaua care-a rasarit
E-o cale atit de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga
Poate demult s-a stins in drum
In departari albastre
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre”
De fapt Eminescu ne-a explicat inca de pe atunci, ca telescopul Hubble ne-a aratat galaxii care nu mai exista, sau, altele care nu mai sunt acolo unde ”credem ca le vedem”, sau, cum, conform teoriei relativitatii, lumina sufera curbura in vecinatatea unui cimp magnetic, (nici macar lumina nu e dreapta !) sau, cum timpul se comprima (astronautii care au fost pe luna au fost cu o sutime/miime – nu mai stiu cit… de secunda mai tineri)
Cautati si poezia lui Gottfried Keller pe care Eminescu a cunoscut-o si a si tradus-o. Ideea relativista este acolo, la Keller, dar „La steaua” este mult mai frumoasa, sau suna frumos in limba romana.
fun fact: faptul ca lumina are o viteza finita era un lucru cunoscut cu mai bine de un secol inainte de nasterea lui Eminescu, noutatea adusa de teoria relativitatii este ca aceasta este constanta in oricare sistem de referinta.
@Dna Laura: multumesc mult pentru comentariu !
In fapt, ce ati indicat dvs., intareste ce am afirmat: o fiinta umana, poet (sau poeti !)/destept/genial a visat/filozofat/imaginat teroria relativitatii INAINTE CA EA sa fie scrisa/demonstrata stiintific de un matematician/fizician (fizicieni !) genial, mult mai tirziu.
Ce este intrigant/interesant: implicarea matematicianului si filozofului Bessel (cu ale sale functii / integrale Bessel din matematici speciale !…foarte utilizata in stiintele ingineresti), in conceptul distantei ”ani-lumina”, INSA:
– mi se pare oarecum nerelevant daca Keller sau Eminescu au scris ce au scris in operele lor , poetic, despre relativitate dupa cum si Einstein- creditat ca autor al teroriei relartivitatii, nu ar fi fost singular in aceasta ”intreprindere” a umanitatii…IDEEA ESTE LEGATURA FILOZOFIE-MATEMATICA/FIZICA-ARTA.
As aprecia foarte mult daca mi-ati indica unde pot gasi poezia, (sau macar traducerea acesteia), dupa care s-ar fi inspirat Eminescu (ma intereseaza aspectul obiectiv de fizica sa inteleg interpretarea fiecaruia !…cum e descris fenomenul !). Chiar daca ar fi fost chiar si un ”copy-paste”, sa scrii asa ceva, intelegind perfect despre ce e vorba (in conditiile in care astazi sunt o multime de ciuciunghezi care nici macar nu pot citi, dar-mite sa priceapa ceva) este oricum, ceva genial.
Eminescu a ”disparut 3 ani in India”, nimeni nu stie ce a facut pe acolo, dar, a fost infleuntat foarte mult de cultura, filozofia ”locala”.
In ce priveste traducerea in engleza a ”La steaua”…oricum cel putin ca sunet, suna ca dracu…iar despre descrierea fenomenului, nu mai zic nimic…mai bine puneau formulele lui Einstein…
@Dna Laura
Intrigant este aceasta, (INSPIRED EMINESCU TO ATTEMPT HIS OWN TAKE ON THE PHENOMEN) din ce spunea Raluca:
”…Gottfried Keller wrote a similar poem some years before, possibly inspired by the work of Bessel as popularised by Otto Ulle; which, in turn, inspired Eminescu to attempt his own take on the phenomenon…”
Adica, aparent, nu pare un ”copy-paste” si zic ca ar fi interesant de inteles ”his own attempt”…al lui Eminescu…o fi mai profund, mai exact, mai subtil, mai filozofic, mai stiintific, sau cum !?!?
In continuare as aprecia mult sa-mi indicati unde pot gasi poezia aceea a lui Keller…fie si in limba austriaca sau elvetiana
Nu este un concurs despre cine are sau nu intiietate. Azi o vedem si nu e sau cite oare le vor sparge ca si punctu acela de miscare …. sunt toate expresii (versuri )poetice ce trec dincolo de teoriile stiintifice prin frumusetea fara de egal a exprimarii .
Oamenii sunt tributari unor traume din copilărie. Am auzit undeva ca de fapt comuniștii au avut probleme în familie, asa ca își doresc sa facă din societate o familie, care pe undeva le lipsește.
Dacă ar fi găsit în familie ce au nevoie, nu prea le pasa de restul lumii. Sună cinic pentru unii, dar ăsta e un om normal, ii pasa de familia lui si cativa prieteni, iar cu ceilalti, dincolo de normele sociale de bun simt, nu trebuie sa se simta obligat sa faca lucruri marete dar periculoase, Lenin&Marx-style, ci mai degraba pe principiul „daca nu poti face bine, macar nu face rau”. Bunatatea asta „revarsata” pe mine ma cam lasa rece, e „prea buna ca sa fie adevarata” si intotdeauna exista si un revers al medaliei pe masura. Oamenii pot fi atat de „buni” dar mulți nu accepta sa fie pusi la indoiala catusi de putin, la prima critica se transforma în bestii. M-am cam lămurit cum sta treaba cu empatia la oameni, nu prea exista. Vasta majoritate a celor care se cred empatici, nu sunt de fapt, nu au avut unde sa o învețe, familia și școală de multe ori lasa de dorit, asa ca nu si-au cultivat-o, nu si-au pus-o la incercare niciodata, ba chiar sunt mai rai decât cei aparent „nepasatori”. Uitați-vă în jurul lor, familie, prieteni, acolo se vede cine sunt de fapt si de multe ori acolo e deșertul. Nu si-au putut rezolva problemele existențiale de baza, dar se dau peste cap sa fie văzuți ca oameni deosebiți de buni. Empatia e o resursa rara, totodată limitata chiar și la cei care o au, asa ca nu poate fi risipita necondiționat, dacă acolo nu e și altceva.
Pseudoempatia e de multe ori un egoism feroce mascat în cele mai bune intenții. Tot ce vedem azi pe social media, corporate PR si chiar in cultura, e in directia asta. Azi nu mai spui ca vinzi ceva ca sa castigi bani, e un soi de binefacere la care consumatorul lăsa si el ceva in cutia milei, ceva infim fata de cât primește. Când dai 1 leu, 5 lei unui cerșetor la semafor, o faci de multe ori pentru tine, ca să îți arăți ție ca ești un om bun. Dar ce inseamna 1 leu, 5 lei sau alte firimituri pentru tine? Ai imparti ultima ta bucată de paine? Empatie ar fi să te dai jos și sa stai de vorba cu cerșetorul, sa îl consideri un egal mai putin norocos, sa îl întrebi, sa te întrebi cum poți sa îl ajuți „fir real”. Ori pentru mulți dintre noi, cerșetorul e o ființă sub-umana, inferioară.
Da, comuniștii nu au întrebat proletariatul dacă și cum vor sa fie ajutați, nici dacă vor sa participe la Revoluția Soicialista, având singurul „drept” acela de a munci pentru acest ideal abstract, cât timp restul plăcerilor concrete le vor fi fost suprimate. Asa ca „eliberarea” proletarilor s-a făcut prin frig și foame, și mai ales prin distrugerea oricăror oportunități în viata, mai putin aceea de a te înscrie în Partid sau Securitate.
Multe acțiuni aparent benevole și caritabile ale oamenilor au la baza nu empatia, ci dorința de a fi văzuți în societate sau chiar de ei înșiși ca oameni buni, de valoare, adică un egoism de cea mai joasa speță dacă stai sa te gândești…
Se spune ca orice sfat necerut e o critica. Dar cel care îl da, e convins că te ajuta și dacă îl refuzi politicos, e un afront direct, pe el îl desființează ca om, deci nu poți fi decât un prost care nu știe sa aprecieze bunatatea lui. Bunatatea lui constienta are la baza o mare rautate inconstienta, de multe ori indreptata chiar spre el insusi. Sunt o grămadă de oameni săritori, pe care, dacă nu ii vezi in maretia lor sau nu le recunoști prompt, neconditionat si pe deplin meritele asa cum se asteapta ei, îți vor întoarce spatele în următoarea clipa, furioși. Comuniștii îți „dădeau” casa, job, „te faceau om”, caci fara măreția lor ai fi rămas un soi de fiinta sub-umana, asemeni cersetorului, asa ca voiau sa fie ridicați în slavi, iat la prima critica sau gluma pe seama lor, infundai pușcăria cu violență, adică te aduceau ei la starea ta naturala, caci fara ei, ce ar fi fost de capul lor.
Da, sa ai empatie e despre a ști sa asculți. Nu mergi la medic și cum intri pe ușă, ți se spune: „știu ce îți trebuie”. Vrei sa fii ascultat mai întâi.
Felul în care oamenii te ascultă poate fi primul indiciu despre adevarata persoana cu care ai de-a face. Mai ales când vorbești despre micile tale bucurii, vei vedea ca unii se întunecă sau încearcă sa le minimizeze, sa schimbe subiectul, sa mute focusul pe ei…
Un om cultivat trebuie sa aibă priceperea și tăria (e nevoie de multă) pentru a se uita cu adevărat „în el însuși” Acolo este poate multă lumina, dar sunt și niște colturi ascunse. Multă vreme am crezut ca oamenii sunt dependenți doar de droguri, alcool, tutun, dar de fapt mulți sunt dependenți de un mod de a gândi, care le da mereu dreptate și de o percepție care le ascunde sistematic, și in mod automat, adica fara sa isi dea seama, tot ce nu ii pune intr-o lumina favorabila. A vedea ce nu poți sa vezi in mod normal, dacă nu ești cultivat ori nu ai o empatie autentica nativa, este cheia oricărei educații dupa mine. Altfel, sfârșești prin a lua sloganuri, frânturi de adevăr, manipulări ale altora, amestecate cu putina cultura și stropite cu putina noblețe „wanda be”, și obții o salata care la suprafata e plina de lucruri aparent proaspete si sanatoase, dar la fund are mult egoism si care poate duce oriunde și nicăieri. Oamenii ăștia nu au cum sa aibă decât convingeri, nu au o curiozitate autentica și nu vor sa fie provocați cu nimic. Cred ca dezvoltarea personala e despre citate motivationale, despre atingerea adevarului suprem prin mici trucuri, despre a-si repeta mantre, mai ales cele care spun ca li se cuvin chestii. Sa te iubești pe tine e un lucru minunat, dar e vorba de tu cel adevărat, nu o imagine idealizata, avida de admiratie. Multi oameni vorbesc doar despre realizările lor, lucruri care ii pun în valoare, nu niviodata au indoieli, slabiciuni. Dacă te întreabă, intr-o doară, „ce mai faci”, nu pentru ca au vreo curiozitate, ci pentru ca ei se cred oameni politicoși, asa ca nu se așteaptă sa le răspunzi altfel decât intr-o doară. Dacă te lungesti i-ai pierdut…
„Cultivarea” in sens clasic a acestor oameni nu ii face mai buni, ci chiar mai rai. Li se umfla ego-ul și mai mult, ajung sa se creadă niște autorități în orice domeniu, nu doar acela pe care îl stăpânesc, daca stapanesc vreunul. Dar ceva, pe undeva ii trădează. Sunt sterpi, semn ca s-au concentrat mai mult pe aparente decât pe rezultate, diplomele și sclipiciurile le iau ochii și energia, nu le mai rămâne nimic pentru a se „updata” constant, lucru care presupune sa te pui la indoiala mereu, cu blândețe și moderație… Din mana lor nu iese nimic concret, de valoare pentru alții, doar critici, lamentări și bineînțeles fluturarea unor competente proprii, de multe ori exacerbate, dar neînțelese și nefolosite de o lume ostila si care nu le primeste bunatatea. Unii scriu articole despre păpădie, alții scriu cărți în pușcărie, lucruri care nu folosesc nimanui, însă eu au capacitatea de a se minți pe ei înșiși ca acele lucruri au valoare….
In modul dv.de gandire dupa cum scrieti nu exista decat individualism, cinism, rautate, aroganta. Dar uitati ca realizarile in viata si societate se fac in grup. Animalele vaneaza singure si nu au nevoie de nimeni. Mediul social, familial ne dau acele repere de a fi cu adevarat oameni. Din pacate, comunismul si postcomunismul de azi nu au reusit sa inlature aspectele omul nou creat. Etica morala si meritocratia au fost aruncate.
@Agora cu respect DAR ati citit cu atentie INTREGUL comentriu al domnului Gigel?
„Dar uitati ca realizarile in viata si societate se fac in grup.”
Mda pina la urma tot resortul egoismului il impinge la asta; ca nu are ce face; plus tribalismul.In dec. 2021 tot domnul Liiceanu a descris admirabil ceea ce ati rezumat d-voastra in articolul eseu dedicat lui E Wilson.
Nu prea sinteti subtil/la iar comentriul domnului Gigel cere multa subtilitate.
Ce ati rezumat d-voastra:da, se fac in grup dar exista si asa anumita empatie selectiva.aka tribalism excelent definit si descris de Wilson excelent sintetizat de domnul Liiceanu in articolul respectiv.
„Animalele vaneaza singure si nu au nevoie de nimeni.”Gresit exista destule specii de pradatori mai ales in rindul mamiferelor care vineaza in grup;si specia umana omul ca specie e prin definitie cel mai complex pradator.(simpla constatare puteti dezvolta,contrazice dupa cum doriti).
Da, e adevarat ce ati scris despre comunism(cea mai mare escrocherie a secolului trecut) dar nici in cealalta tabara nu curge lapte si miere si nu e vorba doar despre etica morala si meritocratie asa cum doriti fiindca altfel nu faceau occidentalii afaceri banoase cu dictatura criminala a lui Putin si nici nu ajungea China prima manufactura a lumii,paradoxal un regim comunist (condamnind sute de milioane de oameni la munci prost platite).Adica interese si grupuri de interese.
Ce ar putea dezvolta domnul Liiceanu e EXACT ce scria mai sus domnul Lucifer:e nevoie de o alta paradigma a dezvoltarii umane(spre deosebire de dinsul nu mi-e chiar frica de posibilele consecinte negative ale dezvoltarii AI) si sa lasam vesnicele confruntari stinga vs. dreapta care oricum nu duc la nimic bun pt. toata lumea si pina la urma si una si aia au destule pacate.
Dar se pune intrebarea: sintem suficienti de inteligenti pt. a accepta si implementa o noua paradigma a dezvoltarii sau vom esua?!Sau sintem suficienti de altruisti si putem lasa pseudo empatia si empatia selectiva la o parte, ca si rivalitatile tribaliste si de interese?Eu unul nu vad nici o solutie ceva care sa nu duca acolo unde au dus colonialismul, comunismul si neocolonialismul actual; deci putem dori dar nu putem realiza..utopia.
Oricum apropo de empatie de pseudo empatie si de cea selectiva; e trist ca in functie de preferinte,de culoare politica lucrurile se intimpla de obicei cam asa:adeptii stingii mai ales a celei radicale blameaza cu hotarire colonialismul/rasismul ignorind sau chiar negind crimele comunismului si venind cu absurditatile de tip woke ca raspunsuri de tip extremist in timp ce adeptii dreptei insista doar asupra crimelor comunismului ignorind sau diminuind crimele colonialismului si ale rasismului institutionalizat.Ma abtin sa mai dezvolt idea oricum esentza e ca nu prea exista nici un fel de dialog si problema se poate pune si asa:da, exista si au existat destui oameni inteligentzi si chiar cultivati (argumentarea domnului Liiceanu ref. la tristul citat din Einstein) care au acceptat extremismele fie de stinga fie de dreapta si mai ales unii dintre ei care au participat in proportii diferite la punerea lor in practica DAR CEL MAI CORECT e sa fie in egala masura criticati,nu doar intelectualii de stinga apologeti ai comunismului.A comis comunismul crime in masa, genocid? DA, dar (poate in mai putina masura ca nr. total de victime desi e f dificil de cuantificat) si colonialismul si rasismul institutionalizat au dus la numeroase victime si NU e corect ca in orice dezbatere sa acuzi automat ca „e de stinga” persoana care indrazneste sa aminteasca si de asta;evident NU sint de acord cu aberatiile si exagerarile woke neomarxiste.
Cu alte cuvinte sa fim mai putin tribalisti;mai corecti;exista destui intelectuali care au sustinut ideile eugenice rasiste in sec.19 si in prima jumatate a secolului trecut.
Dar tocmai aici se pune problema inteligentzei;daca esti automat taxat etichetat ca fiind de stinga doar fiindca indraznesti sa aduci aminte si de crimele colonialismului inseamna ca,dupa cum a dovedit si razboiul din Ucrainia prea mult nu am evoluat.Iar exagerarile, extremiste ale celor din tabara woke ma fac sa ma gindesc ca totusi exista parca o karma a hindusilor sau dupa cum argumenteaza apologetii bibliei,daca o omenire intreaga plateste pretul pacatului originar comis de 2 stramosi atunci si in cazul asta se pare ca multi platesc pt. pacatele inaintasilor;Uk ca fosta metropola a unui intins imperiu colonial este invadata de cetateni ai fostelor colonii,Franta, la fel.
Bun si acum in spiritul tribalismului wilsonian circotasii pot sa ma numeasca dupa cum vor.
Va doresc duminica placuta!!
Exista cărți care încearcă sa demonstreze ca majoritatea activităților altruiste ale oamenilor au la baza motive cat se poate de egoiste. Va las plăcerea de a le descoperi.
Altfel, aștept sa imi dati exemple de realizări colective ale umanității, care nu au fost decât interese egoiste și grandomane de putere, imagine, samd.
Dacă îmi spuneți că mersul pe Lună, acolo a fost o cursă cinica de inarmare intre doi lideri.
Dacă îmi dați ca exemplu operele lui Michelangelo, ei bine, majoritatea se făceau pentru capriciile unora cu nesmtit de multi bani (pe vremea aia se murea de foame, efectiv). Dar și artiștii vor sa fie văzuți, sa își exprime talentul, au și ei egoismul lor. Și la oamenii de știință e la fel, nu contează ca îți iese o bomba atomica, o inteligenta artificială care ii arunca pe multi in foame si in somaj, important e orgoliul personal. Și e normal sa fie asa, suntem oameni și nu toți putem fi călugări tibetani. Avem nevoi egoiste, dar ce e trist e ca cei mai egoiști și vicleni dintre noi ajung lideri în aproape toate oranduirile.
Poate ca acolo, jos, la firul ierbii exista oameni pasionați, bine intenționați, dar mereu exista si o hiena care deturnează toate acestea intr-un scop foarte egoist și cinic. Cum articolul domnului Liiceanu este totuși despre oamenii care ne conduc, hai sa va dau o veste proastă: aproape toți liderii care ne conduc sunt psihopați. E un lucru dovedit științific. Psihopat nu înseamnă un criminal în serie cum credem noi, ci un om care calcă pe cadavre în interes propriu, fara empatie si afectivitate. Ganditi-va la un general de armata. Numai ca, aceste sisteme psihopate au evoluat și ele: de la povestea simpla „sunt trimisul lui Dumnezeu” de la monarhiile absolutiste, psihopați de azi mimează cu atentie empatia și grija pentru popor, având turme de consilieri de PR. Cel mai flagrant caz e al comuniștilor, care de atâta „grija”, i-au ținut pe oameni în frig și foame. Și unii încă mai cred ca erau „buni”…
În ziua de azi, ascultati-o de ex. pe Elena Udrea. Genul înțepat, niciodată nu e vina ei, care se victimizează și care dacă ti-ar fi vecina te-ar tine numai în procese pentru orice nimic. Dar, dacă ești mai slab de înger, crezi ce zice ea, ca e „bună pentru România” si ca de aia s-au unit toți împotriva ei, ca e prea buna.
@Gigel,domnule CHAPEAU sint multe comentarii de valoare aici(mongolul,lucifer0 dar pina acum din cit am citit al d-voastra este cel mai relevant si va multumesc cu deosebit respect.Pe masura articolului eseu al domnului Liiceanu(de asemenea mult respect)
Apropo de pseudo empatie in lumea crestinilor virtuosi f putini dintre ei sint animati de o empatie cu adev. sincera;de fapt pt. cei mai multi a ajuta un nefericit este in primul rind ocazia de a dovedi in fata celorlalti postura lor de alesi ai Domnului care vor fi mintuiti cu sigurantza.De asemenea(desi se invirt in eternul cerc vicios al dogmei care pretinde ca nu faptele bune duc la mintuire ci credinta in Iisus si in Sacrificiul Sau) pt. multi e ocazia de a dovedi ca merita mintuirea (deci un scop pina la umra meschin, personal) ajutind pe altii.Probabil ca altfel nu ar acorda nici o atentie celor mai putin norocosi decit ei si e totusi un bine in asta,fiindca in maj. cazurilor nu exista doar fapte bune si fapte..rele ci consecintele actiunilor noastre pot sa fie si pozitive si negative.Hmm…pina la urma e important ca cele pozitive sa fie mai importante si mai numeroase decit cele negative….Cam complicat oricum..
Mai ales ca exista destui oameni generosi care fac fapte caritabile si apartin religiilor eretice sau pagine si nu se vor bucura de raiul iudeo-crestin..
Apropo de asta imi aduc aminte de paralela des citata ca argument in fata absurditatii unor dogme de catre atei,agnostici,reprezentati ai altor religii:omul drept care s-a straduit pe tot parcursul vietii sa faca bine din motive de generozitate,nu din dorintza pur egoista de a fi mintuit,deci pt. a fi rasplatit inclusiv prin diverse moduri nu neaparat cel suprem, iudeo-crestin care moare ateu,necrestin/de alta religie,agnostic si ajunge in iadul iudeo-crestin si gata e sortit chinurilor eterne si criminalul-lipitoare care dupa n crime accepta inainte de moarte pe Iisus dupa toate regulile religioase si moare ajungind fericit in raiul iudeo-crestin.
Interesant dar(desi subiectul nu era decit tangential despre dogmele biblice iudeo-crestine) dar totusi cit dram de inteligentza iti trebuie ca sa crezi asa ceva?!Sau raminem la constatarea extrem de prudenta”Nepatrunse sint caile Domnului”!?!?
Despre partea religioasa nu mai vorbesc, câți au făcut atrocități în numele Domnului, dar și câte mici „atrocități” nu fac inca babele pe lângă Biserica și azi, caci paternul lor de gândire este de judecare si neacceptare, nicidecum acceptare și toleranta cum i-ar sta bine unui creștin.
Se spune ca un nebun poate trage mulți oameni sub cupola lui de gândire, le poate infesta mintea. Nu vedem asta doar la Putin, Hitler, dar o vedem și în forma ei „institutionalizata”, de care Partide și de care nici Biserica nu e străină, iar cupola ii poate supraviețui nebunului care o face încă multe generații, apropos de Marx…
Fascinația pe care ne-o provoacă orice fel de succes, autoritate, bogăție, chiar și cele care sunt forme fără fond, ne trimite direct sub cupola. Aici mai avem și noi de lucrat, altfel, momentul de iluminare prin care ne-am dezbarat, cu multe sacrificii, de monarhii absolutiste și dictatura Bisericii va fi uitat…
Deocamdată ne întoarcem la sclipiciul „regesc”, de aceea, de ex, stirile sportive nu mai sunt despre sport (efort, modestie, fair play), ci despre glamor și barfe mondene, semn ca cele din urma ne atrag mai mult ca valorile sportului în sine.
Cum remarca cineva, finala CM nu a fost un meci doar între Messi și Mbappe, dar dacă ascultai știrile și chibitarelile, aparent nu mai avea nimeni ochi pentru echipa, efortul de echipa, samd ( aviz comentariilor anterioare ), ci doar despre vedetism, polei și bogăție ( nu degeaba s-a ținut în Qatar )….
Frumos articol !
Egali sper sa Nu fim vreodata, bogatii da, din toate punctele de vedere :)
O zi deosebita!
” Cum e cu putință imbecilitatea geniilor?” Fiecare are o doza mai mare sau mai mica de prostie in el,asa ne-a facut natura. Inca trei exemple pe langa cel cu Einstein si Lenin.
1. Heidegger si fascismul – intrarea in partidul nazist a fost dupa Heidegger cea mai mare prostie pe care a facut-o.
2. Si cu voia Dv. Liiceanu catre Basescu: „Ati fost la inaltimea unei bune parti a intelectualitatii din tara asta !”
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-17201539-liiceanu-catre-basescu-ati-fost-inaltimea-unei-bune-parti-intelectualitatii-din-tara-asta.htm
3.Gabriel Liiceanu : „Băsescu a devenit anti-Băsescu….isi devoreaza copiii”. etc. (Contributors…)
Nu stiu daca editorul Contributors,pe care il respect f.mult ,va publica acest comentariu…dar ma gandesc ca atunci cand cineva scrie despre prostii,ar trebui sa se gandeasca in primul rand la cele pe care le-a facut ,si care sunt publice! Altminteri, totul e doar un exercitiu de ipocrizie..
Mi-a placut f mult Basescu. Un tip dintr-o bucata si pro-occidental. Cu exc. slabiciunii pt nemerituoasa Udrea, nu am nimic sa-i reprosez. Singurul presedinte al Romaniei care nu a dezamagit.
Intr-adevar IPS Basescu n-a dezamagit. Intaiul Presedinte Securist al Tarii.
Nu aveti ce sa ii reprosati? Dar dosarul Petrov ,macar? Dar declaratile sale scandaloase despre Regele Mihai? Dar Elena Udrea aflata pe moment in puscarie? Elena Udrea presedintele Romaniei,nu-i asa ?Dar promovarea unui anume domn Coldea?Dar afacerea Nana?
Sa stiti ca si eu l-am sustinut si votat pe Basescu, ,pana m-am lamurit. La cele doua suspendari am fost de partea lui….pana am inteles ce pegra il inconjura si pe care o promova. Au inteles si altii …si s-au despartit de el…repede Andrei Plesu,mai tarziu Liiceanu ,pana si partidul sau l-a abandonat si s-a unit cuPNL.
1. Comandant de nava pe vremea aceea – banuiesc ca era obligat sa colaboreze.
2.Am avut un mare respect fata de Regele Mihai si am fata de Margareta. Nu mi-a placut ce a pus Basescu despre rege dar asta era parere lui. Nu mi-a placut nici referirea la „tiganca”.
3. De Udrea am spus.
4. Nu stiu despre Coldea decat ca a colaborat cu Codruta Kovesi sa ii prinda pe corupti. Bravo lor.
5. N-am auzit niciodata de afacerea Nana.
Nu cred ca este inger, usa de biserica, mai catolic decat papa. Dar s-a dovedit cu cateva clase mai bun, mai capabil si mai cinstit decat Ponta, Antonescu, Dragnea, Dancila, Ciolacu, falitii din PNL care s-au aliat cu PSD-ul si marea majoritate a politicienilor romani.
El este singurul care a promovat legea lustratiei. El este cel care a facut apropierea majora cu Occidentul.
Subiectul nu este Basescu…daca Dv. va place OK, la multi nu, si a persista in aceleasi argumente,multe subtiri mereu si mereu, ne duce cu gandul la subiectul acestui eseu .
Dv.nu ati dat dovada de ipocrizie niciodata, nu ati gresit in logica?!! Inainte de a pune la stalpul infamiei pe unul si altu, sa vedeti si barna din proprii dv.. ochi.
1.Acest lucru trebuie sa il reprosati autorului eseului si nu mie.
2. Da,ca toti oameni si eu am avut greseli de logica,ipocrizie, pe care mi le asum, dar eu nu scriu eseuri despre subiectele astea. Einstein a facut erori grave nu numai politice (vezi citatul din eseu) ,dar si stiintifice. Heidegger ,cel mai mare filozof al sec XX , a facut si el diverse prostii incepand cu inselarea sotiei pana la inscrierea in partidul nazist si pe care si le-a asumat.
3.Chestiunea cu barna…daca as scrie un eseu cu subiectul prostie as incepe cu mine, fiindca nu sunt cu nimic deosebit fata de altii in structura mea de om supus greselii.
Sartre: „L’enfer c’est les autres.” S-ar parea ca si prostia; ca intre intelectuali de acelasi nivel.
In plus, opozantii lui Basescu ( monstruoasa coalitie psd-pnl) sunt antologici, de neuitat. Ponta, Antonescu si Geoana ( mama, tata, Mihaela dragostea mea, am castigat!) care a indemnat Romania in campania electorala impotriva lui Basescu, sa renunte la modelul Occidental in economie si sa adopte modelul grecesc in economie, cu numai cateva luni inainte de falimentul economic al Greciei.
Nu pot sa nu ma gandesc la Jurnalul Fericirii… Au trecut mai bine de zece ani de cand l-am citit, dar revine constant in minte…
Mii de draci mă furnică văzînd cum este confundat creştinismul cu prostia,
cu un fel de cucernicie tîmpă şi laşă, o bondieuserie (e expresia lui tante Alice),
ca şi cum menirea creştinismului n-ar fi decît să lase lumea batjocorită de forţele
răului, iar el să înlesnească fărădelegile dat fiind că e prin definiţie osîndit la
cecitate şi paraplegie.
Creştinismul neajutorat şi neputincios este o concepţie eretică deoarece
nesocoteşte îndemnul Domnului (Matei 10, 16: „fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi
nevinovaţi ca porumbeii”) ‘şi trece peste textele Sfîntului Pavel (Efes. 5, 17:
„Drept aceea, nu fiţi fără de minte”, II Tim. 4, 5: „tu fii treaz în toate…”, 7/7. 1, 8:
„să fie… treaz la minte” şi mai îndeosebi I Cor. 14, 20: „Fraţilor nu fiţi copii la
minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari”).
Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim
buni, blînzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tîmpiţi. (Numai despre păcatele
noastre spune la Pateric „să le tîmpim”.) Cum de-ar fi putut proslăvi prostia Cel
care ne dă sfatul de-a fi mereu treji ca să nu ne lăsăm surprinşi de satana? Şi-apoi,
tot la I Cor. (14, 33) stă scris că „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al
neorînduielii”. Iar rînduiala se opune mai presus de orice neîndemînării zăpăcite,
slăbiciunii nehotărîte, neînţelegerii obtuze. Domnul iubeşte nevinovăţia, nu
imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice şi Leon Daudet, dar nu la bărboşi. Bărboşii
se cade să fie înţelepţi. Să ştim, şi ei şi noi, că mai mult rău iese adeseori de pe
urma prostiei decît a răutăţii. Nu, slujitorilor diavolului, adică şmecherilor, prea
le-ar veni la îndemînă să fim proşti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceşte să
fim inteligenţi. (Pentru cine este înzestrat cu darul înţelegerii, prostia – măcar de
la un anume punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune şi de lene, de nefolosire a
talentului. „Iar cînd au auzit glasul Domnului Dumnezeu… s-au ascuns.”)
Mulțumim pentru aducere aminte a textului din Nicolae Steinhardt!
Sunt atâtea de învățat din Jurnal, dar și din celelalte eseuri adunate în ‘Dăruind vei dobândi’.
In spiritul evadării din dialectica lui „hăis-cea”, nu pot să nu mă întreb: Oare ce putem găsi, la mijloc, între comunism si capitalism? Să fie chiar capitalismul calea de mijloc? A găsit Suedia (de exemplu) acea cale de mijloc? Sau China? Cum ne apărăm de lăcomie („reducerea costurilor și maximizarea profitului”)? Cum ne apărăm de ipocrizie frumos ambalată? Cum ne apărăm de prostia corporat(r)istă?
Dacă mă uit în „curtea” României, ce partid al capitalismului avem, câtă vreme PNL este in mariaj (de polaritate alternativ-rotativă) cu PSD?
Cât despre Einstein, poate se gândea, de fapt, la un anumit tip de om, întrupat efemer de Lenin, nu neapărat la omul Lenin…
Nu sunt mare fan al politizarii excessive pe criteria stanga-dreapta a tot ce se întâmplă pe lumea asta.
Eu cred ca oamenii sunt la fel indiferent de orânduire. Cei care ajung la putere nu sunt tocmai ce trebuie si mereu acelasi gen de oameni ( superficiali, nesabuiti, care se baga cu capul inainte, cu tot felul de probleme), dar ăsta e lumea in care traim…
Unii din astia au noroc și ei raman in memoria colectiva, ceilalti ii idolatrizează… pana la proba contrarie. Bunăoară Hitler, era văzut de generalii lui ca un geniu când a ocupat Franța în câteva zile. Când si-au dat seama ca e doar un clovn sinistru, înghețau prin Rusia și era prea târziu pentru ei…
Înlocuiți pe Hitler cu cine doriți, de la politicieni, vedete, patronul/șeful de la munca, păstrând evident proporțiile, veți vedea același tip de om…
Adevaruri…triste…si…dureroase…despre natura umana…despre fiinta umana…despre OM!
Din pacate …nu se poate face( mai!…sau…chiar ! )nimic
cu majoritatea (covarsitoare ! ) dintre noi…oamenii !
Cu aleasa pretuire…si inalta consideratie…pentru Dvs! ,
Maestre LIICEANU !
Semnat:Un…”om suparat”…
Vorbă de Păstorel lăsată. Din beție te trezești. Din prostie niciodată. Și fiindcă este un dat natural, prostia nu cunoaște limite, însă cunoaște o grămadă de indivizi. Constat – cu stupoare – că Prostia poate fi chiar urmarea „zestrei” de-a dreptul „prost de buna”. Lipsa Diplomei celor 7 ani de acasă, lipsa de educatie sunt cel mai ades trăsături ale mediului din care provin prostii. Exista prosti și prosti. Prostul s(t)atului de la rame se trage. Prostul cel Mare face tot ce poate ca să nu treacă neobservat. Prostul de o abjecție rara are darul de a fi impertinent, căci Prostia Prostului este eternă și fara antidot. In concluzie, Prostul e cel mai prost pentru că le înțelege pe toate pe dos. Se spune că cineva a reabilitat prostia dintr-o perspectivă românească, de aceea, pe plaiurile astea mioritice, sub fiecare bolovan se ascunde o comoară de prostie…
Ce frumos esti tu, OMULE. Ce trist ca sunteți atât de putini. Respect.
Cine intreaba de casa frumosului ?!
Marx vorbea de comunism când forțele productive vor fi suficient de mari. Azi am spune „când producția materială va încredințată în întregime roboților”. Basmele despre egalitatea oamenilor îi sunt atribuite lui Marx de inculți.
Oamenii sint egali in fata lui Dumnezeu . Social ei se afla intr-o lupta imbecila ( si inutila ) de parvenire si acumulare materiala . Din lupta asta cistiga cei care legifereaza .
Marx a fost un umanist extremist. Da, ii pasa de oamenii saraci, din confortul sau de om cu o oarecare stare materiala. Se gândea ca munca la banda distruge spiritul uman (satira pe tema asta în filmul „Moden Times” cu Charlie Chaplin). Pana aici numai de bine.
A instigat la lupta de clasa, crezand totusi ca pana la urma comunismul se va instaura „natural”, nu prin forța, ci ca o urmare fireasca a capitalismului
care e un rău necesar. Problema cea mai mare a comunismului a fost incapacitatea de dimensiona capacitatile de productie si a calcula preturile si valoarea muncii în lipsa unei piețe libere, bazate pe cerere și oferta. Lasand capitalismul si piata libera sa mearga o vreme, Marx credea ca preturile dar si capacitatile de productie s-ar putea dimensiona de la sine. Chestiile asta au fost uitate de bolsevicii care credeau doar ca trebuie sa pună mana pe putere și pot sa se apuce de comunism. Cel mai rău a fost în tari ca Romania, unde nu era nimic dimensionat, asa ca au industrializat totul după ureche, generând lipsuri majore în anumite direcții.
Din păcatele care i se imputa lui Marx, dincolo de instigarea la lupta de clasă, e și viziunea statica asupra economiei. Odată „terminata industrializarea”, putea începe comunismul propriu-zis. Adică, dacă aveai o fabrica de pantofi, doar „o dădeai mai tare” de la buton, și producea mai mult, cumva același tip de pantof, la nesfârșit.
Nu a luat în calcul problemele cu resursele și nici nevoile de schimbare ale oamenilor. Deviza comunismului „dr la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi”, poate fi văzută ca o încercare de a răspunde la întrebările apărute în zorii epocii industriale. Poate oamenii erau prea naivi și optimiști, dar uite ce au lăsat după ei. Nazismul și comunismul sunt ripluri ale industrializării, la fel ca și cele doua războaie mondiale.
Azi suntem în zorii epocii inteligentei artificiale, combinate cu o criză ecologica, de suprapopulare și de resurse, iar unii visează senil la o lume în care vom fi eliberați de corvoada muncilor intelectuale, de fapt nu vom mai munci nimic, iar AI-ul și robotii vor face totul pentru noi, fix cum Marx spera sa le elibereze spiritele bieților muncitori, deși pe ei nu i-a întrebat niciodată nimeni nimic, nici mai târziu, când au fost eliberați prin frig și foame, cât despre spirite, nu mai vorbesc. Stați sa vedem când oamenilor li se va lua complet sensul vieții, dându-le libertatea sa taie frunze la câini (deja se întâmplă intr-o oarecare măsură și fără AI). Sunt convins că în final vom avea același gen de ripluri, asa că….
Si eu care sincer chiar nu nu credeam ca AI poate fi atit de periculoasa..Din nou CHAPEAU si va multumesc cu mult respect pt.lamurire!!!Comparatia cu viziunea lui Marx este inspaimintatoare, dar realista.
As plati cursuri de Prostologie la Guvern si Parlament, cu siguranta dupa ce le vor absolvi, cei din administratia centrala ar PUTEA face mai putine Prostii in „slujba” poporului care, culmea, ii voteaza cu frenezie la 4 ani.
Si la ce foloseste? Ii stiu si le-am citit articolele de peste 30 de ani. (El, Plesu, Patapievici si multi altii). Rezultatul articolelor lor? Romania plina de noroaie, imbatrinita si cu 4-5-6 milioane de romani plecati peste granita.
Clasa asta ce se cheama intelectuali (de azi), plini de orgolii si de eul lor si de preaplinatatea desteptaciunii lor n-au fost capabili sa inteleaga si sa priceapa ce lupta teribila este cu comunistii, securistii si urmasii lor. A fost nevoie de ei in primele rinduri in anii 90 (cind multe vechi se clatinau si se puteau pune baze bune si solide), dar nu sa scrie, ci sa se avinte pe cimpul luptei politice. Era nevoie de 10 ani din viata lor in care sa lupte politic cu cei de atunci si sa stringa in jurul lor oameni de valoare, corecti, principiali, buni in domeniul lor si sa le predea stafeta. Pentru ca democratia ne-a adus: dreptul de a calatori (sa avem pasaportul acasa) si dreptul de a vorbi si critica.
Cu primul s-au scapat de noi, cei ce cricneam impotriva lor si vedeam altfel viata ( ca ne-am carat de acolo), iar cu celalalt, avem dreptul sa vorbim si sa scriem, dar lor, conducatorilor nu le pasa, adica cerneala si hirtie si timp degeaba.
Stii, am stat la 60 km de capitala. Pina am plecat n-am vazut nici un afis de lansare de carte Humanitas la Giurgiu. Nici o intilnire cu cititorii. Nu, ca lumina vine de la Bucuresti, iar restul suntem niste prosti.
Cind eram copil si liceean la mine, intr-un orasel prafuit ce seamana cu co comuna mai rasarita, am vazut pe vreamea ailalta zeci de spectacole de teatru ale teatrelor din Bucuresti (Mic, Bulandra, Giulesti), spectacole de muzica (Mirabela Dauer, Margareta Pislaru, Tudor Gheorghe, Metropol,…), ba chiar si operete vreo 2-3… Si sala era mereu plina ca veneau din jurul orasului din comunele vecine. Dupa 90? Zero. Casa de cultura e o ruina.
Credeti ca nu ne-am fi aliniat in spatele acestor oameni multi si nu ne-am fi implicat mai mult? Ba da.
Of, Doamne! Cu toata desteptaciunea lor si a discursului inteligent s-au dovedit mai incremeniti in proiect crezind ca se poate indrepta tara scriind articole si carti (ce se vind in tiraje ridicole – nici un scriitor ce publica in Romania nu poate trai din scris). N-au inteles ca atunci era nevoie de articole, dar era mult mai multa nevoie de activism politic, exact ca in vreme de razboi, cind tara are nevoie si de texte, dar are nevoie mai mare de soldati sa o apere.
Intelectualii conștienți trebuie să „strige în pustiu” – nu putem aștepta rezultate imediate, totul cere timp de gestație…
A nu ridica o problemă în spațiul public e echivalentul lașității sau chiar trădării.
Să ne închipuim un profesor care predă aceeași lecție la 30 de elevi, dar numai la 2-3 rămâne ceva în minte. N-ar fi păcat să renunțe la predat, lipsindu-i pe cei 2-3 de învățătură?
Este păcatul intelectualilor că nu ajung la mase.
Ajung mai degraba la niște elite wanna-be, o masa pestriță de oameni care de prea multe ori vor doar sa pară mai deștepți prin asociere. Sa poată spune in jur ca ei „l-au citit pe Liiceanu”. Ce au înțeles nici nu conteaza, e bine ca au cartea in biblioteca, și dacă mai dau și 2 citate din ea au rupt gura târgului.
Imi amintesc de o emisiune la TV, mulți ani în urma, George Pruteanu vs Vacanta Mare. Reputatul lingvist făcea spune la gura, ca Vacanta Mare sunt vulgari, au umor de joasă speță, samd. La care unul din ei ii spune: „Domnulue Pruteanu, dacă publicul nostru ii plateau glumele cu Kant și Schopenhauer, fiți sigur ca din astea am fi facut. Arta e sa te cobori la nivelul lor și sa încerci sa ii ridici de-acol”. M-am gândit atunci, deși nu am fost niciodată fan Vacanta Mare, dacă nu cumva acele glume nesărate cu Leana și Costel îl ating mai bine pe romanul neaoș, ale cărui moravuri și le regăsea în scenete dar intr-un context de gluma, mai usor de constientizat si acceptat, aproape de roastingul de azi, decât niște articole solemn-intelectuale despre prostie, mârlănie, coruptie și câte și mai câte au scris intelectualii noștri în ultimii 20 de ani. Da, elitele de la noi au tendința sa rămână sterpe, izolate, iar articolele lor inflamate au tendința de a deveni „vocile ratiunii” din mintea multor parveniți care nici ei nu mai au loc, vezi-doamne, de prosti, fara sa știe ca nici ei nu sunt decât niște semidocti in cel mai bin caz. Iar despre lipsa noastră de empatie și posibilele origini tocmai am in raspunsurile anterioare.
Intelectualii nu au ajuns nici o data la masele largi ale populatiei, omul de rand avand alte preocupari pe langa munca, doreste sa manace ,sa bea si sa se inmulteasca.
Depinde,domnule Bruno;desigur ca un om de rind nu va savura nu va diseca opera lui Eminescu sau a nu stiu cui la nivelul unui intelectual fin, rafinat,cultivat,chiar erudit dar ideea era ca macar sa fi auzit, sa-si faca o idee despre Eminescu macar.(de genul pereli la Bac seralistilor,de la taica-meu poveste:amaritul care spera sa ia bacul la seral primeste ceva din opera eminesciana si incepe:Eminescu..a fost mare poet, da dom’le mare poet cel mai mare d ela noi..si –incepe sa lacrimeze–ceee pacaaat ca s-aaa duuuus!!!!!!)
Ideea domnului Stelian-pe linga implicarea in politica-cu toate mizeriile evidente exista o viatza culturala interesanta chiar si in cele mai mici catune.
Pe de alta parte imi amintesc de emisiunile de sambata dupa amiaza ale lui Tudor Vornicu.Superbe oaze de cultura si divertisment (s-a mai incercat ceva similar in primii ani de dupa revolutie la TVR 1 apoi la TVR2 dupa care…..) extrem de provocatoare pt. dezvoltarea mintii.Ce avem astazi? Da,youtube cu nemiluita.Prea multa cantitate,prea putina calitate.
In fine ideea era ca daca intelectualii de marca ar fi adunat ceva oameni de calitate in jurul lor facind politica poate ar fi ramas sau ar ramine si in memoria maselor.
Mi se pare corect.
@stelian: Reprezintă o acuză veche aceasta la adresa intelectualilor – în speță la adresa celor mai vizibili (G.L., A.P., H.R.P.) – că nu au ajuns la mase, mulțumindu-se doar… să scrie. Am dat, în timp, de reacții virulente pe tema asta, până acolo unde opera le-a fost „demolată” doar pe acest considerent. Reacție care mi se pare de o stupizenie perfectă. Este ca și cum am acuza conducătorii de orchestră că nu reușesc să aducă poporul la filarmonică, să-i facă educație muzicală clasică. Sau ca și cum am avea pretenția ca tot poporul să fie cinefil.
Ceea ce și-a propus Humanitas încă de la început a fost tocmai acest gen de educație. Doar că, surpriză(?), poporul nu să fie educat dorește, ci tocmai Vacanța Mare (etalon al diseminării prostiei în mase), shaorma și circ. Iar atunci când politicul este ocupat cu singurul lui țel cu totul vizibil – acumularea de bani – cu cine anume să pui în practică țeluri nobile, gen educația unui popor, ridicarea lui din prostie? Nu cred că există editură care să fi aruncat pe piață un număr mai mare de cărți de „luminare la cap” și care se medieze mai mult întâlniri cu scriitorii decât Humanitas. Ce vreau să spun este că fiecare face ceea ce se pricepe mai bine.
Să fi adunat în jurul lor mai mulți intelectuali și să fi făcut politică? Dar credeți că ar fi avut de unde? Nu cumva tocmai ei erau cei puțini și ceilalți, cei mulți? Câți medici au renunțat la profesia lor, dedicându-se… propășirii neamului prin politic? Câți cercetători științifici și-au părăsit laboratorul, în același scop? Iar cei care au făcut-o, repede au fost eliminați din sistem, căci nu se aliniau profilului de hoț sistematic. Îmi vine în minte Dan Grigore, care a rezistat pe baricade, luptându-se să ducă lucrurile în direcția lor bună. În cele din urmă, s-a văzut nevoit să cedeze. Rămăsese singur iar haita îi era împotrivă. Vezi și lotul de medici de excepție, decimat sistematic ani de zile, scos din universități și din spitale, singurele locuri de unde puteau da mai departe excelența lor. Acela a fost un program politic, nu o întâmplare.
Așa încât, despre ce vorbim? Când dintr-un lot de tineri ai la dispoziție doar 1 la 1000 capabil de performanță, nu poți avea pretenția ca din el să faci un fenomen. Iar acel 1 nu va putea schimba nimic (semnificativ) cu propria-i performanță.
In anii 70 poporul se uita la tv la Cerbul de aur, Steaua fara nume (emisiune), Floarea din gradina, seriale luni, teatru marti, film miercurea (telecinemateca), serial stiintific joi, teleenciclopedia simbata. Si se educa incei-incet. Si acest lucru si-a pus amprenta la multi dintre noi. Evident, nu la toti. Nu cred ca azi mai este ceva de genul enumerat mai sus la nici una din televiziuni.
Asa cum am spus, cred ca in anumite perioade din istorie e nevoie de soldati mai mult decit de pictori, iar in altele de activisti pe tarim politic decit de actori.
Dar poate ca aveti dreptate si visez eu. Ca intr-adevar, scoala de jurnalism romanesc n-a adus la catedra nici pe cei de la Europa Libera, nici de la BBC.
Si da, Humanitas a devenit un brand de editura. Deci domnul Liiceanu a dovedit ca stie si altceva, nu numai sa scrie.
Ramin la parerea ca exista un rol esential in dezvoltarea unor tari a unor personalitati.
Dar sunt perfect de acord cu domnia voastra ca in multe nu suntem de acord.
@Stelian, rolul intelectualului în viața publică a fost o temă mult dezbătută și la noi, dar mai ales aiurea. Pare de bun simț așteptarea ca acesta să ofere soluții, nu doar analize. Doar că, în momentul în care intelectualul pășește din rolul de „voce” în cel de executant, vocea lui dispare și percepția publică îl clasează, instantaneu, printre populiști. Prestigiul intelectualului derivă tocmai din faptul că discursul său se situează dincolo de contextul politic. Coborât în politic, acesta devine un simplu funcționar. Un gestionar.
Apoi, credeți că poate exista la noi un partid al intelectualilor? Și dacă nu ar fi o utopie, cine anume l-ar vota? Vedeti, cumva, după 1989 încoace, reprezentabilitate în parlament, de orice fel ar fi ea? V-ați simțit vreodată reprezentat după 89 încoace? Culturile mici fac dezbaterile inutile. Salvarea nu poate fi altfel decât individuală. Și, până la urmă, rolul intelectualului nu ar trebui să fie salvarea națională. Acesta este doar un reflex izvorât din comunism, în care simțim nevoia unui tată care să aibă grijă de noi, și cine altul ar fi mai bun pentru acest rol decât acela al cărui discurs ne vrăjește? Doar că, aici, nimeni nu salvează pe nimeni. Salvarea este un proiect al devenirii personale, nu un mandat pe care să-l dăm logos-ului cu care nu avem nici măcar capacitatea de a intra în dialog. Așa încât rămân la părerea că rolul social cel mai corect asumat este cel pe care Humanitas e decis să-l joace, și nu intrarea în politic a celor pe care-i acuzăm că nu vor să ne salveze. Nu cumva ar fi mai corect ca, înainte de-a le cere asta, ca noi înșine să începem să facem ceva pentru noi? Iar noi nu suntem în stare să ne salvăm nici măcar propriul copil, abandonându-l la câțiva ani după naștere, când îl livrăm sistemului față de care nici măcar nu ne mai revoltăm ci, din contră, facem alianță cu el împotriva propriului copil. Și, culmea!, nici măcar nu realizăm că tocmai asta facem.
Va multumesc mult pentru continuitatea dialogului, pentru raspuns si pentru timpul ce mi l-ati acordat.
In perioada regalista au existat destui intelectuali ce au fost implicati in viata politica. 3 exemple celebre: Titu Maiorescu, Spiru Haret, Nicolae Iorga. (Ei sunt in realitate mult mai multi). Cred ca avem aceasta impresie ca ei trebuie sa stea pe margine si sa semnaleze, din vremea comunista. Eu ii vad coagulatori a ce e mai bun in societate si, in acelasi timp de a juca un rol asemeni hirtiei de turnesol de a separa binele de rau. Nu cred in teoria aceea ce binele e suficient sa existe ca lucruri bune sa se intimple la nivel macro. Opinia mea este ca binele are nevoie sa fie si in pozitii de frunte, de decizie, pentru a se intimpla ceva bun la nivel macro.
Nu vorbesc de salvatori si nici de tatuci, ci vorbesc de ceva ce contrabalanseaza citusi de putin raul produs. Si ca sa fiu in domeniul concretului. doua doamne au decis sa renoveze un spital, ca apoi sa devina un spital nou. Ei bine, abia acum sunt vazute de societate bine. Mai mult, cei care au decis sa la ajute in demersul lor audonat bani si atit, foarte multi dintre ei crezind ca prin donare de bani s-au implicat suficient.
Sunt convins ca asa cum s-a reusit la Humanitas sa fie o echipa de oameni remarcabili (in timp, evident), la fel in politica s-ar fi reusit realizarea unei echipe remarcabile si asta tot in timp. Si nici azi nu e tirziu. Pentru ca oamenii au nevoie de modele. Se uita in jur si cauta. Cind am terminat scoala si am inceput sa lucrez am cautat modele in jurul meu dupa care sa ma ghidez in viata profesionala. Ori astazi Romania ofera modelul tipului hot si corupt, impostor si agramat ce ajunge in functii de decizie luind decizii pentru el si gasca lui extinsa si ceva oameni inteligenti, culti, ce stau deoparte de viata politica, fiindca, nu-i asa, nu te amesteci in troaca de porci ca risti sa fii mincat. Oare Havel a gresit renuntind la scris si devenind politician? (E cel mai la indemina exemplu si mai banal poate).
Da, aveti dreptate, salvarea este o chestiune personala si eu am luat o decizie acum peste 20 de ani finalizata citiva ani mai tirziu.
Si da, eu vad ceva semne de coagulare si colaborare. Sunt mici, dar sunt convins ca vor deveni importante, daca vor avea revelatia devenirii politice.
Si nu, nu am crezut in partid al intelectualilor, ci in implicare in partidele existente si in creare de noi platforme.
Ceea ce vă salvează este optimismul și e mare lucru faptul că l-ați putut conserva. Personal, l-am pierdut. Din varii motive cât se poate de vizibile, dar mai ales pentru că văd cum de 30 de ani încoace învățământul – viitorul oricărei nații – a ajuns la nivel mult submediocru. Acești absolvenți urmează să ia țara pe mână. Și nu este vina lor că se cred cu mult mai performanți decât sunt cu adevărat, câtă vreme au fost sistematic mințiți în privința performanței lor. Cât despre Havel, dacă a fost posibil, asta se datorează condițiilor speciale ale Cehoslovaciei de la acel moment, cu totul altele decât cele ale României.
Mă rog, important este că v-ați salvat: aveți speranța. Sunteți printre cei fericiți.
Mulțumesc și eu pentru timpul acordat.
Mie groaza de inteligenti care se cred prea inteligenti!
Prefer intelepciunea in detrimentul inteligentei .
O forma de prea plin spiritual!
Pentru detalii ale prostiei, recomand- Istoria Universala a Prostiei, autor Jean Fr. Marmion la Editura Litera, 2022.
Mintea inteligenta nu te scapa de prostie…si nici aia cultivata, pare ca afectivul are si el un rol, chit ca Schopenhauer zice si drege in chestiunea cu pricina…treaba lui, cum zicea bunicul, asta nu e un argument :P ( in fond avem si noi o vorba, mai din topor, aia cu ….ahhhm, nu stie carte)
Cineva, undeva , zicea cam asa:
„Cei mai străluciți intelectuali pot fi și scandalos de proști. Am numit prostia oamenilor inteligenți „prostie paradoxală” sau „prostie la vârf”. În asemenea cazuri trebuie căutat un mobil afectiv. O minte deosebită poate deraia, poate vira către prostie, exces etc., când, într-o dezbatere, subiectul se colorează (autobiografic) afectiv. O minte îndeobște limpede poate fi orbită de o traumă trăită cândva.”
Si tot asa:
„Prostia este circulară, e închisă. Cel mai limpede se vede asta în cazul ideologiei. O idee iresponsabilă, criminală pornește din mintea cuiva și se înfige apoi în mintea multora. Există mereu prostul care prostește și prostul prostit. Emițătorul prostiei și receptorul lui. Acesta e cercul vicios al prostiei.
În general însă, o prostie, o idee periculoasă sau absurdă, ca să prindă, trebuie să cadă pe un teren afectiv. Cum „pasiunea egalitară” (Thierry Wolton) e cel mai puternic afect uman, devine explicabil faptul că toate utopiile egalitare (în frunte cu marxismul) sunt prostiile cu răspândire maximă și cu costuri extreme (comunismul costă, pentru cine e interesat și vrea să-i știe prețul exprimat în „cadavre peșine”: circa o sută de milioane).”
As completa cu o povestioara…asa, mai de la tara, traita nu „cetita” .
Seara, cand vin vacile de la izlaz, ma duc la camp insotit de doi prieteni, de vreo 10 ani, pasionati si ei de aceste nobile si inteligente animale (cu o minte „necultivata” as zice, mai degraba una afectiva prin nascare…cum apreciem inteligenta nativa a lor, de ex? sau sunt proaste?)
Unul (baiat de profa de la oras) are un limbaj extraordinar, nu prea stiu cum, ca nu citeste mai nimic, ca mai toti copchii de azi :P Cand vacile se aglomereaza la poarta, de exemplu, se intampla un ambuteiaj…si cate altele, e chiar un tip remarcabil, te uimeste!
Dar nu stie banii, nu stie sa-si lege sireturile, nu stie sa-si confectioneze rapid un bici din ce gaseste, abia a invatat cu bicicleta…o groaza de chestii pe care alti copii (mai necultivati) le „fumeaza”, cumva, la alea practice pare cam prostanac, Pe domneste pare un analfabet functional , memoreaza formidabil, stie, dar cand trebuie sa puna cap la cap apare un scurtcircuit.
Al doilea prieten, tot de 10 ani, mai „talamban” la vorba, mai greseste acorduri, mai scapa cate-o prostioara ( cand ala de la oars i-a spus ca exista o fabrica de copii, ca asa i-a spus lui mama, el i-a aratat cum sare pe vaca o alta vaca -umbla dupa vitel, si i-a explicat foarte competent :P ca asa a facut ta-su cu ma-sa de a aparut el, nu aiureala cu fabrica de copii „hahaha, ce prost esti”, ma-sa a auzit si a ingalbenit instant)….dar e brici la toate celelalte. are idei, rezolva probleme practice fara sa clipeasca.
Bici din sarma de balot si o ata gasita in drum, banii ii cunoaste si stie cat e un rest la suc, sireturi, situatii in care trebuie sa gaseasca solutii…. nu clipeste, descurcaret nevoie mare!
La ultima discutie mi-a spus ca vrea sa vanda limonada in vara asta, sa faca bani. Dupa ce i-am explicat cum sta treaba ca ANAF-ul, mai in gluma mai in serios, a gasit solutia practica instant : la negru!
Nu-i trebuie certifcat de conformitate, eticheta, autorizatie sanitar veterinara, casa de marcat fiscalizata si toata lista pe care eu, cultivatul, m-am imbalenat ca le stiu.
O gluma, evident, dar reactia a fost mortala! Si inteligenta, as zice :P
Stiti ce difera, in educatia lor?
Primul e practic terorizat afectiv de ma-sa, nu face absolut nimic fara sa intrebe daca are voie, nu e lasat singur, e dus la doctor la cel mai mic stranut, toate in buna credinta a mamei lui (care e o femeie OK, de treaba, educata… a terminat cu 10, amabila, nu ai ce sa zici si nici nu zic :P) ca asa il educa ‘maxim”, va iesi un pampalau din el daca lucrurile nu se vor schimba, deja copiii fac misto de el…celalat e liber sa ia decizii singur si, cumva, genele sau mai stiu eu ce il fac sa fie mult mai practic si mai inteligent, pana la urma.
Asa ca nu as fi foarte sigur ca mintea cultivata te scapa de prostie musai :P
Desigur, se poate se poate drege busuiocul interpretand cultivarea asta in fel si chip…dar cu afectivul si gena cum ramane?
Ca va mai pot spune o groaza de povesti de la tara…dar na, tot cineva zicea odata ca „răul pe care-l fac mediocrii se rezumă la a pune piedică celor care au apetitul înaltului sau al binelui făcut cu competență și cu bun-gust.” :P
Am impartit ca profesor elevii in doua categorii, tocilari si creativi. Tocilarii cu note de 9-10 slabe sanse sa dea solutii, cei creativi cu note diferentiate dupa materiile care le placeau, ofereau mereu idei noi. Prostia mai vine si din superficialitate si slaba pregatire profesionala.
Eu cred ca prostia vine din slaba dezvoltare emoțională, nu de la lipsa de competente. Tocilarii, cei cu note mari, competenti, se dezvolta imaturi în sensul ca se vad ca niste indivizi perfecți și superiori, cel putin asta e feedbackul primit de ei „pe cale oficiala” de la viata. Neoficial poate mai vad una-alta, ca fetele nu ii plac, ca restul baietilor nu se joaca cu ei, dar isi gasesc explicatiile in faptul ca lumea e rea, ceea ce mai bate un cui la sicriul lor emoțională. Ori maturizarea emoțională vine tocmai când înțelegi ca nu ești buricul pământului, ca ai defecte și neputințe si ca la fel sunt si ceilalti oameni. Tocilarii nu înțeleg asta și se dezvolta imatur ( narcisic ), iar când sunt scoși din zona de confort, adică când sunt confruntati cu propriile neputința și greseli devin agresivi, aroganti și neaga orice problema sau le proiecteaza pe alții. Practic devin dependenți de a se vedea asa cum se vad, iar chestia asta nu se mai poate vindeca.
Vor găsi mereu tot felul de motive sa își dea dreptate la nesfârșit, indiferent în fata căror evidente ii pui. Ori un astfel de om ni se poate numi matur. Nu zic ca toți tocilarii sau doar tocilarii pot cădea in capcana asta, depinde mult de parinti cum ii ajuta, prin iertare și acceptare necondiționată.
Fostul ministru al educatiei din Singapore afirma ca invatatura nu trebuie sa te faca istet, trebuie sa devi un om mai bun.
@Gigel: apropos de dezvoltarea emotionala (vorbesc in cunostinta de cauza !)
dupa mine, exista, printre multele mijloace de formare a caracterului, incepind din tinerete, ceva eficient si foarte eficace, ceva ce te invata, studiul permanent, logica, stapinirea de sine, intuitia, disciplina, umilinta si triumful, respect fata de oponenti, recunoasterea celui mai bun, dezvoltarea spiritului autocritic realist, sa fii mai pregatit si mai inteligent decit ai fost, te invata sa pierzi si sa recunosti absorbind umilinta infringerii si, in final, e sigurul loc, poate in care iti poti spune sau ti se poate spune deschis, fara teama de jignire sau discriminare ca ai fost, sau esti un prost !…asta dupa o greseala sau, mai rau, o gafa !…asta stimulindu-te sa devii mai bun !…si de fapt, stiindu-ti foarte bine locul unde esti, unde te afli !
Acest fenomen, stiinta, arta sau joc…se numeste SAH !…e o scoala si o viata intreaga inghesuita intr-o tabla cu 64 de patrate, si o cvasi-infinitate de alte vieti
…iar toate astea se masoara ca perfromanta individuala !…cu un coeficient numit ELO (cumva asemanator cu IQ-ul)…noroc ca n-a apucat Comisia Europeana sa desfiinteze asta, dupa logica dlui Necula din aceste comentarii
„Ori maturizarea emoțională vine tocmai când înțelegi ca nu ești buricul pământului, ca ai defecte și neputințe si ca la fel sunt si ceilalti oameni.”
Depinde,domnule Gigel de asta data,cu mult respect, inclin sa nu va dau in totalitate dreptate.Daca maturizarea emotionala ar functiona dupa cum ati exemplificat atit de frumos atunci am trait cu adevarat intr-o lume daca nu perfecta, cel putin mai buna.
Una dintre probleme este insa faptul ca in virtutea tribalismului,al empatiei selective pt. multi ierarhia sociala in functie de bani de cistiguri materiale va functiona din plin si niciodata cei cu gindire mercantila dar si cu mentalitatea de „luptatori” in „jungla vietii” nu se vor considera egali cu cei care din punct de vedere material sint „inferiori” lor.
Pe de alta parte aveti partial dreptate in privintza celor care generalizant sint numiti „tocilari” dar cred ca generalizarea e prea larga si prea pripita;poate unii dintre acesti tocilari au crescut si s-au format crezind ca daca sint buni cu toata lumea toata lumea va fi buna cu ei, sau pur si simplu au suferit socuri peste socuri vazind ca lumea reala nu se potriveste cu ce au „tocit” ei.
Pe de alta parte,cred ca multora le lipsesc abilitatile necesare pt. adaptare;de ex.nu numai un „tocilar” poate suferi esecuri neavind abilitati practice ci si alte tipuri de oameni mai ales cei care au suferit diferite traume.Legea adaptibilitatii spune ca va reusi in viata si va urca in ierarhia socio-profesionala nu cel mai inteligent si mai bine educat, nu cel mai puternic din punct de vedere fizic ci cel mai bine adaptat si cel mai capabil sa se adapteze.
Exista oameni -de obicei as spune cei cu suflet de artist-care in ciuda calitatilor intelectuale deosebite ajung sa se rateze.De obicei alcolul,mai nou(oare?!?) drogurile dar in general slabiciunea duce la asa ceva.oare avem dreptul sa-i judecam pe toti cu aceeasi asprime?NU cred.
Daca aducem si bolile psihice in discutie atunci lucrurile se complica si mai mult. Eminescu cu toate limitele lui a fost un intelectual autentic care a sfirsit in mizerie.Ca si multi altii…Van Gogh sau Tesla dar ne abatem de la subiect…
Si la profi merge imparteala asta? :P
Nu de alta dar la mine in sat tocmai ce am aflat (nu ca nu banuiam) cum ca nimeni nu a luat capacitatea anul trecut.
La clase de 8 copii…ai fi avut tot timpul de pe lume sa-i faci macar de-un 6
Gurile rele zic ca baiatul profei de mate lua meditatii la…mate! De la alt prof…
Ce profi sa fie astia? tocilari? creativi…sau …ahhhhm!
Acum li s-au marit si lor salariile…nu am nicio problema cu asta, un prof bun merita un salariu bun, adica majorarea trebuia legata musai si de performanta.
Imi aduc aminte ca cel mai bun prof de engleza pe care l-am platit ptr baiatul meu a fost un student, nu un prof cu paispe grade si nu stiu ce merite pe hartie, baiatul ala a avut rezultate si merita mai mult decat salariul mediu pe economie. Dar nu din start, ci dupa ce a dovedit ca e bun in meseria lui.
Intr-un an s-au vazut rezultate, apoi, la recomandarea lui, work and travel in SUA, 2 vacante superbe ai acum baiatul vorbeste fluent engleza ceva de speriat
Aia de la scoala unde invata (unul dintre liceele de elita din Timisoara) erau muuult sub nivelul lui, plictiseala maxima, coada pe sus si mai maxima :P rezultate slabe, elevul fiind acelasi….
As pune ca acesta majorare s-a facut prosteste si aici nu vorbim nici de cat de cultivata era mințiuca alora care au facut legea, nici de afectul sau gena nustiucare, nici de superficialitate sau pregatire profesionala-in fond vorbim de sindicatele din invatamant…ce am avut? un santaj intr-o perioada sensibila ( destepata treaba, nu? dar este si fair?) un guvern care nu a fost in stare sa lege banul de rezultate, ce sa fie, ce sa fie? Creatiivitate? Tocilarii in actiune? Habar n-am…cred ca-s cam prostovan :P
Intre mine si domnul Liiceanu exista diferente majore . De exemplu ; eu sint un nimeni din punct de vedere social dumnealui nu . Nu reusesc sa pricep , cine ( dintre noi doi ) are responsabilitate mai mare in ceeea ce priveste educarea celor needucati si intoarcerea catre firesc a tilharilor si mincinosilor care ,,guverneaza ” ?
social poate sunteti nimeni, dar moral sunteti totul
Ma vad nevoit sa va contrazic ; moral numai Iisus Hristos este totul .
pentru mine ramineti totul
Ca de obicei, textele lui Gabriel Liiceanu sunt enzimatice :-).
‘Drama prostiei care bântuie azi omenirea mai abitir ca oricând este că mintea nu face singură pipi.’
Noutatea maladiei contemporane este ca fiecare om se poate urca pe scena si vorbi la microfon, spontan, fara sa se gandeasca, spre deosebire de trecut, cand numai oameni calificati in anumite domenii erau invitati sa vorbeasca la microfon despre domeniile in care erau calificati si cu un timp preparator al prezentarii. Schimbarea este dramatica in masura in care distruge autoritatea si produce haos. As renunta cu entuziasm la vocea mea in domenii in care nu am calificare, daca ar aduce expertiza si sanitatea mentala individuala si colectiva inapoi.
Cum spunea cineva, ‘The problem with the common sense is that it is not common.’
Nu au dreptate englezii sa evite teme de discutie conflictuale, in numele bunei stari si evitarii indigestiei?
Forma ( stilul) sau continutul (de adevar)?
Limita: Nu se poate aplica valoarea truthfulness unui psihopat.
Ceremonialul? Depinde de sportul practicat.
In a matter of duties, the practice of the duty (could be the ceremonial) is the essential, not the content of the duty. Yeshayahu Leibowitz, un filozof, om de stiinta si om religios, a spus, ca un adevarat Kantian, ca el practica ceremonialul religios, pt ca asa este porunca, nu ca sa primeasca rasplata de la Dzeu sau ca ar crede ca ceremonialul are vreo semnificatie anumita.
Structura este esentiala pt orice constructie dar liricismul, mi se pare, ca exprimare a adevarul individual in stare pura poate fi lipsit de structura, ca la Emil Cioran sau Nietzsche.
Bine punctat Delia. Democrația punctului de vedere a generat o avalanșă de opinii printre care cel corect se pierde într-o lac plin de impurități.
@ Delia: mai e ceva in jurisdictia anglo-saxona:
”When something is missing from the law, then, the commons sense will prevail”
…atunci sa te tii, daca aplicam si noi asa ceva…
bine scris, prea putine de adaugat.
„Cele mai nerezonabile lucruri devin cele mai rezonabile din pricina dereglării oamenilor.”
cum vor gindi copiii parintelui 1 si parintelui 2 , ambii/ambele fie masculi fie femele (legea naturii este drastica cind vine vorba de procreere)? nu i asta o dereglare (de la normalitate)?
inteligenta se mosteneste, si n general cei mai bine dotati manifesta compasiune fata de semeni.
cine face ca paduchele sa sara n frunte? compromisul/minciuna politica este o arta? camatarul/banksterul ce nseala e un businessman? banii impartiti putorilor bugetare (militie, justitie, armata etc fara nici un criteriu de competenta) ce asigura masa votanta necesara si suficienta (prostii/lichelele cu interes) inseamna democratie? in lumea junglei supravietuieste cel mai dotat/adaptat, dar in lumea noastra? sa fie prostia, minciuna si hotia tot o forma de adaptare?
Dereglarea oamenilor vine din faptul ca refuza sa creada ca tot ce exista pe pamintul asta este Creatie a lui Dumnezeu si nu intimplare . Un om fara de Dumnezeu este un om dereglat .
Nu există țară și poate cultură unde obsesia prostiei sa fie mai prezentă ca la noi. De la argumentații docte ca în cazul de față (și Pleșu a ținut o conferință pe tema prostiei) până la forumurile unde postacii pălăvrăgesc incriminând prostia celorlalți, tema e omniprezenta. Cred că această aplecare maladivă vine dintr-un suspect complex de inferioritate de care nu ne putem debasara. Ca niște periferici ai istoriei n-am excelat nici în mari prostii nici în adânci străluciri ale spiritului, le-am cam trăit și asimilat pe cele create de alții. Înapoierea am pus-o pe seama unei prostii funciare iar marii noștri „inteligenti” au performat de multe ori pe alte meleaguri. Fiecare român e mai deștept decât celălalt, sau celălalt e întotdeauna cel prost. Suferim de fudulie, caracteristică rataților, incluzând aici înalta fudulie intelectuală. Adică elitele noastre care vor clar să-și traseze granițele, dincolo de cale să poată perora suveran, cocoțați pe un vârf de munte dăltuit tot de ei. Nu detestăm prostia, desi o inventam și o găsim peste tot, ne uram in fapt pe noi înșine, iar obsesia prostiei e doar găselnița neputinței noastre. Când ne vom debarasa vreodată de aceasta atunci există șansa de a trai cu adevărat în istorie și nu la periferia ei.
Nu pot să știu dacă e adevărat ceea ce spuneți, dar tare mi-a plăcut replica dumneavoastră, concordă cu ceea ce am observat la majoritatea intelectualilor cunoscuți începînd cu cei din familie. Atâta emfază in pronunțarea unor dume, ca să nu zic sentințe, voit sau căutat inteligente la adresa prostiei, inferiorității, micimii semenilor nu am întâlnit la niciun străin, insă orice românaș abia intrat in facultate se vede geniu cu doctoratul așteptînd in mapă și își proclamă la orice agapă supremația intelectuală (desigur, dacă acolo nu e deja prezent un guru). Iar adeseori această supremație are intrinsec și culoare politică (gen dacă ‘ești in stânga/dreapta mea înseamnă că ești un nătărău’). Asta nu înseamnă că străinii nu ar nutri asemenea gânduri vizavi de alții, nicidecum, doar că probabil politețea, civilitatea îi determină să păstreze pentru sine impresiile despre inteligența altora.
In plus, și eu m-am trezit vorbind aiurea-n tramvai ponegrindu-mi un cunoscut sau altul ce ‘trăia in eroare și prostie’ pentru că vota psd sau ppdd sau aur sau pentru că avea încredere in ceaiul de tei. m-am trezit la ceva vreme după, căci pe moment fracturam cu entuziasm societatea cu retorica mea furioasă ce fixa falsa echivalență intre inteligență și morală, insă neîncercînd să înțeleg rațiunea acelor oameni. Imboldul este de a pune mai întâi pe seama prostiei altor români (imaginară sau nu, precum vaccinarea cu un pseudovaccin, act despre care nu știm cât de benefic a fost pentru populație) dezastrele acestei lumi.
Cât de resentimentară reacție! Întotdeauna un afect prea puternic pune între paranteze, preț de câteva lungi clipe, gândirea. Ceea ce iese la suprafață este tocmai ascunsul complex de inferioritate pe care, neputându-l accepta în noi înșine, îl plasăm în celălalt, crezând că-i aparține. Și astfel, ne simțim liberi să vorbim despre el, degrevați de povara unei proaste imagini de sine și uitând neîncetat că orice generalizare este o marcă a prostiei.
Când vă referiți la „elite” ca la un tot, devine clară confuzia între grâu și neghină. Și e atât de dificil de înțeles cum de nu ați reușit să discriminați până acum între una și alta, planând la nesfârșit în confuzie, singurul loc de unde perorați judecăți generalizatoare. Tocmai asta ar fi putut constitui baza unui dialog care menit este să rămână imposibil.
@No-body- Conceptul de elitia nu poate fi decât un tot. Elitele însele se consideră un corp (cu titlu de glorie chiar). A face separația grâului de neghină este tocmai reflexul acelora care împart lumea între proști și deștepți după propria subiectivitate. Nu e nimic resentimentar (pentru că m-aș contrazice ) și generalizez pentru că pur și simplu altfel nu ar fi posibilă o concluzie. Regret că e greu de înțeles, dar nu-i nimic, eu nu mă consider elită nici român verde deci nu va judec.
@VT, convenția generalizării nu cred că poate duce în vreo direcție utilă, câtă vreme relativismul actual îndeasă laolaltă de la cei cu adevărat valoroși, la inși dubioși, care prin niciun merit demn de lauda publică au ajuns să fie asimilați elitei. A spune, de pildă, că premiile Nobel pentru literatură sunt alterate, aruncând în elită autori de mâna a treia, este un fel de-a separa grâul de neghină, nicidecum o dihotomie forțată. Și nu e nimic subiectiv în a împărți astfel lucrurile, este doar discernământ. Iar el se impune nu doar pentru că aceasta este realitatea pe care o reprezintă (neomogenă), ci și pentru că din generalizări nu se poate ajunge la concluzii pertinente. Dar dacă Dvs preferați generalizarea din considerente de concluzie-cu-orice-preț, desigur, eu nu pot avea nimic împotrivă.
Se spune ca in 1968, vazand scris pe zidurile Sorbonei de catre studentii revoltati: ” Moarte prostilor!”, de Gaulle s-ar fi exprimat: vast program!
Clar avem complexe și frustrări.
Am fost întâi de toate un popor eminamente agrar. Țăranii aveau fiecare bucata lui de pământ și făceau în mare același lucru, folosind aceleasi mijloace. Așteptările lor erau egalitariste. Când unul se ridica deveneau invidioși și îl suspectau de lucruri necurate. Inevitabil, unii s-au ridicat. Și asa a început „concursul”… Candva în istoria recenta, sa zicem acum în jur de 200 de ani, a început obsesia de a nu rămâne mai prost și de a deveni domn cu orice preț.
De ex. Smaranda Creanga și ambițiile ei de mama, care se regăsesc peste ani în meditații, inflație de diplome și alte anomalii…. Nostalgia lui Creanga, Eminescu, de copii plecați de mici de-acasa care nu si-au găsit sensul, deși noi ne mândrim cu ambii fără sa ne pese de suferința care se regăsește din plin în opera lor… Apoi comunismul, care a dat iluzia multora ca pot ajunge în sfârșit „domni”, dar cu niște costuri, era plin de domni, dar cu ego inflamat, inclusiv vanzatoarea aia de la alimentara, figuri de oameni care tot nu își găsesc sensul și liniștea.
Care a fost prețul de fapt? Distrugerea comunității, a familiei extinse, ba chiar a celei restrânse, cu oameni plecați care pe unde, în comunism la repartiție, apoi după capatuiala. Frați, veri care abia își mai vorbesc, nu se accepta si chiar se invidiază de multe ori, se concureaza in fel si chip. De aici ego-ul inflamat și iluzia ca un BMW, o vila sau niște diplome o sa ne dea o liniște și un sens în viața. Dar fără o familie sănătoasă la vârste mici, e puțin probabil.
Si totusi exista o lume calduta si candida a prostiei de masa, vulgara, aiurita, plina, ca o baltuta cu apa statuta la soare in care se balacesc promiscuu mii de fiinte fericite. O viermuiala de mormoloci fericiti din care tu care ti-ai crescut aripi, ai zburat ; o lume in care nu mai ai acces ; rational, distantat, inteligent, neprimit . Respectat si nefericit, iti aduci aminte ca unde este multa cunostinta este si multa durere . Si de felul in care Isus insusi si-a invins toate spaimele si toata oroarea si a plonjat in colcaiala unui ev nebun , in care – cu durere si compasiune infinita – a mormolocit divinitatea 33 de ani.
Sa nu uitam : „ unde este multa destaptaciune exista si multa prostie ”sau poate asta ar fi scuza tuturor prostilor de pe aceasta lume .A fi prost este o simpla intimplare ce nu are legatura cu cunoasterea .„Prostul daca nu este fudul parca nu e prost destul ” iaca intrebarea ? O mie de ani de prostie nu fac nici macar cit cinci minute de destaptaciune .Ce ne facem cu prostii , ce pe masura trecerii timpului devin si mai prosti ei neputind tine pasul cu restul .Prostia omeneasca face ravagii si printre multi dintre asa numitii destepti ai timpurilor .Ii vedem la tot pasul .Ultima „desteptaciune ” cea cu submarinul care a facut implozie ne umple de groaza .Pina si Putin se pare ca o pateste acum cind a uitat vorbele de inceput ale lui J.R.Biden : „ nici nu stie ce il asteapta ”. Marea „calitate” a prostului este ca el poate fi pacalit usor .Desteptul nu prea poate fi inselat .Asa cum deja stim „lauda de sine nu prea miroase a bine ”.Si noi avem „ desteptii” nostri politici .Parca fac coada spre a se intrece .Cum ,necum nimeni nu tine seama de zicerile altuia .Romanul a inglobat toata desteptaciunea lumii ca doara „ cismarul ” le-a fost mentor zeci de ani si multi destepti i-au ridicat „statuie ” .Acum nimeni nu mai pomeneste de ei .De unde mai toti erau odinioara aidoma lui Eminescu, daca nu chiar mai mult, iaca acum intelegem de ce Eminescu este singurul ce a ramas in literatura neamului romanesc stiut fiind cum „ si deasupra tuturora se ridica cine poate ” .Chiar si Patapievici , in impresionatul lui discurs despre Eminescu si Paradisul ne confirma ceea ce instinctiv stiam cu totii .Eminescu este „ unicul ”.Versurile : „Critici voi, cu flori deșerte, Care roade n-ați adus”, ne par a fi mai actuale decit oricind .Uneori prostia se plateste .
Prostia este precum atractia gravitationala .
Sa imi fie iertat, dle Liiceanu, dar pe cat de hranitoare pentru gand gasesc indeobste randurile Dvs, pe atat de nedrept va simt in cele ale credintei. Citatul despre cititul Noului Testament din Petru Cretia este unul scos din context, trunchiat in mod nefericit astfel incat isi ia alt sens. Ai spune ca perspectiva autorului este a cuiva de formatie, sa zicem, protestanta; cititul „inteligent” al cartilor sfinte ar fi doar cel absolut independent, eventual de tip tabula rasa. O fi asa sau nu este un subiect in sine, numai ca autorul am impresia ca nu spune defel asta. Nici in bucata extinsa de text de unde provine citatul, nici altundeva in restul minunatei sale carti. Dar poate ca ma insel eu, adevarul e ca am citit cartea de unul singur ca sa zic asa, fara vreo explicatie sau recenzie lamuritoare.
Prostie, orbire sau falsi profeti sau toate impreuna?
https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-orbului/cuvant-dumnica-orbului-nastere-158435.html
Ca doar am trait asta cu totii!
Subscriu la ideea cu educatia de calitate si permanenta ca antidot la prostie. O educatie care aduce spre oameni metoda stiintifica, etica cercetarii, deschiderea mintii, mirarea, curiozitatea, intrebarile cheie care nu isi au inca rezolvari. As zice poate antidot si la ticalosie. Atunci cand incepi sa intrevezi ce minuni te inconjoara, cand vrei sa le intelegi, cand visezi ca ai putea sa iei parte la tot acest proces de cunoastere, nu mai ai timp sa te pierzi in nimicuri.
Prostie vs inteligenta – o perspectiva evolutiva
Orice forma de viata, de la bacterie la om, are capacitatea de a accesa memorii ale trecutului pentru a actiona in prezent, cu scopul de a supravietui si a se reproduce in viitor. La formele de viata sociale a aparut si colaborarea, cu aceleasi finalitati. Omul merge mai departe, aduce si dimensiunile culturii si a societatii. CAre cultura si societate pot fi vazute ca forme superioare de organizare tot pentru supravietuire si reproducere.
In aceasta logica, prostia si inteligenta individuala si de grup ar fi de fapt alegeri care urmaresc tocmai aceste doua dimensiuni: supravietuire si reproducere.
Daca privim din acest unghi, atunci o societate inchegata, cu acces la cunoastere, cu o viziune ce isi trage seva tocmai din aceasta cunoastere, ofera premisele de inclinare a balantei inspre alegeri inteligente si neticaloase, De suprimat prostia nu se poate – este si ramane o optiune. Important ar fi ca aceasta sa nu ajunga sa dea tonul directiei in care se indreapta societatea respectiva.
Jenanta, totusi, insistenta, frizind reaua credinta, prin care tot reveniti la suportul lui Einstein pentru Lenin.
Pentru mine, unul dintre primele semne ale lipsei de onestitate, din pacate foarte frecvent la romani, este pornirea de a demola exact acele modele care noua ne lipsesc.
Iar la nivelul asta, credeti-ma, nici o scuza nu sta in picioare, nici macar aceea ca ati fi depasit: daca ati fi avut macar curiozitatea sa interogati chatGPT despre chestiune, ati fi fost surprins sa aflati ca pina si un chatbot poate fi mai nuantat decit omul cu convingeri de beton.
Legat de asta, n-as merge mai departe, fiindca sint sigur ca cine vrea sa descopere gindirea autentic liberala a lui Einstein, o poate face si singur.
O alta marota, un fel de papusa voodoo, in care intelectualii nostri isi tot infig acele ─ si asta cam de cind a aparut minunatia aceea de carte a lui Patapievici, Omul recent ─, e, fireste, corectitudinea politica, care la noi nici macar nu exista. Multi zic ca acea carte a fost una vizionara, fara sa-si dea seama insa ca sensul e opus celui preconizat. Ideile de-acolo sint exact ideile care azi alimenteaza fracturile sociale enorme, populismul, euroscepticismul, revenirea in forta a nationalismului, ba chiar a obscurantismului cu baza religioasa. Iar sa ajungi sa te lauzi cu asa ceva, nu mai e doar ridicol.
Sufletul cind vi se ,,articuleaza ” ?!
Prostia, când intră în tine, se folosește de toate resursele tale. Te mobilizează să găsești cele mai năstrușnice argumente, fundamentate cu toată inteligența de care ești în stare, cu toate cunoștințele de care poți dispune și-ți ascunde motivele adevărate. Îți deghizează frica, nesiguranța, neîncrederea în cei care-ți pot influența viața în cele mai raționale și nobile gânduri.
Prostia nu poate fi învinsă pentru că nu știi cât de murdar luptă. În plus, se pare că natura mamă e indulgentă cu prostia.
Prost să fii, noroc să ai și poți să te crezi deștept.
Nicăieri în lumea democratica nu se mai vorbește în acești termeni și cu atâta patos despre prostie… Valorile europene de astăzi, pe care autorul le promovează, exclud aceste etichete la adresa oricărei persoane. Astăzi nu mai exista prosti, pentru ca nu mai exista prostie… Așadar, discurs anacronic, plin de ura, dispreț și discriminare la adresa persoanelor vizate! Ar putea fi ușor încadrat juridic de către CNCD!
Da, aveti dreptate, Cum poate fi definita prostia astfel incat sa nu fie incalcata demintatea individului ?
Că tot l-ați pomenit pe Dinescu. A avut curajul să-l înfrunte pe Ceaușescu când noi ceilalți făcea pe noi de frică!
Acum a-l invoca este o dispută pricinoasă între doi negustori
Exact. Dinescu a avut curajul să-l înfrunte pe Ceașcă, atunci când farurile dreptei credințe făceau pe ei de frică. E un atac nedrept. Dinescu îmbătrânește urât, trebuie să recunoaștem. Dar nu despre Dinescu cel de acum e vorba în articol, ci de cel al anilor 90.
In opinia mea nu exista prostie, este „sertarul” in care introducem si scoatem dupa consideratii personale pe unul sau altul, nu exista o definitie stiintifica decat cea pe care am gasit-o, vezi mai jos.
” Prostia este în limbaj uzual-familiar însușirea unei persoane de a fi lipsită de inteligență, de a fi ignorantă sau incultă. De asemenea această caracteristică poate fi atribuită ca atare sau doar în accepția cuiva, acțiunilor unui subiect, vorbelor acestora sau credințelor lui.”
O persoana lipsita de inteligenta, ignoranta sau inculta nu inseamna ca nu este capabila sa supravietuieasca precum persoanele bolnave psihic, cu patologii legate de functionarea in parametrii normali ai creierului.
Ar fi interesant de stiuta parerea unui neorolog referitoare la prostie, care sunt considerentele neoronale.
Fiecare om fiziologic sanatos este bun pt ceva iar cu cat putem mai bine sa oferim posibilitati de dezvoltare dupa posibilitatile cognitive cu atat mai bine.
In opinia mea aici societatea romanesca are o problema majora, sistemul de invatamant romanesc nu este indestulator orientat catre aceste aspecte iar ed mentalitati ce sa mai discutam, le cunoastem foarte bine.
Se spune ca un om prost este mai fericit decat unul inteligent, este numarul celor prosti celor care se sinucid mai mare decat celor inteligenti sau invers ?
Poate ar fi mai inteligent sa gasim locul potrivit pt „prosti” , locul in care in care isi pot dezvolta capabilitatile dupa posibilitatile intelectuale insa traim intr-o lume libera, lume in care fiecare poate trai dupa cum doreste atata timp cat respecta legile.
Se spune ca numai „prostii” respecta legea, cei „destepti si inteligenti” gasesc destule portite pt a se putea strecura si ajunge la foloase matariale pt ce de ele este vorba, de nimic altceva ,este lupta pt supravietuire a oamenilor cu capabilitati diferite.
Pt atenuarea acestor aspecte este nevoie de cultura care include in invatamant pe masura, este nevoie de educatie etica, educatie prin care se poate influenta intr-o masura foarte mare relatiile interumane si de multe ori de „common sense” , pe romaneste bun simt care poate acoperi de multe ori deficientele cognitive.
1…“Idealul comunist e râia fără de leac a minții noastre, care ne va însoți câtă vreme va mai exista specia umană și care, pesemne, o va face să dispară.”..
…O posibila reteta de vindecare care functioneaza in unele cazuri:
“Nicolas Miletitch: Cum poate cultura clasică să împiedice căderea în marxism?
Françoise Thom: Odata ce i-ai citit pe Platon și Aristotel și i-ai asimilat, pur și simplu nu-l mai poți citi pe Marx! Ceea ce m-a șocat a fost ura și cultura suspiciunii proprie doctrinei marxiste, chiar înainte de a afla rezultatele aplicării acesteia, pe care le-am văzut mai târziu în Uniunea Sovietică. În comportamentul marxiștilor, am simțit un cinism și o ură care m-au dezgustat. Și acest lucru, cred, este tocmai rezultatul faptului că am trecut prin Platon, prin Euripide. Citindu-i, dezvoltasem în mine un fel de umanism pe care pur și simplu nu-l puteam împăca cu acea ideologie” ( https://european-security.com/francoise-thom-is-there-a-great-russian-voice-today-denouncing-the-war-in-ukraine-no-there-is-not/)
Prostia este in simbioza cu rautatea, se hranesc una pe cealalta cu osardie facandu-l pe om sclav si impovarat. Adevarul, libertatea si iubirea sunt inamicii prostiei si ai nefericirii permanente. Bonhoeffer spune ca imoralitatea sta la originea prostiei, omul imoral se autodistruge si distruge si pe cei din preajma lui care il accepta, il tolereaza si apoi il promoveaza.
Bonhoeffer‘s Theory of Stupidity
https://www.youtube.com/watch?v=ww47bR86wSc
Vă mulțumesc, că mi-ați adus aminte de Bonhoeffer.
Cam relativ doamna/domnisoara Monica,din pacate, cind e vorba de interese.Prostia e in simbioza cu rautatea,desigur dar problema de baza ramine ca simbioza asta a fost mai mult sau mai putin intens folosita si valorificata de cei nemernici adica la care inteligentza (chiar patologic) e in simbioza cu rautatea; si de multe cistiga.
Mi-ati amintit de filmul olandez care prezinta biografia lui Riphagen,un escroc f abil si f inteligent care a escrocat diversi evrei promitindu-le ca ii va salva de deportari(ceea ce evident nu s-a intimplat) dupa retragerea germanae la un pas de a fi prins,comite si o crima omorindu-l pe cel mai neinduplecat dusman al sau;dupca care fuge in Argentina, devine consilier al lui Peron (culmea!!) si se stinge linistit intr-o clinica din Elvetia,prin 1972;adica „Happy End!!!”
Si apropo de Elvetia cind interesele o cer,cum oare se poate claisifca politica de confidentialitate stricta a bancilor elvetiene care a contribuit la imbogatirea tarii,din conturile de miliarde si miliarde ale multor escroci,hoti, criminali, dictatori(dintre care multi au murit de moarte buna).Atunci cind interesele isi spun cuvintul,mai conteaza moralitatea?Nu cumva rautatea,inteligentza si pragmatismul pur fac o casa mult mai izbutita folosindu-se sid me simbioza prostie-rautate?!
Ca un contrargument la indemnul lui Petru Cretia de a citi Noul Testament cu mintea libera as aminti ce spune C S Lewis despre functia traditiei interpretarii Bibliei de biserica (biserici). El face o comparatie intre Biblie si ocean. Un singur om cu un ochean nu poate il poate cuprinde (intelege) ignorand intentionat cunostintele adunate de ceilalti.
Poate că ar trebui o distincție între credință și credulitate, credință și misticism, credință și mitologie. Poate omul face ceva fără credință? Probabil, fără credință omul n-ar fi în stare nici să bea apă. Nu se comportă ateul savant ca unul care crede că adevărul există și, deci, realitatea trebuie investigată în căutarea adevărului crezut încă înainte de a fi descoperit? „Noi umblăm prin credință, nu prin vedere” (2Cor. 5: 7). O minte limitată de propria rațiune e o minte care și-a ajuns sieși colivie. Orgoliul ateului savant, care cu biata lui rațiune revendică totul în materie de adevăr, nu e cu nimic mai puțin scârbavnic decât delirul religiosului care își arogă absolutul ca proprietate. Dacă omul nu are credință, atunci nu-mi rămâne decât să-l parafrazez pe cineva drag: Fără credință, omul nu există chiar dacă există. Dl Petru Creția a greșit. Fără credință nu rămâne nimic din Biblie. Nu am nevoie de bazne și zicători și profesioniști în ele. Am nevoie de Iisus Cristos.
Un articol cu foarte multe idei. Daca pornim de la conditiile care creaza inegalitatea (in viata unui om) si luam in considerare ca nu ne nastem egali trebuie sa admitem si inegalitatea de sansa. Un copil nascut intr-un oras are mai multe sanse sa-si finiseze „dotarile” decat unul nascut intr-un sat. Handicapul se poate transforma intr-un decalaj de timp sau pierderea oricarei sanse de a reusi sa-si puna in valoare calitatile intelectuale. Discutand in termeni absoluti, adica nu luam in considerare influenta societatii la finisarea gandirii individului, eliminam din start capacitatea terapeutica a educatiei in cazul prostiei. Un om educat care isi cunoaste limitele are mai putine erori (prostii) decat unul ramas in stare neprelucrata.
Este greu de vorbit de prostie. Definirea pe care o dati este eleganta. Statistic si dureros numarul prostilor este mare. Prostia poate fi o eroare chimica undeva in sistemul infinit al individului. Poate sa fie si genetic ( poate fi o combinatie nereusita a mostenirii zestrei genetice). Sau poate asta este distributia naturala a populatiei. Este stiut ca procentul celor dotati este la fel la toate populatiile globului. Saracia este o problema a individului dar mai de graba a societatii. Daca te nasti in Africa sau in India saracia este un atribut social. Societatea prin limitele ei nu ofera sanse indivizilor ei. Cei care emigreaza intr-o tara bogata nu numai ca au nevoie de dotare substantiala dar au o bariera culturala greu de depasit. Numai la a doua generatie ei se vor bucura de egalitatea de sanse.
Si totusi ce organizare sociala poate fi luata in considerare? Va inteleg alegera facuta. Capitalismul pare sa dea mai multe sanse individului dar in special celui dotat , inteligent. Oare nu suntem subiectivi datorita traumelor unui comunism fals, trucat de la inceputul lui? Cunoastem ambele sisteme atit de bine incat sa ne pronuntam, ca prostii vor traii mai bine in capitalim? Viitorul se schimba tot la cinci ani . Ce va oferi inteligenta artificiala filozofiei noastre de zi cu zi? Clonarea la varf va fi privita la fel ca schimbarea de sex? Cunosc mii de familii fericite care traiesc in saracie asumata. Cresc in jur de zece copii si nu cunosc alta fericire. O alta filozofie a vietii. E bine sa nu ne pierdem speranta. In fond intelectualitatea are o menire sociala. Cum putem repara derapajele sociale in societate? Cum putem pune in dezbatere publica subiecte care sa ne scoata din prostie (eroare temporara)?
Eu va apreciez efortul si cred ca putem face mai mult.
Daca statistic dupa cum afirmati fara a numi o cifra, numarul prostilor este intrat de mare totusi cum a putut evolua omul ? Sa fi avut grija evolutia ca numarul prostilor si a celor mai dotati sa ramana intr-un echilibru ?
Da. sansele de dezvoltare nu sunt egale, este imposibil de realizat intr-o lume diversificata, cu foarte multe nuante, dezechilibre si inegalitati dar, exista un dar, multi au reusit, alfabetizarea la nivel mondial este un succes.
Statistic ca 5 % dintre oameni au un deficit si handicap cognitiv sever datorat unor patologii, 5 % sunt genii, ca.20 – 25 % sunt oameni dotati superior fie ca i-a ajutat natura fie ca au beneficiat de o educatie pe masura iar restul de ca. 65 – 70 % sunt cei normali, adica prostii care isi vad de treburile de toate zilele, cu educatie medie, sunt cei care tin viata societatea. Sunt rotitele care participa fiecare dupa posibilitati la angrenajul comun.
Si sa-mi fie cu iertare, oameni dotati intelectual au provocat si provoaca in continuare mult mai multe probleme si „pagubede tot felul” decat cei normali, cu alte cuvinte mai usor cu „prostii” fara ei restul ar muri de foame.
Fostul ministru al educatiei din Singapur, stat recunoscut pt sistemul de educatie foarte performat, Heng Swee afirma, nu este neaparat necesar ca invatatura sa te faca mai istet, important este sa devi un om mai bun.
„Adevar grăita gura pacatosului” .”Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor”.Prostia capata , dupa cum bine vedem , nuante sociale , politice , educative sau uneori personale .Nu este nimic gresit in asta .Prost sau destept totuna-i .Toata viata nu facem altceva decit sa prezentam altora autoportretul .Prostul va fi mereu celalalt .Desigur nu putem uita cum Comunismul a fost considerat de multi si inca mai este ultima treapta aflata pe scara evolutiva a omului sau cum Iisus din Nazareth se va fi ridicat la ceruri .Unii vor zice ca suntem prosti si altii vor zice viceversa .Cum nu le putem impaca pe toate raminem vesnic in asteptare chiar daca solutia finala o stim cu totii .
Atunci daca toti suntem ca fericiti cei saraci cu duhul atunci societatea nu ar fi evoluat deloc. Daca asteptem moartea atunci fiecare facem doar sa supravietuim, in rest nimic. O gandire si logica ce se doreste pioasa dar periculoasa pentru societate. Asteptam para malaiata ?!!!
Romanii stau bine la teorie. Prosti sau nu, stiu totul, chiar si ce e in stele. Dar ce facem cu practica?
„Praftika” ne omoara, totusi…
Sa analizez exemplul „Piata Universitatii”. Din punctul meu de vedere.
Educat de comunisti, nascut intr-o familie de muncitori. Cu o revolutie al carui film principal (executarea Ceausestilor) a fost declarat un fals grosolan, de procurorii francezi. Cu un ministru adjunct la Justitie, care a comis un abuz juridic impotriva mea si a fost pus sa vegheze la alegerile „libere”.
Ce puteam crede eu, ca simplu muritor, cand vedeam ca tv arata multi colegi de-ai mei, pe care ii stiam securisti, in piata? Ori era un bluf, ori miscarea era penetrata. Una din doua. Cum sa sustii asa ceva?
Dupa cativa ani, s-a scris ca unu… Marian Munteanu (il stiti?) era agent secret. Nu se stie daca era racolat dinainte, de Securitate, sau era proaspat SRI-ist. Dar nu se infiintase inca SRI, parca. (Sau era la inceputuri, cam asa ceva.) Cum sa judeci, cand mai toti baietii pregatiti de Securitate sa preia functii de conducere in cultura/stiinta, au preluat functiile respective? (Facand un iad viata eventualilor concurenti si distrugindu-le carierele.). Cum sa judeci, cand „locotenentii” lui MM au ajuns mari scule in stiinta, prefecturi etc? Ba nici acum nu se lasa de prostii. Amenintari, regizarea accidentelor auto (mortale, de obicei), abuzuri etc.
In aceste conditii, oare cine e prost?
Haideti sa vedem elefantul roz din sufragerie! Tara asta a fost strict controlata, in toate domeniile, de serviciile secrete comuniste si neocomuniste. Si inca este. Orice opozitie legala este distrusa. (Vezi PNTCD si acum PNL; vezi referendumul nerespectat etc.). Masele ce pot face? Mai ales ca cei mai activi au plecat in UE sau SUA? Deci prostia invocata in articol nu este decat fanatismul celor ce depind de puterea serviciilor si a PSD si tacerea maselor obosite sa tot voteze fara rezultat.
Nu cred in prostia poporului roman! Poate a liderilor lui.
Si nu uitati:
Constantin Tzoiu a spus-o inca din „Galeria cu vita salbatica” :”romanii sufera de spionita”; deci, analiza faptelor lor trebuie sa fie mai larga; mai ales aici, unde e terenul de lupta al serviciilor secrete rusesti si NATO. Toata lumea aplauda Ucraina pentru eroism si o ajuta. La ei se desfasoara razboiul cald, vizibil. La noi se desfasoara cel invizibil. Asa ne-a batut pe noi, Dumnezeu. Nu pe polonezi, unguri sau bulgari.
Norocul nostru!
In urma cu aproape jumatate de mileniu, pe la anii 1550, Michel de Montaigne (mentionat in eseul domnului Gabriel Liiceanu – „cei care par că nu bat câmpii mai niciodată”), unul dintre cei mai importanți filosofi francezi ai Renașterii, venea cu o exceptionala judecata de valoare: „Imperfecţiunile adânc înrădăcinate în noi, limitele raţionalităţii noastre şi defectele sunt cele care ne fac să fim oamenii care suntem”. Si atunci, oare, de ce ne mai miram si ne mai punem atatea intrebari despre ce a fost si ce este cu lumea noastra din prezent si dintotdeauna!? „Ecce homo” afirma Pilat din Pont. Acesta este omul. Imperfect! Supus unor paradigme nefaste. Si, evident, „posesor” de prostie!
Gustave Le Bon scria in 1895 „Psihologia multimilot”. La finalul lucrarii spunea: „Dar, dupa ce si-a indeplinit actiunea creatoare, timpul isi incepe opera de distrugere, de care nu scapa nici oamenii, nici zeii. Ajunsa la un anumit nivel de putere si complexitate, civilizatia inceteaza de a mai creste, fiind condamnata la un declin rapid…Pe masura ce idealul se stinge, toate edificiile religioase, politice ori sociale inspirate din acest ideal incep sa se naruie…Egoismului colectiv ii ia locul egoismul individual… Saltul de la barbarie la civilizatie apoi declinul si moartea, iata ciclul de viata a unei civilizatii”.
Interesanta observatia facuta de „Stelian”: „Cu toata desteptaciunea lor si a discursului inteligent s-au dovedit mai incremeniti in proiect crezind ca se poate indrepta tara scriind articole si carti…ce se vind in tiraje ridicole… N-au inteles ca atunci era nevoie de articole, dar era mult mai multa nevoie de activism politic…Credeti ca nu ne-am fi aliniat in spatele acestor oameni multi si nu ne-am fi implicat mai mult? Ba da”.
Interesante ideiile lui „Gigel” despre omul din interiorul lui si despre pierderea sensului.
‘Prostia cu sursă morală – E definită de Horia Patapievici în interpretarea pe care a făcut-o romanului Mândrie și prejudecată a lui Jane Austin: „inadecvarea minții la situație și a caracterului la solicitarea morală”. Căci, spre deosebire de „prostia care e o consecință a minții clinic proaste, caz pe care propun să‑l numim cretinism”, ceastălaltă prostie, spune Patapievici, este „un inconvenient al minții inteligente, care e târâtă în prostie de funcționarea socială a unui caracter defectuos.“’
Nu sunt de acord cu HRPatapievici. Cred ca nu intelege cultura engleza.
´Prostia´ nu e in niciun caz simpla ´eroare logica´, lasand deoparte ca exista diverse feluri de prostie , mai ingenua sau vinovata. Eroarea logica e fireasca, inevitabila, neutra, chiar fertila, semn al dinamismului, vitalitatii unei minti. Sau, cele doua forme de ignoranta, aceea ´docta´, socratica, si ignoranta ignora(n)ta. Prostia reala intotdeauna are un suport/substrat moral, ´existential´, sufletesc, ca uratenie si rautate, dizarmonie : Platon vorbea despre ´capul sufletului´, intelectul, ce se misca odata cu trupul, cu intregul suflet. Inteligenta e interconexata cu afectul si cu instinctele ( iar Nietzsche credea chiar ca intelectul e doar o manifestare, un ´epifenomen´ ! – al ´vietii´, instinctului – marea inteligenta a trupului -, deci un simptom al ´decadentei´ vietii, de unde si gandirea viscerala, Dark Enlightenment, botezat si deconstructivism, in genealogia Iluminismului – prometeic sau luciferic, totuna – radical, de stanga sau/si de dreapta ). Orice ´filozofie´, orice ´viziune asupra lumii´, reflecta, manifesta, defuleaza cumva, o anumita dispozitie sau fizionomie sufleteasca, cat o marturisire, o radiografie ( involuntara), are inapoia sa o istorie, un ´destin´, cu alegerile ( si ´pactele´ ) sale.
De pilda, un anumit canon sau menu cultural, sa zicem, ´de dreapta´, devoaleaza o asemenea istorie. Ca tot veni vorba de gandirea viscerala, anumite idiosincrazii, simpatii si antipatii, omisiuni ( elocvente ), etc. Dar omul e, desigur , o ´fiinta istoriala´, sub vremuri ( mai ales cand consimte, ii place sa fie pe scena lumii ), obedient spiritului vremii : perioada anilor 80 – 90, cu schimbarile ei de vanturi, iesirea din Comunism si promisiunile unui Liberalism ( ´Cold War´ ) ´conservator´ si anticomunist. ´Incremenirea in proiect´ : Lukacs zicea ´reificare´, obiectivarea existentialistilor, adica ´onticul´ opus ´ontologicului´. Afinitatile elective dictate de spiritul timpului ( sau ´Istoria fiintei´ ) ; n-o fi si o incremenire in proiectul anticomunist ? – analogul ´antifascismului´ leftist postbelic. Cand Liberalismul anti-comunist, cu presupozitiile lui existentialiste, dualiste ( decizioniste), s-a destramat, la sfarsitul Razboiului rece, elita noastra intelectuala, intelighentia noastra, a ramas sarmana orfana, dezorientata, fie ofteaza patetic dupa timpul ( uneori dizidenta) pierdute, fie se razboieste cu avatarele mai insidioase si perverse ale Comunismului, P.C. si ´neocomunismul american´, osciland capricios intre libertarianismul hard ( Hayek, Friedman, Rothbard, prealuminatele eminente ale fundamentalismului darwinist al pietei – o noua religie seculara in spiritul timpului ei – , ca tot predica dnul Patapievici despre Crestinismul capitalist si individualist, sau invers ) si ultracoservatorismul pasunist, cu ale sale fanteziste catapeteasme. Dereglare fina, docta, fudula ( vanitoasa ), cum ii sade bine, de unde si sentinta scripturala expeditiva : s-au falit ca sunt intelepti si au innebunit … …
Tema atat de riscanta a ´prostiei´, inevitabil teologica, ne intoarce la protoparintele Adam ( pe care il avem in gene ) si la fructul cel ´bun la gustare´, al aparentelor si iluziilor desarte…
A propos, R. Wollin a mai scos o carte, foarte consistenta, despre ´Regele ascuns´ ( uneori printre randuri) : Heidegger in Ruins: Between Philosophy and Ideology, acest intre´, intervalul, ce se potriveste atatora …
Chapeau domnule LA!!!!!
R. Wollin si-a facut o cariera universitara scriind carti despre aderarea lui Heidegger la fascism, si faptul ca nu ii placea pe evrei,desi unii din cei mai buni stidenti ai sai erau…evrei.
Problema e ca Heidegger cu sau fara voia lui R. Wollin este cel mai mare filozof de la Nietzsche incoace tradus in mai toate limbile pamantului,iar Wolin un anonim american, a carui opera va fi uitata in timp ce a lui Heidegger nu.Filozofia heideggeriana se invata deja in liceu…in Franta, Italia ,cel putin.
Sigur, la fel ca cele doua ´oi negre´ din articolul de mai sus, Rousseau si Marx. Intotdeauna se vor gasi adepti, cu nemiluita. Wolin e doar un cercetator onest, nu pretinde ca e cel mai mare filozof de la Heraclit incoace, mesagerul Fiintei. A scris si o carte despre Maoismul din 68 si Sartre, una despre complicitatile postmodernismului cu ganditorii fascisti, despre scoala de la Frankfurt, W. Benjamin, ´copiii lui Heidegger, etc., nu e un oarecare, ci o autoritate. E oarecum in linie habermasiana, pt. care personal n am inclinatie. Sunt multe, din ce in ce mai multe voci academice respectabile impotriva lui Heidegger ( chiar dintre fosti heideggerieni, cum a fost si Pogeller, poate cel mai bun), a carui filozofie se vede din ce in ce, de la distanta, ca un delir al anilor 30. Cum se face insa ca posteritatea filozofica a lui Heidegger, papa deconstructivismului, e tocmai printre ultrastangisti si postmodernisti ? Nici n-ar fi de mirare ca se preda in Franta si Italia, impreuna cu alti mari filozofi, ca Bataille, Deleuze, Foucault, Negri, Zizek sau Agamben. Wolin a avut o disputa cu Derrida. Dar celebritatea nu spune absolut nimic despre valoarea de adevar a unei anumite ´filozofii´, nici despre sanatatea sufleteasca sau mintala a autorului ei, mai ales in zilele noastre cand, ca si arta si moda, autenticitatea se confunda cu extravaganta si exhibitionismul. Cu precizarea ca Heidegger nici nu considera ca avea o ´filozofie´ , era prea putin pt. el, predicand sfarsitul filozofiei, deci post-filozofia sau contra-filozofia heideggeriana … Pt. el filozofia era onto-teologica si cauza decadentei Occidentului, am avea de ales deci intre Heidegger si Platon. Eu unul sunt convins ca peste inca 2500 de ani, daca va mai fi lumea, Platon va straluci la fel iar Heidegger, poate va ramane si el, dar ca o ciudatenie si un sofist machiavellic al unor vremuri intunecate …
„Eu unul sunt convins ca peste inca 2500 de ani, daca va mai fi lumea, Platon va straluci la fel iar Heidegger, poate va ramane si el, dar ca o ciudatenie si un sofist machiavellic al unor vremuri intunecate …”
Sunt de acord cu Dv….daca peste 2500 se va mai studia filizofia undeva. Va fi o stiinta moarta ca latina….asta daca pana atunci vom mai exista ca specie si nu ne vom autodistruge fie climatic,nuclear, energetic,asteroizi etc. caz in care Pamantul va arata cum arata Marte acum din pozele trimise de diverse sonde spatiale.
Tot cercetand prin istoria ideilor si ideologiilor esti aproape constrans sa recunosti existenta unui ´mental de dreapta´, uimitor de coerent, sub diversitatea haotica a manifestarilor contingente, avand anumite trasaturi sau constante, un pattern. Dar, simplificand, s-ar putea descrie drept ´virilism´ sau ´masculinism´, dandysm – excesiv, hubris, titanic – , legat de un anumit estetism si panteism romantic, catusi de putin traditional´ si cu atat mai putin crestin. Lumea reala si normala nu e nici pe departe impartita intre ´stanga´ si ´dreapta´, in conflictul lor mai mult sau mai putin ´dialectic´, asa cum vor sa ne convinga apologetii lor, acestea sunt minoritati militante, ´revolutionare´ – oricat ar dispretui acest cuvant dreptacii, care nu vor si nu pot sa-l recunoasca decat la inamicii lor. E o opozitie bizara, gemelara, si cineva ar putea invoca parabola lui Gog si Magog – adica un ´contra-Gog´ ( sau Gogu-contra), se oglindesc, intr-o relatie oedipiana de iubire-ura, de siamezi inclestati. Mentalul de dreapta nu e cu nimic mai breaz decat acela de stanga. Ele ocupa scena, galagios, incercand sa prinda totul in tenisul lor dialectic. Iar in aceste minoritati ´intelectualii´ constituie avangardele, captivati cum sunt, din revolta, de cele mai radicale – originale, ´autentice´-, idei. Prin tratatele ascetice se vorbea despre doua feluri de demoni, ´ganduri´ ( logoi), hylici si psihici, ´de-a stanga´ si ´de-a dreapta´, ai poftei si ai maniei. Constituie o viziune asupra lumii deplasata, oblica, schematizata, maniacala, de posedati sau programati. Dincolo de diferente, exista o analogie, o simetrie si o comunitate de adancime, de substanta. Si orice pom dupa roade se cunoaste. Asa cum Comunismul nu a fost o contrafacere si o tradare a Stangii europene socialiste, nici fascismul nu fost, nu e contrariul Dreptei sau Conservatorismului mai mult sau mai putin ´respectabil´, provine direct din Conserv. romantic, populist si contra-iluminist, e progenitura inevitabila a acestuia ( desi exoricizat penibil ca ´stangism´ ). Asa ca o critica a Comunismului dinspre Dreapta are tot atata valoare sau non-valoare ca o critica leftista a Fascismului – si care tinde sa vada in fascism un instrument al capitalismului. Sau, au si unii si altii dreptate in felul lor, oblic. Acestea, despre anti-comunismul Dreptei, analog anti-fascismului Stangii. Asadar, acuzandu-i pe Comunisti, nu fac decat sa puna mai bine in evidenta propriile vicii, simetrice, prin ceea ce omit, sunt prinsi in aceeasi hora iar lucrurile care-i unesc, matricial, ´stilul´, sunt mult mai importante decat cele care-i dezbina, dialectic. In definitiv, Dreapta si Stanga moderne si ideologice au constituit o bifurcare – ´dialectica´ – a Hegelianismului, cum invata si A. Kojeve sau discipolul lui, Fukuyama, menite a se reuni si re-zolva la ´sfarsitul istoriei´ …
Holy crap! Nu exista conflict „dialectic ideologic”. Nu exista determinism historic. Este o minciuna sfruntata asa cum au fost argumentele pt EU. Exista realism, exista democratie- in UK de sute de ani si exista utopie- comunism, fascism si globalism , aka liberalismul global. Franta este viitorul EU.
´Așa cum foametea de pe glob a scăzut galopant pe măsura dezvoltării pieței economice capitaliste ( … ) bogăția crescândă a lumii (…) va deveni suficientă pentru a crea mecanismele prin care sărăcia (…) să poată fi eliminată organic și definitiv din societate.´
Aceasta e teza neohegeliana a ´sfarsitului istoriei´, popularizata de Fukuyama, foarte determinista si, pe cat de ridicola si nerealista, pe atat de utopica, similara aceleia marxiste a societatii egalitariste vesele post-istorice. Dar autorul tezei ´sfarsitului Istoriei´ a fost A. Kojeve ( Shadia Drury a scris o lucrare remarcabila si f. clara despre Kojeve si originile postmodernismului ), un guru al neoconservatorilor, desi se autodeclara stalinist si facea elogiul dictaturii globale, sustinand ca adversarii societatii utopice postistorice si ai teoriei luiar trebui inchisi sau eliminati. A fost o eminenta gri, cu un rol imp. in proiectul european ( desi utopia lui era mai degraba Statul totalitar global) si, probabil, ca multi altii, cu relatii stranse in mediile Intelligence. Kojeve e mentionat, in stilul ezoteric cunoscut, si de dnul H. R. Patapievici ( Fukuyama al nostru ). Dar la Kojeve, care imbina hegelianismul cu nietzscheanismul, tema sfarsitului Istoriei si a domniei ´ultimului om´ ( confundat straniu cu ´supraomul´ ) era tratata misterios si ironic, Kojeve avand unele inflexiuni clar fasciste ( fascinatia pt. razboinicii medievali, pt. samurai si chiar pt. stalinism, adica pt. ´stapani´ si morala lor, etc., el considera ca Holocaustul, ca si Gulagul, a fost o simpla manevra vicleana a ´Istoriei´ prin care Germania s-a putut moderniza, etc. ). Acestea, despre unele surse ascunse, printre randuri, ale acestui tip de discurs ´oblic´ sau indirect.
Lista de mai sus, Montaigne etc., arata si o anumita orientare sau sensibilitate ideologica, deja desueta : Liberalismul conservator de la sfars. Razboiului Rece, impletit cu neo-conservatorismul. Haiek ( sic), Besancon, Manent, apoi crestinul-vanator wagnerian si mare iubitor de ´spirit´, anume R. Scruton … ´Filozofia´ razboinicilor-reci sau ´realismul politic´ ( cu o doza considerabila, chiar daca ne-marturisita, de schmittianism ) era un existentialism politic, un ´autenticism´, elitism decizionist -voluntarist, nu se poate explica aici, cu presupozitii dualiste ( ´prieten/inamic´), chiar H. Arendt teoretizase pe larg ideea unei actiuni nedeliberate, de dragul ei ( sau al artei, implicit si explicit revolutionara, o revolutie interioara permanenta ),un estetism politic ( dramaturgie, s-a zis), etc. Deci aceasta ar fi ideologia existentialist-decizionista si, in miezul ei, nihilista, a ´razboinicilor reci´, cu luciu ´liberal´.
Nietzsche e patronul de necontestat al acestui tip de discurs, al ´revoltei aristocratice´ ( dandysmul decadentei, bine pus in evidenta de A. Compagnon, tot un soi de ´bovarism´ patetic, de altfel … ), si el un profet al suspiciunii, ca si K. Marx. Sau sa fi fost si el printre ´inteligentii puri´ ? …
Doar despre Manent : acesta a devenit treptat un admirator si discipol al lui J. de Maistre si C. Schmitt ( delagandu-l pe unul dintre discipolii sai romani sa-i dedice acestuia o teza foarte simpatica ) , dand marcii sale idiosincratice de ´liberalism´ o orientare hotarat ´reactionara´ ( in sens francez ), militand pt. o reunire a politicii cu religia ( adica secta cu iz iezuit a ´teologiei politice´ ). Despre Hayek si Chicago-boys si aventurile lor globale s-a scris destul, imp. doar de mentionat ca Neo-liberalismul – atat de acuzat azi de ´conservatorii´ nascuti ieri – se refera originar la ´liberalismul´- libertarianismul lor asa-zis ´clasic´ ( de fapt darwinist poitico-economic ). Et. Lista ar putea fi usor completata cu alti stelari puri, in frunte cu Heidegger, urmat de L. Strauss et A. Bloom ( a propos, un mare admirator al lui Rousseau ! , pe laga ca erotologia lui platonica era cam penala ) si, sa zicem, pana la A. de Benoist, ´unul dintre cei mai mari ganditori ai sec. XX´. Mie acest canon nu imi pare mult mai linistitor decat acela ´stangist´, in frunte cu padureanul Rousseau. Acestea sunt unele dintre ideile radicale de care intelectualii revoltati – un oximoron ! – sunt irezistibil atrasi, ca sa nu mai mentionez prometeismul manifest. In fond, chestiune de gust, de ´stil´, asta e tot sensul si misterul la intelectualitatea boema.
Intre filozofie si ideologie sau amestecul, hibridul de filozofie si ideologie, de orice material si culoare.
Darwinismul social ( nu stiintific ), in formele sale politice, economice, e una din trasaturile ´mentalului de dreapta´ ( fabienii eugenisti aveau de fapt multe in comun cu fascistii ), prin care ´legea naturala´ e interpretata intr-un sens naturalist si biologist, ca excluzandu-i pe cei slabi si favorizandu-i pe cei mai bine adaptati, cu extensie la popoare si civilizatii intregi si ca justificare a inegalitarismului ( de fapt ), etc. O lege a sangelui, a genelor, a puterii. Bineinteles ca egalitarismul nu e prezent in ´natura´, dar umanitatea nu trebuie redusa la natura bestiala, e vorba despre recunoasterea si respectarea aceleiasi naturi umane, spirituale, cu aceleasi drepturi, dincolo de diferentele ´naturale´ sau culturale/religioase date, de prejudecati ( consfintite de ´traditie´, ceva vag prin care fiecare, fie si ateu declarat, intelege ce-i place) etc., ceea ce ideologiile de dreapta – ce apara anumite privilegii -, in general resping. Aceasta e esenta ´Liberalismului´ pe care ideologiile contemp. de dreapta, populiste, o resping, odata cu egalitarismul, ca asa-zis ´socialism´. ´Democratie´ poarte insemna orice, de masa, iliberala, poate aduce la putere orice dictator. Cand Liberalismul ´fricii´ s-a destramat a revenit discursul conservator-populist anti-liberal iar intelectuali candva liberali, debusolati, s-au radicalizat, in cautarea lor vitala de noi inamici ( stangism, globalism, musulmani, chinezi, sexymartieni ). Democratia ´iliberala´ e calea cea mai scurta catre dictatura ( eventual eufemizata ca stat minimal, puternic, care sa implementeze laissez-faire-ul ). Neo-liberalismul lui Heyek et comp ( desi nu se autodenumea asa) era, in fapt, anti-liberal, pretinzand, puritan, ca se intoarcea la Liberalismul originar si ´pur´, din care extragea de fapt cele mai radicale si neliberale tendinte ( s-a mai remarcat baza hobbesiana a nazismului ), un autodistructiv accelarationism anarho-capitalist.
Mai obs. o instrumentalizare ideologica tipica a unui stil si lexic religios, ´evanghelic´, intr-un fundamentalism ateist, (´Iudeo´-)Crestinismul, ca simplu ´fapt cultural-istoric´, civilizational, exclusiv occidental, euro-american ( si implicit ´alb´ ), un fel de teo-darwinism exceptionalist sau suprematist, asa se explica insistenta pe simbolurile, metaforele religioase, desacralizate si devitalizate, cu un continut explicit ´nihilist´, anti-religios, unde providenta e inlocuita cu un Geniu istoric occidental, un Geist imanent, etc. Cum spunea H. Arendt despre L. Strauss : ´un ortodox ateu´.
Darwinismul economic neoliberal nu are absolut nimic ´democratic´, e discretionar si monopolist, acaparator si imperialist, efectele evidente fiind adancirea inegalitatilor de tot felul si a crizelor, iar democratia politica, din ce in ce mai dualista, serveste mai mult ca un mijloc si legitimare pt. un sistem hibrid, oligarhico-militar, numai cine e complet stupid sau nu vrea sa vada, nu vede.
Ideologia ´razboinicilor reci´, anume asa-zisul ´realism international´ ( unde ´realismul´ e un eufemism pt. un nihilism nietzscheano-machiavellic, cu origini in romantismul intunecat, decadent ), de asemeni, nu are absolut nimic democratic, deoarece campul ei e scena sau jungla internationala, a marii politici si marii strategii, ´geopolitica´, unde normele democratice ori sunt foarte slabe ( dreptul international) ori inexistente si totul e practic permis, no man s land si terenul de joaca al aventurierilor, agentilor multipli, al supraoamenilor inchipuiti. ´Realism´ care foarte lesne se propaga in interiorul societatilor democratice, ´politicul´, in sensul belicos schmittian, ca ´intensificare´ existentiala, o mistica sui generis a ´politicii´, adica a vointei de putere, Virtu. Intelectuali de dreapta – dreapta continentala initial anti-democratica, acum anti-liberala – si-au gasit un mediu natural si un adapost in noile conditii, dualiste, ale Liberalismului Razboiului rece, unde s-au aclimatizat foarte multe tendinte radicale anterioare, de stanga sau fasciste. Putinismul poate servi acum de ocazie pt. afirmarea unei noi intransigente dualiste, cand s-au dezmortit brusc relicvele realiste, precum Kissinger. ´Existentialismul/vitalismul politic´, mistica sau sacralizarea politicii – erau trasaturile esentiale ale Fascismului istoric.
Cei mai multi comentatori sunt de fapt agitatori, fie de meserie, fie benevol, de extrema dreapta. Entuziasmul cu care primesc opiniile exprimate de unii intelectuali ´de dreapta´, fie si doar dealeri de idei, nu doar ca nu ii pune pe acestia pe ganduri, dar ii si binedispun si ii motiveaza, se creeaza o simbioza intre intelectuali – emitatorii, ´purtatorii´ de idei – si diversele ´fronturi´ militante. Asa a fost mereu …
p.s. am gresit mai sus cand spuneam ca intelectual si radical e oximoronic. de fapt e tautologic.
Bravo, tovarase! Cum stati cu lagarele de reeducare? Mai sunt locuri pt nenorocitii astia dreapta, asa zis intelectuali si acolitii lor?
nu stiu de ce credeti ca vorbeam cu dvs. dar e ok, nu ma deranjeaza replicile dvs., nici nu ma intereseaza.
Un text cu multe referinte filozofice din care nu se intelege nimic decat dispretul fata de intelectualii romani de dreapta.
Ignoranta si prostia ( subcapacitatea de a analiza situatii) nu sunt pacate. Aroganta si dorinta de putere asupra altor oameni sunt.
Fiindca a fost citat Einstein, eu as parafraza putin punctul lui de vedere spunand ca prostia este si ea relativa, depinde de sistemul de referinta. A considera o prostie ca fiind universala mi se pare o usoara vanitate.
@IoI: well done !…eu zisei si sustinui ca prostia e naturala oricum si, fiind naturala, se incadreaza oricum perfect in legile naturii inclusiv sistemul de referinta ales care-o fi ăla.
Dar, a considera prostia ca fiind (constanta universala !) este o prostie stiintifica, nicidecum o usoara vanitate
Am dat acum ceva ani peste o statistică americană care concluziona că proștii pe această lume se situează undeva în jur de 85%. De atunci am simțit că, efectiv, am răspunsul corect la tot ce mă uluia legat de lumea în care trăim. E suficient să-ți amintești concluzia statisticii ca pulsul să-ți descrească. Pur și simplu, cu fenomenele nu te lupți. Sau, dacă te lupți, ai nevoie să fii la putere. Dar, ce să vezi? Puterea însăși ne vrea proști. Iar asta este evident, de-a lungul și de-a latul planetei. Progresismul nu iartă nimic.
se cunostea demult statistica asta…
15% ”tin in spate” cei 85%, iar din cei 15%, numai 1% duc omenirea inainte…iar cind se spune ca duc omenirea inainte, se refera la munca creativa, inovativa, care imbunatateste viata si celorlalti 99% s.a.m.d…munca ce ne-a dus la / pe luna si, sigur ne va duce si pe Marte
nimic nou sub soare (pardon, in sistemul solar)
@some-body, mă bucur că mai e și altcineva care știe despre această statistică. diseminând lucrul ăsta pe social media acum ceva ani, m-am trezit cu o pletoră de acuze. sigur, ceea ce iritase era cuvântul „proști”. prin urmare, am făcut repede o statistică a răspunsurilor: se confirma, era exact 85 – 15.
e foarte aproape de regula 20/80 (Pareto principle, in fond analiza statistica=stiinta), care zice ca 80% din rezultate sunt cauzate de 20% motive……sau invers…aplicabil cam la orice…
pot confirma statistic, ”pe pielea mea”, exactitatea acestei ”formule”…ca exemplu, daca intr-o intreprindere se intocmeste lista cu pierderile energetice, pentru determinarea masurilor de eficientizare, se constata ca din lista lunga, doar exact 20% din cauze (cu foarte mici erori), cauzeaza 80% din pierderi (de asemenea cu foarte mici erori)…deci, se confirma !
…nu ma pricep la ceea ce dorea sa spuna dl.Liiceanu despre cei multi sau putini ”care bat cimpii”…
Batatul cimpilor nu e totuna cu batul cimpiilor dupa cum se si vede cum tot asa nici cititul ziarelor ba chiar a unor autori consacrati ai teoriilor filozofice nu rezolva problema obtinerii adevarului .Ce s-ar face cei care peste cei 2500 de ani batuti pe muchie ar descoperi in vreo vagauna a timpurilor niscaiva ziare de pe vremea lui Ceausescu sau niscaiva poezioare cu dedicatie comunista (nu spunem cine )?Indiscutabil vor accepta totul ca pe o forma a adevarului ceea ce evident nu face altceva decit sa le deformeze intelegerea asa cum o patesc si unii dintre noi , mai nerabdatori din fire , chiar acum .Persoanele de fata „ se exclude ”
Esop va lipseste acordul gramatical:” chiar ai unor cititori” nu a unor ….Apoi ale teoriilor, substantiv feminin. Ai este pentru masculin. Vagauna ale timpurilor, timp este neutru, la singular se acorda ca substantivele masculine, ls plural ca cele feminine.
Aveti apoi „cititul” care este singular dar se refera la mai multe persoane. Deci avem articolul a, al, ai, ale. Grea mai este si gramatica…..!
Democratia liberala este exclusiv produsul civilizatiei Occidentale, in afara domeniului de expertiza al tovarasilor, care s-au reciclat in globalism si liberalismul global cu succese dovedite, din Afghanistan pana la Bagdad, Cairo, Tripoli, Moscova, Paris si Munchen. Tovarasii continua sa raspandeasca elucubratiile ideologice de pe vremea dictaturii comuniste, fanteziile si acuzatiile mincinoase la adresa celor gandesc altfel.
Convingerea ca oamenii trebuie subjugati si dirijati ca oile, de catre tovarasi. Liberatea e periculoasa, tovarasi. Gandirea si vorbirea libere sunt periculoase. Cine nu gandeste cum vrem noi e fascist, dusman de clasa, rasist, nu-i asa, tovarasi? Si ce urasc tovarasii de moarte, dupa libertatea de gandire si vorbire? Democratia! Liberalism in. Democracy out. Sub masca umanismului, se ascunde neincredera si dispretul total fata de om.
Enough said. On a lighter note, my favourite, ‘Socialism Cannot Work”
https://www.youtube.com/watch?v=Z-SdftH0mfA
se ascund