Să fim serioși, o știm bine cu toții: dezamăgirea postelectorală e o formă de autocompătimire. ”Noi am sperat, noi am crezut, noi ne-am gândit că…, dar – uite – cei în care ne-am pus nădejdea ne-au mințit, ne-au trădat și, acum, ne fură.” Onest vorbind, o asemenea scuză nu ține: cei pe care i-am avut de votat sunt pe scena publică demult, am apucat să vedem ce pot și – cel puțin în ultimul an – deopotrivă intențiile și apucăturile le-au fost cât se poate de explicite. Mai înainte de a-i vota, i-am acceptat; în numele libertății de expresie am considerat că fiecare poate spune ce vrea, de multe ori am rezonat cu formularea pe care ei o dădeau frustrărilor comune, ne-au amuzat și n-am avut reacții nici măcar la derapajele lor.
”Dar aceștia sunt; nu noi îi scoatem în față, ci partidele.” Așa e, dar ce-au ajuns partidele în lumea noastră? Unde mai sunt doctrinele și programele lor? O înșiruire de platitudini de genul ”România merită mai mult”, ”Români în Europa”, ”Cu credință, înainte!” etc. care – demult – nu mai spun nimic și nu se adresează nimănui. Dincolo de ele nu decât teritoriul abisal al intereselor de grup și personale. N-am reacționat în nici un fel atunci când – de la începuturile democrației noastre – traseismul a constituit un fenomen de masă la nivelul vârfurilor politicii. Și nici atunci când un politician a spus, cu dispreț, că doctrinele n-au nici o importanță. Numai că, în absența unor repere principiale, care să-i adune pe oameni în funcție de convingeri, ce altceva mai sunt partidele decât – efectiv – grupuri infracționale organizate? Căci la baza lor nu mai e nimic altceva decât trocul loialității (față de șef) contra protecției (de grup) când un membru ”are probleme”. Într-un asemenea grup se va impune întotdeauna cel mai feroce și mai lipsit de scrupule, cel care va face din ”oamenii lui” o armată de invazie și de ocupație și le va împărți prada luată. Faptul că am acceptat ca partidele să devină așa ceva nu e vina lor, ci a noastră; a apatiei noastre civice.
”Totuși, e o diversitate de oferte, avem campanie și alegeri libere.” Chiar așa? În ce constă diversitatea în absența unor situări doctrinare și a unor programe clare? În faptul că diverse persoane etalează talente care nu nici o legătură cu funcția pentru care candidează și presa mercenară îi supune unor teste de cultură generală? Mai mult sau mai puțin, ideea de campanie electorală – poate pe model american – începe să aibe o legătură tot mai slabă cu politica (adică cu acele lucruri care ne privesc pe toți) și una tot mai mare cu spectacolul. Nu e întâmplător faptul că ea se termină în și cu manele. E și o dovadă a faptului că, în loc să dea o direcție și să-i îndemne la mai mult pe cei pe care vor să-i conducă, oamenii politicii preferă să urmeze și să flateze preferințele mulțimii. Uităm faptul că, în esența lui, spectacolul e zgomot și – în această hărmălaie – nu mai cu putință nici un dialog. Dacă cetățenii nu-și mai pot spune păsurile și dacă cei ce aspiră la funcții publice nu mai explică ce intenționează să facă, dacă vocile nu se mai aud și problemele nu se mai dezbat, atunci de ce suntem dezamăgiți one day after? Am vrut o lună de chermeză și distracție în contul a patru ani de stagnare; asta am primit.
”Președintele acesta n-a făcut nimic”. Așa e: am acceptat un deceniu de stagnare. Mai înainte de toate, în numele luptei dintre președinte și primul ministru, apoi în cel al crizei (pandemice) și – în fine – în cel al ”stabilității”. Am uitat, din precedentele noastre istorii, că – de fiecare dată – stagnarea ne face să coborâm (ca societate) la ceea ce e punctul nostru de echilibru: feudalismul. În chip funciar, feudalismul presupune existența a două tipuri de umanitate: cei care conduc și cei care sunt conduși. Între cele două umanități diferența e aceea dintre om și animal. Și ea e consfințită prin linii de separare absolute și intransgresabile; se numesc privilegii. Fiecare mandat le aduce aleșilor alte și alte privilegii, care fac ca funcția lor să fie o sursă de putere și de avere și să piardă orice legătură cu menirea ei originară: aceea de a reprezenta cetățenii dintr-o comunitate în forul dezbaterii naționale. Ce-am făcut și ce facem noi, în cei patru ani dintre alegeri, împotriva acestei stări de lucruri? Cârtim, înjurăm și ne e ciudă că n-avem și noi parte. Numai că acestea sunt orice numai atitudini civice nu și ele nu-i vor vor împiedica deloc pe oamenii politici să-sși adauge noi și noi privilegii. Atunci cînd spunem că, într-un stat democratic, ”cetățeanul e stăpân”, asta înseamnă că cetățeanul cere seamă aleșilor lui tot timpul, nu odată la patru ani. Iar în acest interval ei fac – cum spunea un personaj (din fericire dispărut de pe scena publică) ”ce vor”.
”Oricum, fac ce vor”. Da, dacă nimeni nu le cere să răspundă pentru nimic. Oamenii politici nu sunt cu nimic deosebiți de noi: și noi ne dorim să avem cât mai mult, făcând cât mai puțin (poate acest ”principiu al minimului efort” e ceva constitutiv naturii noastre animale). Diferența e aceea că ei au la dispoziție un mecanism instituțional care le permite să realizeze acest lucru, în vreme ce majoritatea cetățenilor – izolați în singurătatea sau în mediul lor familial – nu pot decât decât să acumuleze frustrarea că nu sunt capabili de așa ceva. Și, evident, să-și prezinte eșecul ca pe-o realizare: ei n-au intrat în politică pentru că sunt onești; muncesc, nu fură. Dar oare faptul de-a asista pasiv la felul în care alții fură – și, în egală măsură, batjocoresc instituțiile statului – nu se cheamă complicitate la furt? Câte decenii ne vor mai fi necesare pentru a înțelege că orice ”grup organizat” are puterea de a pune presiune pe decidenți? De aceea au judecătorii, armata, poliția și oamenii politici salarii și pensii mari: pentru că – atunci când e vorba să-și apere interesele – acționează ca un grup compact. Și ceilalți? Dacă e ceva, stau acasă și se uită la televizor. Ei bine, ceea ce li se dă și lor, li se dă la televizor.
”Oricine-ar veni, tot așa o să fie. Unii o să lucre, alții o să fure.” Greu de spus ce e dincolo de o asemenea afirmație: clasicul nostru fatalism sau – mult mai simplu – o (prea) mare toleranță la disfuncționalitate. Mi se-ntâmplă să fac drumul – cu ”mijloacele de transport în comun” – de la Oradea la Cluj. Acum, linia e de tren e în proces de modernizare. Pe vremea când era funcțională, trenul făcea trei ore și jumătate – patru ore; acum, autobuzele care-l înlocuiesc fac patru ore și jumătate – cinci ore. Vorbim de 160 de kilometri. Asta revine la puțin peste 30 de kilometri pe oră. E, aproximativ, viteza unui alergător (care, evident, nu poate fugi 160 de kilometri). Dar în care țară din lume, unde s-a inventat roata și unde sunt mașini se parcurg distanțele dintre orașe cu 30 de kilometri pe oră? În care țară din lume ”producția științifică” din universități constă în ”completarea dosarului” cu CV + ”listă de lucrări” în ”format” ARACIS, CNCSIS, Europass și altul, și altul, mereu altul, la nesfârșit? Sunt vinovați cei care fac asemenea lucruri, sau noi, cei care le acceptăm? Care mai trântim una ”românească”, dar le facem pe toate că, oricum, ”n-ai ce face”. Esența politicii constă în faptul de a alege. Dacă ceva nu merge, alegem o altă variantă. Și dacă nu avem o altă variantă, o creăm. Așa s-a născut modernitatea: creând alternativa la feudalism.
”Ăștia sunt oamenii (alegătorii); n-ai ce să le faci”. Asta dacă înțelegem omul ca fiind ”așa cum e” de la natură, sau din creația lui Dumnezeu. Numai că dacă omul e așa ab originem, atunci nu e responsabil de nimic. Câinele care te mușcă sau boul care te-mpunge e ”vinovat” pentru ceea ce face? Asta e natura lui și el doar i se supune. Numai că omul, spre deosebire de animal, nu doar e, ci și devine. Și devenirea lui e un proces social care poartă numele de învățare. Dacă oamenii noștri au recăzut în străvechea lor cultură orală, care substituie hărmălaia vocilor interiorizării și înțelegerii cuvântului scris, însemnă că școala a eșuat pe melegurile noastre. Înseamnă că cel – și cei – cu ”România Educată” au făcut cel mai mare păcat ce poate fi imaginat la adresa unei țări: prin cuvinte false, prin lipsă de interes și de competență și legi nefolositoare și-au bătut joc de sufletul acestui popor. Și lucrul acesta ar trebui să apese, ca un blestem, pe capul lor în eternitate! În lumea culturii orale, totul e în afară, omul e neproblematic; ceea ce i se-ntâmplă ține de ”soartă” sau de ”mâna lui Dumnezeu”. Individul nu poate decât să plângă după ce i se ia și să se bucure de ”ce i se dă”. Și – cu ”ce i se dă” – supraviețuiește la limita umanului. Câți dintre cei îmbogățiți nu trăiesc, în continuare, cu aceste reflexe ale sărăciei? Numai că supraviețuirea nu are morală, omul fără interioritate se bucură și se-ntristează, dar nu se simte nici responsabil, nici vinovat de nimic. Responsabili și vinovați sunt întotdeauna alții: politicienii, judecătorii, străinii, ungurii, evreii, rușii, americanii… Alții, mereu alții, nu omul sărac, care nu alege nimic, care ”pune și el mâna” pe ceva și care vrea ca urmașii ”să-i trăiască mai bine”. Numai că ce se naște din furt și din ruperea din ceilalți se-mprăștie-n vânt, ca praful. Și iar o luăm de la-nceput, la fel de săraci și de amărâți.
E un bine – un bine amar – în tot răul. Acum nu mai putem spune că nu știm ce n-a mers, că nu ne cunoaștem problemele. Un candidat nu se improvizează-ntr-o lună. Nu pot exista candidați buni din partea unor grupuri infracționale organizate. Și partidele n-au cum să nu fie-așa ceva dacă nimeni nu le cere socoteală pentru ce fac. Și socoteală nu le poate cere un om, un singur om, oricine-ar fi acela, ci doar un grup, legat de o pasiune și determinare comună. Iar acestea – regulile de bază ale democrației – se învață; încet și greu, ca tot ceea ce se-nvață temeinic. Cu toții avem de-nvățat și, pentru asta, trebuie să punem în surdină hărmălaia ce ne năpădește dinspre televizoare și device-uri și să ne-ntoarcem către noi înșine și unii către alții. Să învățăm să numim ceea ce ne apasă, să ne spunem – fără țipete și lacrimi – problemele, să le dezbatem – fără a ne încăleca vocile – și să cădem de acord asupra a ceea ce e important – acceptând decizia comună și respectând-o în ceea ce facem.
Atunci vom avea alți conducători, nu pentru că vor fi ei mai buni, ci pentru că fiecare dintre noi va fi mai bun. Și, poate, abia atunci, îl vom alege pe cel mai bun dintre cei buni.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Democratia in Ro a inceput cu stangul. Aceasta pt ca vechii comunisti si securisti s- au metamorfozat in taranisti, liberali, democrati, conservatori, ecologisti, liber- schimbisti, udemeresti, useristi, agrarieni, etc. De fapt toti o apa si un pamant. Prin zeci de partide create si disparute membrii lor au urmarit avantajele proprii si parvenirea cu orice pret. Doctrine ioc, principii etice canci. Increderea natiunii in partide este aproape egala cu zero. Majoritatea institutiilor publice niste forme fara fond. Ceea ce ce trebui schimbata urgent este Constitutia si multele legi proaste, stufoase si cu grave erori. Iar lumea sa inteleaga ca fara a iesi masiv in strada nu se va schimba nimic. De puna voie cainele nu se da dus de la ciolan.
O problema a votului universal este ca au drept de vot si cei educati, dar si cei cu educatie precara / superficiala. Chiar si dintre cei educati, cati sunt interesati de doctrine si programe? Sunt o minoritate. Pentru majoritate, e mai simplu sa reactioneze la declaratii populiste si lozinci…
Articolul este corect scris, dar cititorii lui sunt o minoritate printre alegatori. Cei tristi dupa alegeri, sunt de obicei cei care, fiind minoritari, oricum nu pot influenta rezultatul votului.
Foarte adevărat, însă dacă stăm acasă și nu votăm, atunci vom balti în continuare în “mlaștina” sferei de influență neo-sovietice caracterizată de corupție, înapoiere morală, economică și politică. Dacă stăm acasă și nu votăm astăzi, atunci va intra în turul doi Simion, care este posibil să câștige chiar funcția de președinte. Adică va câștiga omul propulsat de către Putin la conducerea unui stat NATO care mai are și un parteneriat strategic cu SUA. Cum suna asta? Oare asta ne dorim? Pentru unii poate ca nici nu contează, din moment ce nu văd imaginea de ansamblu. Unora chiar trebuie să le desenezi pe o foaie aceast scenariu terifiant ca să înțeleagă ceva. Este vorba de supraviețuirea și rezistența noastră ca națiune și piesa importantă în puzzle -ul alianțelor occidentale.
Sunt de acord. Viitorii candidati se pregatesc de pe acum. Si o data cu ei, si noi ceilalti.
Ca ceea ce ne dorim sa prinda contur, traiectoria voita sa fie trasata si asumata, iar harmalaia inutila sa devina un zgomot de fond irelevant pt majoritatea dintre noi.
Ce avem de făcut? E simplu. Să urmăm calea occidentală nu cea orientală ( Rusia, China, Turcia).
1.Există o falsă problemă și alături de ea, este vehiculată aceeași falsă afirmație, precum că președintele n-a facut nimic!
Inseamnă că se uită că în primul mandat a anunțat un PROIECT DE TARĂ cu ,,400 de specialiști” în economie!
Dacă acei 400 de ..spartani economici” n-au reușit să facă decit vreo nouă ,,strategie economică” pe care președintele Johaniss nu avea de ce să o anunțe și publice nu-i vina sa, deoarece s-a ,,asociat” la președinție cu o clasă de ,,specialiști în economie” incapabilă să-l ajute să-și indeplinească obligațiile prezidențiale economice!
2.Neputînd să aibă rol de ,,,motor economic” (și drept consecință și unul politic), nu putea decît să navigheze în jurul liberalilor – iar nu cu social-democrații!
A ieșit onorabil de pe scenă, evitînd clănțănelile și conflictele (tip Basescu) dintre instituțiile supreme din stat, sabotat pîna la capăt de consilierii săi economici, care au refuzat sistematic oferta evaluării și prezentării către el au unicului PROIECT DE ȚARĂ operațional și fezabil.
Este drept, că nici nu era de așteptat de la consilierii săi economici să prezinte un PROIECT DE ȚARĂ alternativ, la cel în care ei au eșuat extrem de păgubos pentru Romania.Drept urmare, țara noastră a intrat în a doua ,,dezindustrializare”, cu caderea lohnului în zona confecțiilor și a industriei manufacturiere de cabluri și piese mici pentru diverse industrii externe.
Proiectul economic propus deschidea calea și mediul economic (prietenos și accesibil) pentru marii investori industriali, care s-au localizat în alte locații din jurul nostru, unde funcționalitatea instituțională este superioară celei din Romania, de indice (subafrican) 74!
prof. Căliman I. Eugen
autor ,,proiect de țară”
Cum se intuneca repde ,dl.Maci se plictiseste si scrie un articol despre alegeri, ca multe altele aparute zilele astea peste tot inclusiv aici. Majoritatea lor pline de platitudini. Si totusi nu s-a spus ceva.
Nici un partid , nici un candidat,nu iti rezolva viata,oricine ar fi aceste partide , sau candidati. Si nici UE,si nici NATO.
A astepta pe altii sa iti rezolve problemele inseamna a astepta in van. Sigur ,vrem o tara ca afara , cu spitale bune,cu invatamant bun, o tara sigura aflata la granita unui razboi odios.
Da?Atunci puneti mana si munciti pe branci,platiti impozite si nu fentati fiscul, si lucrurile vor merge mai bine.
Puneti mana si invatati sa aveti o calificare, o scoala, ca asta se cauta si noi stam prost de tot aici.. De aceea diaspora e formata in special din muncitori in constructii si bone. Veneam cu cineva cu avionul spre Bucuresti care statea de 20 de ani la Londra.Nici nu auzise de Oxford , de unde veneam eu.
Si daca ati invatat , ati muncit,ati platit taxele, numai atunci aveti dreptul sa alegeti. Altfel daca alegeti si va ganditi ca cineva va va da ceva, va inselati. Si o sa ziceti ca partidele , candidatii v-au mintit. Voi trebuie sa dati,daca vreti o tara ca afara.Nu are cum si cine s-o faca ca afara in afara de voi.
De acord cu tot ce ai scris, Matrix! As puncta ca aceasta diaspora formata majoritar din muncitori, in special necalificati, nu intelege mai nimic din ceea ce vede afara….din nefericire pentru ei, dar si pentru noi! Multi habar nu au unde se afla……eu mai intreb uneori: Dar unde lucrezi?, In ce localitate?, In care provincie?, Care e orasul mare cel mai apropiat?…….raspunsuri aiurea….jale mare!
” Si daca ati invatat , ati muncit,ati platit taxele, numai atunci aveti dreptul sa alegeti.” Ar fi pe deplin democratic, pentru ca in caz contrar, soarta tututor ar fi pe mana unora cu educatie zero, lenesi si fraudatori de obligatii fiscale! Si asa si este, din pacate!
PS 1: Cu parere de rau, rezultatul alegerilor cam confirma ce spuneam mai demult!
PS 2: Ai gasit ceva util pentru cercetarile tale in cartea lui Byrne?
All the best!
Nu credeam ca o sa am atata dreptate in ce am scris. Era o parere a mea vazand cam cine e diaspora romana, si avand de a face cu studenti, doctoranzi si cu multi oameni.
Au ales! Calin Georgescu sau Elena Lasconi au fost alesi sa rezolve viata multora din diaspora, de aici, pe care singuri n-o pot face. De vina sunt acum Johannis,Ciuca,Violacu etc. Cel care va fi votat la turul 2, va fi urmatorul vinovat la urmatoarele alegeri si partidele de la guvernare de atunci. Noi nu suntem niciodata de vina ,totdeauna sunt altii!
Oi oi boje moi! Va trebuie un Trump.
Lege votata care va intra in vigoare in Europa dupa anul nou.
Nu ai voie sa-i dai nevestei un shut in coaie.
Eu cred ca popoprul a reactionat.
Demonstratii, marsuri, piete, greve. Vot schimbat si referendum.
Greseala nu apartine poporului.
Mai terminati cu timpenia ca poporul roman e de vina.
Greaseala apartine liderilor nostri si liderilor mondiali, care au acceptat liderii nostri ca democrati, desi se stia ca sunt mafioti, hoti si duplicitari.
Exact ca in cazul lui Putler. Poate chiar mai mult.
In plus, Sistemul Ticalosit are stiinta si puterea coruperii tuturor liderilor ce se ridica impotriva lor. Iar cei ce nu pot fi corupti sunt ostracizati si acuzati de toate timpeniile. Fara ca cineva din tara sau de afara sa intervina.
Asa ca hai s-o lasam ca in tren.
Ticalosii au avut toata puterea politica, au ramas la butoane si acum au si puterea economica.
Si poporul e de vina……
Sunteti angajatul lui Felix?
Îmi pare rău, domnule profesor, că vă voi dezamăgi, (sau poate nu!) dar cea mai mare mare mizerie în cacealmaua asta pe care o trăim și o numim ”democrație” o reprezintă partidele politice care sunt , fiecare în parte, gheene de gunoi adunat din cele mai urât mirositoare haznale. Din acest gunoi putrefact, din cuiburile celei mai negre corupții, ies candidații, șefi de partide, parlamentarii, protipendada politică de astăzi, președinte, prim ministru miniștrii și toți ”privileghiații” (să folosesc și un termen mai cunoscut!). Afacerile sulfuroase cu soarta instituțiilor publice, cu hăcuirea bugetului național după interesele grupului trezesc pofte sociopate iar câteva marionete sunt gata să se lase mânuite în interesul altora din spate, pentru a-și satisface ambițiile și orgoliile proprii, demne sigur de tratamente psihiatrice. Oricum i-ai lua la rând, candidații propuși de partide sunt spuma urât mirositoare a lumii în care trăim, exemplare dintre cele mai puturoase, în toate sensurile, fiind în funcție astăzi. Cum să te duci la vot să te spurci atingând, fie și numai în gând, asemenea ”produse” politice care fac oroare și celui mai versat gunoier?! Îndrăznește careva dintre noi să facă analiza partidelor politice din România de astăzi, să vadă toată această cloacă adunată de prin casele de ospicii, cercetează cineva originea și evoluția liderilor din aceste partide. Cunosc destule exemplare din aceștia și nu îndrăznesc să-i primesc în casa mea, să le fiu musafir, să dau mâna cu ei. Cu atât mai puțin să-i votez, să las la voi lor destinul meu, al familiei mele, al țării în care s-a întâmplat să mă nasc și eu. Cine va curăța viața noastră de mizeria numită partide politice?
Probabil avem de asteptat pina cind toti pomanagii din tara asta vor trece la cele vesnice . Exit-poll-urile arata ca un partid care pretinde ca este socialist incepe sa fie votat de tot mai putini ( ruralul foarte usor de manipulat , de exemplu ) . Nadajduiesc faptul ca a venit vremea evaporarii unor partide cu tot cu tilharii si mincinosii din ele . Silviu Brucan : „Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani” . A fost prea optimist .
„E un bine – un bine amar – în tot răul. Acum nu mai putem spune că nu știm ce n-a mers, că nu ne cunoaștem problemele. Un candidat nu se improvizează-ntr-o lună.” Ei na, pai nu vorbeau unii de „exceptionalismul” romanesc…..exceptional?!?!? Daca peste ocean supermanul Trump nu a fost intr-adevar inventat intr-o luna uite ca la noi se poate, a aparut si „lebada neagra” antisistem Calin Georgescu pt. turul 2.Pai nu se pling (multi,nu gluma!!) ca nici macar nu au auzit de acest personaj?!? (fosta propunere a AUR pt. postul de prim-ministru acum ceva vreme).Pai se poate?!?! Uite ca se poate!!!!
„Numai că dacă omul e așa ab originem, atunci nu e responsabil de nimic. Câinele care te mușcă sau boul care te-mpunge e ”vinovat” pentru ceea ce face? Asta e natura lui și el doar i se supune. Numai că omul, spre deosebire de animal, nu doar e, ci și devine. Și devenirea lui e un proces social care poartă numele de învățare (…)” ei na domnule Maci ce vreti si d-voastra?! Pai nu zic unii ca „prea multa invatatura te strica de cap”nu e asa mai bine sa ramine anti woke(destepti,adica smecheri cei care s-au straduit sa MANIPULEZE facind acest curent marginal al unor excentrici cam dusi..cu pluta vorba aia adica cam bolnavi cu capu’ curent mainstream ca sa duca la si mai multa diviziune si radicalizare) cu familia traditionala, cu patria si cu tot tacimu’ dupa cum bine le gavareste domnul Calin Georgescu?!
De fapt aici expertul in neurostiinte ROBERT SAPOLSKY in „Determined” va cam contrazice ( si unele concluzii sint f sumbre mai ales in privinta valabilitatii unui „free will” absolut de care oricum ma indoiam, ajungind la concluzia -inainte sa aflu de Sapolsky -ca ,de fapt exista doar un „autonomous will”).El a concluzionat cu destule demonstratii ca hmm.. NU prea exista un free will, deciziile pe care le luam de fapt sint influentate atit de bagajul genetic cit si de factorii x sau y de moment care de fapt determina luarea unei (unei) decizii.Adica lucrurile se cam complica si e f greu sa demontezi concluziile atit de controversate ale lui RS.
„Responsabili și vinovați sunt întotdeauna alții: politicienii, judecătorii, străinii, ungurii, evreii, rușii, americanii… Alții, mereu alții, nu omul sărac, care nu alege nimic, care ”pune și el mâna” pe ceva și care vrea ca urmașii ”să-i trăiască mai bine”.” Ei na!!!! sinteti prea abisal;pai problema se pune si asa:NU cumva magariile,prostiile hotiile si mizeriile binomului PSD PNL (al doilea demn de cosul de gunoi al istoriei) au dus la aparitia binomului considerat de multi luminati atit de toxic Georgescu-AUR?!? Si la repetarea istoriei (unii zic ca ar fi o exagerare) cu Iliescu vs Vadim in turul 2?!?!? Vreo 14 % votantii lui Simion plus cca 22 % votantii lui Georgescu hmmm ar iesi deja cca 36% de votanti antisistem cica…Nu e f mult dar nici putin!!!!!
Interesant ca cica faimoasa diaspora a votat..cum a votat, (atit de laudata cind dadea de pamint intii cu Ponta apoi cu Dancila/Dragnea) in f multe centre Gaspadin Georgescu a adunat f multe voturi, in multe cazuri depasind-o pe doamna Lasconi..(vorba unui ilustru comentator de pe aceasta platforma vointa poporului,deh).
„Atunci vom avea alți conducători, nu pentru că vor fi ei mai buni, ci pentru că fiecare dintre noi va fi mai bun. Și, poate, abia atunci, îl vom alege pe cel mai bun dintre cei buni.” ei, domnule, optimista concluzie;prea optimista; se pare ca vom avea conducatori rai (din nou, nimic nou sub soare) ca sa scapam de altii si mai rai….QED(in curind, in curind).
Dar ceva despre votul selectiv acordat numai celor care au un coeficient de inteligenta peste medie, o educatie si un bagaj de informatii cit de cit mai apropiate de..un anumit adevar obiectiv (cam relativ intr-o lume relativa,deh..) nimic,domnule Maci?!?!?
Cit despre PNL si USR ma repet daca nu vor face mare lucru la parlamentare vom juca hora fratiei din nou cu Ciolacu si cu PSD ca sa scapam de hora fratiei „cu marele popor rus” practicata dupa cum zic gurile rele de Gaspadin Georgescu si de AUR.
Si uite asa tragi-comedia umana made in Romania merge mai departe.
Vedeti si votul de ieri si injurati -iar- poporul roman!
Desteptilor!
Felicitari domnule Maci. Cred ca aveti dreptate in tot ceea ce comunicati elegant in acest articol. Cred totusi ca nu ati surprins un context esential nu pentru ca nu il stiti ci probabil pentru ca inca nu se detaseaza vizibil din punct de vedere al impactului in viata politica, economica si sociala a Romaniei. Cred ca din 1989 incoace un numar de romani care cu greu putea fi cuantificat pana mai aseara, au decis cu mintea lor ca salvarea este individuala. Indiferent cum si-au castigat independenta, cu exceptia infractiunilor, acesti romani au ajuns la un grad de independenta caruia statul roman feudalizat nu ii mai poate face fata nici prin racolare nici prin amenintare. Odata cu independenta romanul si-a putut defini mult mai corect si apoi si-a putut proiecta mult mai apasat stima de sine. Nu mai sunt toti romanii la baza piramidei lui Maslow asa cum statul si-ar dori cu adevarat si cum politicienii romani inca mai cred. In ultima instanta stima de sine a inceput sa se devina molipsitoare si a generat deocamdata doar rezultatele de aseara. Indiferent de rezultatul final al alegerilor pe care le parcurgem in aceasta perioada viitorii parlamentari vor trebui sa se gandeasca de doua ori daca renunta ori la candidatura ori la ”crima organizata” care motiveaza in mod real candidatura.
Am mai scris pe aici: câtă vreme acele organizații (care or fi fost cândva partide) acționează aidoma pe tot cuprinsul țării nu sunt gip ci (deja) altceva. Deci și d. Simion se-nșeală acum când îl face în fel și chip pe unul dintre candidați. Și chiar mă miră fractura de logică numindu-i totodată inclusiv pe acela copiii lui Iliescu pentru care și procurorii din dosarul Revoluției solicită altă denumire(încadrare).
AM O PARERE!
legislatia privind partidele trebuie schimbata!
Miscarea in si intre partide, mai amanuntit controlata..alegerile in interiorul partidelor ..verificate de o institutie juridic-electorala..!
S-au transformat..in cuiburi stapanite care se automultumesc sa iese tot unii si aceiasi..candidati si liste…pentru ciubucul din consilii si si parlament si euro-parlament!
Daca Einstein ar veni la un partid in..comuna X ..tot nu are fi primul pe lista…!
Citesc ca algoritmul oferit de catre Sosoaca lui Georgescu (ca razbunare ca a fost interzia pe liste) a facut toti banii si l-a propulsat castigator. Un algoritm care ar fi propulsat-o pe ea pe primul loc daca ar fi candidat. Georgescu parea la fel de nedumerit ca noi toti de castigara acestui prim tur si poate ca nici n-a stiut ca a candidat. In fond, AI il putea selecta si pe vecinul de la etajul doi sa candideze daca vroia. Ori poate ca au dat vreun click gresit cei de la SRI si au testat algoritmul. Un fel de spam care a ajuns aiurea in Inboxul principal.
Democratie e atunci cind cei ce iau decizii in numele tau au datoria sa iti ceara acordul mai intii. Republicile actuale sint de fapt oligarhii moderne în care grupurile de interese ale celor bogati sint arbitrate de către popor, adică poți alege de la ce masa a bogatilor vei primi firimituri.
„Oboseala” democratiei survine atunci cind exista o mare diferenta intre interesele celor alesi și alegători, astfel oamenii isi pierd increderea in modul de functonare a societatii. Ca urmare cetatenii saraciti și disperati vor vota cu oricine le va promite un colac de salvare, adică cu populistii sau demagogii.
Aspectul democratic este un efect colateral in societățile în care economia are un puternic aspect concurențial, adică interesele celor ce detin puterea economica în societate sint divergente. Astfel cei cu bani, și implicit cu putere politica în societate, se supraveghează între ei ca nici unul sa nu aibe avantaje nemeritate datorita politicului. Din aceasta cauza tarile în care resursele minerale au o pondere importanta în PIB nu sint democratice (Rusia, Venezuela etc.), pentru ca un grup mic de oameni poate exploata aceste resurse în interes propriu. În tările sarace (Romania, Bulgaria, Grecia etc.) resursa principala exploatata poate fi chiar bugetul statului, ei avind interese convergente în a beneficia, în interes propriu, de aceasta resursa. E simplu sa vezi dacă e oligarhie pentru ca intr-o democratie adevărată nu ar trece legi care nu ar fi în interesul celor mulți.
Prima oligarhie moderna a aparut in Anglia pe la sfirsitul secolului 17. După ce revoluția burgheza condusa Cromwell a reușit, grupurile de interese ale celor bogati nu au fost in stare sa se puna de acord cum sa își împartă puterea politica pentru a nu se ajunge la dictatura uneia. Soluția a fost numirea unui rege care sa fie arbitru. În republici poporul este arbitru, dar sa nu confundam posibilitatea de a alege ce grupare te va guverna cu democratia, adică cu posibilitatea de a decide cetatenii ce legi sa treacă si ce nu.
Soluția este democratia directa moderna în care fiecare cetățean poate vota, atunci cind dorește, peste capul parlamentarului ce îl reprezinta. Ba chiar îl poate demite dacă majoritatea alegătorilor lui considera ca nu le reprezinta corect interesele.
E ca atunci cind ai de construit o casa și alegi șeful de șantier si arhitectul, dar aceștia nu au datoria de a se consulta cu tine. În mod sigur casa nu va arata asa cum iti dorești tu, ci cum doresc aceștia, ba mai sigur e ca vei ramine și cu banii dați și fără casa. E ciudat ca in afara sferei politice, nicăieri nu vei găsi, în nici o activitate economica sau sportiva, pe cineva ales intr-o funcție de conducere și care are eșec după eșec și sa nu fie dat afara decit după 4 ani. Noi, alegătorii, trebuie sa fim consultați în privința deciziilor și dacă acestea au efecte negative sa ii putem demite oricind, nu sa așteptăm să se îndeplinească sorocul, pentru ca noi plătim, nu ei. În orice companie echipa de conducere vine cu un plan aprobat de actionari. Orice schimbare în acest plan trebuie reaprobat de către acționari și este normal asa pentru ca acționarii plătesc.
Situatia partidelor și sindicatelor din România este situația oricarei structuri puternic centralizate. Robert Michels a scris in 1911 o carte, „Political Parties”, în care a analizat cum orice structura centralizata se transforma în mafie și a numit aceasta tendința „legea de fier a oligarhiei”. Pentru descentralizarea lor ar trebui ca prin legea de organizare sa se specifice ca deciziile trebuie luate cu aprobarea majorității membrilor, conducerea acestora avind doar rolul de a veni cu propuneri pentru rezolvarea diverselor probleme.
Partea proasta e ca partidele corupte transfera aceasta coruptie asupra administratiei statului și deci tot statul va deveni corupt.
In situatia actuala (oligarhie = deciziile sint luate de putini fara a cere acordul cetatenilor), cind cei ce sint alesi nu au obligatia de a-si respecta promisiunile electorale, de fapt alesii aleg pe alegatori si nu invers. Adica poti sa vezi din sondaje cam citi cetateni vor vota anumite idei si sa le promovezi pentru a intra in Parlament. Singura grija ar fi de a face cunoscute cit mai multor cetateni ideile respective si de a da impresia ca esti serios si ai intentia de a le pune in aplicare. E ceea ce fac toate partidele.
Votul este doar o caramida in zidul democratiei și chiar prin vot se poate manipula caci intr-un tur de vot ai un rezultat, in doua tururi ai alt rezultat, iar dacă acorzi puncte fiecarui candidat preferat este un alt rezultat.
Apoi este o lipsa crasa de intelegere a mecanismului democratic sa accepti ca odata votat un candidat acesta sa poata face ce vrea doar pentru ca a fost votat.
In afara sferei politicii lumea procedeaza altfel. Un sef de companie, atunci cind are de rezolvat o problema, va consulta mai mulți specialisti si va alege una dintre solutiile propuse. Dacă soluția aleasa nu produce rezultate multumitoare o va schimba rapid, caci nimeni nu este cititor in stele si doar practica poate valida soluția aleasa, insa important este sa poti sa schimbi imediat ceva ce nu merge.
Manipularea functioneaza tocmai pentru ca nu exista o responsabilitate imediata a celor alesi, doar peste 4 sau 5 ani, timp in care acestia isi urmaresc propriile interese. Daca am putea in orice moment sa ii schimbam sau sa le blocam deciziile atunci cind nu sintem multumiti de actiunile lor, atunci si strategia alesilor ar fi alta, adică vor incerca sa performeze si nu vor mai putea alege calea usoara, de a manipula.
Se poate vedea din discursul alesilor ca acestia argumenteaza pentru a cistiga si nu pentru a solutiona probleme. Cind argumentezi doar pentru a cistiga, nu iei in seama argumentele competitorilor si incerci prin toate mijloacele sa-i discreditezi pe ceilalți competitori. Iar energia pusa in joc va fi cu atit mai mare cu cit ai mai mult de cistigat după ce ajungi in funcție.
Referitor la coruptia din tara, in primul rind trebuie rezolvata oligarhia din partide, ce raspindeste coruptia asupra administratiei publice. Astfel, situatia partidelor și sindicatelor din România este situația oricarei structuri puternic centralizate. Robert Michels a scris in 1911 o carte, „Political Parties”, în care a analizat cum orice structura centralizata se transforma în mafie și a numit aceasta tendința „regula de fier a oligarhiei”. Pentru descentralizarea lor ar trebui ca prin legea de organizare sa se specifice ca deciziile trebuie luate cu aprobarea majorității membrilor, conducerea acestora avind doar rolul de a veni cu propuneri pentru rezolvarea diverselor probleme.
Oricum, democratie nu inseamna sa ia altii decizii pentru tine fără sa iti ceara consimtamintul. Rolul partidelor politice este de a veni cu solutii dar noi trebuie sa fim cei ce aleg ce soluție se pune în practica.
Domnule Maci, sper ca nu ati chiar folosit autobuzele acelea care fac 4,5-5 ore de la Oradea la Cluj, cand exista atatea autocare/microbuze ce fac doar 3 ore!
https://bileteria.ro/Transport/Oradea-ClujNapoca
Problema autobuzelor CFR e ca trebuie sa faca ocoluri destul de mari ca sa opreasca in fiecare gara. Si e normal sa se intample asa, chiar daca durata mult mai mare a calatoriei ii face sa piarda calatori.