De zeci de ani suntem învățați că atunci când nu avem pe cine vota, să alegem răul cel mai mic. Să votăm tactic, cum se spune zilele astea. Și într-adevăr pare că nu avem altă soluție.
Cel puțin nu în acest weekend. Dar suntem condamnați oare să votăm întotdeauna răul cel mai mic?
Nu.
Sistemul nostru de vot, de altfel foarte simplu, încurajează într-adevăr votul tactic, iar votul tactic încurajează mediocritatea. Însă, multe alte țări au inovat și pe planul asta. Există și alte sisteme de vot valide, testate și folosite cu succes în alte țări ale lumii și care dacă ar fi utilizate inteligent în România pot sparge acest cerc vicios în care ne afundăm de 35 de ani.
Să începem cu trei exemple:
1. În țări precum Ucraina, Columbia sau India a existat pe buletinul de vot opțiunea „niciunul”. Dacă opțiunea aceasta câștigă peste jumătate din numărul de voturi, alegerile se reiau și niciunul dintre candidații înscriși în cursa inițială nu mai pot candida.
2. În SUA, în părți din Elveția și în alte câteva țări poți introduce, de mână, numele oricărui cetățean pe buletinul de vot. Aceste voturi se numără și dacă cineva care nu și-a depus candidatura strânge totuși mai multe voturi decât oricare dintre ceilalți candidați, el sau ea câștigă. Nu e doar o jucărie, creează de multe ori efecte în practică. De exemplu, în alegerile din Alaska din 2010, zeci de mii de votanți au scris pe buletinul de vot numele cuiva care nu se înscrisese în alegeri și nu făcuse campanie. Acea persoană, Lisa Murkowski, a câștigat și a devenit unul dintre cei 100 de senatori din Congresul american.
3. În alte locuri, nu votezi un candidat, ci dai note ca la școală de la 0 la 5 sau de la 0 la 10 fiecăruia dintre candidați. De multe ori ne e greu să votăm răul cel mai mic pentru ca simțim că validăm o persoană care nu merită aceasta validare din partea noastră. Este ca și cum am da nota 10 fără să merite unui elev care nu a învățat, nu și-a făcut temele, dar s-a descurcat mai bine decât oricare dintre ceilalți. Dar să ne imaginăm că le putem da orice note fiecăruia. Dacă 6 sau 7 e nota cea mai bună, asta e, se face media și câștigă cel cu nota cea mai mare, dar nu neapărat o notă bună. Cu ocazia asta vedem și o imagine clară a sistemului politic.
Dacă ne gândim la parlamentare, există sisteme mult mai bune și acolo. Uitați două exemple:
1. În foarte multe democrații, incluzand Olanda, țările scandinave sau baltice, listele sunt deschise: adică fiecare pune ștampila ca la noi pe lista unui partid politic, dar și pe numele cuiva din lista. Astfel locurile pe liste se rearanjează în funcție de dorința votanților și se anulează astfel puterea găștilor din partid sau a președinților de partide care stabilesc ei locurile eligibile pe listă. Într-un astfel de sistem, președintele partidului sau o persoană toxică din vârful listei poate ajunge să nu intre în parlament, în timp ce o persoană bună, pusă pe un loc aparent neeligibil poate ajunge în vârful listei și în parlament. În 2006, în Olanda, de exemplu, Rita Verdonk a ajuns în fruntea listei partidului VVD, în fața președintelui partidului Mark Rutte.
2. În Irlanda și în alte țări se merge mai departe și orice votant pune în ordinea preferințelor candidații de pe lista: 1,2,3 și așa mai departe. Locul lor pe listă și șansele de a intra în parlament se rearanjează în consecință.
De 35 de ani ni se spune că așa e democrația. Că democrația înseamnă să îți înghiți de multe ori valorile sau judecata și să dai un vot util. Să votăm răul cel mai mic într-un cerc vicios de 35 de ani în care oameni care nu merită, oameni toxici ajung în parlament, ajung primari și ajung președinți pentru că ne este frică de unii încă și mai toxici. Pare că în
România tot ce trebuie să faci ca să supraviețuiești politic și electoral este să nu fii cel mai mare nemernic, nu să fii cu adevărat bun. Asta crează o clasă politică fără busolă și partide
leneșe obișnuite să câștige alegeri folosindu-ne frica, fără să aduca sau să pregătească oameni cu adevărat buni.
De 35 de ani ni se spune că așa e democrația. Fals. Fals și mincinos. Democrația poate arăta altfel și ține de noi să o îmbunătățim. Exemplele de mai sus sunt doar câteva modele. Suntem mai buni de-atât, suntem mai buni decât punctul în care am ajuns, ne trebuie doar niște sisteme mai funcționale. Avem datoria dupa aceste alegeri, oricine ar câștiga sa le construim ca să salvăm România de pe marginea prăpastiei. Și haideți să începem cu fundația: un alt sistem de vot care să încurajeze democrația și competiția nu răul cel mai mic.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
NU VOTAM ! Asta fac ei și familia mea de ani buni . Știu,suntem noi pretențioși, ciudați,… Etc. Nu pot sa dau un vot de încredere pe cineva care na are aptitudinile: comportamentala, morală/etica … să mă reprezinte. In 4.05 voi sta pe verandă și voi citi. La prânz,ne vom întâlni toți, și vom servi masa … Nici nu contează cine va ieși,căci nu va putea nimic.
Dacă zici că „veți servi masa”, mai bine că nu votezi.
In cazul asta, va recomand sa candidati. Nu stiu noi, dar dumneavoastra aveti nevoie de dumneavoastra in functia suprema in stat. Pe drum puteti afla lucruri interesante despre propria persoana.
Astept sa aud de primul cetatean care nu-si face cumparaturile pentru ca nu are ce cumpara, marfa pur si simplu nu ii satisface criteriile.
Fara sa fi verificat veridicitatea celor prezentate in articol, va multumesc pentru exemplele de instrumente alternative democratice electorale – unele par a ignora complet procesul de strangere de semnaturi pentru candidaturi.
La acestea voi adauga problema FINANTARII partidelor si INDEPENDENTILOR (cu sau fara ghilimele) pentru (pre)campaniile electorale de orice fel si a functionarii zilnice dintre (pre)campanii.
Singurele surse de finantare ar trebui sa fie, spre deosebire de mlastina struto-camilista in vigoare, acum, in Ro:
– alocarea AEP din fondul tras de la bugetul Ro, DAR legat procentual DIRECT de incasarile ANAF
– cotizatiile anuale ale membrilor de partid, limitate la „x” salarii minime/an.
NU IMPRUMUTURI SI/SAU DONATII in moneda fiat, cripto, orice forma de token digital si/sau orice forma purtatoare de valoare, fie fizice active/pasive sau nu de la:
(a) orice tip de institutie financiar-(ne)bancara SI/SAU orice forme juridic-economice de reprezentare, inclusiv cele non-profit,
(b) persoane fizice – rude, prieteni, necunoscuti, crowd-funding etc.
Soluții pentru reformarea Securității, nu aveți? Că de prin 1948 încoace nu mai ieșim din acest cerc stalinist vicios!
Da, frumos. Dar credeti ca politrucii noștri vor vota astfel de legi?
Da, asa e…”aristocratia bugetara” rezultata din politruci nu vor permite asa ceva !
Foarte bune observațiile. Problema e aici: “ține de noi să o îmbunătățim”. Nu ține de noi, am intrat în cercul vicios dominat de corupți si interesele lor. “Noi” nu putem schimba legile, doar ei pot. Orice partid creat de “noi” e imediat discreditat și împiedicat să schimbe ceva, prin orice mijloace. Schimbările din educație ale dlui Funeriu au fost inversate, legile electorale au fost schimbate în favoarea coaliției, iar când “noi” am câștigat un referendum, ei ne-au ignorat. Cum ieșim din acest cerc vicios?
Foarte interesant, cel mai util eseu din aceasta saptamana electorala. Ma intreb, atatia mari profesori de stiinte politice care vorbesc tot timpul la televizor, de ce nu au prezentat si discutat mai demult aceste sisteme de alegeri? La noi se face atata caz de forma: sa fie stampila in patratel, sa nu scrii nimic pe buletin, ca se anuleaza votul. Iar fondul, adica valoarea candidatilor nu intereseaza pe nimeni. Uitati-va cine sunt parlamentarii POT, soti, cumnati, alte neamuri, fara scoala, condusi de o precupeata obraznica,fara sa reprezinte pe nimeni (in afara poate de CG). De aici se vede ca ar trebui sa fie si niste conditii de studii: nu intri in parlament fara licenta, sau macar sa ai bacalaureat.
Perfect de acord!
Iar pasul următor ar putea fi înființarea de noi partide, și acestea pe concepte și principii noi, care să excludă arivismul, fripturismul, veleitarismul, traseismul, grobianismul și, mai ales, corupția prin însăși statutul lor, astfel încât într-adevăr oameni dedicați interesului general, – și nu al lor personal -, inteligenți și școliți pe bune, să ajungă să conducă societatea la toate nivelele. Așa cum a fost propus aici pe Contributors cu câteva luni în urmă. Utopic? Nu cred că nu există asemenea oameni în România. Dacă nu aș crede asta, aș emigra imediat.
Instabilitatea politică, care se arată inevitabilă la orizont după alegeri, indiferent de cine câștigă președinția, va oferi o conjunctură favorabilă unor asemenea demersuri. Am încredere în generația tânără neinfectată de virusul politicianismului în folos propriu, din care, vai, nu mai fac parte demult.
În România, condusă de mediocri, dacă nu chiar de debili, totul este pentru a fi îmbunătățit.
Dacă avem un PM cu liceul neterminat, de ce nu un președinte doar cu liceul pedagogic (restul nu se pun)?
România “ucide” orice creier inteligent care vrea să facă. Iar nefăcând te “sin-ucizi”.
E evident de ce pleacă orice creier de excepție. O spirală spre infern.
Noi nu avem dreptul de a alege pe cine să votăm.
Noi doar acceptăm ceea ce ni se propune, impune pe liste.
TOTDEAUNA votez greșit.
Dacă-mi iese alesul, odată ajuns acolo face DOAR pentru el sau ai lui și mă simt înșelat.
Dacă nu-mi iese, tot greșit am votat.
Alegerea, dorința, propunerea noastră nu (prea) contează.
Votăm recomandări.
Nici n-am stiu ca cel cu doua prenume, niciunul corect, il are si pe al treilea totusi corect.
(n-am stiut, deoarece nu l-am votat niciodata)