luni, mai 20, 2024

Ce ne face fericiţi la locul de muncă?

Sub umbrela acestei întrebări mai lejere vă propun o scurtă şi incipientă analiză a câteva date de sondaj ce fac referire la raportarea la locul de muncă pe care o au respondenţii intervievaţi în eşantionul nostru. Sursa detaliată a datelor este menţionată în nota de subsol a articolului de faţă.

Pentru a răspunde acestei întrebări am construit un indice bazat pe cinci dimensiuni: satisfacţia privind relaţia cu superiorii/şefii, relaţia cu colegii de muncă, satisfacţia privind mediul sau condiţiile de muncă, privind salariul şi privind programul de muncă. Respondenţii au avut în vedere actualul sau ultimul loc de muncă. Imaginea care reiese este una mai degrabă pozitivă, aşa cum observăm în graficul alăturat.

Vedem aşadar cum mai mult de jumătate dintre respondenţi se poziţionează mai degrabă favorabil faţă de locul de muncă, spre deosebire de percepţia cotidiană apocaliptică. Procentele au fost calculate după eliminarea non-răspunsurilor şi a respondenţilor care nu lucrează şi nu au mai lucrat. Aşadar, sunt calculate pentru respondenţii care au sau au avut o experienţă de lucru.

Poziţia celor care se declară salariaţi, adică au un loc de muncă chiar la data anchetei, este puţin mai nuanţată, procentul celor mulţumiţi şi foarte mulţumiţi cu locul de muncă fiind de 52%, spre deosebire de 57% în totalul celor cu o experienţă de muncă. Diferenţele între cele două poziţionări nu sunt mari, dar sunt suficiente pentru a pune la îndoială ipoteza că românii sunt în cea mai mare parte a lor salariaţi nefericiţi, oprimaţi sau asupriţi la locul lor de muncă. Având în vedere marja de eroare a anchetei, putem spune că respodenţii cuprinşi în anchetă, ce constituie un eşantion reprezentativ la nivel naţional, sunt în egală măsură mulţumiţi şi nemulţumiţi cu locul lor de muncă.

Cine sunt cei mai mulţumiţi şi cei mai nemulţumiţi cu locul de muncă?

Atunci când privim scorurile înregistrate de diferite categorii ocupaţionale, observăm o tendinţă pronunţată de insatisfacţie în rândul şomerilor cuprinşi în anchetă, prin raportarea lor la ultimul loc de muncă. De altfel, este şi de aşteptat, având în vedere că cel mai probabil nu şi-au dorit părăsirea locului de muncă. O tendinţă de insatisfacţie manifestă şi studenţii şi elevii (56% sunt nemulţumiţi şi foarte nemulţumiţi cu diferitele aspecte ale actualului sau ultimului loc de muncă). 75% dintre pensionarii care au răspuns chestinarului îşi evaluează pozitiv ultimul loc de muncă.

Poziţia în organizaţie pare să producă diferenţe în satisfacţia cu locul de munca pentru salariaţi. Astfel, cu cât un salariat are o poziţie mai înaltă în ierarhia organizaţiei sale, cu atât este mai probabil ca acesta să fie mai satisfăcut de locul său de muncă, cel puţin după cum reiese din eşantionul anchetei noastre. Intensitatea asocierii nu este foarte mare, dar aceasta există.


Mai bine la stat sau la privat?

Diferenţele de satisfacţie cu locul de muncă între rural şi urban nu sunt semnificative statistic, dar poate şi mai important este faptul că nu observăm diferenţe semnificative statistic nici între cei care lucrează în sectorul privat sau cel public. Satisfacţia cu locul de muncă nu pare a fi influenţată de statutul de salariat la stat sau la privat sau de auto-încadrarea statului ocupaţional în sectorul public sau privat.


Chiar dacă reprezentarea în mass media este centrată pe largi categorii bugetare care sunt nemulţumite de condiţiile lor de muncă, în eşantionul cuprins în anchetă acest fapt nu se reflectă şi insatisfacţia cu munca nu este mai răspândită în rândul angajaţilor la stat decât în rândul ocupaţiilor din sectorul privat. Există în egală măsură respondenţi care îşi percep drept grele condiţiile de muncă în mediul public şi cel privat. Diferenţe semnificative statistic apar atunci când ne orientăm asupra satisfacţiei cu salariul a respondenţilor salariaţi la stat sau la privat. Totuşi, procentele ilustrate în tabel trebuie tratate cu moderaţie datorită valorii mici a testului intensităţii asocierii dintre variabile. Atunci când avem în vedere oricare dintre celelalte patru variabile de satisfacţie cu locul de muncă nu înregistrăm nici o diferenţă în salariaţii la stat sau la privat.

Ne fac bonurile de masă mai satisfăcuţi cu locul de muncă?

O întrebare ce se ridică atât pentru angajatori, dar şi pentru reglementatorii în domeniu, este dacă bonurile de masă îi fac pe rămâni mai fericiţi la locul lor de muncă. Bonurile de masă sau alte tipuri de beneficii. Atunci când aplicăm testele statistice pentru eşantionul nostru, constatăm că nu există nici o legătură semnificativă statistic între cele două. La fel cum nu există nici între primirea de tichete cadou, de reduceri la produsele companiei, de asigurare privată de sănătate sau de ajutor pentru rechizite/şcoală şi satisfacţie cu locul de muncă. Aşadar, nici unul din beneficiile nefinanciare primite sau pentru care statul acordă sau a acordat facilităţi fiscale nu pare a avea un impact semnificativ asupra satisfacţiei cu locul de muncă. Acest lucru poate fi explicat pe de o parte de numărul relativ mic al celor care primesc beneficii, dar şi prin faptul că salariaţii îşi doresc beneficii financiare şi nu nefinanciare.

Concluzii preliminare

În concluzie, nu faptul că lucrează la stat sau la privat în fac pe un angajat fericit. Nici faptul că primeşte bonuri de masă, asigurare privată de sănătate sau ajutor pentru rechizite. Un angajat din rural nu este mai fericit cu munca sa decât unul din urban sau invers, aşa cum nici tinerii nu sunt mai fericiţi cu locul de muncă decât cei mai în vârstă sau bărbaţii decât femeile. Nici chiar educaţia nu produce diferenţe semnificative, în ciuda unei uşoare tendinţe a absolvenţilor de şcoală profesională de a fi uşor mai nesatisfăcuţi cu locul lor de muncă decât restul salariaţilor, la fel cum nici cei care au un program de lucru mai lung (peste 10 ore pe zi) nu sunt semnificativ mai nesatisfăcuţi decât cei cu program normal lucru (8-9 ore). Sau cel puţin asta ne spun respondenţii cuprinşi în ancheta noastră.

Ceea ce îi face pe români fericiţi la locul lor de muncă ţine de poziţia ocupată în organizaţie şi salariu, între cele două existând o legătură evidentă. Acest lucru poate să nu sune atât de bine în urechile multor stakeholderi, pornind de la mişcările sindicale, care militează pentru ore reduse de muncă sau beneficii nefinanciare, sau mişcările feministe, care deplâng situaţia femeii la locul de muncă, până la decindenţii politici care adoptă facilităţi fiscale pentru anumite tipuri de beneficii acordate angajaţilor. Oamenii par a dori să decidă singuri ce servicii achiziţionează şi în ce măsură, nu angajatorul pentru că i se oferă anumite tipuri de stimulente fiscale.

Sau poate aceasta este una din interpretările posibile şi altele chiar mai ofertante pot fi enunţate.

Notă: Cercetarea, coordonată de Dragoş Paul Aligică şi Aura Matei, este parte a proiectului „Competenţe europene pentru mediul rural” derulat de Fundaţia CADI-Eleutheria în parteneriat cu Institutul Român de Training şi cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, “Investește în oameni”, Axa prioritară 5 „Promovarea măsurilor active de ocupare” Domeniul major de intervenție 5.2 „Promovarea sustenabilității pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce privește dezvoltarea resursei umane și ocuparea forței de muncă”. Cercetarea s-a derulat pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional pentru populaţia de 18-65 de ani, cu un volum de 1200 de respondenţi, cu o marjă de eroare de ±2,9% la probabilitate de 95%. Chestionarele au fost aplicate faţă-în-faţă la domiciliul respondenţilor.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

    • Conceptul il folosesc doar in titlu pentru ca este mai ofertant pentru atragerea atentiei. Pentru restul analizei, in al doilea paragraf, am explicat cum am operationalizat satisfactia cu locul de munca.

      • Si de ce considerati ca atragerea atentiei justifica un truc? Subiectul nu este suficient?
        Nu putem sau nu vrem sa ne debarasam de neo-obiceiurile proaste?
        V-ati pus cumva si problema daca raspunsurile la intrebarile sondajului au fost date in acelasi mod?
        (ultima intrebare, recunosc, este rautacioasa; dar… contextul este cel care mi-a facut invitatia)

    • N-ai nevoie sa definesti „fericirea”. E suficient sa-i pui pe oameni sa-si auto-estimeze starea de bine. Iar apoi poti vedea cu ce factori obiectivi se coreleaza aceasta raportare subiectiva a „fericirii”.

  1. Daca oamenii sunt atat de multumiti iar principalul criteriu dupa care apreciaza satisfactia la locul de munc ail reprezinta salariul, eu zic ca atunci situatia e foarte proasta. Mi mi se pare ca asta inseamna ca romanii castiga foarte putini bani, deci fericirea e data de posibilitatea de a-si satisface nevoile primare. Poti, esti fericit, nu poti, esti nefericit.

    • Ceea ce spun este ca respondenţii cuprinşi în anchetă sunt în egală măsură satisfăcuţi şi nesatisfăcuţi cu locul de muncă. Venitul corelează mai puternic cu satisfacţia tocmai pentru că el este important atat pentru cei cu venituri mari, cat si pentru cei cu venituri mici.

      • Mi se par putin hazardate concluziile, bazate fiind doar pe simple asocieri intre variabile. Poate ca cei care lucreaza un numar mare de ore sunt nemultumiti de acest aspect, dar au o functie mai buna si un salariu mai mare, care „anuleaza” efectul orelor prelungite asupra satisfactiei generale cu locul de munca. Cred ca o regresie ar putea avea rezultate diferite. Oricum, interpretarea rezultatelor in aceasta cheie politica poate fi daunatoare.

        • Eu nu m-am gandit ca lipsa asocierii ma poate conduce totusi la cauzalitate. Concluziile sunt doar preliminare si cu intentia de a deschide discutia spre posibile ipoteze de testat.
          Ne puteti da o referinta online catre analizele dvs. in ce priveste echilibrul intre munca si viata personala? Cred ca in aceasta zona sunt variabile de inclus in analiza si ar fi interesanta abordarea dvs.

  2. Frumos studiu, bravo. A trecut mult timp de cand nu am mai vazut un sondaj ca la carte, competent. Salutari celor de la Sociologie Bucuresti, pastrez o amintire frumoasa.
    Trecand la rezultatele studiului sunt surprinsa de “multumirea” respondentilor romani: cand am lucrat in tara nu pot sa spun ca aveam motive de multumire foarte multe dar eram ok, in schimb nu cred ca am lucrat in vreo firma fara sa aud nemultumiri non stop(mai ales cand am urcat in rang, printre manageri). Alta concluzie a sondajului, respectiv ca romanii sunt mai fericiti cand au posturi cu responsabili tate ma face sa ma gandesc la experientele avute in campul muncii in tara: recunoasterea “meritelor” prin ocuparea unui post “pompos” era pentru unii mai importanta decat munca in sine sau decat salariul primit, Gica era responsabil soferi in firma de distributie, a fost avansat ca “manager departament auto”, nu-si mai incapea in sosoni de modestie, putin important ca salariul ramanea acelasi.Ceea ce corespunde cu satisfacerea “ambitiilor politice”, de imagine pare destul de important la noi in tara, mai ales prin faptul ca “eu sunt mai tare ca tine deci sunt seful tau”. In comparatie cu alte tari, in special cu Franta, unde traiesc de cativa ani pot sa spun ca romanii au o relatie foarte speciala cu managementul, nu chiar conflictuala dar nici bazata pe colaborarea sincera si deplina.Din experientele din tara din pacate imi aduc aminte de discutii interminabile pentru cel mai mic detaliu, era mai importanta persoana care sustinea proiectul decat valoarea proiectului in sine, inca o data ocazie de manifestare a “egoului” de sef, fara sa mai amintesc despre discutibile din spatele respectivului etc etc. A La Defense unde lucrez acum este diferit:criticile sunt bune atata timp cat aduci solutii de imbunatatire. Apoi, desigur, avantaje si dezavantaje peste tot, aici este multa ipocrizie decat in tara dar in acelasi timp o atmosfera mult mai detensionata si lipsita de conflicte, deja nu te mai intrebi “ce o fi vrut sa zica prin asta” inca mi-e greu sa le explic colegilor cum sa se comporte cu romanii pe care ii dirijeaza:romanii au un ego imens care este foarte usor lezabil, in general o iau ca o critica la persoana intai, de unde, aplicand ideea de mai sus invers, sunt foarte sensili la gadilatul orgoliului. Dar noi sa fim sanatosi si cu chef de munca!(ceea ce voi aplica eu acum, atac studiul de optimizare a fluxurilor…)

  3. Ce ne face fericiţi la locul de muncă? Ce ma face fericit/satisface la locul de muca? Nimic.
    Si nu ma va satisface nici functia, nici banii.
    Referitor la fericire stiu ca romanii si nu cred ca nu mai ei au raspunsuri dintre cele mai bizare. daca faci un sondaj ce cei trebuie unui roman ca sa fie fericit cred ca iti va raspunde Banii, adica fericirea se masoara in bani, lucrul la care viseaza. Samd Case, masini, electronice, imbracaminte etc.
    Chiar era un studiu al celor de la GfK daca imi aduc bine aminte. Iar prin europa reiesea timpul liber, accesul la cultura, viitorul copiilor – Lucruri cu care nu sunt de acord, nu pot sa-mi explic de ce? Dar nu ma satisfc nu neaparat ca ma cred superior ci asa sufleteste. Stiu ca raspunsurile sunt gresite din fasa dar nu imi gasesc o explicatie!
    Ce te faci cand le atingi pe toate stare materiala buna, recunoastere profesionala atat pe aici cat si internationala si totusi nu te face fericit! Parca prin 2010 am citit un articol in care se punea ca un austriac, oricum de prin imprejurimile astea si-a vandut tot ce avea, si-a inchis afacere si s-a retras undeva la tara sa traiasca pentru ca nu-l mai satisfacea nimic.

    Noi doar inceram sa ne raspundem si ca atare astfel de sondaje nu prea au valoare, decat asa…

    Si refenind intrebarea fericirii locului de munca, eu stiu ca datoriata NEASCULTARII lui Adam si Eva noi toti am fost blestemati de Dumnezeu ca cele necesare gurii sa ni le castigam prin sudoarea fruntii, atat ca esti antreprenor cat si angajat. Eu stiu ca trebuie sa muncesc ca sa traiesc nu ca imi face o deosebita placere.

  4. „Astfel, cu cât un salariat are o poziţie mai înaltă în ierarhia organizaţiei sale, cu atât este mai probabil ca acesta să fie mai satisfăcut de locul său de muncă,”
    Asta ce-mi spune mie ca orice om doreste sa fie sef si departe de mine de a crede ca este un lucru gresit.
    Dar aici vin cu o alta fateta: Dai unui om o pozitie de conducere si isi va dezvalui adevaratul caracte” Se va face sef peste toti ceilalti, devine un mic dictator, atat in functiile publice cat si private.

    Noi prin astfel de sondaje fie ele de marketing sau nu, ce facem? Masuram, observam si implementam ceea ce credem ca cer ceilalti.

  5. Daca e sa ma refer la programul de lucru este evident ca ma satisface unul de de 8 ore dupa care sa-mi vad de viata mea persoanala.
    Si aici s-ar putea ca atngem alte probleme grave din societatea noastra. Dumneavoastra ca femei, prrietenele noastre, mamele noastre nu credeti ca tocmai aici se afla cheia? Cate 12-14 ore la lucru si familia, copii ne sunt lasati si crescuti de bone, de starada
    si aici un articol f. interesant -http://www.curierulnational.ro/Opinii/2010-04-22/Milioane+de+carapace+insingurate
    Scris de Veronica Marinescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro