miercuri, februarie 8, 2023

Ce opțiuni mai are Rusia?

Eșecul geopolitic al Rusiei și „înțelepciunea” strategică europeană

Decizia lui Vladimir Putin de a stabili noi sfere de influență prin forță, a fost orientată în mod vădit împotriva UE și NATO, în timp ce ambiția lui de distrugere s-a transformat într-un joc de sumă zero, suprimând perspectiva negocierilor către un eșec lamentabil. Subestimarea determinării occidentale, erorile strategice și corupția endemică din Rusia au scos la iveală mitul unei puteri, rostogolit de-a lungul istoriei de către Kremlin. Rezultatele acțiunilor lui Vladimir Putin, nu doar au adâncit izolarea internațională a Rusiei, dar a și închis portițele pentru salvarea sa. În cele din urmă, rezultatul jocului de sumă zero a transferat pierderea majoră în tabăra inițiatorului său, respectiv în curtea Kremlinului.

Bătrânul continent european s-a confruntat adesea cu Alzheimer strategic, fugind de confruntarea traumatică cu episoadele propriei istorii. În urma Războiului Ruso-Georgian din 2008 și după anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia în 2014, Europa vestică a rămas blocată în anchilozare strategică, fiind mai mult absentă decât implicată. Odată ce patologia bătrânei Europe pare să avanseze, reîmprospătarea memoriei devine imperios necesară.

Chiar dacă, din motive biologice sau de înfrângere, Vladimir Putin nu ne-ar mai asigura serviciul de a menține viu acest subiect de referință istorică intitulat invadarea Ucrainei, reperul și învățămintele sale trebuie să rămână centrale în redefinirea politicilor occidentale față de Rusia.

Invadarea Ucrainei de către Rusia a provocat și consecințe pozitive pentru lumea euroatlantică. NATO a decis prioritizarea securității Mării Negre, atât la nivel conceptual strategic, cât și practic, iar Congresul American a cristalizat în formulă bipartizană o inițiativă cuprinzătoare pentru regiunea Mării Negre – demers politic și diplomatic, început cu la doi ani în urmă, al cărui promotor activ a fost chiar România. Cu toate acestea, la nivelul Uniunii Europene avântul strategic s-a blocat înaintea incubării sale, iar celebra Busolă Strategică a UE, documentul de viziune a securității și apărării europene, și-a pierdut „nordul magnetic”, uitând să dedice un capitol asumat Mării Negre.

În ciuda sprijinului pentru Ucraina, unii europeni par să nu fi învățat lecția istoriei, rămânând blocați într-o stare de ecranare strategică. Mai mult, adoptarea unor comportamente ambigue față de Moscova a devoalat mereu slăbiciunea spațiului european. Paradoxul acestei inconsistențe este profund înrădăcinat în nostalgia afacerilor cu Rusia, a intereselor industriale și politice care au perpetuat dependențele negative și au condus la fracturarea politică din interior.

Asimilarea sensului real al ambițiilor Rusiei a fost mult timp amânată în subconștientul Vestului European, iar trezirea din amnezia strategică, dar niciodată înainte de cafeaua dimineții, a fost înlocuită brusc de uimire și anxietate strategică, care încă mai pare dependentă de calmante și perfuzii. Vidul unei culturi strategice europene unificate și asumate a accentuat vulnerabilitatea noastră, invitând neprovocat și inconștient ambițiile revizioniste ale Kremlinului. În cele din urmă, diplomația europenilor a fost percepută de Vladimir Putin ca un instrument slab, fiind tradusă în limbajul imperialismului rus drept cale liberă spre beligeranță. Fără efortul constant al NATO și angajamentul SUA de a rămâne un garant al securității europene începând cu cel de-al Doilea Război Mondial, dar și fără determinarea poporului ucrainean de a rezista în fața mașinii de război ruse, Europa nu ar fi avut privilegiul conștientizării trecerii glonțului pe lângă ureche. Strângerea lațului captivității și linșajul geopolitic al Europei în mâna lui Vladimir Putin au fost piesele deznodământului vizat de un personaj politic macabru, al cărui profil a ieșit din aura necunoscutului pe parcursul acestui an.

Nu-i așa că uităm repede?

Războiul lui Vladimir Putin cu Occidentul este proiectul vieții sale; s-a pregătit, a vorbit și s-a manifestat vizibil în această direcție de douăzeci de ani încoace. Doar cine a ținut cu tot dinadinsul să privească în altă direcție, a fost orb la potențialul manevrelor Kremlinului. Desigur, într-o lume europeană a păcii și idealului democratic, o confruntare cinetică se situa de cele mai multe ori în logica absurdului, doar că absurdul era viu și creștea vizibil… Dezmorțiți din amnezia strategică, ne amintim însemnătatea și absurdul pretențiilor de redefinire a sferelor de influență, emise cu un an în urmă de Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse (am formulat la acea vreme câteva argumente disponibile aici). În timp ce reprezentanții comunităților de informații americane și britanice confirmau planuri de invadare a Ucrainei, încă din luna decembrie a anului trecut, Serghei Lavrov ne „liniștea” pe tonul său arogant că Rusia nu planifică niciun război.

Un lucru este cert, faptele Moscovei ne plasează astăzi pe un fir al evoluției unde ordinea globală nu va mai fi așa cum o știm noi.

După nouă luni de război, relațiile Rusiei cu Occidentul au depășit apogeul negativ din timpul Războiului Rece. Indiferent de rezultatul confruntării, nu se întrevăd șanse de îmbunătățire a relațiilor dintre Occident și Rusia sau, cel puțin, nu în formula tradițională. Analiști ruși care mai păstrează un gram de obiectivitate, recunosc alertați că fundătura geopolitică în care s-a aruncat Vladimir Putin va conduce Rusia spre colaps politic și economic și, în cele din urmă, va culmina cu o prăbușire din interior. Nu poate fi estimat un orizont de timp al prăbușirii sale, dar acțiunile lui Putin, așa cum au fost puse în scenă, au dobândit un caracter ireversibil. Tensiunile și agitația cresc la Moscova iar orchestratorii puterii devin tot mai conștienți de faptul că vor pierde acest război, în timp ce Rusia se îndreaptă spre un statut de putere mijlocie sau regională. Destrămarea mitului marii puteri, deținut chiar și la nivel simbolic, creează oportunități pentru alți actori regionali, complicând parcursul geopolitic al Rusiei. Războiul nu s-a încheiat, armata rusă este prezentă în Ucraina, Vladimir Putin încă mai pilotează țara, dar pierderea tonusului politic, izolarea internațională, slăbirea economică și militară reprezintă indicatori ai predispoziției pentru anarhie internă. Deziluzia pricinuită de Vladimir Putin se află la limita tragicului, cu atât mai mult cu cât Rusia devine conștientă că va pierde acest război și de consecințele ce vor urma. Experții militari estimează că Rusia ar avea nevoie de aproximativ 6 ani pentru a-și recupera integral efectivele de tancuri. Kremlinul a dislocat capabilități impresionante dinspre estul îndepărtat, tocmai din Vladivostok, iar Rusia deține un teritoriu vast ce trebuie apărat, devenind mai vulnerabilă la granița sa estică. Importurile de armament din Iran și Coreea de Nord indică starea jenantă în care se află Moscova astăzi, delimitarea comunității internaționale de ambițiile sale delirante și prăbușirea în izolare geopolitică.

Războiul Rusiei în Ucraina și factorul chinez

Președintele Obama a vorbit pentru prima dată în 2008 despre pivotarea strategică a SUA spre Pacific, iar după alegerea președintelui Trump, Washingtonul a trecut la o confruntare economică deschisă cu Beijingul. Cel mai probabil, Vladimir Putin a crezut că putea cointeresa China pentru a înfrunta împreună ascendentul geopolitic american. Dar pentru acest lucru, Putin trebuia să înregistreze un succes notabil pentru Beijing și să destabilizeze influența americană în Europa. Tocmai de aceea, așa cum enunțam mai devreme, războiul lui Putin a fost îndreptat de la început împotriva UE și NATO.

Xi Jinping pare să-i fi îngăduit lui Vladimir Putin preformarea unui act geopolitic demonstrativ, urmând totodată să culeagă roadele efortului rusesc, încununat de succes sau eșec. În esență, poziția Beijingului nu este atât pro-rusă, cât anti-americană, iar China se află acum într-o poziție mai bună decât înainte de 24 februarie; așadar, noul context îi permite Beijingului o serie de artificii strategice pe fondul asimetriei relaționale cu Moscova.

Războiul din Ucraina i-a permis Chinei să acționeze mai incisiv în sfera economică, urmărind reducerea tarifelor pentru resursele energetice importate din Rusia, respectând totodată sancțiunile impuse Moscovei, mai ales că piețele occidentale sunt mult mai importante pentru Beijing. În același timp, agresiunea Rusiei în Ucraina este acum transferată ca efort Occidentului, ceea ce permite Beijingului un câmp mai liber pe arena internațională. Este mult mai evident acum că evoluția relațiilor sino-ruse va fi influențată de situația din Ucraina.

Deși Occidentul nu este actor cobeligerant în războiul din Ucraina, slăbirea militară a părților implicate este un subiect central, iar China nu are motive să susțină victoria rapidă a Rusiei, dar nici înfrângerea acesteia. Prelungirea conflictului produce uzură în Rusia și Europa, iar beneficiile Chinei survin pe fondul epuizării celorlalte părți din cadrul sistemului relațiilor internaționale.

Cârja geoeconomică a bătrânei Europe

Pe bătrânul continent, deficitului de cultură strategică, îi transformă pe europeni în naivi, considerând China o putere slabă, neînțelegând pe deplin natura și comportamentul influenței sale, hrănindu-i mai de grabă aspirațiile. În efortul lor frenetic de a se redresa economic, actorii dominanți europeni au tendința de a schimba o dependență negativă cu alta. Deși pretind conștientizarea greșelilor comerciale cu Federația Rusă, precum pârghia energetică transformată în factor de presiune politică, europenii caută astăzi contracte economice extinse și interdependențe tehnologice în tabăra chineză.

Edificatoare este afirmația cancelarul Olaf Scholz după recenta sa vizită în China: “Importanța pieței chineze nu are nevoie de explicații. Sunt surprins, însă, de cât de dependente au ajuns unele companii de piețe individuale și că au ignorat complet riscurile”. La începutul lunii noiembrie, companiile Renault și Geely au creat un joint venture pentru construcția motoarelor pe benzină și tehnologie hibridă. În același timp, guvernul german a blocat în luna noiembrie achiziția de către China a două fabrici de semiconductori, dar a aprobat o investiție, extrem de controversată în coaliția de guvernare. Gigantul chinez de transport maritim, Cosco, a preluat un terminal de containere al portului Hamburg, câștigând relevanță geoeconomică la cea mai mare facilitate portuară din Germania și a treia în materie de capacitate din Europa.

Paradoxal, nemulțumirea unor europeni se îndreaptă acum spre președintele Biden, acuzându-l de competiție netransparentă datorită subvențiilor acordate afacerilor americane pentru decarbonizarea economiei și decuplarea de China. În realitate, nu-i oprește absolut nimic pe europeni să devină mai competitivi sau să adopte măsuri similare. Aceste demersuri, sprijinite în formulă bipartizană, se aflau de vreme bună pe agenda Congresului American, dar atrofierea europeană blochează împrospătarea strategică cu viziune și pragmatism.

Pe termen mediu, Uniunea Europeană are oportunitatea de a deveni suverană din punct de vedere tehnologic și independentă energetic, dar parcă nici un momentum nu e prielnic pentru trezirea strategică. În timp ce NATO își face treaba eficient și este complementară eforturilor UE, Bruxellesul se poate concentra mai aplicat pe eliminarea vulnerabilităților și investirea prioritară în acele direcții care pot asigura fundația unui actor geopolitic veritabil.

Viitorul Chinei la Marea Neagră

Invazia Rusiei în Ucraina a perturbat lanțurile de aprovizionare între Europa și Asia, iar transportul terestru de marfă sugerează nevoia unei diversificări și regândirea rutelor alternative de tranzit pentru evitarea teritoriului Rusiei.

Împingerea conexiunilor de export spre sud, către Coridorul de Mijloc, mută centrul de greutate geoeconomică în favoarea Chinei, cu dorința de a se conecta la Europa prin Kazahstan, Marea Caspică, Azerbaidjan și Georgia, și de acolo prin Marea Neagră sau Turcia intercontinentală. Noua realitate oferă oportunități comerciale și politice Chinei pe fondul slăbirii și handicapului strategic al Rusiei.

Coridorul de Mijloc, cunoscut oficial ca Trans-Caspian International Transport Route (TITR), ar putea înlocui beneficiile obținute de Moscova prin Coridorul de Nord ce a fost până de curând ruta preferată pentru transportul feroviar de marfă între China și Uniunea Europeană. (detalii sunt disponibile în analiza publicată alături de James Carafano în The National Interest).

După ce au văzut tratamentul aplicat Ucrainei, statele post-sovietice din Asia Centrală se tem mai mult de Rusia, dar sunt sceptice și față de intențiile Chinei. Aceste țări afișează deschidere pentru diversificarea parteneriatelor externe, iar Organizația pentru Cooperare de la Shanghai (SCO) a devenit platforma potrivită pentru materializarea proiecțiilor chineze.

Înainte de stabilirea Summit-ului SCO (Samarkand, 15-16 Septembrie, 2022), președintele Xi Jinping a apreciat în cadrul întâlnirii bilaterale cu Kassym-Jomart Tokayev, că relația dintre China și Kazahstan a ajuns la nivelul unui „parteneriat strategic etern, fără analogie în diplomația chineză”. Acest mesaj tinde să plaseze relația China-Kazahstan deasupra priorităților comune cu Rusia.

La summit-ul SCO, după dușul rece primit din partea Chinei și Kazahstanului, Putin a afișat un disconfort opus aroganței sale tradiționale și o ușoară disperare care indică alunecarea spre izolare a Rusiei. Pentru președintele Xi Jinping, asocierea cu Putin a atras reacția Occidentului, așadar mult-vehiculatul „parteneriat nelimitat” sino-rus s-a transformat într-o relație ceva mai precaută și reticentă.

Deriva geopolitică în care poate intra Rusia devine oportunitate pentru China, dar și îngrijorare pe fondul unor potențiale surse de instabilitate regională. În același timp, este de așteptat ca Beijingul să susțină Moscova în plan diplomatic din rațiuni de contrabalansare a Washingtonului.

Statele din Asia Centrală sunt apetisante pentru China. Statalitatea le-a fost mereu contestată de Moscova, creându-se mereu impresia opțiunii de a le fi confiscată suveranitatea pe modelul experimentat de Ucraina, Georgia, Armenia și Republica Moldova. Central-Asiaticii dețin zăcăminte minerale uriașe, dar au economii slabe, putând fi absorbiți de China; capabilitățile lor militare sunt mici, nu beneficiază de garanți externi în afara Moscovei, așadar nu fac parte din sisteme de alianțe occidentale. Mai mult, statele din Asia Centrală sunt expuse exodului demografic chinez din regiune.

Cât timp Rusia mai poate exercita controlul geopolitic asupra regiunii, China va acționa cu prudență, evitând precipitarea relațiilor cu Moscova. Așadar, putem anticipa o politică duală din partea Beijingului prin care Xi Jinping menține prietenia cu Vladimir Putin pe capitole economice și politice, profitând totodată de pe urma slăbirii Rusiei pentru a-și atinge interesele în Asia Centrală.

În timp ce atenția comunității internaționale este concentrată pe Taiwan, China lucrează concomitent pentru a-și atinge obiectivele dincolo de granița sa vestică.

Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), marea alianță militară a Moscovei, pare că se prăbușește sub ochii lui Putin. Kazahstanul a refuzat sprijinirea Rusiei pentru a se substitui sancțiunilor occidentale, iar Lukașenko, pe fondul insuccesului militar în Ucraina, și-a amintit brusc de „abordarea multi-vectorială”, sugerând uneori distanțarea Minskului de Moscova. Rivalitatea militară dintre Kârgâzstan și Tadjikistan aduce un factor de presiune suplimentar Moscovei în Asia Centrală, în timp ce Armenia dezvoltă accente anti-ruse tot mai vizibile.

Pe fundalul unor influențe ruse și occidentale slabe în Asia Centrală, Turcia devine un jucător cheie, în creștere spre statutul de putere regională, în timp ce China își poate urmări perspectivele de interconectare comercială cu Europa până la Marea Neagră.

Trei ipoteze de lucru

Menționez din start că această evaluare se limitează la trei ipoteze formulate. Nu știm care dintre acestea sunt mai aproape de manifestare, însă ele pot constitui o bază de lucru pentru viitoare proiecții.

1. O înfrângere militară a Rusiei în Ucraina și aducerea sa într-o formulă de cooperare cu Occidentul ar genera o ruptură între Moscova și Beijing și mai multă predictibilitate în sistemul relațiilor internaționale.

2 Prelungirea războiului pe termen lung și uzura continuă pentru Moscova tind să creeze mai multă dependență de China, dar și un consum economic în tabăra occidentală. Continuarea războiului va conduce la dezintegrarea Rusiei, ipoteză care se ramifică în patru scenarii:

  • Liderul puternic și Rusia slabă: Vladimir Putin va fi înlocuit de un lider naționalist care pretinde că are capacitatea de a ține Rusia în mână. În acest caz, țara sa va rămâne izolată, agresivitatea nu va descrește, dar și-ar putea păstra suveranitatea pentru o vreme. El va fi nevoit să legitimeze grupurile corupte pentru a supraviețui politic. Mentalitatea imperială este profund înrădăcinată în conștiința colectivă rusă, iar o schimbare de paradigmă a guvernării politice are șanse slabe de materializare.
  • Dezintegrarea Rusiei: Serviciile de informații și instituțiile cheie sunt incapabile să gestioneze luptele pentru putere și nu pot evita accentuarea anarhiei interne. Apariția mai multor poli de putere în Rusia și a „lorzilor regionali ai războiului” (Kadîrov, Prigozin etc.) se vor transforma în brokeri de (in)stabilitate, abuz și control. Aceștia vor legitima contrabanda și terorismul, lărgind totodată matricea riscurilor regionale. Rusia va deveni un stat eșuat, un teritoriu întins și vulnerabil în fața Chinei.
  • Reforma clasei politice: Acest scenariu intră în contradicție cu punctul a). și include recunoașterea greșelilor, asumarea răspunderii pentru crimele de război, acordarea despăgubirilor Ucrainei și renunțarea la politica agresivă față de Occident. Dacă serviciile de informații, armata și establishment-ul rus doresc și mai pot să salveze Rusia, aceasta ar fi calea optimă pentru a ieși din fundătura în care i-a aruncat Putin. Scenariile: a). și b). vulnerabilizează și mai mult țara, deznodământul fiind tot nevoia de reformă, însă statul s-ar putea dezintegra între timp.
  • Vladimir Putin continuă guvernarea: Rusia se află sub dictatură, se confruntă cu tensiuni interne și externe majore. Atenția lui Putin e fixată pe mulțumirea grupurilor de influență din jurul său și pe lichidarea posibililor oponenți politici. Sub Vladimir Putin continuă jocul de sumă zero, iar atingerea unui compromis cu Occidentul este imposibilă, situație care împinge Kremlinul spre izolare internațională. Prăbușirea politică este doar o chestiune de timp, iar China câștigă tot mai multă influență regională și în Moscova.

3. O alianță militară China-Rusia este posibilă doar dacă Moscova câștigă războiul într-o formă sau alta și iese întărită de pe urma conflictului. Acest lucru ar însemna compromiterea mediului de securitate în Europa și eșecul NATO, un scenariu puțin probabil. Xi Jinping nu găsește rațiuni practice pentru asociere în lupta globală cu un actor ce-l trage în jos.

Considerații de final

  • Odată cu declanșarea politicii coercitive a SUA față de China, Beijingul întâmpină dificultăți de a ajunge din urmă economia americană. În plus, abaterile Chinei pot avea efect de bumerang – economia sa este puternic integrată global și mult mai vulnerabilă la sancțiuni.
  • În timp ce Rusia nu mai este partenerul egal al Chinei și se îndreaptă vertiginos spre un eșec istoric, este greu de crezut că relațiile ruso-chineze pot fi păstrate intacte în urma unor schimbări geopolitice radicale.
  • Rusia lui Vladimir Putin este nevoită să producă un rezultat notabil cu orice preț, să ofere concesii majore Chinei pentru a primi în schimb un sprijin valoros. Cât timp se va prelungi războiul, Rusia va rămâne partenerul junior al Chinei crescându-i dependența de Beijing. O Rusie slăbită va fi nevoită să acorde concesii politice și economice Chinei.
  • Prelungirea războiului ar putea provoca oboseală economică și politică în Occident. S-ar reduce pârghiile de presiune asupra Chinei, permițând Beijingului să-și urmeze mult mai ușor aspirațiile hegemonice. Pe de altă parte, eșecul Rusiei în Ucraina și recuperarea rapidă a Occidentului, pot forța schimbări sau amânări în planurile Beijingului cu privire la Taiwan.
  • Șansele ca un lider reformator și pro-occidental să preia un viitor mandat la Moscova sunt mici. Mentalitatea imperială este adânc înrădăcinată în societatea și clasa politică rusă. Cu toate acestea, șansa Rusiei de a evita dezintegrarea pe termen lung poate fi compensată doar de o elită politică reformată.
  • Când europenii vor înțelege că nostalgia afacerilor cu autocrațiile reprezintă o maladie strategică, putem spune că și-au însușit principiile unui proiect geopolitic autentic. Ieșirea din această hibernare strategică presupune stabilirea unor țeluri înalte, sprijinite pe mai multă autonomie de tip soft-power, reziliență și coeziune.
  • Rusia rămâne o putere cu capacitate mare de fracturare a societăților democratice și are o istorie consacrată în cultivarea propriei abilități de a acționa subversiv. Deși ne uităm la costurile războiului din perspectivă convențională, influența majoră se produce sub semnul accentelor hibride. Rusia a folosit blocada cerealelor pentru a provoca valuri de migrație din Africa spre Europa. Generând foamete, Moscova a sperat să pună mai multă presiune politică pe Bruxelles. Blocada cerealelor, șantajul energetic, coruperea unor politicieni occidentali, războiul informațional, interferența în procesele electorale ale altor state, atacurile cibernetice asupra infrastructurilor critice vizează slăbirea societăților democratice și ruperea lanțului de reziliență societală, procese care se traduc prin presiune, influență și câștiguri politice în tabăra adversă.
  • Abordările suveraniste ale unor lideri, sprijinite pe demagogie și iliberalism, favorizează presiunea rusă și subminează coeziunea aliaților din interior. Războiul din Ucraina și fracturarea europeană ne-au învățat că antidotul este securitatea prin cooperare. Vorbim despre singura cale prin care societățile democratice pot rezista în fața comportamentelor despotice.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Apreciez in mod deosebit complexa analiza realizata ceea ce demonstreaza expertiza bogata acumulata. Sunt mandru de tine draga Silviu!

    • Ba să avem pardon. „complexa analiza realizata” de dl.Nate expediază într-o frază posibilitatea ca RUS să câștige in UKR….. Să fie războiul o chestiune așa de previzibilă?!?! Dacă ne gândim la ambele razboiae din Afganistan și la cel din Irak nu știu dacă cineva, ever, credea că URSS și mai ales US vor pierde. Dar realitatea ne-a arătat altceva.
      De ce nu am avea in vedere și posibilități contrare ipotezelor&concluziilor aici prezente ? Sunt chiar așa de neverosimile ?
      Războiul s-a terminat ?!!? Nu, nici pe departe.
      Încă din februarie-martie proorocii cu simbrie din mass-media, ong-uri, institute for study of war, etc ne anunță ritos că RUS nu mai are muniție decât ptr.cateva săptămâni! Maximum!!
      Ca să nu mai vorbim despre rachete, semiconductori, chips, tancuri, etc, etc. Alea erau pe sponci chiar de la început. Dar iată că nu prea e așa deloc.

      Chiar din titlu articolul se constituie într-un epitaf la un deces anunțat. Nu ne rămâne decât să vedem ce facem cu „cadavrul” RUS.
      Art.nu e câtuși de puțin dubitativ, niciun fel de recul, nimic.
      In schimb este manifest disprețul față de Europa/UE care e vazută ca nerelevantă.
      Macron bate toba de ani de zile cu necesitatea stringentă a autonomiei strategice europene. Școala de gândire din care face parte si autorul art.de față privește chestiunea ca pe o erezie și o lipsă cruntă de loialitate față de US&UK. Nici astăzi când înjură UE ptr.ca nu e pregătită ptr.astfel de provocări, precum RUS, nu recunosc cât dreptate avea/are Macron. Ba dimpotrivă, sunt si mai orbi. Dar asta e….. ideologically blind.

      Sincer, mă așteptam ca dl.Nate să amintească aici curentul de gândire (in special in US&UK) majoritar in rel.internationale care până mai ieri susținea zgomotos că țările care au legături ec.intense nu se vor război. Si cu cât țesătura schimburilor ec.este mai deasă cu atât riscul de război este diminuat….. De ce reproșăm de azi DE,FR&co că au cedat acestor teorii?!?
      Mi se pare ipocrizie.

      • Se pare ca in noua ordine, exista doar tactici pe termen scurt si mult joc de glezne (fiecare penru el;). Spre ex, oportunistul de serviciu BoJo declarase chiar un nou „Golden Age” cu China in timp ce se ratoia cu Bruxellesul si dadea coarne populistilor PiS (cu Intermarium, contraponderea la motorul franco-german, si toate alea). Trumpy batea si el toba ca Germania este rea, UE este un foe, Putin este un baiat fain, etc.

        • „Se pare ca in noua ordine, exista doar tactici pe termen scurt si mult joc de glezne (fiecare penru el;)”. Da, din nefericire…..
          Si mai exista „damblaua” impresiei/convingerii ca negocierile/diplomatia/politica internationala sunt toate la vedere si supuse unui referendum continuu. Nimic mai neadevarat.
          Rau e ca mass-media si N analisti se asociaza entuziast acestor idei creand impresia, FALSA, cetateanului ca are o voce importanta in afacerile internationale care, cumva, ar depinde direct de el.

          Dar cea mai rea si mai rea dintre toate e psihanalizarea continua a diversilor actori politici de pe scena internationala. Autoiluzionarea bizara ca ar interpreta negresit grimase photoshop-ate, priviri strambe sau indispozitii fizice trecatoare. Oare ne „indică alunecarea spre izolare a Rusiei” faptul ca „Putin a afișat un disconfort opus aroganței sale tradiționale și o ușoară disperare”… Suntem seriosi?!?

          Experti in rel internationale din curentul realist (Mearsheimer, S.Cohen, G.Allisson, etc) avertizeaza de, minimum, 1 deceniu ca politica noastra occidentala (in special cea americana) o sa ne duca la razboi cu RUS si CHN. Argumentele expuse fac subiectul a N carti, conferinte, video pe Youtube. Culmea e ca s-au adeverit aproape la litera.
          Dar degeaba au avut dreptate. Cine i-a luat in seama?!? Nimeni. Sunt doar niste cassandre moderne.

          • Germania, Franta, Olanda, Austria si alti contribuabili-net la bugetul UE. probabil ca ar trebui sa intoarca spatele „pruncilor” din Intermarium (asa cum au facut si britii?) Sau asteptati doar bani asa, de pomana, fara reforme, fara solidaritate „reciproca” etc, altfel va schimonositi la ei?

  2. Pentru cine mai are o cit de mica umbra de indoiala trebuie remarcat faptul prin care in aceste momente de istorie pura nici o cucerire nu se mai poate face prin forta armelor . Acest secol este cel a cuceririlor de inimi cel al cuceririlor natinunilor, asa cum a procedat UE, urmate fiind de forta ce poate convinge cetatenii unei natiuni si nicidecum de zgomotul bombelor, de tot felul ,indiferent cit de puternice sau galagioase sunt ele .Nu putem sa nu constientizam cum intreaga procedura, a Occidentului,ce i-a convins pe rusi sa atace Ucraina, a inceput o data cu cucerirea Pen.Crimeea .O cucerire ce le-a creeat rusilor iluzia puterii armatei Rusiei si a lasitatii Occidentale ce nu au facut nimic (evident o inselatorie de marca )spre a ajuta Ucraina . Daunazi un general important ne spunea cum inca inainte de anul 2014 armata Ucrainei a inceput sa fie pregatita de occidentali.Dealtfel , cine crede ca Ucraina si armata sa nu era pregatita si ca multe dintre capacitatile ei militare ,vizibile abia acum , au venit dupa inceperea conflictului se inseala amarnic .Totul a fost pregatit dinainte si doar cei patru ani in care SUA a avut un Republican la conducere au aminat inceputul .Uniunea Europeana ,asa dupa cum bine stim ,este principalul „profitor” in urma declansarii razboiului . Criza economica ce urma pandemiei de Covid 19 a fost perfect repozitionata o data cu inceperea conflictului din Ucraina si vinovatul pentru toate relele din lume este acum cunoscut .Uniunea Europeana se mareste .NATO se mareste. Vinzarile de armament cresc .Decuplarea totala de Rusia este aproape finalizata . Germania se inarmeaza .Regulile jocului in carul Uniunii Europene se schimba .Decizia majoritatii va deveni lege . Aliantele si juramintele de fidelitate capata alt sens .Armamentul vechi fost sovietic sau cel similar se distruge in Ucraina si este inlocuit cu tehnica de lupta de ultima generatie .Granitele UE se muta catre nord . Energia verde si marile concerne ce produc echipamente energetice isi dubleza cistigul . Natiunile sunt si ele puse in fata unor alegeri .Deciziile se muta la NATO si la Bruxelles . Guvernele nationale devin doar niste simpli excutanti ce pun in practica modelul occidental .SUA isi vinde gazul lichefiat si armamentul .Ucraina va fi refacuta cu banii Europeni .Fara acest razboi nimic din toate astea nu se putea intimpla .Ceacealmaua a functionat si acum Rusia se retrage , putin cite putin ,din teritoriile ocupate .De o buna bucata de vreme Rusia trimite, in eter ,semnale ce ne arata cum ea nu se lupta cu Ucraina ci cu NATO si cu tarile ce fac parte din NATO dar cu toate acestea ea nu a atacat niciuna dintre tarile membre NATO.Ceea ce face acum Rusia contine mai multe componente de reprezentare a unui joc politico – militar ce cuprinde decizii ce sunt puse in practica in interiorul Federatiei si pe cele ce contin lupta cu armata Ucraineana .In interior .Rusia„ curata terenul ” si elimina prin recentele decizii toata „suflarea ruseasca” ce nu este convenabila conducerii actuale a Rusiei si nici principiilor si cutumelor ce tin de reprezentarea populara a Ortodoxiei . In paralel noile legi elimina si ele toate aceste cutume democratice existente in Occident ce privesc , intr-un cuvint , drepturile omului si libertatea totala a acestuia fara nici o forma de discriminare .Noua lege, ce a permis mobilizarea la oaste a 300 de mii de cetateni, nu reprezinta altceva decit aducerea in fata mortii a cetatenilor ce nu corespund standardului politic si social impus de Moscova . Practic, acesti oameni, sunt fara de scapare ei fiind loviti din fata de trupele ucrainienilor si din spate (in caz ca vor a se retrage) de cele ale Rusiei (deja exista astfel de formatiuni militare ce nu permit retragerea sub nici o forma ) . In exterior Rusia , indiferent de costurile umane sau materiale , doreste doar sa distruga intreaga natiune Ucraineana daca nu fizic (Ucraina este in acest moment depopulata in zonele in care luptele continua ) macar la nivelul distrugerii tuturor vestigiilor trecute sau prezente ce amintesc de poporul ucrainean .Rusia stie foarte bine ca nu poate cuceri intreaga Ucraina (dealtfel Putin a recunoscut cui ar apartine aceste teritorii nerevendicate explicit de Moscova) si ea nu face altceva decit sa creeze un„ no mans land ” in partea de dincolo de Nipru pe care daca nu o poate stapini prin cucerire armata si prin aducerea unor cetateni rusi spre a completa cantitatea umana de cetateni ucrainieni ce vor fugi de frica bombardamentelor va folosi in final si loviturile nucleare tactice ca principiu militar si socio -administrativ de separare totala de Occident pentru cel putin 50 de ani .Nipru va deveni astfel un obstacol de netrecut de niciuna dintre partile beligerante .Daca vom observa o depopulare totala ,a zonei actuale de demarcatie ,atunci totul capata forme agravante , un imens teritoriu devenind nelocuibil . Singura solutie existenta ,ce ar rezolva situatia razboiului cu Ucraina, fara a aduce in discutie lovitura nucleara, este aparitia posibilitatii ca unele dintre statele ce inca sunt parte a Federatiei Rusiei sa inceapa a dori sa se desprinda de trecutul lor si atunci problemele Rusiei devin cu mult mai mari , moment in care si China isi va baga coada spre a-si aduce aproape pe unii dintre separatisti ca si model european .Exista o mare probabilitate sa se intimple asta daca tinem seama de cuvintele lui J.R.Biden ce ne-a spus initial cum : nici nu stie ce il asteapta si mai recent cum este un loc sub soarele pamintesc si pentru China si pentru SUA dar sa nu uitam si vorbele doamnei der
    Leyen ce ne-a zis ,cu subiect si predicat ,cum Rusia, in formula ei Federativa ,nu mai poate ramine in picioare in viitor (citate din memorie ) .Asa cum bine vedem Occidentul se desprinde total de Rusia lucru pe care si Rusia incearca in a-l face .China are in fata o oferta imposibil de refuzat oferta ce se numeste crearea unei Uniuni statale de forma Uniunii Europene fara Rusia .Practic Rusia va fi strinsa in clestele chino-european cu contributia SUA .

    • Rusia are timp, are resurse iar arme chiar invechite, destule. Arsenalul lor conventional este imens fata de cel al Ucrainei, un exemplu, tancurile rusesti au calibru 125 mm , piata internationala a munitiilor golita.
      Ucraina mai are ca. 900 de tancuri rusesti in dotare insa munitia este pe terminate iar occidentul se sfieste sa livreze tancuri moderne fara de care Ucraina nu-si pot continua ofensiva de recucerire.
      Fara arme grele, tancuri , blindate , artilerie cu raza lunga de bataie, aparare antiaeriana moderna si indestulatoare, utilaje de transport greu , cu alte cuvinte de tot si toate Ucrina ca fi macinata de vechiturile rusesti. Sunt aprecierile unor militari, nu ale politicienilor.

  3. Eu sunt pentru…
    o Rusie multipolară.
    Doar Guvernatorii, toți numiți de Ceaușescu, pardon, Putin, pot rupe Rusia în bucăți cu ocazia împușcării marelui bărbat din Leningrad!
    Însă, Rusia are toate șansele să devină o Ungro-Vlahie a Chinei în viitorul apropiat, iar toți locuitorii, din împrejurimi, asemeni ungurenilor și ungrovlahilor din istoria voastră comuna.
    (Germanoizii rușilor se vor cara la un mom dat, iar locul lor va fi luat de tot felul de nomazi sedentarizați și atei)

  4. Nu cred ca Putin a urmat un plan, de altfel nu cred ca e in stare sa planuiasca ceva si sa duca la indeplinire.
    Pur si simplu s-a trezit cu curu-n sus si a actionat spontan, visind ca ucrainienii il vor primi cu panselute si North Stream 2 va curge cu dolari si euroi.
    De abia cind a vazut ca nu prea se potriveste a incercat, si-ncearca, aliante, ba cu chinezii, ba cu Iranu, sau mai stiu eu cu cine.
    Chinezii, cu picatura lor, sunt mult mai rabdatori, scot ce se poate din situatia actuala, de fapt ei sunt cistigatorii. USA nu va rezista presiunii chinezesti, mai ales ca in curind Europa le va intoarce spatele. Europa e deja in corzi, nu tu energie, nu tu tehnologie, sta cu mina-ntinsa.
    Musulmanii vin tare din urma, de ex. in Ge s-a construit cea mai ecologica moschee din lume, cu panele solare, cu eoliene, pompe de caldura etc. Pe cind si Catedrala Mintuirii?

  5. Rusia e in defensiva de 6 luni si se tot retrag incet incet. Ucrainienii castiga batalii si teritorii. Ucrainienii vor continuarea razboiului, rusii nu. UE e afectata negativ de razboi. America e avantajata, la fel ca in primul si al doilea razboi: concurentii ei economici si militari o duc rau , exporturile americane cresc, influenta lor creste. China pare mai degraba sa fie afectata negativ de razboi, desi, pe hartie parea sa fie o mare castigatoare. Eu as paria pe o inghetare/prelungire a conflictului inca un numar de ani, pe modelul Vietnam/Afganistan.

    • Deocamdara, rusii au ocupat „permanent” cam 20% din teritoriul ucrainean, deci din pdv militar sunt invingatori, pana acum. Daca se negociaza pacea acum, inseamna ca au invins. Deci e important sa se negocieze daca se va schimba situatia politico-militara.
      Dar vine iarna, si Generalul Iarna nu se stie de partea cui va inclina balanta. Iarna ruseasca a fost de partea rusilor cand luptau in tara lor ca sa se apere. Acum se lupta in alta tara (fosta a lor) ca sa o cucereasca, iar in aceasta situatie aparatorul are avantaj. Cu cat se prelungeste razboiul, cu atat e mai imprevizibil rezultatul.
      Pe de alta parte, interesele rusilor sunt de la Harkov pana in Crimeea, dupa care vor vrea pace, vor pleca si vor lasa trupe de ocupatie (peace making si peace kiping). Dar nu si ucrainienii, care pierd cele mai bune teritorii si pozitia strategica pentru NATO si UE. Asa ca probabil va fi armistitiu si nu pace adevarata.

  6. Europa a îmbătrânit degeaba devreme ce a rămas tot cel mai continent prost. Aflu din surse serioase că intențiile rușilor erau clare cam din 2017 , că inițiativele americanilor au fost blocate pentru că Europa s a opus anulării acordului NATO -Rusia. Europa și-a bătut joc de Ucraina și chiar de țările estice. Așa a fost și cu războiul din Iugoslavia. Ăia se omorau între ei ca turbații și Europa aștepta să vadă ce-i iese din asta. Suntem niște tâmpiți pe un continent idiot și mai și stăm cu coada pe sus. De al doilea război mondial nici nu are rost să mai vorbesc. Lacomi, curve și proști asta suntem.

    • Intențiile Rusiei erau clare din 2007, de la acea conferinta de la München. Acolo, Putin si-a expus toată ideologia cu privire la Vestul colectiv. Dar Europa era prinsă în treburi mult mai serioase, cu drepturile lgbt, criza climatica and so on ca sa mai rețină ceva din acele idei. Ca sa nu mai vorbesc de analiști politici, precum Huntington, care au prevăzut inca din 1996 că în Ucraina o sa fie razboi daca nu se rezolva pe cale diplomatică conflictul dintre estul și vestul Ucrainei. Singurii care sunt surprinși de acest razboi sunt liderii lipsiti de viziune, cam toti din Europa si America de la ora actuală.

  7. In noul context geopolitic (marcat de amplificarea tensiunilor China-SUA, Iran, OPEC+, razboiul ruso-ucrainean, etc) UE ar cam trebui sa isi revizuiasca si doctrinele in domeniul securitatii, apararii si politicii externe. De asemenea (inainte de toate de fapt) pentru a avea o voce mai credibila pe scena internationala, membrii UE, pe d-eo parte trebuie sa devina mai pragmatici (in favoarea global trade) iar pe cealalta parte trebuie s investeasca mai mult in dezvoltarea economiei (4IR, inovare, tehnologii avansate, sustenabilitate, etc). Caci, actualmente ne cam aflam impotmoliti intr-o dubla criza energetica si economica de natura stagflationista.

    P.S. De la finele razboiului rece si pana in prezent, rusii s-au cam saturat de citit (tone) de analize despre moartea clinica a Rusiei, alungarea rusilor in spatele Uralilor si toate alea. Asa cum arata si situatia, elitele moscovite au intors Europei spatele si s-au orientat catre alte organizatii regionale si internationale SCO&OPEC+. Impreuna au format un front comun bazat pe o strategie de dezvoltare (prin cooperare) pe termen mediu si lung. Realitatea este ca membrii SCOOPEC cam au de toate– resurse naturale si energetice, economie de piata, venituri, capital, universitati, investitii in inovare, tehnologii avansate (inclusiv 5G, microchip, IoT, AI, vehicule electrice, etc) precum si o piata imensa de desfacere. Nu este de mirare ca s-au emancipat (nu le mai prea pasa nici de amenintari, pedepse, samd). In fata acestor provocari, viziunea si tacticile membrilor UE pe termen scurt si mediu (sanctiuni economice, dorintele pioase incununate de o mare retorica, analize, scrisori, studii despre capra vecinului, etc) arata ca un joc de glezne.

    Notes:
    1. https://www.bnnbloomberg.ca/putin-s-war-leaves-west-more-reliant-than-ever-on-asian-fuel-1.1851642

    2. https://www.reuters.com/business/energy/saudi-arabia-eyes-opec-production-increase-wsj-2022-11-21/

    3. https://economictimes.indiatimes.com/news/international/business/qatar-signs-worlds-longest-gas-supply-deal-with-china/articleshow/95669450.cms?from=mdr

    4. https://www.euronews.com/2022/09/15/moscow-says-power-of-siberia-2-pipeline-to-china-will-replace-nord-stream-2

    5. https://www.stiripesurse.ro/rusia-si-china-lucreaza-la-crearea-unui-sistem-de-plata-fara-utilizarea-swift_2679285.html

    6. https://www.reuters.com/markets/asia/indias-hdfc-bank-canara-bank-get-cenbank-nod-rupee-trade-with-russia-report-2022-11-21/

    7. https://indianexpress.com/article/india/india-russia-trade-soars-to-record-high-as-imports-of-oil-and-fertiliser-drive-surge-8221831/

    8. https://www.reuters.com/world/india/india-asked-by-sanctions-hit-russia-parts-key-sectors-sources-2022-11-29/

    9. https://www.reuters.com/business/cop/trade-security-agenda-xi-visit-saudi-arabia-saudi-minister-2022-11-12/

  8. 1..”Deși Occidentul nu este actor cobeligerant în războiul din Ucraina, slăbirea militară a părților implicate este un subiect central, iar China nu are motive să susțină victoria rapidă a Rusiei, dar nici înfrângerea acesteia.”……

    ..E posibil ca la un calcul rece nici Occidentul sa n-aiba motive sa sustina infrangerea rapida sau totala a Rusiei. In istorie, dincolo de apucaturile ei, Rusia a avut vocatie europeana, iar in momentele bune Europa se visa un spatiu de pace si bunastare de la Lisabona la Vladivostok. E putin probabil ca aceeasi Europa, slabita demografic si confuza economic, sa reactioneze cu placere in fata perspectivei deschisa de o China confruntationala gata sa puna in practica, pe model comunist, o Asie intinsa de la Beijing si Vladivostok la Lisabona.

    2.”În realitate, nu-i oprește absolut nimic pe europeni să devină mai competitivi sau să adopte măsuri similare”…

    Masinaria germana de productie si export, ca sa vorbim de elementul economic forte european, s-a bazat pe resurse rusesti si piata chineza. Razboiul ucrainean a taiat resursa ruseasca, iar politica de friend-shoring face dificila optiunea chinezeasca. Pur si simplu s-a schimbat paradigma. Cand gazul american este de 4 ori mai ieftin fata de LNG de import e dificil sa devii brusc competitiv. Pentru economia US slabirea economica a spatiului european poate fi un avantaj pe termen scurt, dar un handicap major pentru un Occident aflat in reasezare globala. Dar, sigur, nimeni nu-i opreste…..

    3. “« După ce au văzut tratamentul aplicat Ucrainei, statele post-sovietice din Asia Centrală se tem mai mult de Rusai, dar sunt sceptice și față de intențiile Chinei »..

    Nu e limpede. Dar foarte probabil, daca Putin pierde in Ucraina, statele din Asia se vor repezi sa se inchine la Beijing. Deja putem sa ne imaginam reprosuri aruncate Moscovei – daca Rusia nu e in stare sa-si tina sub control ortodocsii lor, cum crede ca ne va stapani pe noi in continuare ?!….

  9. Pentru varianta Putin ramane la putere si conflictul continua mult timp fara un invingator clar, care sunt optiunile? In lumea democratica e presiunea alegerilor si a rezultatelor economice, la rusi astea nu prea conteaza cand ai un sef pe viata…

    Ca UE e slaba, sa zicem, dar daca ar fi tare, ce ar fi facut – razboi NATO-Rusia?

    Pana la urma totul va depinde de ce rezultate militare vor obtine ucrainieni insisi pe campul de lupta

  10. Eu nu i-as plange pe rusi, ei fac ceea ce fac dintotdeauna, indiferent de cost. Ce este ingrijorator e lipsa de perspectiva, prostia crasa si oboseala civilizationala a vestului european.

  11. Ce optiuni mai are Rusia? Uitați aici o opțiune grozava pentru rusi: „Trebuie să rezolvăm nevoia Rusiei de garanții de securitate” (Emanuel Macron). V-as ruga, ca de acum înainte sa scrieți pornind de la faptul ca toată Europa si-ar dori o reîntoarcere la business as usual cu Rusia. De aici trebuie sa pornim. Germania și Franța au dat deja semnalul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Silviu Nate
Silviu Nate a urmat mai multe programe de formare academică în țară și străinătate, are pregătire în domeniile științe politice, relații internaționale și studii de securitate. Este conferențiar universitar dr. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, fiind totodată directorul Centrului de Studii Globale din cadrul aceleiași universități și coordonatorul programului de licență Studii de securitate. Preocupările sale directe vizează elaborarea analizelor și construcția documentelor de recomandări strategice dedicate spațiului Mării Negre și securității euroatlantice.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro