luni, septembrie 25, 2023

Ce reiese din decizia CJUE privind prescripțiile: că justiția din România se uită la fața omului!

O decizie categorică a CJUE din 25 iulie care vizează toate dosarele închise și care urmau să fie închise pe motivul împlinirii prescripției în urmă deciziilor CCR și ICCJ critică riscul structural al impunității.

CJUE spune că această analiză a judecătorilor români este contrară dreptului UE, atunci când vizează cazurile anterior luării deciziilor CCR și spune că judecătorii naționali nu ar trebui să aplice aceste decizii, pentru perioada 2014‑2018.

Ce observă românii din această speță? Modul “creativ” în care sistemul știe să îi apere pe cei care au fraudat și furat. Adică dacă ești cineva, scapi. Procesul este unul lung, un proces în care dacă ai bani și avocați buni, iată că scapi. Un sistem care și-a construit tot felul de portițe și vulnerabilități de care băieții deștepți știu să profite.

Ce observă Europa? Cu stupoare, vede o atitudine suveranistă, lipsită de bună cooperare, lipsită de dialogul judecătorilor din partea CCR, dar iată și din partea ICCJ.

Cine este vinovat de acest haos și se ascunde? Legiuitorul, majoritatea politică care stă la baza acestui haos din cauza unei legi prost scrise, cel mai probabil în mod deliberat.

CJUE argumentează faptul că instanțele naționale puteau să respecte deciziile CCR începând din 2018, însă niciun caz cu efect retroactiv așa cum a cerut ICCJ.

Înainte de a începe cu considerații technice despre firul evenimentelor, trebuie să ne întrebăm cum am ajuns în situația în care Curtea de Justiție a UE condamnă o regulă națională penală prost scrisă, care permite retroactivarea efectelor deciziei CCR și deci în cazul a 5000 de dosare să se împlinească prescripția,

Altfel spus, atât Curtea Constituțională, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt trase de urechi asupra efectelor acestor decizii după ce Curtea de Apel de la Brașov care nu dorea să aplice deciziile CCR și interpretarea ICCJ a formulat o întrebare preliminară la CJUE. Din punct de vedere instituțional, este o decizie care nu arată bine pentru România și guvernul care a permis o astfel de situație. Și nu vorbim despre CCR sau ICCJ, ci și despre clasa politică.

Au fost ani de glorie în care justiția era ridicată în slăvi, se vorbea la televizor despre independența justiției și despre respectarea statului de drept, dar nimeni nu vorbea despre accesul la justiție, costurile judecătorești, dacă există resurse umane și financiare suficiente în sistem, care este durata medie a unui proces și cum putem îmbunătăți actul justiției în România.

Pe lângă aceste insuficiențe, atunci când citim această decizie și știm ce fel de persoane se află în spatele acestor dosare, persoane influențe și cu bani, realizăm că justiția din România se uită la fața omului. Ani de procese și căutat artificii, căi de recurs speciale și extraordinare, excepții peste excepții, însă nici CCR, nici ICCJ nu au cerut sfatul și părerea Curții de Justiție a UE, așa cum permite articolul 267 TFUE.

Dar cum am ajuns aici? Iată firul evenimentelor care au dus la deciziile CCR și ICCJ:

– modificarea articolului 155 din Codul Penal în 2014 prin care se înserează șopârlă juridică, se scoate prevederea „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.”, fără prevederea “potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului” cum este acum, după ce a fost modificat în 2022;

– decizia CCR 2972/ 2018 care spune că articolul este neconstiuțional, legiuitorul ar fi trebuit în termen de 45 de zile să rezolve această problemă. Majoritatea politică de atunci și ministru al Justiției nu au mișcat un deget;

– urmează o perioadă de 4 ani, în care nu se face nimic, nicio lege, nicio soluție nu este propusă, și deci se instituie riscul unei practici judiciare neunitare;

– 2022, CCR admite o nouă excepție de neconstituționalitate pe același articol admis, semn că decizia din 2018 nu a fost clară: decizia CCR 358/2022 prin care confirmă decizia CCR 297/2018;

–  Decizia ICCJ nr.67 din 25 octombrie 2022, publicată pe 28 noimbrie, prin care se spune cum trebuie interpretată decizia CCR, acesta este momentul fatidic pentru interpretarea deciziilor CCR. ICCJ spune că decizia CCR prin care articolul 155 este neconstituțional și anulează orice intervenție procedurală ca întrerupere de prescripție, retroactivează în baza principiului legii penale mai favorabile, lex mitior, ceea ce înseamnă că nicio intervenție de întrerupere nu este valabilă după 2014, și deci instanțele nu pot decât să declare că faptele s-au prescris și să închidă dosarele în care prescripția s-a împlinit.

Unele curți din țară nu se lăsă însă cu una cu două, și trimit o întrebare preliminară la CJUE, în baza articolului 267 și în urgență, CJUE răspunde:

1. Instanțele pot aplica deciziile CCR atât timp cât vizează cauze după publicarea deciziei CCR din 2018, pentru că decizia este proporțională și vizează legalitatea infracțiunilor și previzibilitatea legii penale.

2. Cu toate acestea, judecătorii naționali sunt obligați să nu respecte deciziile CCR și ICCJ pentru cauzele anterior deciziei 2018, altfel spus retroactivitatea ar crește semnificativ impunitatea și deci interpretarea ICCJ în baza deciziilor CCR trebuie ignorată.

Cine este vinovat de tot acest haos?

Politicienii care nu au venit cu soluții legislative pentru a umple vidul legislativ, sistemul de justiție care ori nu are resurse suficiente, ori este partinic, ori este suveranist și nu colaborează cu UE, ori toate la un loc.

Clasa politică acum arătă cu degetul la sistemul de justiție, aruncând cartoful fierbinte judecătorilor de la CCR. În realitate politicienii sunt primii responsabili pentru calitatea actului legislativ. În urma deciziei CCR din 2018, politicienii nu au făcut nimic, nu au propus nicio soluție legislativă deși CCR îi invită pe aceștia să rezolve în 45 de zile pentru a evita aceste consecințe.

Totuși…De ce au greșit CCR și ICCJ?

Aceste Curți au greșit prin atitudinea suveranistă pe care o au față de CJUE, adică ambele Curți puteau să ceară sfatul CJUE și să întrebe pentru soluții care să fie conforme cu dreptul UE și poate că ar fi primit ajutor, o soluție mai echitabilă atât pentru justițiabil cât și pentru situația juridică prin care se crea un risc structural de impunitate în fața fraudei. De ce judecătorii de la CCR refuză dialogul judecătoresc instituit prin articolul 267 TFUE? Pentru că sistemul de justiție românesc este încă reticent la ideea supremației dreptului UE în fața Constituției. Nu este prima Curte care face asta, însă astăzi, cu precădere curțile constituționale reticente și care nu doresc să aplice supremația dreptului UE sunt Ungaria și Polonia. Cred că până la urmă noile generații vor accepta că dreptul UE face parte din Constituția României și se vor concentra pe o justiție mai dreaptă și mai corectă, și nu pe orgolii ierarhice care ne-au adus în acest punct. Ce rămâne de admirat sunt judecătorii din Curțile de Apel din țară care nu se lăsă intimidați și care merg la CJUE, deși sistemul îi amenință cu sancțiuni disciplinare.

Să fii privat de libertate nu este puțin lucru, suntem într-un stat democratic, un stat european, un stat care știe și ce înseamnă procesele false, de aceea legea penală trebuie să fie bine scrisă, corectă, previzibilă. Avem pe de-o parte obligația să apărăm banii publici, banii contribuabilor de fraudă, de corupție, de evaziune, și pe de cealaltă parte să ne asigurăm că procesul este corect, echitabil și că nu ar trebui să dureze o veșnicie.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Cred că în loc de “ 2. Cu toate acestea, judecătorii naționali sunt obligați să nu respecte deciziile CCR și ICCJ pentru cauzele anterior deciziei 2018…” a reținut CJUE: judecătorii naționali NU sunt obligați să respecte deciziile CCR și ICCJ pentru cauzele anterior deciziei 2018.

  2. De undeva, de prin anexele sistemului, vă spun că „suveranist” înseamnă bine conectat la canalele discrete prin care circulă bani cu care se cumpără indulgență în procese. Prin intermediul unor avocați-cărăuși care știu, asemenea șobolanilor, care conducte sunt cele mai potrivite pentru circulația capitalului negru, nefiscalizat, către manevranții balanței.

    Cucoana legată la ochi, chipurile, dar care se uită atent la justițiabili și decide după criterii cu destule zerouri în coadă cine are dreptate.

    Suveranist e de formă, evident, nu le pasă lor de suveranitate și de țărișoară, dar au descoperit că dacă spui frumos, cu intonație, patrie, suveranitate, națiune și România, după care simulezi și niște cruci cu ochii lăcrimoși, că exersează cu niște ceapă tăiată înainte, ești favoritul publicului de gură-cască cu IQ din două cifre unde prima cifră e sub nouă. Și le merge de minune.

  3. Aș vrea să nu mai spuneți „clasa politică”. Spuneți PSDNLAUR, sau „partide de securiști”. De ce? Pentru că există și USR, singurul partid cinstit din Parlament, care în veci n-ar lua parte la hoțiile PSDNLAUR și CCR. Nu suntem obligați să promovăm minciuna PSD că „sunt toți la fel”.

  4. o observație incidentală ar fi că de fapt există posibilitatea de a nu se respecta o opinie a CCR (pentru că în definitiv e doar o opinie). Evident nu și în cazul pensiilor speciale, unde trebuie să fim scrofuloși la datorie…

  5. Da, inca din comunism, avem judecatori partinici. Nu s-a schimbat nimic. Se judeca omul, nu infractiunea. Mai ales, se tine cont de victima (politruc/a, securist/a, beizadea, sau simplu muritor). Si se judeca dupa ordinele primite pe filiera secreta si/sau mass-media. Circumstantele determina incadrarea, nu doar cuantumul pedepsei.
    Justitia total partinica. De merda!

  6. Decizia CCR din 2014 a fost foarte clară: cursul obișnuit al prescripției răspunderii penale, instituție juridică întâlnită în toate sistemele de drept raționale, nu se poate întrerupe decât prin acte care se comunica celui vizat de cercetări. Judecători exaltati, în care emoția fermentase după epoca protocoalelor securiste, au decis ei, cu de la sine putere, sa nu aplice decizia CCR. Ca sa își justifice împotrivirea au decretat ca decizia CCR ar fi interpretativa, deci ca poate fi ignorată. Și, culmea stupiditatii, au și legiferat, stabilind ca după modelul Codului penal din 1968, abrogat la 1 februarie 2014, dacă în dosar se identifica acte comunicate inculpatului/suspectului, gata, cursul prescripției a fost intererupt. Au luat modelul intelectual al unui cod abrogat și l-au impus. Au continuat sa judece ca și cum decizia CCR din 2018 nu ar fi existat. De aceea, la sesizarea oamenilor din procesele aflate pe rol, CCR a emis decizia din 2022. S-a informat practica judecătorească nelegala. Pe de alta parte, principiul de drept al aplicării legii penale mai favorabile nu este o aplicare exotica a dreptului a la roumaine, fiind aplicat în Vest de o bună perioadă.

    • Să convenim, totuși, că era de datoria ICCJ să vină cu o decizie nu doar clarificatoare, ci și oportună, conformă cu practica europeană în materie și cu așteptările societății în care trăim, cu nevoile sale, în acord cu realitățile pe care le traversăm.
      Nu spun că judecătorii CCR nu aveau în față aceleași exigențe. Dimpotrivă.
      Altfel spus, în materie constituțională, apoi în materia jurisprudenței, judecătorii CCR și cei ai ICCJ trebuiau să analizeze cu înțelepciune, etic, moral, empatic modul în care urmează să pună (să fi pus deja, de ce nu?) ordine în practica judiciară în materie.
      În fine, avem 5500 de hotărâri de revizuire, prin aplicarea dispozițiilor legale mai avantajoase. Este bine așa? Este tot ce puteau CCR și ICCJ oferi mai corect, mai echilibrat, în acord cu realitățile din societatea noastră?
      Am mari dubii în aceasta privință.
      Sigur, motive, scuze etc. găsim oricând. Putem fi chiar siderați de hotărârea CJUE, considerând-o un amestec inacceptabil al Curții Europene într-un teritoriu național.
      Din păcate, însă, nu putem contrazice la infinit realitatea. Cum se spune: poți păcăli un om tot timpul, poți păcăli mai mulți oameni o dată sau de două ori, dar…

      • „Putem fi chiar siderați de hotărârea CJUE, considerând-o un amestec inacceptabil al Curții Europene într-un teritoriu național.”
        Păi poate nu ați înțeles ce au făcut judecătorii CJUE. Să vă explic pe românește: judecătorul european, după ce a luat act de haosul din sfera dreptului procesual penal din Ro (făcut intenționat de politrucii locali, nu de judecători), i-a transmis (nu ordonat) judecătorului român că la o adică nu trebuie să respecte nici Legea (proastă, știm cu toții), nici Jurisprudența (dubioasă, știm cu toții) ci poate să judece după cum îl taie capul, adică, dacă el, judecătorul independent și…suveran pe tarlaua lui județeană, e convins că are in boxă un infractor vinovat apăi să il condamne de să-i sară fulgii. Indiferent de ce zice legea și de ce fac ceilalți judecători din țară, inclusiv supremii naționali. Deci decizia CJUE e ea insăși o incitare la suveranism local, la anarhie județeană, și denotă un dispreț total față de ideea statului de drept național. De altfel, incitarea asta la suveranism destructurant (față de ierarhiile judiciare locale dar și față de raporturile legale intre puterile statului) este circumstanțială, țintită, bazată pe simpatii politice, din moment ce este adresată exclusiv judecătorilor români, nu și celor francezi de pildă. Judecătorii francezi sunt in continuare ținuți să aplice legile (deștepte, proaste, morale, imorale, nu contează) regimului Macron. Doar provincialii români primesc o licență medievală de aplicare a dreptului, recte după mușchiul judelui cu feudă. Poate mușchiul lui e cel mai moral din țară…dar de unde știm? că toată lumea acuză in prezent magistrații de diverse rele (gen corupție, incompetență, conivență etc). Impărțim și magistratura in ‘ai noștri’ și ‘ai lor’, in oameni de bine și satane? De unde știm că judecătorii, afiliați de-acum unor partide, nu vor acționa in virtutea partizanatului?

        • @euNuke
          Din ce am priceput, CJUE nu a fost atât de periculos de insidios sofisticată în decizia dată.
          Pur și simplu a dat dreptate unei părți a magistraților români care au interpretat retroactivitatea (principiul legii favorabile) ca neaplicandu-se cazurilor deja judecate.
          Și să nu uităm, totul a pornit de la sesizarea CJUE din partea unor magistrați români care nu au putut fi de acord cu complicitățile unor judecători CCR și ICCJ cu infractorii.
          E simplu. Nici europenism exacerbat, nici suveranism, nimic. Doar respectarea TFUE și a legilor din România de TOATA lumea, magistrați și demnitari în primul rand.

          • „complicitățile unor judecători CCR și ICCJ cu infractorii.”
            nu că aș nega fenomenul ăsta, dar de unde reiese ceea ce spuneți? vorbesc de dovezi, nu de speculații. că astfel, la o adică, mergînd pe linia speculativ-sofistică putem prezuma că și orice avocat penalist este in fapt un complice al infractorilor pe care-i apără. nu-i așa?

            iar decizia CJUE nu e insidioasă, ci de-a dreptul brutală. statuează in mod expres că ierarhiile judicare din România sunt un moft, le respecți dacă ai chef. moft burghez, cum altcumva?

            • CJUE spune ca instantele romane nu sunt obligate sa respecte decizii CCR si ICCJ atunci cand acestea incalca dreptul european. Dreptul european beneficiaza de suprematie prin raport cu orice legislatie sau practica nationala – acest lucru e consacrat in regulile UE.
              Daca CCR si ICCJ dau decizii care nu incalca dreptul european, judecatorul roman le va aplica…

    • Puteti explica, va rog, care este originea principiului de drept ce statueaza ” aplicarea legii penale mai favorabile” ! Din ce sistem provine acest principiu? Din cate stiu, in USA nu se aplica! In USA se aplica principiul cumularii pedepselor privative de libertate! Tot in USA prescriptia actioneaza doar in cazul faptelor penale care nu reprezinta pericol grav la adresa functionarii societatii. Tot in USA actioneaza principii conform carora reducerea pedepsei reprezinta cazuri rare si foarte bine documentate de catre autoritatile judiciare! De exemplu se aplica ceva de genul : se reduce pedeapsa de la 120 de ani de detentie la 28 de ani de detentie!

      Noi de unde ne inspiram? Din ce sistem am preluat codurile penale?

    • Deci nu contează faptele, ci găselnița cu prescrierea! Ca să nu fie ticăloși până la capăt judecătorii și să fie nevoiți să achite la comandă toți corupții, hoții și infractorii, au la dispoziție prescrierea faptelor prin tărăgănarea proceselor cu anii! Au mai primit o portiță: dacă prelungesc destul de mult procesele, pot ieși la pensie la cerere la 40 de ani, cu o vechime de vreo 30 de ani ( unii ani se socotesc 2!) și procesul trebuie luat de la capăt cu alți judecători și dacă nici atunci nu se prescrie, se tărăgănează din nou până la ieșirea la pensie a unui alt judecător din complexul de judecată!
      Ce elegant!

    • Dumneavoastra doamna(domnule) I. Arama, cum va explicati numarul extrem de mare de infractiuni, unele de mare gravitate, ramase nepedepsite in Romania anilor de dupa Dec 1989? Cine sunt vinovatii pentru aceasta stare de fapt? Daca doriti sa comentati cu buna credinta, astept nume de persoane si organizatii(eventual politice), institutii poate, care pot fi identificate ca vinovati pentru impunitatea de care se bucura nenumarati infractori in Romania post Dec 1989!

  7. Dacă poporul e descurcăreț, cum mama Dracului ca politrucul, dar mai ales judecătorul și avocatul să nu fie parșiv? Ultimii enumerați vor jongla cu legile după bunul plac întru’ folos personal. Ei se simt Dumnezeii României ce nu trebuie să dea socoteală nici măcar judecătorilor europeni.
    Cât despre mersul corect al Justiției în mandatele Băsescu să fim seioși: A.Năstase condamnat pentru 400.000$ ai mătușii Tamara plus termopane după vânzarea întreg gazului și petrolului până la ultimul strop și să nu uităm de Bechtel și de Microsoft. Dar despre teologul târziu Dan Voivulescu condamnat la zece ani și ieșit după doi ani și ceva? Dator statului 60.000.000 $ nici azi încasați. Asta-i justiție corectă? Dar „scriitorii” eliberați rapid din închisori, justiție corectă este astă? Ce să mai spunem despre fugarii ce se ascund prin Italia, Grecia sau Marea Britanie?
    Justiția română e doar perversă, încrezută și mult sub nivelul european (excepție Italia) dar cu salarii mult peste media unor judecători pe care, fără rușine, continuă să-i sfideze.
    Ce rușine!

  8. Si la nivelul marilor procese cu sume mari de judecat pana la procesele marunte, totul arata ca avem o justitie de tot rah..ul. Mai toate institutiile statului nu isi fac treaba de control si amendare, de aplicare corecta a legilor si oamenii ajung la tribunale si se judeca cu anii. Justitia nu ne arata ca legile sunt proaste si carpite cu tot felul de hg si ordine. Iar cei care fac parte din „casta cu bani” scapa usor si raman cu averi si bunuri. Isi gasesc multi refugiul in alte tari.

  9. Cum sa clădești ceva trainic când, in Romania de ieri si de azi, „cucoana legata la ochi” isi ridica, cu nesimtire, naframa ca să vadă cui împarte dreptatea ? Cum de am ajuns sa devenim imuni la un asemenea gest, girat de politicieni corupți și judecători pentru care salariile și pensiile lor NESIMTITE valorează cu mai mult decât a face o Justiție echitabila, aceeași pentru toți românii ?!

  10. CCR este institutia din Ro cea mai potrivita pentru introducerea IA. Intr-un prim pas, ION poate invata azi Constitutia din Ro din scoarta in scoarta, astfel incat maine deciziile CCR sa fie comparate cu analiza si solutiile lui ION. Orice persoana particulara, ONG, orice institutie privata sau de stat poate sa-l antreneze pe ION, dar UiPath mi se pare in pole position pentru acest pas important spre insanatosirea Justitiei din Ro.

  11. Eu cred că nici nu știți despre ce vorbiți și nici nu întelegeți nimic din teoria modernă a statului de drept. Faceți politică. Și din păcate prea multe instanțe, inclusiv europene, au intrat și ele in jocul politic.

    altfel, dacă ar fi să acuzăm instanțele locale de suveranism (ce-i conceptul ăsta in drept? e ceva rău?) atunci e musai să le acuzăm pe cele europene de …globalism.

    • Voi cei ce aparati pseudo – statul de drept numit Romania, in care metehnele de origine comunista sunt omniprezente, tot o invartiti cu globalismul, uitand ca mizerabilul comunism in legatura cu care va exprimati nostalgiile( suveranismul este o gaselnita pur comunista) proclama internationalizarea( in sensul ajungerii la comunism, la domnia prostilor asupra celorlalti, in toate tarile planetei).

      La urma urmei, ceea ce voi numiti globalism, este o consecinta normala a ajungerii la un grad superior de civilizatie. Statele nu mai pot trai, nu mai pot actiona izolat, interconectarea este necesara si benefica tuturor, in mod evident fiind obligatorie respectarea unor norme!

      Suntem in UE, daca nu am fi ar fi o tragedie pentru nivelul de trai din Romania, care si asa e o bataie de joc( printre altele din cauza impunitatii de care se bucura infractorii protejati politic de clicile de origine comunistoida).

      Ca poporul roman nu intelege mai nimic din avantajele pe care le are datorita apartenentei la NATO si UE, este clar! O confirma voturile primite de PSD si AUR! A incuraja o astfel de atitudine, anti UE, este o atitudine complet antinationala, indreptata impotriva interesului national.

      Printre altele, problema partenerilor nostri din UE si NATO, nu e numai faptul ca in Romania coruptia si incompetenta colcaie, ci si ca exportam la greu coruptie, infractionalitate si prostie!

      Asa ca lasa-ne cu teoria moderna a statului de drept, pentru ca pentru tine asta inseamna ca aceste clici comunistoide trebuie sa-si faca de cap nestingherite, sub obladuirea votului unor imbecili nevindecabili!

      • Nu știu cu cine vorbiți, cu cine vă certați, cui aparțin vocile pe care le auziți si vă tulbură atât de tare („voi”). replica dumneavoastră nu are nicio legătură cu ce am scris eu (eu nu apăr nicidecum statul român, nici globalizarea, ci doar un principiu de drept).

      • Acum am citit duma asta, extrasă parcă din cărticica lui Ion Ilici Iliescu:
        „Statele nu mai pot trai, nu mai pot actiona izolat, interconectarea este necesara si benefica tuturor, in mod evident fiind obligatorie respectarea unor norme!”
        Dumneavoastră confundați -ca majoritatea intelectualilor publici angajați, cu sau fără intenție și interes- globalizarea (uin fenomen economic firesc) cu globalismul (o ideologie). Le amestecsați, faceți o varză și izbiți cu ea peste ochi ‘dușmanii’ ideologici care vă pândesc pe la colțurile netului. Să fie clar, măi dragă tovarășe, Internaționalismul socialist și mare parte din grupurile și regimurile comuniste SUNT globalism, susțin fățiș globalismul și infectează din păcate mințile prea multor tineri ce nu stau prea bine la capitolul axiologie (deci incapabili să înțeleagă unde bate propaganda și nici faptul că au devenit pe nesimțite unelte).

        Platitudinea ar fi scăpat atenției dacă nu se insista aberant pe un legalism imaginar. Măi dragă tovarășe, tocmai asta e problema deciziei CJUE: că NU are acoperire legală! Ce oprește Uniunea să emită un set minimal de norme, adică un Cod, care să armonizeze procedurile penale pe intreg teritorul Europei unite? Păi, simplu: chiar eurocrația care nu crede in proiectul european federativ, nici nu concepe să creeze un sistem judiciar unitar bazat pe ierahii clare (cum ar fi ca CJUE să devină echivalentul Curții Supreme din US? păi…dezastru pentru birocrații din Centrala de la Bruxelles, pentru că o astfel de Curte ar fi capabilă de mari surprize, s-ar trezi cu Directive atacate pe motiv de…neconstituționalitate). De aceea nu există nici măcar o Procuratură federală (care să aibă competențe in investigarea corupție in rândul demnitarilor din Centrală și din Europarlament) și nici măcar un soi de FBI.

      • „ceea ce voi numiti globalism, este o consecinta normala a ajungerii la un grad superior de civilizatie. Statele nu mai pot trai, nu mai pot actiona izolat, interconectarea este necesara si benefica tuturor”

        Globalizarea și globalismul sunt chestiuni diferite. Globalizarea este într-adevăr fenomenul natural, ”interconectarea necesară și benefică tuturor”.

        Globalismul este ideologia neo-imperială, care pretinde că există unii îndreptățiți să conducă asupra tuturor națiunilor. Germania a fost imperiu până în 1918, Austro-Ungaria a fost imperiu până în 1918, URSS a fost imperiu până în 1991 etc. Imperiile favorizează întotdeauna națiunea dominantă, iar noțiunea de ”cetățean european” e doar o ficțiune. La fel cum au fost, la vremea lor, ”cetățeanul sovietic” sau ”cetățeanul iugoslav”

        NATO este o alianță de state suverane, care cooperează politico-militar între ele. Uniunea Europeană înainte de Tratatul de la Lisabona era o alianță de state suverane, care cooperau politico-economic între ele. După Lisabona, Uniunea Europeană a fost confiscată de neomarxiști, statuia lui Karl Marx a fost inaugurată la Trier chiar de șeful Comisiei Europene de la acea dată (omu’ cu romu’ 😀 ) iar forumurile de limbă română s-au umplut de postaci recrutați de Cancelaria de la Berlin dintre emigranții români din Germania.

        ”Clici comunistoide” sunt cele de la Berlin și de la Bruxelles, altfel nu ar tolera o asemenea faună în mlaștina de pe Dâmbovița. Însă Berlinul și Bruxelles-ul se războiesc (surprise, surprise) cu Polonia, care a eliminat judecătorii comuniști din sistemul ei judiciar și diplomații pregătiți la Moscova din Ministerul polonez de Externe. Conducerea de la București nu îi deranjează cu nimic.

        ”Imbecilii nevindecabili” votează listele de partid pe care li se permite să le voteze. Dar elitismul modern de sorginte bruxelleză nu vrea democrație autentică, bazată pe vor nominal, ca în Statele Unite. Elitismul modern de sorginte bruxelleză vrea ca ”imbecilii nevindecabili” să voteze lista lui de partid. Numai că respectivii sunt doar niște elite închipuite, sunt ”elite” doar în mintea lor, în fața oglinzii. Elitele reale, recunoscute ca atare de societate, arată complet altfel.

        P.S. Un secret de-al psihologilor: n-ai să obții niciodată voturile alegătorilor pe care îi desconsideri. Faptul că îi desconsideri spune ceva despre tine, nu despre ei. Însă din asta, ei înțeleg destule despre tine, încât să nu te voteze 😀

  12. @euNuke
    revenind la pct.1 si 2 din finalul sursei https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=275761&pageIndex=0&doclang=ro&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3492714
    pentru ca nu are sens sa revin la art.dlui.felea si pentru ca nu tin sa va contrazic, ci doar sa-mi clarific mie insumi ce ar afi de clarificat:
    – CJUE n-a judecat ceva, cu atat mai putin sa acuze, doar a raspuns la niste intrebari;
    – si-a manifestat clar o opinie in opozitie cu deciziile CCR si ICCJ (ceea ce s-ar putea aprecia ca si cum am avea in traista ceva care „ticaie”)
    – nu vad sa fi indemnat la anarhie, ba dimpotriva, considera ca judecatorii din Ro nu trebuie sa se expuna la sanctiuni: „instanțele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile curții constituționale…” / „se opune unei reglementări sau unei practici naționale … cu riscul angajării răspunderii disciplinare a judecătorilor în cauză”
    – „instanțele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard național” : nu prea ma pricep sa traduc asta in termeni juridici tinand cont de ierarhiile si competentele specifice, dar in termeni tehnici asta se traduce destul de simplu, prin aceea ca intre doua standarde care se cam contrazic, are prioritate cel european; asta e valabil si la ISO, semnalizare rutiera, achizitii publice, retele electrice, faina de greieri sau ce doriti dvs.;
    – prin „liniuta” de mai sus, CJUE nu neaparat isi impune suprematia, ci mai degraba incurajeaza instantele locale sa isi pastreze tocmai privilegiul independentei cu care au fost investite

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alin Orgoan
Alin Orgoan a obţinut licenţa în Drept și Știinţe Politice la Université de Bordeaux și deține un Master 1 în Drept internațional public la Université de Bordeaux și un Master 2 pe Drept european și dreptul Uniunii europene, specializarea lui fiind pe Guvernanța Agențiilor de reglementare ale Uniunii Europene. Din 2015 până 2019 a predat ca asistent universitar drept administrativ francez, drepturile Omului, dreptul Uniunii Europene, dreptul pieței unice și dreptul relațiilor externe ale Uniunii Europene la Université de Bordeaux. În 2014, s-a remarcat prin câștigarea locului II la Concursul de elocință și pledoarie Lysias, organizat la Bordeaux. În 2014, prin câștigarea locului III la Concursul international de drept european, organizat la Lille. Actualmente lucrează la Parlamentul european ca asistent parlamentar și este expert afiliat Europuls.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro