„Am văzut tot felul de sfaturi care ne-au fost date de către persoane care habar n-au ce înseamnă negocierile sau care nu și-au negociat niciodată nici măcar propriul salariu. Aș vrea să rugăm pe toată lumea ca să lăsăm diplomația română, cei care se pricep, să-și facă treaba, așa cum am făcut-o și acum. Împreună cu Administrația Prezidențială, împreună cu premierul, sub conducerea Președintelui României, ne-au adus într-un punct în care beneficiem de cea mai mare susținere în acest moment pentru aderarea la Spațiul Schengen decât am avut-o din 2011 până în prezent.”[1]
Bogdan Aurescu
Într-o postare publică[2], europarlamentarul Theodor Stolojan adoptă o poziție interesantă, cel puțin din perspectiva obiectului analizei mele, legată de impasul integrării României în Spațiul de liberă Circulație – Schengen:
„În armata SUA există o regulă de fier fiecare acțiune încheiată cu succes sau nu este supusă la ‘after action review’. Nu am îndoieli că acest AAR are loc la nivelul Președinției României, al Guvernului și al altor instituții ale statului cu un rol în recenta încercare de acceptare a României în spațiul Schengen. Pentru a ajuta acest proces, am câteva sugestii, pe baza experienței de europarlamentar.
1. Există la nivelul Uniunii Europene decizii care se iau numai cu votul unanim al tuturor statelor membre ca, de exemplu, admiterea unui stat membru în spațiul Schengen sau modificare unei reguli fiscale la nivelul UE. În cazul unor astfel de decizii, cutuma în UE este de a nu se supune la vot o propunere atunci când un stat membru își anunță votul negativ. România a cunoscut că există un vot negativ al Austriei, neașteptat, din păcate, dar a decis să <meargă până la capăt>, cu rezultatul cunoscut.
2. Un stat membru care dorește să promoveze o decizie la nivel european trebuie să-și asigure sprijinul celorlalte state membre, care, de regulă, este dat atunci când interesele coincid. România cunoștea interesul puternic al Germaniei și Austriei pentru ca să fie admisă în spațiul Schengen Croația, fără întârziere. În momentul în care Austria a început să pună în discuție slăbiciunile sistemului de securitate Schengen, în general și nu numai față de România și Bulgaria, strategia mai potrivită ar fi fost ca toate cele trei țări să fie pe același punct pe ordinea de zi a Consiliului JAI din 8 decembrie 2022 cu un singur vot (și nu separat Croația la un punct și la alt punct România și Bulgaria).
3. Dacă Austria insistă, în continuare, că există o problemă de sistem în cazul spațiului Schengen, deci care nu privește numai România și Bulgaria, atunci drumul României spre Schengen poate dura ani de zile, deoarece modificarea legislativă de sistem în UE poate dura ani de zile. De aceea, este de preferat demersul diplomatic pentru retragerea obiecțiunilor Austriei, față de România și Bulgaria, cu sprijinul instituțiilor europene și al altor state membre.”
Constatăm o lipsă de coerență în poziția României cu privire la modul în care se gestionează obiectivul nostru de aderare la Spațiul de liberă circulație în UE – Schengen și nu-mi este clar cui o datorăm, deși am bănuiala că la mijloc poate fi și banala încălecare a diplomaților de către politicienii în căutare de imagine prin victorii ușoare.
În cazul de față – așa cum foarte bine explică Theodor Stolojan – atât timp cât Austria a anunțat public în mai multe rânduri prin vocea ministrului de interne Gerhard Karner și a cancelarului Karl Nehammer, că nu va vota favorabil la reuniunea Consiliului (miniștrilor de interne) JAI din 8-9 decembrie ac. o propunere de accedere a României Schengen, insistența noastră de a pune pe masa reuniunii propunerea (care a primit veto-ul anunțat) ar fi trebuit să aibă o urmare pe măsură, altminteri nu este explicabilă.
Prin urmare, întrebarea mea este următoarea: ministrul de interne, Lucian Bode, a avut avizul pozitiv pentru acțiunile sale din Consiliul JAI de la MAE – de la ministrul Bogdan Aurescu sau secretarul de stat pentru afaceri europene Daniela Grigore Gîtman – și de la Cotroceni? Și dacă da, de ce după veto-ul austriac România nu continuă demersul în forță din 8 decembrie, încercând să conteste la Curtea Europeană de Justiție acel veto pe care Bucureștiul l-a denunțat ca „nejustificat”?
Îmi aduc aminte de următoarea declarație făcută de președintele Klaus Iohannis miercuri, 23 noiembrie ac.: „Asta este varianta pe care ne-o dorim și aceasta este varianta care a fost propusă de președinția Consiliului Uniunii care momentan este la Cehia, însă, vreau să fiu foarte clar, dacă din varii motive nu vom reuși până pe 8 decembrie să avem o certitudine că lucrurile sunt foarte clare, există posibilitatea ca această decizie să fie amânată cu o lună sau cu două luni până când toate întrebările primesc răspunsuri clare și corecte și toată lumea va fi convinsă că noi nu numai că nu suntem o vulnerabilitate, am fi un real câștig pentru Spațiul Schengen și ca să completez ce am spus – unii au întrebări pentru noi și alții pun sub semnul întrebării Schengen.”[3]
A doua zi, joi, 24 noiembrie, în timp ce se afla în vizită oficială în Lituania, Klaus Iohannis a revenit asupra declarației, relativizând-o în următorii termeni: „Cred că încă mai avem suficient timp pentru a aborda, pentru a rezolva toate problemele. Este adevărat că unii dintre prietenii noștri au venit cu noi întrebări. Suntem gata să colaborăm și suntem gata să vedem un vot pe 8 decembrie. Nu este vorba că sunt chestiuni cu totul noi care ar fi apărut, atâta doar că unele parteneriate trebuie întărite, unele aspecte trebuie discutate de o manieră mai cuprinzătoare și, după părerea mea, toate acestea sunt încă fezabile înainte să aibă loc discuția de pe 8 decembrie.”[4]
Ce se întâmplase în numai 24 de ore? L-au convins pe Klaus Iohannis argumentele optimiste ale lui Lucian Bode? Evaluările MAE au corespuns cu cele ale ministrului de interne? Au existat informații pe subiect ale SIE și ale serviciului secret al MAI care au întărit argumentele în favoarea unei acțiuni în forță a României în JAI? S-a ținut legătura cu Bulgaria, au fost consultări bilaterale, din moment ce cele două state sunt la pachet? De fapt, la ce „parteneriate întărite” și „discuții cuprinzătoare” se referea Klaus Iohannis în 24 noiembrie?
Mă tem că toate aceste întrebări au nevoie de răspunsuri, pentru ca opinia publică să înțeleagă ce anume s-a încercat și, eventual, s-a obținut la Consiliul European, de ce Klaus Iohannis a dat un anume tip de declarații, iar Marcel Ciolacu sau Rareș Bogdan au dat cu totul alt tip de declarații, de ce MAE l-a rechemat pentru consultări pe ambasadorul nostru la Viena (Emil Hurezeanu), iar ambasadoarea Austriei la București (Adelheid Folie) a căutat scuze pentru a lipsi de la întâlnirea cu președintele nostru și așa mai departe.
Să le luăm pe rând: Marcel Ciolacu a adoptat o linie dură față de guvernul Austriei și a făcut apel la blocarea prin veto de către România a unor demersuri instituționale ale Austriei, precum și la dreptul românilor și a României de a „răspunde cu aceeași monedă”:
•„Eu când am vorbit despre sancțiuni către Austria, nu către austrieci, dacă tu ai folosit un drept de veto nejustificat atunci nu te aștepta, de exemplu, când Austria solicită să aibă șefia OSCE ca România să nu folosească același drept de veto. Dar poate până se ajunge la această paralelă totuși există demersuri diplomatice de a închide aceste lucruri.”[5]
•„În primul rând, eu am declarat și susțin în continuare, dacă decidenții, conducătorii din Austria din acest moment au găsit de cuviință să voteze total nejustificat împotriva unei recomandări a Comisiei Europene, cea ca România, Bulgaria și Croația să adere la spațiul Schengen, atunci cred că și statul român este îndreptățit să răspundă cu aceeași monedă, respectiv, știți foarte bine că deciziile se iau într-un consemn (…) Repet, Austria a votat din interese mici, meschine, care țin de alegerile interne din Austria. Nu ai dreptul la acest nivel, la nivelul Consiliului JAI, să-ți exprimi un vot în funcție de interesele tale politice locale. Vorbim de ceea ce ne-a unit când s-a format Uniunea Europeană.”[6]
Rareș Bogdan a fost unul dintre politicienii români care s-a implicat în chestiunea votului din Consiliul ministerial JAI din 8 decembrie, mereu vehement și pregătit cu mesaje tari după ce Austria și-a reconfirmat prin veto poziția anunțată public în prealabil. Așadar, Rareș Bogdan a invitat imediat la boicotul afacerilor cu capital austriac din România și a vorbit răspicat despre aducerea veto-lui austriac în fața CJUE:
•„Din momentul acesta îi rog pe români și autoritățile statului să acționeze în consecință. Doresc ca toate companiile de stat, începând cu Romgaz, Transgaz, Hidroelectrica, Electrica, și toate companiile care au conturi la Erste și la Raiffeisen să închidă de urgență conturile și cardurile bancare. Ceea ce a făcut Austria astăzi este o sfidare la adresa României, a bunelor relații ale României, iar cancelarul Karl Nehammer și ministrul Gerhard Karner și-au izolat țara într-un mod incalificabil. Au venit cu argumente false, au mințit, au afirmat că au fost în ultimii ani presiuni pe firmele Schweinhofer și OMV. Este o minciună sfruntată, nu a fost nicio presiune asupra companiilor austriece, din contră. Au afirmat că suntem ruta Balcanilor de Est, de unde ajung zeci de mii de refugiați în Austria. Este o minciună. Nu au ajuns pe rutele din România decât 1.400 de refugiați, toți controlabili, pe care am acceptat să-i primim înapoi. (…) În acest moment, Austria s-a plasat împotriva intereselor României.”[7]
•„Votul Austriei sfidează articolul 2 al tratatul Uniunii Europene, care spune că statul de drept este o valoare fundamentală. Votul Austriei sfidează articolul 21 al tratatului de funcționare al Uniunii Europene referitor la libera circulație plus alte 20 de acte normative. Nehammer a decretat, prin blocajul Schengen, al doilea Diktat de la Viena pentru români, a (…) spus Rareș Bogdan, adăugând că cere Comisiei Europene și Parlamentului European să solicite CJUE constatarea încălcării de către Austria a aquis-ului și să facă demersuri pentru suspendarea dreptului său de vot. (…) Rareș Bogdan a dat asigurări că Executivul Român se va implica, iar Austria va suporta consecințele”.[8]
Ce poziție a avut Ministerul de Externe, privind anticiparea veto-ului austriac, aflăm de la ministrul Bogdan Aurescu[9]: „Este un vot care a apărut fără să poată fi anticipat. Ne-am concentrat pe înlăturarea obiecțiilor statelor care erau tradițional împotriva noastră. În cazul Austriei nu a existat niciun semnal până la 28 noiembrie. Tot timpul oficialii austrieci au spus că nu au nimic împotriva României. Niciodată nu a existat niciun semnal de opoziție. Aceste decizii au fost luate într-un cadru foarte restrâns. E clar ca în Austria a existat o decizie politică care nu e justificată de ceva ce ar fi făcut România.” Ce nu mai aflăm, este ce a făcut MAE după 28 noiembrie, când nu mai era nimic de anticipat, ci de acționat pentru a împiedica eșecul.
În pregătirea Consiliului European din 14-15 decembrie, Klaus Iohannis a ieșit cu un alt tip de abordare, arătând că România nu va continua pe linia confruntării[10] – începută cu forțarea votului din 8 decembrie și continuată cu anumite acțiuni de boicot sau intenții de boicot, ori cu declarații privind formularea unei plângeri la CJUE împotriva guvernului de la Viena -, ci pe calea exclusivă a diplomației, în încercarea de a nu submina capitalul de simpatie al statelor care susțin integrarea noastră imediată în Spațiul Schengen, ci de a-l valorifica, arătând că putem avea un dialog fructuos cu Austria.
După reuniunea Consiliului European, Klaus Iohannis a făcut declarații publice[11] legate de demersul – colateral, totuși, agendei – privind scoaterea din impasul diplomatic în care ne aflăm pe subiect, după ce am confruntat Austria (și, în fond, și Olanda) la JAI și ne-am ales cu o ușă trântită în nas de ministrul Gerhard Karner, furios că a fost obligat să își exprime votul[12] (pentru că România și-a dorit neapărat confruntarea în Consiliul ministerial).
Din declarațiile președintelui înțelegem că are credința – bazată pe ceea ce a simțit în cursul discuțiilor purtate inclusiv cu liderii Austriei și Suediei – că ieșirea din impas este mai mult decât posibilă și că în cursul anului 2023, dacă vom rămâne consecvenți, ne putem alătura Spațiului de liberă circulație – Schengen:
•„Cele două probleme pe care le-am menționat – votul din partea Austriei și votul mixt din partea Olandei sunt probleme care încă trebuie rezolvate, dar din toate discuțiile pe care le-am avut, am tras concluzia că de data aceasta pregătirea va fi mai profundă, mai bună și că se dorește o soluție. Eu le-am spus tuturor că noi, românii, dorim o soluție pozitivă în decursul anului 2023.”
•„Acum este puțin mult de așteptat ca cineva să iasă și să aibă o opinie contrară cu cea pe care a avut-o acum o săptămână. Nu așa se rezolvă problemele și n-o să iasă niciun lider să spună: gata, am rezolvat problema, mâine. Nici eu nu v-am spus-o, chit că în țară poate au fost așteptări foarte mari. Dar nu vreau să vin cu povești care nu sunt adevărate. Eu vin cu informații, vin cu opinii pe care mi le-am format și concluzia mea este am făcut un pas clar înainte în direcția bună.”
•„Am avut o discuție cu premierul suedez, i-am prezentat problema, a înțeles-o foarte bine, fusese briefat în speță, cum se spune, în limbaj specializat. Sigur că nu și-a luat un angajament ferm într-o discuție care a fost o primă discuție exploratorie, dar eu sunt convins că în momentul în care cele două chestiuni, votul austriac și votul olandez primesc o clarificare, chestiunea va fi imediat pe Consiliul JAI. Nu are, repet, nu are nimeni și asta o spun ferm, interesul ca această problemă să se transforme încă o dată în ceva negativ pentru Uniune. (…) Uniunea Europeană are nevoie de reușite, de rezultate pozitive.”
BOICOT? CE FEL DE BOICOT ȘI LA CE AR FOLOSI?
„Este o eroare să ne autovictimizăm. Dacă continuăm să facem lucrul acesta, ne atacăm propria noastră stimă de sine ca națiune, dăm apă la moară Rusiei și forțelor populiste și naționaliste care, din păcate, nu lipsesc nici în România, și nu reușim să mergem mai departe. Eu am văzut lucrul acesta și în procesul pe care l-am câștigat la Haga. Și atunci au existat tot felul de personaje, unele care apar și acum și care vorbesc despre Schengen și care spuneau cum o să pierdem sau o să luăm jumate din platoul continental. Uite că a fost o muncă de migală, în care am construit pas cu pas, noi am făcut-o, în România (…).”[13]
Declarația de mai sus îi aparține ministrului de externe Bogdan Aurescu, care îndeamnă la încredere în efortul diplomatic, comparând momentul actual cu victoria diplomației noastre în disputa cu Ucraina din fața Curții Internaționale de Justiție, privind împărțirea platoului continental al Mării Negre. Cuvântul cheie aici este justiție și întrebarea care-mi revine imediat în minte este de ce până acum s-a exclus recursul la CJUE în materia votului negativ al Austriei din Consiliul JAI din 8 decembrie? (Ori, poate că nu s-a exclus…?[14])
Nu sunt singurul care se întreabă acest lucru. Deutsche Welle îl citează pe profesorul Horațiu Radu[15], de la Facultatea de Drept a Universității București, fost agent guvernamental la CJUE, care-și amintește că în 2011-2012, când lucra la Departamentul pentru Afaceri Europene al guvernului, s-a cerut o analiză pentru stabilirea temeiului în care România ar putea ataca la CJUE argumentele de respingere a aderării țării noastre la Spațiul Schengen și s-a instituit MCV.
Analiza a fost redactată și dezbătută la nivelul guvernului (într-o perioadă tulbure, când s-au perindat la guvern 3 premieri și unul interimar și a fost suspendat președintele de majoritatea parlamentară ad-hoc) și în cele din urmă s-a decis stoparea demersului, din motive de „oportunitate”.
Bag de seamă că și acum recursul la CJUE este considerat inoportun (și rămân la întrebarea de ce?), în condițiile în care, cum explică și profesorul Radu, o acțiune la Curtea Europeană susține și nu blochează efortul diplomatic al României pe dosar și poate fi retrasă oricând, dacă se constată un progres în favoarea obiectivelor Bucureștiului.
Pe de altă parte, în societatea noastră s-a asprit sentimentul de insatisfacție (o frustrare născută dintr-o neputință), care poate face un rău imens, dacă nu cumva îl face deja prin tot felul de gesturi dezlânate, nenuanțate și negândite numite „boicot la adresa intereselor austriece în România”, căruia îi cad pradă oameni care, altfel, sunt cunoscuți a fi echilibrați (cu toți boii acasă).
Îndrăznesc să sugerez că un anunț de intentare a unei acțiuni la CJUE ar fi fost o dovadă de acțiune cu o semnificație uriașă, ce ar fi detensionat societatea noastră și ar fi calmat neîncrederea. Unde mai pui că – așa cum sublinia profesorul Horațiu Radu (dar și Bogdan Aurescu) – avem capacitatea de a formula smart o acțiune la CJUE (împreună cu Bulgaria) care să fie îndreptată împotriva situației actuale în sine, și nu neapărat împotriva Vienei sau Hagăi, fără să cerem neapărat sancțiuni, ci o soluție legală de ieșire din impas.
Decizia Vienei de a se opune accederii României și Bulgariei în Spațiul Schengen pare să aibă în Austria o susținere populară (dacă ne luăm după rezultatele unui televot improvizat), de 52% – „de acord” și doar 34% – „împotrivă”[16]; ceea ce înseamnă că în culisele diplomatice lucrurile pot fi oricând complicate de noi și noi semnale care vin dinspre politicieni și opinia publică.
Dacă presa austriacă va ajunge să fie plină de articole ce descriu „lupta dreaptă și eroică” a Vienei cu Comisia Europeană și guvernele de la Sofia și București, care vor să forțeze aderarea la Schengen recurgând la presiuni instituționale sau, și mai rău, dacă va descrie în termeni apocaliptici un val de nedrepte boicoturi la adresa capitalului austriac (civilizator și aducător de prosperitate), mă tem că euroscepticismul austriecilor va fi alimentat copios cu teme pe care le livrăm chiar noi, neînțelegând prea bine regulile clubului din care tot încercăm să facem parte.
Când vine vorba despre boicotul intereselor capitalului austriac în România – adică genul de boicot anunțat de omul de afaceri arădean Dimitrie Muscă, care în stilu-i caracteristic a ținut să fie primul!, sau de un club de fotbal din Craiova –, eu spun din start că este o eroare care ne califică mai mult pe noi, decât îi va deranja pe austrieci (are perfectă dreptate Cristian Tudor Popescu[17]).
În același timp, țin să aduc aminte că unele dintre afacerile austriece din România nu au reprezentat întotdeauna numai interese legitime și conforme cu legile pieței, ci și interese partizane și care au venit sau vin în contradicție cu interesele legitime (dacă nu de securitate) ale țării noastre. Aceste lucruri au fost și poate mai sunt posibile atunci când capitalul este contaminat politic, iar presa noastră a fost plină de cazuri în care capitalul rusesc, deghizat în capital austriac sau olandez a abuzat (sau măcar a încercat) de poziția sa în defavoarea intereselor noastre.
Față de astfel de cazuri autoritățile au păstrat în general o atitudine… „binevoitoare” (din motive de „oportunitate”, similare cu cele evocate de profesorul Horațiu Radu), din respect pentru Haga sau Viena. Ori, dacă avem vreun beneficiu de oportunitate după 8 decembrie, acesta este tocmai că ne dezleagă de a mai fi îngăduitori cu capitalul provenit din alte state membre ale Uniunii care abuzează (sau vrea să abuzeze) cu sprijin politic de acasă de poziția noastră îngăduitoare. Trebuie să ieșim la bătaie, să „intrăm în competiție” energic, așa cum ne îndeamnă Dragoș Damian, de la Terapia Cluj[18].
Să ieși energic și inteligent la competiție nu înseamnă să reziliezi contracte cu partenerii austrieci, ci să te asiguri că obții din aceste contracte cele mai bune avantaje pentru tine, o afacere din România. Ori, dacă ai contracte cu partenerii austrieci care te nemulțumesc, trebuia să aștepți 8 decembrie ca să renunți la ele? Sau, invers, dacă ai contracte foarte bune cu partenerii austrieci, nu e o inepție să le denunți și să îți pui afacerea (cu angajați și parteneri cu tot) într-o situație neplăcută, doar ca să fii „patriot”?
Deunăzi am purtat un schimb interesant (cel puțin pentru mine) de opinii pe o rețea de socializare cu Sever Voinescu, pe marginea unei postări a domniei sale privind modelul de afaceri al băncilor cu capital austriac din România, pornind de la comunicatele băncilor, care au insistat pe ideea că „susțin mii de afaceri românești” etc. Nu am fost singurul interlocutor al domniei sale pe subiect, dar schimbul nostru de opinii a ajuns și la tema boicotului, în legătură cu care mi-am expus ideile de mai sus și am primit la schimb opinia sa sinceră, pe care o redau mai jos (în folosul analizei mele):
„De ce boicotul este o soluție: 1. Boicotul e o presiune pe care acționarii austrieci o vor transfera asupra cancelarului lor. Dacă acel cancelar nu ascultă de UE, poate ascultă de bogătanii din țara lui. (…) 2. Boicotul arată că piața românească e sensibilă și la altceva decât păpică. În fond, nu mai suntem chiar așa de morți după câte unii din Vest cum eram în anii ’90. Acum, putem alege între ei. Mie-mi place, de pildă, First Bank. Am voie? Mă duc unde mă simt respectat. 3. Românii angajați la aceste companii muncesc pe bune pentru salariul lor și pentru profitul acționarilor. Nu le-a dat nimeni joburi de milă. Ei produc. Fain ar fi să-i vedem și pe ei reacționând cumva solidar cu țara. Ei au nevoie de job exact cum acționarii au nevoie de ei să la facă afacerea să meargă. Dar, în fine, asta e o altă discuție… (…) 4. Suntem, totuși, oameni liberi. Pot să merg la ce bancă vreau după criteriile pe care le aleg. Pot să pun benzină de la ce stație vreau. Aleg să ocolesc pe austrieci până când aleg un guvern care respectă țara mea. Și, fiind un om liber, spun public lucrurile astea. Tot nu văd de ce e asta o așa mare prostie.”
Recunosc în poziția exprimată de Sever Voinescu câteva argumente legitime, dar și o viziune care, din perspectiva mea, este validă numai până la un punct. Și mă întreb: când vine vorba de un mesaj plecat dinspre un intelectual cu vizibilitate publică – bogat în nuanțe ce trebuie bine cântărite –, nu va fi el oare receptat otova, poate chiar abuziv în zonele unde reflecția nu este uzuală? Nu va alimenta cumva ideologii extremiste? S-au mai văzut cazuri…
CE LE-O MAI FI „SCĂPAT” POLITICIENILOR NOȘTRI CÂND S-AU GRĂBIT SĂ MIZEZE PE FORȚAREA UNEI DECIZII DE INTEGRARE ÎN SCHENGEN?
„Trebuie să vedeți cu ochii dumneavoastră, Karl Nehammer! Trebuie să veniți în România să vă convingeți singur de eforturile țării mele și ale poporului meu. Trebuie să vedeți cum e să fii în prima linie de apărare a Europei în războiul cu Rusia. Să vedeți ce înseamnă sute de km de graniță comună cu Ucraina și Republica Moldova. (…) Trebuie să veniți în România și să vă convingeți de faptul că austriecii se pot bucura în liniște la târgul de Crăciun de la Viena și pentru că România și aliații săi din NATO muncesc zi și noapte pentru a asigura securitatea și stabilitatea acestei regiuni. Austria este sigură și datorită României, Karl Nehammer!”[19]
Textul de mai sus este extras din scrisoarea lui Marcel Ciolacu – președintele Partidului Social Democrat din România și vicepreședinte al Internaționalei Socialiste[20] – către cancelarul Karl Nehammer – care din 14 mai a devenit președinte al Österreichische Volkspartei (ÖVP) / Partidul Popular Austriac.
Ca de la populari la populari, a fost mai întâi un mesaj al lui Lucian Bode, secretar general al PNL, către Gerhard Karner, membru al ÖVP – fost primar al orașului Texingtal din partea popularilor, președinte al Parlamentului Austriei Inferioare și director general al Partidului Popular al Austriei Inferioare (VPNÖ)[21] -, dar a semănat mai mult cu o ceartă în familie, pe care Karner a bagatelizat-o. În schimb, mesajul lui Ciolacu către Nehammer s-a vrut ceva mai mult, purtând o încărcătură ideologică în subsidiar.
Dacă ne întoarcem la dezbaterile și întâlnirile tehnice din marja Consiliului ministerial JAI sau ale Consiliului European, ne amintim că la un moment dat oficialii austrieci au început să prezinte cifre: 70 de mii de migranți neînregistrați au ajuns în Austria pe ruta Turcia, Bulgaria, România; de fapt 20 de mii ar fi trecut cert prin România, așa cum o arată o anchetă a poliției austriece etc. La fel de bine cifrele respective pot fi folosite pentru a justifica că Viena se înșală, iar ministrul nostru de interne s-a străduit să demonstreze acest lucru în fața Parlamentului și în declarațiile sale de presă.
Dacă (presupunem valid că) 28,5% dintre migranții neînregistrați ajunși în Austria au trecut prin România, atunci pe unde au ajuns ceilalți 71,5%? Nu cumva printr-o țară din Schengen – adică Ungaria și printr-o țară asupra căreia Austria nu și-a îndreptat veto-ul în 8 decembrie – adică Croația? Comisia Europeană a certificat că, din punct de vedere tehnic, Bucureștiul și Sofia sunt la fel de pregătite pentru Schengen ca și Zagrebul. Și atunci, dacă este așa, de ce România și Bulgaria plătesc oalele sparte? De ce, adică, Croația da și noi nu?
Cât timp tratăm problema „tehnic” sau „pe cifre”, nu ajungem nicăieri, batem pasul pe loc, dar măcar ne încolțește ideea că mai sunt și alte explicații – de aici și observația justificată că pentru București 8 decembrie a fost o ratare într-un dosar sensibil, și că supunerea la vot la Consiliul JAI a cererii României și Bulgariei separat de cea a Croației, care însemna un vot negativ cert, nu are nicio logică decât dacă va fi continuată cu un demers la Curtea Europeană de Justiție (adică tot în forță).
Este apelul la CJUE o acțiune fezabilă? Poate fi – dacă Curtea admite plângerea – un mijloc suplimentar de presiune, în situația în care alegem să continuăm negocierea cu Viena în forță. Viena a anticipat însă și a contracarat anunțând că dacă scade numărul de migranți neînregistrați ajunși în Austria, va vota pentru admiterea României și Bulgariei la Spațiul Schengen[22]. Ar fi bine, deci, să conștientizăm că pe această cale putem intra într-un joc pe care, dacă nu vom ști să-l jucăm profesionist și hotărât, putem avea mai mult de pierdut Invadarea Ucrainei de către Rusia este un „game changer”. Situația creată în Uniunea Europeană după 24 februarie a creat o sumă întreagă de oportunități, de care se poate profita dacă te bucuri de încredere, te miști repede cu decizia și ai ce să oferi la modul concret.decât de câștigat.
Să recunoaștem, însă, că România are o problemă atunci când trebuie să imagineze o strategie de tip „win-win” și apoi să pună la punct și un plan prin care să o implementeze. De obicei pe Dâmbovița ideea de „win-win” este una pur tranzacționistă: ce dăm ca să obținem. Dacă rămânem la acest nivel nu obținem rezultate. Ca dovadă că, deși Austria este al treilea mare investitor în România[23], aspectul nu a cântărit decisiv în 8 decembrie.
Deci avem nevoie de ceva mai mult în relația cu parteneri ca Austria pentru a le câștiga încrederea, probabil de un alt tip de dialog. Nivelul mercantil nu mai ajută prea mult; oamenii de afaceri austrieci ridică din umeri. Este nevoie de dialog de calitate între părți, astfel încât Viena și Bucureștiul să se audă bine una pe cealaltă și să se asigure că și-au înțeles nevoile și își respectă obiectivele.
De xemplu, guvernul de la Viena nu va reproșa niciodată celui de la Budapesta că nu face mai mult pentru a opri fluxul de migranți la granițele Schengen, pentru că legăturile politice, rădăcinile ideologice și culturale dintre cele două capitale sunt mult prea puternice; în raport cu relația frățească dintre cele două state, România și Bulgaria sunt o periferie.
Cele două capitale împărtășesc viziunea suvernanistă, care se opune „dictaturii instituțiilor de la Bruxelles”, și nu ar fi trebuit să mire pe nimeni la MAE schimbarea de atitudine a Vienei din 28 noiembrie în chestiunea aderării României (și Bulgariei) la Schengen, ca armă îndreptată împotriva eșecului Comisiei de a dezbate serios problemele migrației, așa cum Austria a cerut mereu (și nu este singura).
„Chestiunile de natură culturală, opoziția în creștere față de excesele progresismului promovat de Bruxelles și dorința de a modifica raporturile dintre țările membre și Comisia Europeană în favoarea primelor au devenit deja chestiuni proeminente în confruntările electorale și rolul lor va crește probabil în viitor„ scrie profesorul Alexandru Lăzescu[24], atrăgând atenția asupra unei componente esențiale ce nu mai poate fi trecută cu vederea atunci când la MAE se deschide pe masă câte un dosar european important.
Asupra unui alt aspect, strâns legat de cel amintit anterior, atrage atenția profesorul Alina Bârgăoanu, într-o analiză privind propaganda rusă direcționată către obiectivul slăbirii coeziunii europene[25], extrem de activă și care produce deja destule neajunsuri în Uniunea Europeană; pentru propaganda rusă, întărirea curentului suveranist reprezintă o veste excelentă. În acest peisaj marcat de turbulențe, dacă nu ai atuuri economice, politicieni și diplomați inteligenți și dedicați, nu ai rezultate.
Eșecul nostru de etapă din 8 decembrie vorbește exact despre aceste lucruri. Lecția de învățat este să desprindem din „ce a avut Croația și ne-a lipsit nouă” exact acele aspecte particulare ce ar putea fi folosite în continuare pentru a convinge statele membre ce încă privesc cu reținere spre dosarul aderării României și Bulgariei că suntem capabili să abordăm și să rezolvăm cu succes problemele pe care le ridică; de asemenea să renunțăm să mai credem că presiunea instituțiilor europene asupra capitalelor naționale sceptice poate fi eficace în noul context.
Se discută mult despre cooperarea economică extinsă dintre Croația și Austria ca argument pentru care Viena și-a dat acordul pentru ca Zagrebul să bifeze ca rezolvată aderarea la Schengen[26]. De ce nu ar fi așa? În plus, Croația va fi și în Eurozonă din 2023, adică parte cu drepturi depline a clubului select al Uniunii Europene. Cum spuneam, România este gazda multor afaceri cu capital austriac, dar cooperarea economică extinsă înseamnă mult mai mult de atât, este o diferență de grad pe care încă nu am surmontat-o.
De unde se vede de ce ideea cu boicotul capitalului austriac poate strica cert, sigur nu ajută defel. Ba mai mult, pune pe gânduri și capitalul din alte state membre. Nu poți îmbunătăți ceva stricând, nu are nicio logică. Și primul lucru pe care trebuie să-l îmbunătățim este strategia legată de Schengen, iar apoi distribuția rolurilor între instituții, astfel încât să fim coerenți și eficienți. Abia apoi ne vom da șanse reale să înțelegem corect ce vor austriecii pe dosar, prin dialog, ca să putem obține și rezultate. Deocamdată suntem departe de deziderat și bâjbâim, cu mare artă!
[1] https://ziare.com/spatiul-schengen/bogdan-aurescu-sfaturi-negocieri-schengen-1778228
[2] Linkedin
[3] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-25923662-klaus-iohannis-schimbare-pozitie-inca-este-posibil-vot-8-decembrie-privind-aderarea-schengen.htm
[4] Ibidem
[5] https://www.euractiv.ro/politic-intern/viena-sustine-ca-nu-candideaza-pentru-sefia-osce-31876
[6] https://ziare.com/marcel-ciolacu/marcel-ciolacu-boicot-austria-1777978
[7] https://www.economica.net/rares-bogdan-indeamna-la-boicot-dupa-ce-austria-a-votat-impotriva-aderarii-romaniei-la-schengen-toate-companiile-de-stat-si-toate-firmele-care-au-conturi-la-erste-si-la-raiffeisen-sa-le-inchida-de-ur_633141.html
[8] https://adevarul.ro/politica/rares-bogdan-austria-incalca-tratatul-ue-comisia-2227513.html
[9] https://www.hotnews.ro/stiri-politic-25969057-fost-romania-luata-prin-surprindere-votul-austriei-impotriva-aderarii-schengen-explicatiile-ministrului-roman-externe.htm
[10] https://newsweek.ro/politica/institutiile-statului-roman-nu-vor-boicota-austria-voi-ridica-tema-schengen-spune-klaus-iohannis
[11] https://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa/declaratiile-de-presa-sustinute-de-presedintele-romaniei-klaus-iohannis-in-marja-participarii-la-reuniunea-consiliului-european1671128440
[12] https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/gerhard-karner-ministrul-austriac-de-interne-dupa-blocarea-romaniei-in-schengen-zsi-eu-sunt-suparat.html
[13] https://ziare.com/spatiul-schengen/bogdan-aurescu-sfaturi-negocieri-schengen-1778228
[14] https://ziare.com/aderare-romania-schengen/luna-februarie-vitata-strategie-aderare-schengen-planuri-guvern-atacare-austria-cjue-1778487
[15] https://www.dw.com/ro/iohannis-pericolul-micului-schengen-%C8%99i-la-ce-ar-folosi-atacul-la-cjue/a-64100771
[16] https://www.hotnews.ro/stiri-politic-25973380-majoritatea-austriecilor-sustin-veto-tarii-lor-cazul-aderarii-romaniei-schengen-potrivit-unui-sondaj.htm
[17] https://lumeapolitica.ro/actualitate/ctp-despre-boicotul-romanilor-la-adresa-austria-i-se-falfaie-drapelul-de-reactiile-noastre-si-ale-bulgarilor/
[18] https://www.antena3.ro/actualitate/dragos-damian-terapia-cluj-nu-ajuta-sa-acuzam-austria-660037.html
[19] https://www.hotnews.ro/stiri-politic-25969264-ciolacu-trimis-scrisoare-cancelarului-austriei-oferta-care-face.htm
[20] https://www.mediafax.ro/politic/marcel-ciolacu-ales-in-functia-de-vicepresedinte-al-internationalei-socialiste-21355483
[21] https://newsweek.ro/international/politicianul-austriac-care-a-votat-sa-nu-intram-in-schengen-plagiator-si-apropiat-al-unui-corupt
[22] https://www.forbes.ro/viena-va-reconsidera-intrarea-romaniei-in-schengen-daca-va-scadea-numarul-solicitantilor-de-azil-in-austria-305189
[23] https://romania.europalibera.org/a/32165786.html
[24] Cronicile Curs de Guvernare, nr.84/2022
[25] „Ne-pacea„ informațională – Cronicile Curs de Guvernare, nr.84/2022
[26] https://www.zf.ro/business-international/croatia-devine-portul-la-mare-al-austriei-si-sat-de-vacanta-pentru-21401939
O buna si clara analiza din perspectiva autorului. Dar daca Austria ne critica din pricina migrantilor ilegali, de ce nu a cerut de la bun inceput cu existenta migratiei de acest tip, schimbarea regulilor Schengen. O arata acum aruncand reprosuri Romaniei. Pana acum de ce a tacut?!!! Apoi in Ro, se stia de intrunirea JAi de acum un an iar diplomatii si ministrii au crezut ca rezolva pe ultima suta de metri. Acesta este si stilul nostru de munca si actiuni in multe domenii. Toate afacerile Osterreich in Ro sunt mai mult in favoarea lor decat a noastra, pentru ca legile noastre economice si fiscale au multe gauri iar la capitolul economiei de piata, minstrii nostri si parlamentarii sunt zero. Oricum vom mai astepta, cu toate promisiunile facute de unele state UE. Si gardul cerut. cine il plateste si in cat timp se poate face ?!!!
@Agora _ “…daca Austria ne critica din pricina migrantilor ilegali”
Dacă ar fi fost vorba despre migranți, Croația, statul prin care chiar trec migranții, nu ar fost admisă in Schengen.
Este vorba despre bani.
Va rog sa fiți de acord sa punem lucrurile in contextul real/corect. Statele sunt actori raționali. Când pare un demers irațional precum cel al Austriei, firesc este “sa fie urmăriți banii”. Cine câștiga și cine pierde din aderarea României la Schengen. Teoria jocurilor reprezintă un model de adoptare a deciziilor, iar rolul economiei in astfel de decizii este major.
Prin admiterea României și Bulgariei in Schengen se creează noi rute comerciale. Mărfurile din porturile grecești la Mediterană, cele ale României și Bulgariei la Marea Neagră, ori venite pe uscat din Turcia, odată intrate in Bulgaria, ajung fără opreliști pana la Marea Nordului. Transportatorii rutieri ar câștiga cel puțin o zi, iar produsele ar fi mai ieftine.
Iar orice stat aflat pe o ruta comercială are un potențial sporit de dezvoltare. Nu are nicio legătura cu migranții, acesta este doar un pretext justificativ al Austriei.
Migrantii sunt bine mersi in Austria.
Austria doreste si ea sa-si inlocuiasca populatia cu indivizi mai maleabili.
@Agora _ „…de ce nu a cerut de la bun inceput cu existenta migratiei ”
Având în vedere contextul prezentat mai sus, faptele s-au petrecut, cu mici aproximări, cam în felul următor…
Bulgaria și România au dorit cu certitudine să fructifice oportunitatea oferită de cehi pentru a adera la Spațiul Schengen și au făcut din timp – se tot pregăteau de11 ani – demersurile necesare pe lângă capitalele statelor membre.
Să zicem „cel mai probabil” (pentru cei care vor solicita dovezi irefutabile), Olanda, Suedia, Ungaria șamd. stăteau liniștite, chiar dacă aveau semnale de prin octombrie că Președinția cehă a Consiliului Uniunii Europene intenționează să pună în discuție și să obțină aderarea celor două state la Schengen, întrucât România avea MCV, iar Bulgaria nu avea guvern. Criza politică prelungită din Bulgaria și MCV-ul românesc erau argumente suficient de puternice pentru Olanda ca să dovedească inconsistența clasei politice din cele două țări, măcinată de corupție, și să blocheze iar aderarea lor la Schengen. Odată anunțată opoziția Olandei și/sau Suediei, chestiunea nu ar mai fi avut nici un sens să fie supusă la vot, iar discuția despre aderare ar fi urmat să fie reluată – și cel mai probabil iar amânată – la anul.
Doar că se întâmplă un lucru miraculos, absolut surprinzător, inclusiv pentru cei care de 11 ani au încercat (fără succes) să evite asocierea aderării la Schengen cu existența Mecanismului de Cooperare și Verificare – este înlăturat MCV pentru România. Carevasăzică, diplomația românească a lucrat eficient, indiferent de ceea ce spun astăzi criticii MAE.
Astfel, Olanda, Suedia și Ungaria rămân fără argumentul-forte împotriva aderării României la Schengen. Însă tot nu cred că se va ajunge la vot, mai ales că România era „împachetată” cu Bulgaria, dar, precaut, caută un alt argument.
Îl găsesc, de conjunctură, și îi scot în față pe „frații” de convingeri politice aflați la „dreapta dreptei” din Austria, cu tema migranților. O temă gravă și actuală, ce reprezintă o reală preocupare atât pentru Austria, cât și pentru alte state europene, deci care ar fi putut fi folosită ca un argument credibil pentru opoziția la extinderea Spațiului Schengen. Iar Austria devine astfel marioneta, sau, mai bine zis, instrumentul nordicilor și al vecinilor cu care au împărtășit o frântură din istoria imperială.
@Agora _ „Apoi in Ro, se stia de intrunirea JAi…”
În acest fel se explică brusca răzgândire a Austriei, care susținuse până în acel moment aderarea Bulgariei și României. A contrariat, aparent, astfel toate celelalte state, care declarau în continuare sprijinul pentru extinderea Schengen. …Mai puțin cele 2-3, a căror marionetă a fost Austria.
Și mai exista în discuție Aderarea Croației, iar Austria și-a mai asumat o situație penibilă, alături de brusca răzgândire, anume să declare că se opune extinderii Schengen din pricina migrației, dar să susțină aderarea Croației – pe unde îi vin migranții – și să respingă aderarea României, pe unde nu vin.
…Dar, Austria încă spera că nu se va ajunge la vot, iar Olanda a asigurat-o că o va susține, opunându-se aderării Bulgariei (deci, implicit a României) și va reduce astfel penibilul în care s-a pus Austria.
România, însă, în mod curajos, lăudabil și neașteptat pentru opozanții săi, cere supunerea la vot a cererii sale de aderare, iar Austria și susținătorii/păpușarii săi își dau seama că se creează scandal de care nici unul nu avea nevoie. Dar nu se opresc, ci accentuează ridicol pretextul migrației drept argument și, în ultimul moment, reușesc să impună Cehiei separarea pe ordinea de zi a subiectului „Extinderea Spațiului Schengen” în două, „Aderarea Croației” și „Aderarea Bulgariei și României”.
Ungaria se frământă și ea, iar membrii Consiliului Național Secuiesc (reprezentanții în România a ramurii radical-extremiste a FIDESZ) cer tuturor statelor membre să blocheze aderarea României la Schengen până la acordarea autonomiei pe criterii etnice, sperând astfel să mobilizeze un număr mai mare de state împotriva României. Dar domnul Orban își amintește însă că Ungaria nu are cea mai bună imagine în UE în prezent, că trebuie să viziteze curând România, iar Catalunia (și nu doar) reprezuintă un subiect fierbinte/sensibil, astfel că după două zile CNS încetează declarațiile.
Dle Constantin, multumesc pentru toate aceste raspunsuri si argumente.
Aflati domnule autor ca exista si in armata romana un echivalent…A.P.A. adica analiza post actiune. Nu mai intru in amanunte , ca am luat de la ei doar abrevierile nu si eficienta.
„Aș vrea să rugăm pe toată lumea ca să lăsăm diplomația română, cei care se pricep, să-și facă treaba, așa cum am făcut-o și acum. Împreună cu Administrația Prezidențială, împreună cu premierul, sub conducerea Președintelui României, ne-au adus într-un punct în care…”
… am ratat încă un obiectiv și nimeni nu e vinovat. Așa se întâmplă când într-o echipă sunt prea mulți membri și mai mult de un singur șef: răspunderea e diluată și nimeni nu se simte vinovat de eșecuri. Așa se întâmplă și când, ca stat, ai o constituție prost făcută de niște diletanți cu ifose.
Altfel spus: copilul cu mai multe moașe ramâne cu cordonul ombilical netăiat.
@Din binefacerile republicii semi-prezidențiale _ „… am ratat încă un obiectiv…”
În contextul actual, obiectivul era ratat încă înainte de a ne apuca noi de el, așa după cum am arătat mai sus. Sunt de acord cu autorul articolului, diplomația română a făcut ceea ce a fost posibil și totodată necesar a fi făcut.
Cvasitotalitatea statelor membre Schengen ne-au susținut, iar cei care nu au făcut-o, au fost puși, ca urmare a demersurilor diplomației românești, într-o situație într-atât de inconfortabilă încât probabil își vor schimba poziția. Dacă nu ar fi acționat astfel, cel mai probabil am mai fi vorbit despre Schengen la anu’ (și la mulți ani), cu ocazia unor noi amânări ale aderării.
Inca o problema nerezolvata in UE datorita gresitei conceptii si regulamentelor de functionare ale UE. Daca se doreste CHIAR o Europa unita – asa cum sunt statele americane unite in USA atunci are trebui si „oleaca” de atentie la cum au gandit legile de functionare ale Uniunii (USA) de catre Parintii Natiunii ! Niciodata si nici unde nu a aparut principiul UNANIMITATII !!!! Dar corpul legiutor – Congresul a fost gandit din doua camere distincte : Camere Reprezentantilor – compusa din reprezentanti ai fiecarui stat – in numere PROPORTIONALE cu numarul locuitorilor fiecarui stat (cu corectare la schimarea numarului populatiei statului respectiv !) – Asdtfel incat statele mai mari – mai populate si cu contributie mai mare la productia nationala sa aiba o voce mai puternica – Si un Senat in care fiecare stat este reprezentat de CATE DOI SENATORI – indiferent de numarul locuitorilor din stat ! Astfel incat sa se poata apara si micile state la atacurile statelor mari !!
Oare nu acesta ar trebui sa fie si structura adoptata de UE ? Ca „unamitatea” cum zicea „preainpscatul” se dovedeste inaplicabila si producatoare de complicatii si janice imixiuni ale dusmanilor UE in „trebile noastre” !?? N-ar putea fi xcazul ca in aceastra problema majora si CONTRIBUTORS ssa ntervina cu o pertinenta si aprofundata analiza, ce ar urma sa fie prezentata UE ? Cu multumiri daca se va analiza propunerea –
Perfect adevarat ceea ce expuneti. Dar sunt reprezentantii locuitorilor din statele ce compun SUA, dar au doar doua partide, republican si conservator. In UE sunt prea multe partide si partidulete si multe interese divergente. Si Parlament si Consiliu si zeci de comisii, prea multa birocratie inutila, aglomerare de functionari si consilieri inutili. U E are nevoie de o reforma de structura si functionare.
Cate a diferente notabile intre USA si un eventual SUE:
– statele componente ale US s-au format simultan si de-a lungul istoriei de 250 de ani pornind de la aceeasi cultura, limba, tip de administratie, limba, religie, cutume…
– statele europene s-au format timp de prea multe sute si mii de ani in care au functionat individual sau sub diverse aliante/ imperii conjuncturale, diferentele culturale sunt de la notabile spre enorme (altfel eram de mult in schenghen), limba, tipul de administratie, religile, cutumele sunt diferite. La fel si aspiratiile.
– USA a exprimat o dorinta comuna si asumata a coloniilor de a-si crea un stat. Nu vad o asemenea dorinta in UE, in afara de unele capete infierbantate si usor hegemonice.
– USA erau relativ izolate, EU are vecinatati mai mult sau mai putin problematice si influente (pana la parlamentul UE)
– coloniile US au functionat ele însele pe aceleasi principii administrative in primul rand, nu e cazul statelor UE – centralizate vs federale/ republici vs monarhii
– in anumite priviinte statele US au puteri proprii de decizie superioare celor europene.
Daca US a reprezentat o solutie de potentare la maxim a exprimarii in lume a unei populatii cvasi identice dpdv identitar, SUE nu au cum sa facă la fel fără a deveni un imperiu, fie si republican. Iar un imperiu, oricât de luminat ar fi, înseamnă in primul rand nivelare iaf apoi ingradire a potentialelor diverselor regiuni – avem atâtea exemple in istorie iar aceasta se cam repeta.
Ce poate face UE e sa aplice regulile pe baza carora clamează ca funtioneaza. Când ceva este viciat pe alocuri solutia nu este transformarea ci remedierea defectiunilor.
Si ca o ultima remarca – poate nu convine veto-ul pe anumite aspecte dar este util in altele. Când nu vom mai fi state suverane atunci chiar nu va mai conta, eu sper sa nu apuc acele timpuri.
@ Dl. Felea: o trecere in revista foarte utila a evenimentelor, vazute din diferite unghiuri si o incercare de a previziona viitorul nostru in Schengen, care, din punct de vedere personal, in ciuda optimismului Dnei Roberta Metsola, il vad sumbru (nu vad Romania in Schengen, cel putin in urmatorii 5 ani), si, sunt suficiente argumente.
Nefiind nici pe departe vreun diplomat de meserie, ci doar un tehnician-din business, as emite niste judecati considerind ca, parca, parca, eu as intelege uneori mai bine diplomatia decit un diplomat, uneori, sa inteleaga economia.
Deci, „let’s put the ducks in a row”: diplomatia se face urmarind un anume interes, de obicei, cel economic fiind prioritar in zilele noastre. Nu exista „diplomatie de top” fara „o economie de top”, iar, un diplomat de cea mai mare valoare, nu cred ca mai valoreaza ceva, „daca n-are nimic in spate”.
Deci, fac urmatoarele afirmatii si pun niste intrebari simple, la care as astepta cu interes comentarii:
1. Nu am auzit pe nimeni din lumea politica a RO, sa analizeze ce o fi vrut Cancelarul Austriei sa spuna cu statementul: ECONOMY HAS NOTHING TO DO WITH SECURITY !
La cit ma duce mintea de novice intr-ale diplomatiei si fiind lipsit de „staiful” dlui Aurescu, eu as intelege ca Romania are o oportunitate economica istorica mare, deschisa de acest esec politic istoric:
– daca ECONOMY este scoasa din ecuatia politica, atunci, este un moment foarte bun sa indreptam acum niste lucruri strimbe facute de tot de politicieni si diplomati in trecut in economie (nu insist, ca se stie la ce ma refer, si, dpdv legal, sunt toate argumentele legale sa sa faca acest lucru…daca politicienii/diplomatii vor acest lucru ?!)
– nefiind clar la a cui SECURITY se refera cancelarul, atunci, eu as lua-o pe a mea de buna, si, logic, ar trebui sa ma uit la Austria, nu ca la un partener ci, mai degraba ca la o relatie toxica/unpredicatable and high risk level (cred ca stim cu totii la ce ne referim aici)…
As indrazni sa vad situatia ca una in care Romania, paradoxal, ar avea o pozitie de negociere foarte puternica, dar, pare ca nu stie sau nu vrea (!?) sa-si joace cartile
2. Cei „politically correct” si diplomatilor „cu staif”, ce se opun boicotului- intreb doar: cum se face ca firmele austriece, franceze, grecesti, italiene, etc., etc., din Romania, lucreaza preponderent cu Bancile din tarile lor !?…iar daca eu, solicit firmelor romanest sa lucreze cu banci romanesti…asta numim „boicot”!?!?…nu suntem caraghiosi ca sa nu zicem prosti ?!
3. Ma opresc aici, pentru a nu incarca site-ul, dar, din nou, nu ma pot abtine sa reamintesc:
„CAPITAL HAS A NATIONALITY”! si, prin definitia capitalului regasim: cash, pamint, RESURSE, populatie, etc., etc….fara astea, nu vad la ce bun sa mai facem diplomatie ?!…pentru ce ?
Ramin la opinia ca RO, a intrat in UE ca intr-un club de bridge, insa nu stie sa joace decit Popa Prostu’
Suna cam prozaic sau trivial, dar, cam asa se vad lucrurile din partea asta a mesei
@dragostin catalin _ „Romania, paradoxal, ar avea o pozitie de negociere foarte puternica…”
După cum am arătat mai sus, opinia mea este, ca și a dumneavoastră, că argumentele economice primează în chestiunea aflată în discuție. Doar că…
România, deși este statul cu cei mai săraci din UE, urmată în clasament de Bulgaria, în plan global este un stat care deja aparține middle class. Cei deranjați de aderarea Bulgariei și României la Schengen nu au ținut seama de evoluția aceasta.
Este foarte posibil ca Austria, marioneta adversarilor integrării României și Bulgariei în Schengen, să-și schimbe poziția după ce a înțeles atât acest lucru, cât și că efectele greșelii sale afectează chiar principiile unității europene. Și să nu se mai găsească o altă marionetă „de serviciu”. Dar este la fel de posibil ca la următorul vot să se opună aderării Bulgariei Olanda însăși – cum a mai făcut-o – ceea ce ar duce problema la un alt nivel.
Este important acum ca diplomația românească să acționeze în această direcție, eventual relevând Olandei beneficiile aderării celor două state.
daca ma pun in papucii austriei si olandei, nu vad de ce m-as da de ceasu mortii sa fiu de acord cu accederea Ro si BG in spatiul schengen…nu le e mai bine cu „status quo”, sau, poate mai cistiga ceva in alta parte opunindu-se aderarii ?!
…asta nu prea mai arata a diplomatie, iar cind diplomatia nu se mai joaca, ramine razboiul…economic…iar asta doare mai mult pe cel ce beneficiaza deja, iara asta in nici un caz nu e RO…
Observ tot mai multe luări de poziție în mass-media în favoarea opiniei că nu este deloc bine să întristăm Austria cu vreun fel de boicot. Or, asta arată tocmai că Austria a început să simtă – oricât de puțin – efectele demersului său xenofob-irațional împotriva României și Bulgariei.
Dacă măcar 100 de austrieci vor fi convinși să-și schimbe opțiunea de vot pentru partidul domnului Nehanmmer, poate că vor fi tocmai suta de alegători care vor face ca OVP să nu mai facă parte din viitorul guvern. Un alt factor care l-ar putea îndepărta de guvernare ar putea fi acțiunea procurorilor austrieci.
Nu știu cu siguranță dacă Austria a respins aderarea României la Schengen și a Sprijinit Croația din inițiativă proprie, sau a fost marioneta unui grup de state/interese care blochează aderarea României de peste 11 ani. Dar, forțându-se votul, Austria (mă rog, pionul scos la înaintare) a fost pusă într-o lumină într-atât de nefavorabilă, încât probabil le-a tăiat cheful altor marionete de a mai fi marionete.
Haideți să ne înțelegem, cu tot respectul pentru „centrul de greutate al Estului Europei”, Austria nu este Germania, Franța, Spania etc., nici măcar Olanda. PIB-ul României se apropie și curând îl va depăși pe cel al Austriei. Dacă a vrut să scoată castanele din foc pentru alții, știa foarte bine că se poate arde!
Cât privește procesul la CJUE, acesta ar putea dura încă 11 ani… Austria, în mod rațional, ar face foarte bine să renunțe la poziția contrară a cvasitotalității membrilor UE, să ceară scuze României pentru actul său xenofob-discriminatoriu și să devină cel mai fervent promotor al admiterii României și Bulgariei în Schengen.
Este cea mai rațională poziție pe care care ar putea să o adopte Austria. Căci, iată, cea care pierde din imagine și în plan economic (și este nevoită acum să plătească lobby în favoarea sa) este chiar cea care a făcut un surprinzător cadou Kremlinului în Luna cadourilor, însăși Austria.
@ dl Constantin: Austria nu are nevoie „sa plateasca lobby”…are deja de demult un lung „stat de plata” pentru cei care o sprijina
Sunt multe puncte de vedere in articol de la legaturi culturale( ca Ungaria,ca si cand cancelarul ar fi toba de educatie si cultura),la „cooperarea economica extinsa…”(cum o fi atins-o Croatia si cand?),dar situatia ramane greu de inteles pentru Romania si pentru UE la toate nvelurile.
Porind de la schimbarea intempestiva a pozitiei austriece cum ca din cauza migratiei si a nefunctionarii Schengen nu e de acord cu extinderea:
1.De ce a fost de acord atunci cu Croatia,care nu are granita cu Austria ,dar nu se mentioneaza ca are granitele mai bine pazite ca Romania?
2.Au fost mari interese economice?Informatiile din presa austriaca si germana le confirma.
3.Ce interese economice ar fi trebuit ,sa accepte Romania?Cele de la audientele OMV?
4.Parca UE este alianta regulilor si atunci care sunt regulile Schengen?
5.Fortarea votului a aratat ca un politician fie el si cancelar poate nega si sfida constatarile si concluziile tuturor institutiilor europene ,fara vreo mentiune la nivelul Consiliului acum cand mai mult ca niciodata se cere unitate.
6.Problema este grava ,mai ales ca Iohannis a afirmat in Consiliu ca marfurile si echipamentele spre Ucraina sufera aceleasi intarzieri.
Or,asta este grav,asta produce victime civile si pe front.Austriei neutre nu-i pasa,iar Consiliul nu hotaraste o mangaie pe crestet.
Putin este incantat.
-Acest lucru grav l-a dezvaluit votul ,iar MAE roman are datoria ,sa duca o munca asidua pentru deschiderea ochilor in UE si pentru revizuirea regulilor,altfel mai tarziu orice politician veros le poate incalca in cazul nostru.Nu le-a pasat nici de Romania ,nici de Bulgaria si nici de razboiul din Ucraina.
-Macar institutiile statului se ocupa de studierea afacerilor paguboase semnalate de presa ,cum ar fi distrugerea petrochimiei?Nici acum nu este o ocazie ,sa deranjam?
Merg pe mâna d-lui Voinescu, dar moderat. Nu cred că un boicot coordonat, dirijat, impus de autorități ar fi util. Dar, așa cum spune d-l Voinescu, la nivel personal dar și de grup privat, nimeni nu are dreptul să-mi impună ceva. Dacă am timp și ceva energie de cheltuit, îmi schimb banca, caut alt furnizor de combustibil, schimb zona de schi etc..
După părerea mea, CTP, ca de obicei – fără să aibă o părere total greșită – se situează în aceeași zonă isterică pe care o cunoaștem și cu care eu nu rezonez.
Cred că o acțuine la CJUE are sens doar dacă perspectiva de intrare în Schengen trece de anul 2023.
@Gabriel Deliu _ „Nu cred că un boicot coordonat, dirijat, impus de autorități ar fi util”
Faptul că este util e reflectat în presa austriacă însăși. Și din felul în care reacționează Austria.
A încropit un sondaj din care rezultă că peste 50% dintre austrieci nu doresc România în Schengen.
Și în România se poate organiza un sondaj din care să rezulte că 60% dintre români nu doresc ca Austria să facă parte din UE. Ce relevanță are un asemenea sondaj?!
Explicația este că Austria caută un alt pretext pentru opoziția sa la aderarea României (doar nu era să-și recunoască rolul de marionetă avut), pentru că cel cu migranții este ridicol.
Totodată, Austria plătește lobby în favoarea sa și înlăturarea boicotului și pentru articole/ luări de poziție mai puțin favorabile României în presă. Inclusiv îndemnul de se renunța la boicot.
Ala bala portocala. Un cumul de decizii amplificate în Media răstoarnă întrarea României în Schengen și resetează alegerile din Austria. Un Guvrn al României ce contrar tutoror cutumele forțează votul JAI dejoaca planurile austriecilor și amina pina prin 2023 aderarea României. Beneficiarii deciziilor sunt acum bine cunoscuți. România își fidelizeaza 25 de națiuni prietene și la București aterizează și cele doua doamne agit de bine cunoscute noua doamna Metsola și doamna der Leyen. Austria își făcea Mea culpa și miximizeaza propria ei decizie. Dacă Guvernul României aduce tara în Schengen în 2023 toate beneficiile politice se atașează șeful de guvern. În paralel președintele Johannis mai „bate un cui” și după reușitele cu MCVul și cu conducta submarina făcută în parteneriat cu cele patru națiuni și UE netezește calea premierului Ciuca către alegerile din 2024
Pozitia austriei e stupida si rauvoitoare. E clar ca cea mai mare parte a imigrantilor ilegali trec prin ungaria, dar se fac ca nu vad austriecii, in virtutea legaturilor istorice din imperiul habsburg. Mi se face sila.. Fac aici o gramada de bani, in banci, asigurari, ne-au luat petrolul si gazele, dar tot la periferie cu bulgaria, undeva in wild east ne considera. Niste papagali. Ce opinie publica, sunt sigur ca 90% din ei habar nu au de Romania, au ramas cu imaginea tiganilor care mananca lebedele din anii ’90.. Trebuie o reactie puternica a Romaniei. Ungurii cum fac mereu opinie contrara UE si sunt vocali?! Nu exista sa jucam frumos in continuare, cand ceilalti aplica dublu standard si rea-vointa. Tb boicotati cat de mult, plus actiune oficiala in justitie la CJUE, plus reactii ferme la UE, viena, in media si peste tot. Trebuie sa simta ca au gresit si ca pozitia lor e total nejustificata.
Să vă așez puțin câteva citate din articolul dumneavoastră!
QED – „boicotul capitalului austriac … nu ajută defel….pune pe gânduri și capitalul din alte state membre”! Dumneavoastră ca ofițer SRI nu puteți fi acuzat de a fi agent al unui alt stat, dar cât de ușor mi-ar fi să vă pun eticheta de lobbyist al capitalului austriac spre bucuria aurașilor!!!
Dacă onor MAE și bolovanul de la MAI nu au reușit să facă ceva pe față într-o situație modificată în scurt de Austria din nu contează ce motive, vă întreb doar ce drac păzește onor SRI de pe vremea când s-a vândut rafinăria Teleajen către Lukoil-ul înregistrat în Olanda și care a dat tun peste tun economiei românești (iar poprirea conturilor a fost ridicată politic, deși norii războiului ne arătau părțile în conflict și pe noi de care parte ar fi bine să fim), iar asta cot la cot cu confratele OMV căruia i s-a vândut PETROM?
Căci dacă am face un boicot așa de vreo 20 de ani doar celor două companii ce au ciordit împreună cu politicienii, magistrații și alți slujbași ai statului ce au închis ochii și și-au deschis buzunarele la mărunțișul aruncat de capitalul ”civilizator și aducător de prosperitate”, bașca niște bancheri nevinovați și niște pârliți de țapinari, deja am recupera din taxele de la ceilalți petroliști români și alte companii ce ar lua piața pierdută de la anterior enumerații suficient să răscumpărăm la un cent per dolar acțiunile sfeterisite de Năstase și alții cu complicitatea de-a dreptul nesimțită a SRI-ului ce și-a umflat continuu schema de personal și a tocat miliarde de la buget în ultimii 30 de ani și ne-a oferit nouă, românilor, doar ”sentimentul de insatisfacție (o frustrare născută dintr-o neputință), care poate face un rău imens, dacă nu cumva îl face deja prin tot felul de gesturi dezlânate, nenuanțate și negândite” în materie de securitate ”în contradicție cu interesele legitime… ale țării noastre”.
Poate le transmiteți colegilor că dacă e vorba de ”demisii de onoare”, înaintea celor ale politicienilor despre care știm că au obrazul gros, le așteptăm pe ale ofițerilor SRI ce și-au luat salarii grase și au fost buni doar de mângâiat pe creștet comisionul ca să mai ”crească” și au făcut dosare de cadre dobitocilor ce s-au băgat în politică, respectiv au întors capul și au închis ochii față de pleiada de infractori (unii chiar din rândul ofițerilor SRI) ce au muls constant bugetul.
Nu că aș crede că ofițerii SRI ar avea onoarea de a-și prezenta demisia după nenumăratele ”lovituri de grație” aplicate democrației în acești 30 de ani prin subminarea puținilor indivizi ce au candidat pentru a primeni politica și pentru a curăța puroiul oblăduit de organul cu origine securistă.
Deci vă întreb – ”de ce nu avem încă pe masă o soluție limpede la chestiunea” mocirlei în care se zbate țara sub privirea tâmpă a incompetenților funcționari și a hoților aleși și sub supravegherea îngăduitoare a cadrelor securizatoare de salarii, pensii, sinecuri și bunăstare?
Astăzi este 21 decembrie din 22 ca an al unui mileniu de după căderea comunismului.
Și nici azi nu știm de ce SRI-iștii încă nu au devoalat în vreun fel în ultimii 33 de ani pe vreunul din tovarășii cu origini sovietice și/sau kaghebiste ce s-au cocoțat la vârful puterii politice a țării?
”Mă tem că toate aceste întrebări au nevoie de răspunsuri, pentru ca opinia publică să înțeleagă ce anume” este și nu este în stare să facă SRI, ce se prezintă a fi plin de ”profesioniști”, față de ce am văzut că nu este în stare să facă guvernul plin de impostori, doctori cu grad, dar ageamii, unii și cu studii la Academia SRI.
În privința Schengen, vă răciți gura de pomană – ”Alea iacta est”.
Pai sa va spun din generația mea, și suntem tineri, au fost convertiți la secta securista care ‘protejeaza tara’ de inamici, acei dintre noi care nu aveau nici o ocupație, nici un talent sau menire.
Și ne povesteau apoi cum cei de mai sus din sistemul lor având evident aceleași caracteristici au apărut și i au băgat în combinație pe cei ca ei.
Nu ai acces în secte daca ai păreri personale, acolo sclavii cu uniforma doar execută, nu gândesc, apoi 40 de ani+pensie. Gata.
Am un comentariu legat de “opinia” (că altfel nici nu pot să-i spun…) dlui Sever Voinescu:
– lexical, și stilistic, era clar că nu puteau lipsi “bogătani”, “păpică” și mai cu seamă “fain”;
– el se duce la First Bank, care e americană, dar îi ocolește pe austrieci, care nu “respectă țara mea”; vorba aceea:
Fetițele se-arată la șosea
Fiind plimbate în mașini străine,
Dar ele tot iubește țara sa…
Chiar și plimbate în mașini străine.
Respectoșanu’! :D
Noi nu avem încă o clasă politică nici măcar la un sfert din înălțimea celei care a pus bazele României de după 1918.
Trebuie să treacă printr-un examen de autoreflecție și să vadă unde a greșit în privința evaluării nu numai a Austriei.
Trebuie să pornească o altă abordare a politicii externe, să fie mai proactivă.
Înfășurările în steagul național și declamațiile patriotarde dau bine în anumite zone din țară, dar nu ajută deloc la convingerea partenerilor externi că suntem serioși. Există multă stângăcie. Și este îmbucurător să vezi cum liderii Republicii Moldova dau lecții celor de la București.
@dl.Felea, citez: „…Îndrăznesc să sugerez că un anunț de intentare a unei acțiuni la CJUE ar fi fost o dovadă de acțiune cu o semnificație uriașă, ce ar fi detensionat societatea noastră și ar fi calmat neîncrederea…”
Sa judecam putin:
– autoritatile noastre tipa ca din gura de sarpe ca „e o mare nedreptate”, dar, nu o cauta „pe cai legale”
– autoritatile noastre tipa ca din gura de sarpe ca „Romania nu va boicota Austria”
Cum sa inteleaga nea Vasile si tanti Florica „subtilitatile diplomatice ale sefului suprem” si profunzimea diplomatica a lui Aurescu, ca tot vorbim de NEINCREDERE..mai bine stam asa si continuam negociem diplomatic inca vreo 5-10 ani
Romanu va zice „nici in caruta nici in teleguta”…si asa se alimenteaza NEINCREDEREA intr-o clasa politica „infestata” deja de capitalul austriac din ce zic ziarele si media…vorba lui Nastase: „cine controleaza Petrom, controleaza politica”, sau cam asa ceva zise el
Si, sa ma ierte Dumnezeu, dar, asta nu e nici pe departe „curent suveranist”…asta e valabil Austriei nu noua
Austria nu are nimic in mod special cu Romania si Bulgaria. Pur si simplu vor ca UE, in ansamblul ei, sa adopte masuri mai restrictive anti-migratie. E crezul lor, calul lor de bataie in perspectiva alegerilor care vin. Asa ca isi doresc ca noi sa facem cat mai mare scandal, se bucura de impingerea subiectului in atentia opiniiei publice europene. Asta si vor, scandal. Scandal si drept de veto. Combinatia perfecta pentru a obtine masurile dorite.
Dupa ce se vor construi gardurile cerute, dupa ce vor obtine politici de repartitie obligatorii a refugiatilor catre toate tarile, reguli pentru respingerea lor, atunci vor vota „da”. Doar ca tactica ar putea fi folosita ulterior de alta tara pentru a-si promovapropriile interese. Poate ca aici trebuie umblat, la stabilirea unor reguli care sa interzica dreptul de veto pentru orice altceva decat neindeplinirea unor criterii si conditii concrete, ca e Shengen, ca e aderarea la Euro sau orice vot pe un subiect concret care necesita unanimitate.
Asa ar fi („vor ca UE, in ansamblul ei, sa adopte masuri mai restrictive…”) daca ar fi votat si impotriva accesului Croatiei. Dar au votat pentru Croatia, ceea ce demoleaza argumentatia Dvs.
Decizia de a supune la vot intrarea Romaniei in Schengen a fost corecta. In principiu celelalte tari EU ar trebui sa fi fost interesate de a facilita traficul de marfuri intre est si vest, problema securizarii frontierelor fiind deja rezolvata de acum 11 ani. Cum aceasta nu s-a intimplat, fara un vot in care sa se arate pe fata cine se opune si de ce, problema intrarii ar fi ramas in aer pentru inca multa vreme. Asa cel putin se poate pune presiune pe tarile care au votat negativ, desi pt orice politician alegerile interne sint mai importante decit imaginea externa.
Reprezentantii Romaniei ar fi trebuit sa insiste pt rezolvarea ei de mult timp, MCVul fiind introdus in 2006, insa atunci cind te stii cu musca pe caciula (adica corupt si facilitind coruptia) si mai esti si umil si milog la negocieri (in afara de incompetent), mincinos si fatarnic cu privire la angajamentele luate si neimplementate, e greu sa gasesti vreo simpatie.
Ridicarea MCV a fost un ajutor nesperat, dat in ciuda unei justitii selective.
In plus, Croatia nu trebuia detasata de Romania si Bulgaria ori cel putin Romania nu trebuia pusa impreuna cu Bulgaria, macar pentru faptul ca vama bulgara e o cloaca a spagii.
Sint curios de un alt aspect: Fondul Proprietatea a vindut si a doua si ultima transa din actiunile la OMV Petrom, cu un pret cu 7% sub pretul de piata. De ce a vrut sa scape de niste actiuni care mergeau foarte bine si de ce sub pretul pietei? Am inteles ca nu s-au vindut la liber ci in bloc („plasament privat accelerat”, care ar fi justificat oferirea lor sub pretul pietei, desi sint sigur ca s-ar fi vindut fara probleme pe bursa libera) si nu am gasit intr-o cautare scurta online cine le-a cumparat. E o actiune bizara care ar merita ceva investigatii.
La fel ca și înainte, copii securiștilor de azi realizând că părinții lor le au lăsat moștenire o tara defecta s au orientat repede către confortul vestic. Exact la fel ca bunicii lor care ne având tragere de inimă la munca cinstita pe câmp unde le era locul, au apucat repede pe drumul ce ducea departe de coada vacii direct in centrul Bucureștiului în noile apartamente cu baie pe hol pentru a servii drept turnători ai celor care munceau cinstit la București. Alții, mai iubitori de exerciții fizice, au ajuns direct la corecțiea fizica a intelectualilor unde după multă reeducare au scos împreună deținutul o mare opera, Jurnalul Fericirii.
Dar sa revenim, din spuma asta formata din asocierea de bătăuși leneși și curve analfabete s-a născut clasa politică și șmenarii cu uniforme de azi.
Așa că întrebare e, ce mm am putea sa ne așteptam de la ăștia?
Cum copii plecați nu se mai întorc, tot ce avem de făcut este să le plătim pensii speciale până la decesul natural, unde aceasta specie va dispărea definitiv, iar apoi sa ne vedem de treabă în continuare cum am făcut și până acum.
De fapt, Germania, ofuscată că i s-au tăiat cordonul ombilical cu Rusia ( NS1+2), a luat hotărârea să-si facă propriul spatiu vital cu fostele state din imperiul habsburgic ( Austria, Hungaria, Croația, Slovenia, poate chiar Cehia și Slovacia). Ca urmare, Germania+aliații ei NU mai au nevoie de UE și se comportă ca atare.
@Lucifer _ „De fapt…”
Este foarte probabil, dar Germania, unul dintre pilonii UE nu poate submina Uniunea printr-o astfel de poziție, prin urmare, a susținut public aderarea României și Bulgariei, lăsând Austria se se manifeste împotrivă, pe post de instrument de scos castane din foc. Este greu de crezut că acum Germania se va opune aderării…dar nu imposibil.
Doar că Olanda nu este Austria…
Perfect adevarat ceea ce expuneti. Dar sunt reprezentantii locuitorilor din statele ce compun SUA, dar au doar doua partide, republican si conservator. In UE sunt prea multe partide si partidulete si multe interese divergente. Si Parlament si Consiliu si zeci de comisii, prea multa birocratie inutila, aglomerare de functionari si consilieri inutili. U E are nevoie de o reforma de structura si functionare.
Pentru a înțelege problema Schengen, trebuie privit în urma. Când am mai cerut să fim primiti dar Olanda a fost împotriva.( și dai cu controale la sânge a tirurilor olandeze la granita din vest . Rezultat ,rămași tot pe tușă. )
Acum niet 😀 a spus Austria.
Mă întreb ce progres , ce schimbări în bine a avut politica românească de la refuzul olandezilor din trecut la refuzul austriecilor de acum ?
Cumva zero barat ?
Totuși este un alt președinte , o alta coaliție ( citește bandă ) la guvernare și un alt prim ministru.
Ceva e putred in politica dâmbovițeană dar nu vrem sa vedem ?
PS.
– Croația a intrat în UE cu 5 ani mai târziu decât România.
– Va adopta și moneda euro din 1 ianuarie 2023.
– Intra și în Schengen tot din aceiași zi.
Noi mereu ultimii la oricare comparație politica.
Nu cumva avem prea multi turnători, evazori fiscali, borfași, plagiatori pe funcții înalte în stat și rezultatele sunt pe măsură ?
Întreb , nu dau cu parul. 😀
„Există la nivelul Uniunii Europene decizii care se iau numai cu votul unanim al tuturor statelor membre ca, de exemplu, admiterea unui stat membru în spațiul Schengen sau modificare unei reguli fiscale la nivelul UE. În cazul unor astfel de decizii, cutuma în UE este de a nu se supune la vot o propunere atunci când un stat membru își anunță votul negativ. România a cunoscut că există un vot negativ al Austriei, neașteptat, din păcate, dar a decis să , cu rezultatul cunoscut.” (Theodor Stolojan). Foarte important pasajul: Austria si Olanda sunt investitori ” top 5″ (sursa BNR) al economiei Romaneasti, deci de ce ar face Romania asa ceva? Adica de ce sa supere pe cei mai mari sponsori ai economiei Romanesti? Explicatia poate fi contextul actual de securitate? Adica nevoile de securitate ale Romaniei cresc , exponential chiar, iar Olanda si Austria nu pot atasa si componenta de securitate a regiuni? Iar cei care ofera componenta de securitate a regiuni se afla acum pe ultimul loc in ” top 5″ . Atunci chiar face sens ceea ce spune dl. Sever Voinescu: „Acum, putem alege între ei. Mie-mi place, de pildă, First Bank. Am voie?” Vetoul Austro-Olandez ofera pe tava decidentilor Romani argumentul necesar pt. schimbarea strategiei de parteneriate strategice si in domeniul economic sau energetic , nu doar militar. Mi se pare o abordare realista a situatiei.
Sever Voinescu ca exponent al ideilor curentului filo-american din patria noastră? Interesant… Sigur, un lider de opinie se poate situa oricum, în funcție de credințele proprii (de fapt abia așa este interesant, cu sare și piper, un lider de opinie).
Dar nu cred neapărat că România trebuie să aleagă acum între Europa și America, chiar și în actualul context de securitate. Dimpotrivă, trebuie să contribuie atât la strângerea legăturilor în Uniune, cât și ale regiunii cu Statele Unite; una nu o contrazice pe cealaltă decât în mințile celor cu viziune îngustă. Cred eu.
Sigur, se poate glosa… Ungaria și Austria, de exemplu, văd (au declarat-o mai mult sau mai puțin fățiș) demersurile actuale ale SUA și cele încurajate de Bruxelles de a sprijini puternic Ucraina ca fiind purtătoare de insecuritate, pentru că provoacă Rusia lui Putin. Iar România s-a situat de la început în barca celor care sprijină Ucraina, pentru a preveni extinderea conflictului spre vest.
În Croația lupta celor care nu vor să deranjeze Rusia cu cei care sunt adepții susținerii necondiționate a Ucrainei este la vedere: una din tabere este susținută de președinte, cealaltă de premier. Este cam ce explică doamna profesor Alina Bârgăoanu în articolul pe care l-am citat.
Cum spuneam, interesant… Se joacă, nu? Iar România întreagă este și ea o scenă! :)
„Dar nu cred neapărat că România trebuie să aleagă acum între Europa și America, chiar și în actualul context de securitate. Dimpotrivă, trebuie să contribuie atât la strângerea legăturilor în Uniune, cât și ale regiunii cu Statele Unite; una nu o contrazice pe cealaltă decât în mințile celor cu viziune îngustă.” Un raspuns diplomatic si adevarat. Situatia este de criza, Bloomberg cifreaza la 1 trilion de dolari pierderile economice insumate de UE de la inceputul razboiului din Ucraina, se presupune deja ca ne indreptam spre un razboi de lunga durata cu costurile aferente, intrebarea este cum vom evita sa fim trasi in jos acum de aterizarea brusca a economiei UE? Parte a raspunsului cred eu,poate fi si cresterea ponderi investitiiilor SUA in economia Romaneasca, dar si conectarea cu alte tari care sunt intr-o situatie geopolitica „fierbinte” si nu isi permit nici un pas in spate, tari precum Polonia, Baltice, Grecia , Israel , Corea de Sud etc. adica avem ceva in comun, suntem obligati sa mergem inainte, si sa o facem repede.
Eu cred ca incep sa inteleg care este problema si care este fondul istoric.
Fondul istoric – Luxembourg a fost/este sursa de aprovizionare cu tigari si bautura mai ieftine pentru tarile din proximitate – Germania, Olanda si Franta.
Tratatul este la https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A42000A0922(02)
Dar problema nu este direct vizibila decat dupa o lecturare cu atentie a tratatului.
La ce ma refer?
4. Joint Declaration on Article 121
In accordance with Community law, the Contracting Parties shall waive the plant health inspections and presentation of plant health certificates required under Community law for the types of plant and plant products:
(a) listed under 1, or
(b) listed under 2 to 6 and originating in one of the Contracting Parties:
(1) Cut flowers and parts of plants suitable for ornamental purposes of:
Castanea
Chrysanthemum
Dendranthema
Dianthus
Gladiolus
Gypsophila
Prunus
Quercus
Rosa
Salix
Syringa
Vitis.
(2) Fresh fruit of:
Citrus
Cydonia
Malus
Prunus
Pyrus.
Daca lasa Romania in Schengen o sa falimenteze o parte din industria lor de alcool.
Aia cu Prunus! :))
In regiune se produce Riesling foarte bun dar nu d’ale noastre.
QED? Sau mai e nevoie de argumente suplimentare, politice sau nu si nici intr-un caz la obiect?
Acum, mai este un aspect important. Luxemburgezii sunt saxoni, ca si betivul de Juncker si schiorul nostru.
Granita lui SP Huntington trece prin EU. Lumea catolica si protestanta a trasat un cordon sanitar la frontiera cu lumea ortodoxa. Promovarea rapida a Croației in EU si spatiul Schengen, tara cu incalcari teribile ale drepturilor omului, inclusiv operațiuni masive de curatire etnica si crime de război ramase nepedepsite, arata ca exista doua balante cu care sunt cântărite noile tari din Est. Este adevărat ca la frontierele Croației au fost construite ziduri dar ciudat asta n-o vad ONGurile din tarile nordice care sponsorizează vapoarele cu emigranți dinspre Libia spre Italia și Franța. Austriecii nu vad de asemenea problema pașapoartelor aurite oferite de de Malta, Cipru, Portugalia sau chiar Osterrich, prin care o groaza de persoane dubioase ajung în spațiul Schengen (mafioti rusi, indieni, pakistanezi, turci, etc) dar vad vreo câteva sute de singalezi care vin legal la munca in România și alte câteva sute de asiatici care trec ilegal din România spre Ungaria.
Diplomația romana sub Aurescu nu face doi bani. Eu citesc zilnic presa și siteurile canalelor de TV din Franța, Germania și UK și n-am auzit niciodată pomenit numele domnului Aurescu. Miniștrii de externe ai Ungariei și Poloniei sunt mult mai prezenți.
1. „Diplomația romana sub Aurescu nu face doi bani”.
https://en.wikipedia.org/wiki/Peter_principle
2. Citatul d-lui Felea este clar:
„Împreună cu Administrația Prezidențială, împreună cu premierul, sub conducerea Președintelui României, ne-au adus într-un punct în care beneficiem de cea mai mare susținere în acest moment pentru aderarea la Spațiul Schengen decât am avut-o din 2011 până în prezent.”
3. Daca memoria nu ma inseala, toti, mai putin schiorul, sarbatoreau cu bautura si trabuce in mijlocul pandemiei.
4. Stau sa ma intreb care este valoarea in viitor a realizarilor d-lui Aurescu, pentru ca a AVUT realizari.
@Cinicul _ „Austriecii nu vad …”
Ba, sigur că văd, asa cum am arătat mai sus.
Doar că migrația este un simplu pretext, nu un argument valid pentru opoziția Austriei la aderarea Bulgariei și României la Schengen. Însăși Austria a înțeles penibilul în care s-a pus cu acest argument ți a încropit un sondaj de opinie, sugerând că opoziția sa se datorează voinței cetățenilor austrieci, care în proporție de aproape 60% nu doresc românii în Schengen. Și acest argument este la fel de penibil…
Dar, argumentul migrației poate fi folosit de Austria pentru a-și schimba poziția față de Bulgaria și România, spunând că severitatea demersului său a determinat cele două state candidate și UE să adopte măsuri în sensul solicitat de ea, prin urmare, susține aderarea.
Dar Olanda?!… Ei, cu Olanda este altceva.
@Constantin 22/12/2022 At 22:12
„Doar că migrația este un simplu pretext, nu un argument valid pentru opoziția Austriei la aderarea Bulgariei și României la Schengen.”
Migratia non-UE/SEE in Austria/UE-SEE NU este un pretext (in general vorbind/ca proces) pentru Austria, e chiar o tema importanta, inclusiv pentru publicul austriac votant.
Coborand in particularul motivatiei (ridicole fara dovezi admisibile/acceptabile si intr-un tribunal/sala de judecata), da, aveti dreptate (pana la proba contrarie a Austriei, DACA o are si o si pune la dispozitia UE/SEE/Romaniei).
@0probe _ „Migratia non-UE/SEE in Austria/UE-SEE NU este un pretext …e chiar o tema importanta”
Așa este, dar textul comentariului meu este eliptic.
M-am referit la justificarea prezentată de Austria pentru respingerea aderării României, dar susținerea Croației, la fel ca în toate celelalte comentarii la acest articol – și mulțumesc pe această cale domnului Cristian Felea pentru îngăduință.
Or, datele oferite de instituțiile abilitate arată că nu România, ci Croația se află pe ruta de migrație către Austria. Prin urmare, în contextul prezentat, este vorba despre un pretext.
Romaniei nu i s-a dat nici macar praful de pe toba.
https://www.reuters.com/markets/deals/austrias-semperit-sells-its-medical-business-harps-global-2022-12-16/
Avem atasat comercial la Viena de cand l-au gabjit pe fratele lui Ceasca acum 33 de ani?
Dar cu curiozitatea mea bolnavicioasa, am continuat sa verific informatii publice.
1. Am verificat si exista Biroul de Promovare Comercial Economică din Viena
2. Si inca acum 5 ani jurnalisti au pus intrebari pertinente-
https://flux24.ro/exploziv-legaturile-dubioase-ale-unui-diplomat-la-ambasada-romaniei-de-la-viena/
A fost musamalizata ancheta?
@Cristian Felea&sergiu suciu: Dl Sever Voinescu nu cred că este exponentul filo-americanismului în România, ci mai degrabă al populismului conservator – la fel ca dl George Simion, numai că își închipuie că vizează alt public (e, de fapt, același, dar cu aere). Dacă n-aș ști că e un om în care și oase, aș zice că e desprins dintr-un roman de Breban, că e una din rudele alea pe care i le povestește Francisca lui Chilian…
Croația a refuzat să participe la antrenamentul militarilor pentru Ucraina, datorită președintelui ei – semn că stânga încă mai înseamnă ceva. La noi, maximum de stânga a fost un articol în “Libertatea” în care se spunea că fața “întunecată” a războiului e că nu se permit căsătoriile între persoane de același sex – ceea ce nu e doar o frumoasă dovadă a eficienței dresajului, ci și o lipsă de bun-simț pur și simplu.
Iar faptul că SUA investește atât cât investește în România e, probabil, dovada “respectului” pe care unii îl caută îl caută unde nu trebuie.
E momentul ca România să “aleagă”? Ohoho, ce drăguț…
Și încă un lucru despre dl Voinescu și “opiniile” (că, sincer, chiar nu le poți spune altfel…) sale: marele intelectual tocmai a justificat xenofobia – vedeți ultimul articol, cred (ultimul sau penultimul), din Dilema Veche. Frumos, ce să zic…
As spune ca Bulgaria si Romania ar trebui sa faca o uniune vamala ca precedent pentru admiterea in Schengen sau ca o compensatie partiala daca acea admitere nu are loc (mai probabil). Admiterea Croatiei in conditiile argumentatiei Austriei (impotriva accesului Romaniei si Bulgariei) e pur si simplu o palma data Romaniei si Bulgariei, din acest punct de vedere cei care spun ca Romania trebuie sa reactioneze au dreptate. Exista, insa si lucruri bune, am citit de curand un articol care spune ca un transport cu deseuri din Austria a fost intors la granita Romaniei, daca eram in Schengen asta nu ar mai fi fost posibil din lipsa controlului vamal. Hai ca exista viata si fara Schengen si chiar si fara OMV!
Da, am comentat ideea asta și eu, mai întâi favorabil, ulterior, însă, am început să am rețineri. Primul motiv este că nici nouă nu ne surâde, ca stat, ideea de a ne baza la sud pe prietenii noștri bulgari că-și fac temeinic treaba la frontierele lor non-UE și cu Grecia.
Al doilea motiv este că ar fi ca și cum ne-am da de două ori mai mult de lucru în activități polițienești pe teritoriul național și granița de vest și ne-am asuma că primim înapoi migranți ajunși neinregistrati în Schengen inclusiv pentru partenerii bulgari, după care nu știm dacă pe unii dintre ei, de bună voie, bulgarii vor accepta să-i mai primească după principiul că pe la granițele lor au întrat în Uniune.
În fine, un mic Schengen înseamnă să plătim și noi o parte din paza frontierei non-UE a Bulgariei, fără să știm dacă asta ne ajută, sau sunt bani aruncați.
Așa că…. Sună bine doar în principiu, părerea mea (de a doua instanță).