Simplu de tot. Te rad. (De fapt, chiar mă așteptam.) Am primit evaluarea proiectului de Idei (PCE) pe care l-am trimis la Domeniul Fizică. La capitolele legate de performanțele directorului de proiect, unul dintre evaluatori comentează (admirați, vă rog, și limba engleză folosită de “evaluatorii internaționali”):
“The PI is well established in his field, with about 30 years experience. PI has 150 journal publications, with 1647 citations and H-index of 27. PI has a long list of experience and contributions. PI has about 30 papers published in journals with high impact factor (over 5), 7 book chapters. PI is editorial boards for several journals. However, there is no shining work of the PI considering his career stage. The citation is quite low. The most important scientific publications from 2012-2020 period listed are poor in quality, as reflected by the citations. Although the PI listed a lot of contributions, the impact and originality of the PI’s work are limited. The PI listed 33 granted research projects. A rough math gives an estimated average outcome of the papers from one project is 5, which is a very poor performance. This reviewer think it is better to fund young researchers for better opportunities. The PI do have a wide spectrum of research. The relevant for the current proposal is limited. Strengths: extensive experience. Weakness: The outcome is poor. The impact of the work is limited. It is unwise to continue support.”
Aritmetica propusă de evaluator este halucinantă. Pe de o parte, numărul total de articole include și articole care nu au fost realizate în cadrul niciunuia din proiectele conduse, inclusiv atunci când activam în străinătate; pe de altă parte, din cele 33 proiecte invocate (care sunt, de fapt, 31, nu știu cum i-au dat evalutorului 33), vreo 2 sunt de infrastructură, unul este un contract economic, multe (mai ales din perioada PN1) nu aveau ca scop obținerea de rezultate publicabile, ci “documentații, planuri, scheme, tehnologii, procedee, metode, rețete, formule, încercări, obiecte fizice, brevete de invenție, alte asemenea” (cf. OUG 57/2002 și în special a Fișelor de Evidență a Rezultatelor de Cercetare-Dezvoltare pe care le-am tot completat și le completez și în continuare, dacă se întreabă cineva de ce vizibilitatea științifică a unui cercetător din România este “limitată”). Plus că printre aceste (multe) proiecte se află listate și toate parteneriatele pe care le-am avut de-a lungul timpului. Dar, chiar dacă ar fi așa, 5 articole publicate pentru un proiect de dimensiune medie este chiar derizoriu (“very poor performance”)? La fel și în ceea ce privește numărul de citări, aproape 1700 fără autocitări (“quite low”). Deducem că numărul de citări ar trebui să fie cu un ordin de mărime mai mare (spre 17–20 mii?). Roger Penrose are vreo 5 mii și ceva de citări din 1975 încoace (conform accesului pe care-l avem în România la Web of Science), probabil pe la 20–30 mii de citări pe Google Scholar incluzând cărțile sale celebre de popularizare, Andrea Ghez vreo 11 mii. La nivelul acesta, de laureat Nobel, probabil poți spera la un calificativ bunicel la competiția PCE de anul acesta.
Evaluatorul recomandă și să nu se continue finanțarea subsemnatului (“It is unwise to continue support.”), deși nu cred că acesta era subiectul evaluării. Ziceți-o mai pe șleau, domnilor și doamnelor de la UEFISCDI / CNCS: dați-l afară.
“PI has extensive experience to manage scientific activities. PI is President of Scientific Council of NIMP. The visibility and prestige in his international peer group is limited, due to the average quality of publications and citations. PI is project director or investigator for 33 projects. [s-a mai zis, este și greșit, dar nu contează] Strengths: extensive experience in managing scientific activities. Weakness: the visibility and prestige is limited.”
Nauseous.
Sau poate vor să ne determine să votăm cu PSD-ul?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
In schimb se finanteaza alte „chestii”:
– https://mic-mic-anc.ro/2018/10/28/academia-romana-nu-mai-este-cel-mai-inalt-for-de-consacrare-stiintifica-si-culturala/
– https://www.digi24.ro/special/statul-la-stat/statul-la-stat-pentru-ca-nu-au-fost-primiti-in-academia-romana-politicienii-si-au-infiintat-academii-paralele-1345237
– https://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html
– super-laserul de la Magurele („condus” in continuare de un septuagenar sau aproape), „cel mai puternic laser din lume” – aici nu dau link, pt. ca sunt multe.
Stiu ce spuneti, desi eu am renuntat cu ani in urma sa mai aplic pt. proiecte cu finantare interna (dupa ce-am lucrat la 2 cu finantare CE, la ultimul ca director proiect). Prin ultimii ani (adica din 2016 incoace) am activat ca reviewer pt. propuneri de proiecte UEFISCDI si am vazut ce proiecte „castiga”.
Nu stiu ce evalueaza acest „evaluator”, (v-ati depus cumva dosarul pentru titlul de academician profesor doctor inginer?) insa in mod clar nu evalueaza un proiect, ci incearca sa eticheteze persoana care il propune…e clar ca nu conteaza ce anume se propune, ci cine propune…limbajul este gaunos, „gandirea” „evaluatorului” e otravita de prejudecati si nonsensuri imbracate in clisee pretentioase…bineinteles ca daca „evaluatorul” si-ar face cunoscut CV-ul nu ar insuma lucrurile pe care le eticheteaza drept „poor” si „limited”..(nu are nici macar meritul utilizarii corecte a cuvintelor insirate)
Ar fi doar penibil si scandalos daca nu ar fi vorba de bani publici irositi, adica de deturnarea fondurilor publice de la proiecte folositoare catre tichii de margaritar …probabil ale unor viitori membri ai Academiei Oamenilor de Stiinta din Ro?!
Pe scurt acesti idioti neutili ar trebui sa raspunda penal pentru irosirea banului public
Penibil… Iar nivelul de utilizare al limbii engleze e de scoala generala. Ma intreb care sunt calitatile evaluatorului care-l fac sa fie evaluator. Exista vreo autoritate de apel?
Bineînțeles! Tot ei!
Cu acest domn am avut multe dezacorduri in trecut, ultima data mai ca nu mi-a spus ca n-am mancat salam cu soia, fiindca locuiesc in Paris, si lucrez tot aici,cand nu sunt la Stanford.
Insa de data asta are dreptate. Pai sa citim numai un paragraph.” The most important scientific publications from 2012-2020 period listed are poor in quality, as reflected by the citations” Deci aici s-a ajuns, caliatea publicatiilor e data de numarul de citari. Nu conteaza ce scrie inauntru in aceste publicatii- un numar defineste valoarea lor!In acest scop s-au creeat retele interne si internationale de citari ,in care grupurile se citeaza intre ele , ca numarul sa creasca! , sa creasca si H index.
Totul se invarte in jurul numerelor, factor de impact, numar de citari, H index. E o porcarie, o decadere in care stiinta a ajuns!
De curiozitate, m-am uitat si eu sa vad cate citari am (o fac rar!, nu ca baietii din Magurele!) …si ce sa vezi, mai am putin si il ajung pe Roger Penrose, desi sunt mai tanar ca el cu cateva decenii bune. Asta inseamna citari….o falsa scara a valorilor…, din fericire, eu stiu cine sunt si cine este Roger Penrose si nu ma cred mai destept ca el, cum ar face altii de prin Romania si alte multe tarii.
Acelaşi sistem privind numărul de citări (nu calitatea propriu-zisă a lucrărilor ştiinţifice) primează şi în Polonia. Discuţia pe tema aceasta este extrem de fierbinte deoarece politicienii taie şi spânzură cu ajutorul legilor create de aşa-numite „grupuri de lucru” (a se citi grupuri de interese, ai căror membri nu au publicat niciodată în alte ţări şi nici nu intenţionează să o facă vreodată). Păcat!
Am studiat cu ceva timp in urma cateva(mai multe) articole ale unor „Habilitati” de Romania, din domeniul math, plus referintele acestor articole pe ZBmath si Mathematical Reviews. Nu stiu daca ce am citit tine de comic sau de tragicomic! Greseli si prostioare la greu! Referinte care te fac de ras ca autor, ale referentilor ZBmath si MR.
Baietii astia cu numere mari(la citari si H index) se semneaza prof univ dr habil! Nu-si mai incap in piele de mandri ce sunt de ei! Insa conform celor citite de mine, multi dintre ei ar avea dificultati majore in promovarea unui examen serios de licenta! Lacune de nepermis, privind notiuni de baza!
Intr-adevar o mizerie, mister matrix! O rusine pentru stiinta sa faci genii din niste incuiati la minte, din niste papagali!
Interesant; cand nu sunteti la Stanford, adica aveti timp, cateva intrebari scurte:
-cum ati masurat #citations Penrose? G-scholar? Nu exista. Altceva? OK, ce?
-cum ati masurat #citatii ale dvs? E interesant de stiut. E bine sa fim transparenti [G-scholar vs ‘matrix’ nu e chiar prea clar]
-in general, cand vrem sa devenim tehnici [discutii despre H-index, job, impact, cariera], e bine sa stim cu cine vorbim. Banuiesc ca cineva atat de citat ca dvs are un profil public?
Cum am masurat?
-Scrie dl Teodorescu in articol….daca citeati mai atent, :
„Roger Penrose are vreo 5 mii și ceva de citări din 1975 încoace (conform accesului pe care-l avem în România la Web of Science),” , in rest masurati Dv mai precis, numaratoarea citarilor nu ma pasioneaza foarte tare,sunt altii care le masoara in fiecare zi. Pe scurt , sunt colegi in Romania care au de doua sau trei ori mai multe citari ca Roger Penrose, inseamna asta ceva ? Nimic.
Prima mea intrebare: OK, de acord cu WoS. Ceea ce nu am inteles din articol era „…probabil pe la 20–30 mii de citări pe Google Scholar „, cum spuneam, no Penrose profile pe G Scholar.
A doua intrebare: raspuns?
A treia intrebare: raspuns?
NB: de ce sunt 2+3 relevante. Ptr ca scrieti „m-am uitat si eu sa vad cate citari am (o fac rar!, nu ca baietii din Magurele!) …si ce sa vezi, mai am putin si il ajung pe Roger Penrose”. OK, interesant, de aceea intrebarile 2+3.
Asa, si? De acord, inteleg frustrarea. Si, what next?
Probabil, nimic, ptr ca asta e. Va inteleg cred frustrarea – am vazut lucruri asemanatoare in 20 ani de cariera ca prof asistent/full in NL. Evaluari nationale, europene, acelasi stil, engleza de balta.
Deci? Care era point-ul? Ce propuneti realist?
Întâi să mai torn puțin gaz pe foc. Inițial n-am vrut să divulg nimic din ce spunea acest evaluator despre proiect, însă nu mă pot abține să nu citez: „The issue that this proposal try to solve […] sounds not a key issue and limited interest. The objects that this proposal is quite routine. The significance and originality are limited. The potential to advance knowledge in the field is low. It is unseen from the proposal that can influence the direction of thoughts and activity. Strengths: a challenging issue Weakness: no good solution”.
Doi: aș vrea să știu dacă mai sunt și alții în situații similare (comentarii ale evaluatorilor la limita insultei) și în ce măsură sunt dispuși la o acțiune comună în justiție. Dacă sunt singur, o voi face singur, asta este situația.
Trei: o măsură de bun simț la care mă gândesc este ca, în semn de protest, să-mi retrag proiectul din această competiție. Este un proiect de suflet, am muncit mult la el să mă documentez (110 referințe bibliografice), să înțeleg niște lucruri și să le redactez în formă succintă și credibilă, am și început să lucrez pe domeniul acesta cu ceva rezultate la nivel conceptual, care sper să fie destul de cunoscute în curând. Nu-mi pot permite să las asemenea personaje sau instituții să interfere cu munca mea. Credibilitatea acestor evaluatori este zero pentru mine. Sunt convins că voi găsi la un moment dat finanțare în altă parte pentru aceste idei.
Patru: voi protesta și pe alte canale, la nivel de Minister, de exemplu. I-am îndemnat și pe colegii mai tineri care au fost în situații similare la competițiile TE și PD să protesteze sau să acționeze în justiție, dar n-am auzit s-o fi făcut cineva (în afara unor intervenții pe acest site), din motive care se pot înțelege pentru cei situați mai degrabă la începutul carierei. Însă la nivelul meu nu mai am ce pierde.
Ca să ne mișcăm cumva într-o direcție, las adresa mea de e-mail acelora care doresc să întreprindem o acțiune comună. [email protected].
Hai sănătate.
Nu, nu retrageti proiectul. Mergeti pana la capat!
In primul rand la Idei,din cate stiu eu, sunt 3 evaluatori si aveti sansa de a da un rebuttal. Daca cei trei evaluatori nu se inteleg si ajungeti in panel, unde altii vor judeta proiectul si cine stie…poate aveti castig de cauza. In rebuttal scrieti fara retinere ce credeti despre evaluare….nu trebuie sa va aparati, atacati unde este e cazul.
Insa in rest nu e nimic de facut …injurii, jigniri si mai ales judecati nedrepte ca acesta : “The objects that this proposal is quite routine. The significance and originality are limited. The potential to advance knowledge in the field is low” se petrec tot timpul in lumea stiintifica produse de catre evaluatori anonimi….anonimitatea e forta lor si daca in cazul revistelor exista editori care sa ii tempereze sau chiar sa ii excluda din lista de evaluatori, la evaluarea proiectelor e mai greu….fiindca in acest caz la Dv ajunge forma bruta a comentariilor lor. La UE sau in USA ajung dupa ce are loc un panel, si orgoliile urate, invidiile si frustrarile unora sunt atenuate sau pur si simplu oprite. Insa la asta s-a ajuns : lumea stiintei a ajuns o lume urata unde anonimii isi revarsa umoriile, frustrarile, invidiile , pe oameni nevinovati care au scris o propunere de proiect, un articol. Trebuie sa fii tare sa suporti toate astea, toate magariile, in numele unor idealuri, caci ce-ar fi stiinta fara ele.
In incheire, nu pot sa nu vad discrepanta intre ce se cere de la o propunere de proiect in Romania si situatia reala in care institutele de cercetare abia reusesc sa supravietuiasca de la o luna la alta. Pana cand noul buget va fi adoptat (in martie-aprilie 2021) institutele vor trai din imprumuturi bancare. Unde se mai petrece asta in UE? Nicaieri, poate in tarile bananiere! In schimb , o propunere de proiect trebuie sa fie groundbreaking de nivel mondial!. O stafie bantuie Romania ….prostia si suficienta endemica.
cateva sugestii:
– un evaluator care nu are realizari in domeniu cel putin similare cu autorul proiectului (publicatii, citari, proiecte, brevete, etc) ar trebui sa se recuze; in caz contrar ar trebui sa plateasca autorului timpul necesar scrierii proiectui (sunt convins ca pentru redactarea unui proiect cu 100 referinte trebuie minim 2 saptamani x 10 ore = 100 ore; x 50 euro/ora = 5000 euro)
– un evaluator care face greseli grave si repetate de gramatica (vocabular, acord, sintaxa, etc) si in special logica („The issue that this proposal try to solve […] sounds not a key issue and limited interest. The objects that this proposal is quite routine. The significance and originality are limited. The potential to advance knowledge in the field is low. It is unseen from the proposal that can influence the direction of thoughts and activity. Strengths: a challenging issue”!!!!!) trebuie sa plateasca o amenda usturatoare catre autor (cel putin 5000 euro)
– evaluatorii care noteaza alte proiecte in conditiile in care si participa cu proiect propriu trebuie descalificati si sa plateasca despagubiri (conflict de interese incredibil, doar la curtea constitutionala mai vezi asa ceva)
etc (doi mici si un anc sigur au destule exemple, se mai gasesc si in comentariile la articolele respective)
E valabil pentru orice evaluare din Romania, indiferent de domeniu- cercetare, ONG-uri etc.
Cativa smecheri sunt in legatura fie cu agentia de gestionare, fie cu evaluatorii. Sunt nenumarate artificii prin care castiga „cine trebuie”.
Avand in vedere obiceiurile romanesti de a „face pe prostu'” si „tacerea mortului din papushoi” am foarte serioase indoieli ca e vorba despre incompetenta sau despre aranjamente. Cel mai probabil, ca in toate astfel de cazuri este vorba despre bani – mai bine zis- despre spaga.
Sfanta spaga.
Doar ca e foarte greu de dovedit. Singurii care ar mai fi putut aduna informatii erau cei din SRI, dar cineva a avut grija sa ii transforme in mielushei.
===
Nu spun ca in cazul expus ar fi vorba despre spaga, spun doar ca in general in Romania este vorba despre „The state of the rule of spaga”.
Si un raspuns la obiect: de ce ramenti in Romania? Chiar credeti ca veti fi recunoscut vreodata in Romania?! Daca da, sunteti foarte naiv, daca imi permiteti.
In Romania nu exista cercetare stiintifica.
Poate doar niste idealisti la inceput de cariera sa mai creada asa ceva. Nu ca in Europa ar fie prea multa cercetare, cel putin in Orizont 2000 sunt numai balarii finantate, pe milioane de euro.
Dar Pamantul e destul de mare: Africa, Australia, Asia, America de Sud. In America de Nord e mai greu, dar nu imposibil.
Altfel, in Romania se fura si materialul pentru statui. Deci nicio sansa. :-)
Dvs sunteti naiv sau in Disneyworld. Please. Lasand la o parte chestiile nationale – ceea ce spune autorul este STANDARD PRACTICE in EU/US/Canada in ultimele 3 decenii. La fel e si acolo, la fel de penibile evaluari. Am participat [ca evaluator, si evaluat] in 50+ runde in ultimii 20 ani in EU-grants/NL/FR/BE/D/CA/US/SA/RO/CZ/PL, ma opresc, ptr ca cred c e clar. Mizeria aia cu retarzi care nu stiu ce scriu e all-over. LA FEL in reviews in jurnale top, ce vreti dvs, IEEE TVCG, TPAMI, TOG, PNAS, CVPR, SIGGRAPH, ma opresc, e clar? Ce dracu de protestati vorbim? Asta e situatia oriunde mondial, nu e clar? Ce sperati? Ce credeti? Chiar nu intelegeti ca problema nu e nation-specific, e ceva dincolo de?
NB: un proiect cu 110 referinte biblio, wow. Inteleg ca asta trebuie sa ne impresioneze. Wow. Chiar? Mda, uite aici un paper recent de-al meu cu cam tot atatea ‘referinte biblio’:
https://webspace.science.uu.nl/~telea001/uploads/PAPERS/TVCG19/paper.pdf
BTW, asta e un paper OK. Si intr-un jurnal de top, cred ca e clar. Dar in vecii vecilor nu as avea tupeul sa pornesc un proiect pe aceasta tema. Ptr ca… in fine, care era point-ul sa ne listam #referinte asa? Come on.
Intr-un paper poti avea mai multe sute de referinte, si nu neaparat intr-un paper de review. Depinde de cat de mult se publica in domeniu si de cat de mult trebuie sa te relationezi la ce-au mai facut si altii inaintea ta. Dar intr-un proiect esti limitat la 10 pagini, si in plus multe din acestea sunt „mancate” obligatoriu de prostii in stilul digrame Gantt, descriere infrastructura si echipa, risk assessment, partea financiara, justficarea cheltuielilor. Din experienta mea si de autor de proiecte, si de evaluator, cel putin in Fizica nu prea vezi proiecte cu peste 30-40 de referinte. In fine, daca asta a deranjat, uitati de cele 110 referinte ale proiectului.
Sa vedeti si la fondurile norvegiene Ro-No.Acolo mizeria e si mai mare ca se face cu girul asa zisilor norvegieni. Se pare ca fake research fever i-a prins pe toti in UE. La ce sa si mai omoare neuronii cand pot sa fure direct banii. Proiectele de cercetare sunt un fel de pensii speciale, doar pentru smecheri cu pile la UEFSCIS.
Multumesc de info; e straniu; sincer in 20 ani de evaluare/submitere de proiecte, nu cred ca am vazut vreun call la care sectiunea referinte sa fie page-limited. Alelalte, da, dar nu referintele. Chiar sunt surprins ca exista call-uri in care limiteaza referintele. Dar totul e posibil (!)
…adica sa ne revoltam, dar sa nu facem nimic…
un prim pas ar fi transparenta, scoaterea de sub pres si din intuneric a acestor nemernicii, pas fost facut de unele reviste care fac publice toate evaluarile manuscriselor.
apoi adunarea de semnaturi si lobby care sa oblige toti finantatorii sa publice „evaluarile”, motivarile si rezultatele contestatiilor; masurile de redres ale sistemului (suspendari, eliminari, amenzi), rezultatele finantarilor, etc.
btw, sa pui 100 referinte la un proiect care nu se publica e munca: o lucrare de doctorat are 150-250 referinte si se face in 2-3 ani, cat despre articole….va dau link cu un articol cu 170+ referinte pe care l-am publicat recent, dar nu asta era ideea
Am putea scrie romane despre mizeriile evaluatorilor. Sunt de-a dreptul halucinante.Daca vreti vi le trimit si pe ale mele. Pur si simplu evaluatorii isi bat joc.La un proiect au spus in evaluari ca proiectul e fabulos si la note 5 din 10.Sau un evaluator ne a dat 4 altul 6 altul 8 , a intrat automat la reevaluare ca erau diferente intre evaluatorii, si dupa balacareala notele au fost fixt identice.Prosteala asta cu asa zisi evaluatori e bataie de joc pe fatza.
Pai asteapta o luna doua, vine PNL cu intelectualitatea si o sa primesti ce doreai. Iti inteleg frustrarea daca nu era PSD cred ca ajungeai deja pe Marte, !!!!!
@ emil 05/11/2020 At 12:51
„Ciocu mic, acum suntem noi la guvernare” dixit un celebru politician PD actualmente PNL.
QED – elita noastra intelectuala, viitorul de aur/mandria tarii?
Pardon, scuzati, intiietatea o are cineva de la PSD.
@ victor L 06/11/2020 At 13:39
Eu stiam de Anca Constantinescu – deputat PD (Alianta DA-PD+PNL) in leigislatura 2004-2008 (O tempora !) .
Am dat o cautare pe Google (in limba romana) cu subiectul: „ciocu mic noi suntem la putere” si am gasit pe youtube
https://www.youtube.com/watch?v=7WHzmaNIk1c&ab_channel=iUmor
In primele 2 secunde veti observa o data „29 Septembrie 2005” (stanga sus) si pe aceasta doamna recitand aceasta faimoasa „zicere” celor din opozitie PSD.
In 2012 declara ca vrea sa candideze din nou:
https://www.dcnews.ro/de-ce-vrea-autoarea-expresiei-ciocu-mic-inca-un-mandat-de-parlament_243481.html
Pana acum e ca la Radio Erevan: n-a zis-o intai ndar nu exista un al doilea !
Orice ajutor este bine venit pentru clarificare : cine din PSD (nume si prenume si „data emiterii”) a avut aceasta intaietate, chiar daca acuma este in alt partid? .
Pardon, scuzati, pentru lipsa mea de cunoastere.
Daca inteleg eu bine de pe pagina uefiscdi, evaluarea la PCE e in faza la care evaluarile individuale concatenate sunt trimise directorilor de proiect care pot raspunde. Urmeaza o procedura de stabilire a consensului cu 3 sau 4 evaluari si in final stabilirea unui punctaj. Acum faptul ca evaluatorul citat pare sa bata campii e una, dar as zice ca o „publicitate” de acest fel facuta in timpul desfasurarii procesului de evaluare nu e tocmai ok. Evaluatorii ca si referentii au dreptul la opinii si judecati proprii, care pot sa nu coincida cu parerea proprie a autorilor. Asta este esenta peer review-ului nu? Ce ne facem daca toata lumea da in judecata revista care nu ii accepta articolul? Sau finantatorul care nu accepta sa-i finanteze proiectul. Mai mult, in cazul de fata vorbim de o actiune preventiva si o amenintare voalata de tipul „bagati de seama, daca nu iese bine pana la final va tarai prin procese”.
N-ar fi mai intelept de asteptat rezultatul, comparat cu celelalte proiecte (sectiuni publice macar) si apoi discutat daca este o competitie corecta. Am facut un mic exercitiu care imi arata ca autorul are listate in B3 lucrari cu 60 citari. Dar are colegi de la acelasi institut care listeaza lucrari cu un numar mai mare de citari pentru aceeasi perioada. Deci vizibilitate mai mare…
Pentru lucrarile listate era foarte recomandat sa fie cu PI autor principal (unic autor corespondent in cazul de fata) si sa fie si in tematica proiectului. In cazul de fata, aceste articole, multe destul de noi, nu aveau extrem de multe citari. (Daca ati gasit pe cineva care listeaza un numar total de citari mai mare, pe articole unde este autor principal si care sunt toate in domeniul proiectului, bravo lui!) Dar poate spuneti publicului si in ce reviste erau publicate, daca tot v-ati uitat. La unele nu se ajunge sa publici asa usor.
Nu cred ca este „intelept” sa astepti finalul, atat din experienta mea cat si a altora. Atunci contestatia nu poate sa se lege decat de vicii de procedura si nu poti contesta comentariile evaluatorilor. Pur si simplu personaje ca acel evaluator nu au ce cauta in sistem. Ce a scris acolo acel evaluator nu este „peer review”. Daca nu atacam noi, cei direct implicati, raul din radacina, cine vreti s-o faca in locul nostru?
Sectiunile B3 sunt accesibile, puteti verifica si dvs, intentia mea nu este sa bag zazanie intre colegi si poate chiar colaboratori din institut. La cel putin un caz am remarcat ca sunt bifate cu YES si calitatea de autor principal si temetica proiectului. N-am verificat factorii scientometrici ai jurnalelor dar la prima vedere pareau unele consacrate domeniului. Din nou domeniul exact al proiectului este greu de evaluat, accesul il avem doar la titlu si domeniu.
Nu m-am referit la contenstatie, e clar ca e o formalitate bifata. Ma refeream la o actiune in justitie.
Ce a scris evaluatorul suna si choiar poate fi doar o aiureala, dar din pacate e practica aproape generalizata si la reviste si la proiecte. Procesul in sine e peer review, si din pacate si acesta schioapata in tot mai multe cazuri, atat la „peer” cat si la „review”.
Pe scurt, am depus un proiect PED, in cadrul ultimei competitii UEFISCDI. Tema abordata a fost cea a robotilor colaborativi. Proiectul a fost evaluat cu urmatoarele punctaje: 98, 86 si 8,8. Prin urmare, a fost o diferenta de aprox 90 de puncte intre doua evaluari. Mai mult, capabilul evaluator care a acordat 8,8 puncte, a depunctat proiectul pentru o chestiune tehnica fara de care nu este legal sa implementezi un proiect de tipul propus, in tarisoara noastra. Omul era total pe langa domeniu. Evident, punctajul final a fost media celor 3, fara a se tine cont de ceea ce am aratat in raspunsurile mele catre evaluatori. O mizerie.
Propunere: descentralizare. Alocarea fondurilor la nivel de regiune + implicarea reprezentantilor din industrie in procesul de evaluare. Evident ma refer la proiecte de cercetare aplicativa pe zona tehnica.
La evalusrea dv.diferenta dintre evaluatori nu poste depasi 10pct. 8,8 arata ca s-a incalcat legea. Acelasi lucru am avut si eu la doua propuneri de proiecte in anii trecuti, de mi s-a facut lehamite sa mai scriu proiecte. Nu castiga cine merita ci cine trebuie. Nu conteaza cate citari ori articole de valoare ai scris ci al cui esti. Cercetarea in Ro este o forma de coruptie continua si mascata.
De acord cu dvs. Este o mizerie totala.
Este uimitor ce pot face oamenii (prea) orgoliosi, care cred ca UEFISCDI ii vaneaza si ii plaseaza in grija unor referenti partinitori care sa ii pedepseasca cu evaluari, vai ce blasfemie, agramate. Dupa cum arata referatul pus la zid (dezacorduri si lipsa de articole), referentul poate fi rus, bulgar sau chinez. Sa crezi ca a scris asa la comanda UEFISCDI denota o reactie alergica exagerata la critica. Sa chemi in justitie o institutie la care esti solicitant pentru finantare denota rasfat. Si asa cum se remarca mai sus, denota lipsa de fair play cata vreme evaluarea nu s-a incheiat.
Comentatorii, majoritatea plini de compasiune, spun si ei lucruri traznite. Bunaoara, sunt blamate citarile cum ca nu ar reflecta valoarea unei lucrari. Asa o fi, daca sunt citari fake, furnizate de prieteni sau chiar grupuri care sa creasca artificial impactul unor reviste slabe. Dar daca sunt citari veritabile, de ce nu ar fi indicatorul corect al interesului starnit de o lucrare, mult mai potrivit decat factorul de impact care este al revistei, nu al lucrarii cuiva anume? In plus, se uita complet de ce trebuie un autor sa-si urmareasca citarile, de ce trebuie sa citeasca in fiecare zi arXiv.org: este practic obligat sa vada ce mai lucreaza lumea si unde este el in raport cu interesul de moment in domeniul lui.
Astept si eu cu interes sa primesc evaluarea propunerii mele si puteti fi siguri ca nu ma gandesc sa dau pe nimeni in judecata indiferent de rezultat. Stiu deja ca o asemenea competitie este o loterie, unde conteaza mult norocul de a avea evaluatori potriviti.
Cred ca ar fi mai util sa va incercati norocul la ruleta, ati avea mai multe sanse decat in cercetarea din Ro. Evaluatorii nu trebuie sa fie la nimereala ci alocati pe teme pentru care sa raspunda profesional.
Madam Mara, din ce scrieti reiese mai degraba ca dumneavoastra jucati la loterie si in timpul liber scrieti pasional proiecte la care UEFSCIDI (sau alte organisme), in momente de gratie, va gratuleaza cu un raspuns benevolent din genul „crede si nu cerceta”
Exista totusi numerosi profesionisti (CS1-CS3, doctoranzi, etc) care traiesc din asta si nu vor sa-si dezonoreze profesia si pasiunea acceptand nemernicii in numele unei docilitati cultivate de semidocti aserviti.
Altfel recunosc ca imi sunteti simpatica si as accepta o invitatie la petrecerea pe care o s-o organizati dupa ce castigati loteria.
Nu pot sa va invit din cauza pandemiei, dar o sa va anunt daca am castigat, chiar daca v-ati incumetat sa ma taxati „semidoct aservit”.
Peste tot sumele cerute in proiectele propuse depasesc de multe ori bugetul pus la dispozitie, de aceea e necesara o selectie.
1. proiecte interne. Si la concerne e aceeasi situatie, proiectele interne propuse intra intr-o competitie, de fiecare data se inventeaza tot felul de criterii de departajare. Evident subiectele de cercetare se subordoneaza strategiei firmei respective.
2. proiecte nationale. Aici e cel mai nebulos deoarece, de regula, nu exista o strategie care sa defineasca, in primul rind, care sunt domeniile prioritare de cercetare. Mai ales cind e vorba de cercetare fundamentala nu exista nimic care sa directioneze cit de cit aceasta.
3. proiecte europene. Acestea au un substrat puternic ideologic, politic. Evaluarea si administrarea acestor proiecte e extrem de scumpa. Se spune ca pina la 10% din budget se consuma numai pe administrare. Cine prinde un post de evaluator e ca si cum ar cistiga la loto. E extrem de bine platit, pt extrem de putina munca si are extrem de putina raspundere.
PS Am participat la toate nivelele de proiecte de mai sus. Evident ca nu exista si nu poate exista obiectivism suta la suta. Evident ca peste tot o doza de subiectivism nu poate fi indepartata. Ce mi s-a parut mie cumva ciudat e ca aproape niciodata nu se uita in trecut, care au fost priectele care au adus ceva si care nu. Numai daca ar exista acest feed back s-ar putea, cit de cit, aprecia in ce masura criteriile de evaluare au fost in regula.
Da, dl. Tiganu, de acord ca este necesara o selectie. Dar, avem nevoie de evaluatori seriosi si sa cunoasca f.bine domeniul pt.care aplica. Observatiile sa fie pertinente si la obiect, nu superficiale, pe sistem nod in papura. Respectarea diferentelor de maxim 10 pct intre evaluatori. La orice contestatie sa se ofere explicatii in plus, la detaliu ca sa demostreze ca proiectul are nevoie de ajustare ori completare. Ceea ce am avut parte a fost de o mare superficialitate, iar diferentele de punctaj de la 25 in sus. Apoi toate observatiile la proiecte ar trebui sa fie publice, transparente, pentru ca fiecare sa invatam din ceea ce au gresit alti cercetatori in proiectele lor.
Stilul acesta de evaluare binara bun/rau, strong/weak ar putea fi si un efect al predominantei social media in toate domeniile, inclusiv in stiinta. Ne-am obisnuit sa clasificam orice parere ca like/not-like, de parca ar fi un post pe Facebook. Asta duce la disparitia analizei nuantate, scade durata atentiei pe care o acordam unui subiect si duce la pareri superficiale bazate pe prime impresii. Evaluatorul acela probabil nu a petrecut mai mult de 5 minute pentru a scrie acel „raport”.
Update necesar: am trimis o sesizare la UEFISCDI privind atitudinea evaluatorului pe care l-am citat, precum și faptul că al doilea evaluator nu comentează decât două sau maxim trei rânduri la fiecare punct, în stilul „bun, dar nu excelent”. De exemplu, tot ce are de spus în total despre proiect este “2.1. Strenghts The significance is very good, as well as the potential impact. Weaknesses Originality is good but not outstanding și 2.2. Strenghts – several techniques are planned Weaknesses: -Risks are discussed in a very generic way. Proposed solutions are not convincing” (deși al treilea evaluator a apreciat foarte pozitiv partea de “risk assessment”). Sesizarea a primit număr de înregistrare, a intrat în atenția CNCS și am primit un răspuns din partea președintelui Comisiei de Fizică a CNCS. Pe de o parte, mi se spune că evaluatorul 1 (cel citat anterior în articol) este „sever, așa cum sunt majoritatea evaluatorilor vest-europeni, însă face afirmații argumentate”. Pe de altă parte, mi se reamintește că evaluarea nu este finalizată și că raportul final „va reflecta opiniile comune ale celor trei evaluatori”. Deci pare a fi „out of question” să se renunțe la serviciile acestui evaluator. În final, mi se dau asigurări că evaluatorii au obligația de a nu face niciun fel de discriminare, „în particular, discriminare pe motiv de vârstă”. De asemenea, se reiterează că evaluatorii sunt solicitați să ofere comentarii „mai ample și bine argumentate, care să informeze directorii de proiect atât asupra punctelor tari, cât și a punctelor slabe” ale proiectelor. Probabil că aceasta se referea la evaluatorul 2, dat fiind că în ceea ce privește primul evaluator s-a decis că face observații argumentate. Judecați Dvs. mai departe. Poate că greșesc de la un capăt la celălalt și nu înțeleg, acum, la bătrânețe (tocmai am împlinit 54 de ani), ce este severitatea sau justețea. Oricum, gata cu lamentările. Din punctul meu de vedere, acest proiect a fost îngropat (de viu). Viața merge înainte.
Domnule Teodorescu, imi pun intrebarea de ce la finalul de evaluare a unui proiect ori respingerea lui si la contestatia depusa nu se fac cunoscute numele evaluatorilor, caci nu este un secret militar! Aceasta pentru ca in fapt multi din asa numitii evaluatori straini alesi de UEFISCDI sunt de fapt tot romani ce lucreaza in alte tari si care stiu situatia de evaluare din Ro! Si apoi daca solutiile propuse de dv. nu conving, care este motivatia ori cauza?! Asa orice afirmatie pro ori contra devine evaluare. Jalnice evaluari !