joi, iunie 13, 2024

Ce spun ucrainenii despre români? Opinii culese de la refugiaţii din Bucureşti

Dacă românii nu cunosc Ucraina deoarece până anul ăsta n-au avut contacte directe cu ea, problema e la fel de reală şi invers: România n-a fost niciodată un reper pe harta mentală a ucrainenilor. Cei mai mulţi aveau despre noi o imagine vagă, bazată pe folclor urban şi clişee care circulau în perioada sovietică. Anul 2022 a schimbat totul şi, vrând-nevrând, câteva sute de mii au trecut prin România ori s-au stabilit temporar aici. EFOR i-a întrebat ce i-a surprins cel mai mult când au sosit, ce-a fost cu totul altfel decât se aşteptau. Unele răspunsuri sunt previzibile, dar altele complet neaşteptate. E oricum un exerciţiu bun să te priveşti prin ochii altora din când în când.

Alte episoade cu opiniile ucrainenilor despre noi, despre ruşi sau despre ei înşişi găsiţi pe website EFOR.

Oleh, 19 ani, Dniepr

Când am venit la Bucureşti am crezut că n-o să mă pot înţelege cu nimeni, dar am constatat cu surpriză că majoritatea vorbesc engleză. Am fost de asemenea foarte impresionat cum lumea are aici grijă de cei cu invalidităţi/dizabilităţi, nu se uită nimeni ciudat la tine când ai asemenea problemă. Bucureştiul are multe spaţii verzi şi locuri de joacă pentru copii, sunt peste tot, şi în general mi se pare că oamenii iubesc copiii şi le dau o mare atenţie.

Svetlana, 55 ani, Mariupol

La sosire eram obişnuită să mă uit tot timpul după geantă şi bagaje, ca să nu se fure, dar după o vreme am început să mă simt foarte în siguranţă la Bucureşti. De asemenea, m-am aşteptat ca lumea să fie mai rece cu noi, pentru că ei nu ştiau cine sunt ucrainenii, dar am fost surprinsă cât de prietenoşi sunt românii; acum m-am obişnuit cu asta. M-a impresionat plăcut că aici maşinile se opresc tot timpul să dea prioritate pietonilor, chiar dacă traficul e aglomerat.

Marina, 41 ani, Zaporojie

M-a impresionat plăcut cât de bine se vorbeşte engleză în Bucureşti şi compasiunea cu care am fost primiţi. Pe de altă parte, m-a surprins neplăcut cerşitul agresiv pe stradă.

Alexei, 49 ani, Kyiv

În România nu sunt multe clădiri mai mari de 10 etaje, nici măcar în Bucureşti. Iluminatul public pe lângă clădiri e ciudat, cu LED-uri îngropate sau puse pe lângă copaci. Inutil, dar într-un fel frumos.

Yulia, 27 ani, Mykolaiv

Venind către Bucureşti dinspre vamă cu autobuzul de evacuare, şoferul a oprit la o benzinărie şi ne-a luat tuturor câte un hamburger, pentru că noi nu apucasem să schimbăm bani româneşti.

Unii români peste 60 de ani vorbesc rusă, dar cei mai mulţi vorbesc engleză şi oricum, chiar când comunicăm prin Google translate, încearcă totdeauna să înţeleagă şi să ajute.

În mijlocul Bucureştiului sunt multe clădiri distruse, care par abandonate dintr-un motiv pe care nu îl înţeleg, pentru că unele par frumoase.

Ihor, 16 ani, Poltava

În Bucureşti transportul public e foarte diversificat şi poţi ajunge uşor în orice parte a oraşului. Mă aşteptam ca într-un oraş aşa mare să se circule mai greu, dar e simplu. Asta deşi şoferii nu prea respectă regulile de circulaţie, pare că fac ce vor pe şosea. De asemenea, există o grămadă de parcuri mari; eu mă aşteptam să fie doar case cu ceva spaţii verzi printre ele.

Ekaterina, 42 ani, Odesa

Oamenii sunt foarte drăguţi şi de ajutor. În general m-a surprins că românii rezolvă în mare viteză dificultăţile de zi cu zi, aici pare că totul merge în modul accelerat, se rezolvă, se repară etc.

Angela, 21 ani, Izmail

La plecarea din Ucraina aveam două opţiuni: să merg în Moldova sau în România, ambele fiind aproape de oraşul meu. Am ales România pentru că mi s-a părut mai sigur, dar acum îmi pare varianta cea mai bună dintre toate ţările unde mă puteam duce. Oamenii în Bucureşti sunt foarte prietenoşi, deşi la început mă aşteptam să nu le pese prea mult de noi.

Înainte să vin am crezut că Bucureştiul are doar clădiri imense şi puţine spaţii verzi, dar am descoperit că există o grămadă de parcuri mari aici.

Serhiy, 65 ani, Bucha

Nu mă aşteptam să fie atâta trafic şi aglomeraţie în Bucureşti. Unele lifturi sunt foarte ciudate, trebuie să închizi uşile cu mâna. Credeam că metroul o să fie greu de utilizat dar de fapt e uşor să te orientezi în el şi e rapid.

Lyudmila, 57, Uman

În România drumurile sunt foarte bune, nu m-am aşteptat. Românii sunt foarte prietenoşi cu noi şi sunt foarte buni cu copiii: cum văd unul că plânge, îi dau o bomboană. N-am văzut să să răstească sau să bruscheze un copil.

Inessa, 23 ani, Oceakov

Am descoperit că în România copiii se duc la şcoală la cinci ani şi au clasa zero; la noi încep şcoala la şase sau şapte ani. Mi se părea că limba ucraineană e grea, dar descopăr că româna e şi mai grea. M-a surprins că la Bucureşti oamenii nu iau micul dejun acasă ci în drum spre lucru. În fiecare zi văd lume în metrou cum mănâncă.

Snezanna, 32 ani, Odesa

M-am mirat să văd cât de religioasă e lumea în Bucureşti: când autobuzul trece pe lângă o biserică, mulţi oameni se închină. În plus, văd că sunt o grămadă de biserici ortodoxe; eu credeam că lumea aici e catolică. M-a mai surprins cum se adună lumea seara în jurul casei, cu prieteni şi cunoştinţe, beau bere, vorbesc, fac glume, mi se pare o tradiţie foarte bună.

Roman, 41 ani, Kyiv

În Bucureşti vezi o grămadă de oameni săraci care dorm pe stradă şi pare că poliţia nu le dă nici o atenţie. M-a mai mirat că femeile în Bucureşti nu par să dea mare atenţie modului cum apar pe stradă; la noi se aranjează foarte mult înainte să iasă.

Viaceslav, 47 ani, Lviv

Nu m-am aşteptat ca limba română să fie atât de greu de învăţat. Noroc că atunci când nu eşti înţeles, lumea aici încearcă să-ţi explice în altă limbă. E puţin ciudat că în apartamente lumea nu prea foloseşte tapet, doar văruieşte pereţii în alb.

Anna, 27 ani, Pervomaisk

Nu mă aşteptam să văd atâtea avioane pe cer în Bucureşti. De asemenea, credeam că oamnii sunt îmbrăcaţi mai tradiţional, dar văd că sunt foarte moderni. M-am temut că o să fie greu de mers în transportul în comun cu un copil în cărucior, dar de fapt e foarte uşor.

Denis, 31 ani, Oceakov

În Gara de Nord ne aşteptau o mulţime de voluntari ca să ne ajute cu hrană şi cazare. Credeam că o să dureze ceva timp ca să dobândim protecţia temporară, dar am primit-o într-o zi. M-am temut şi că ne va fi greu să ne descurcăm prin magazine, dar s-a dovedit că e uşor, lumea ne ajută.

Vladimir, 58 ani, Oleksandrovka

Ştiam că Bucureştiul e un oraş mare şi mă aşteptam să fie murdar şi dezordonat, dar de fapt e curat pe aici. N-am crezut să găsim aproape de blocul unde stăm locuri unde să mă joc cu nepoţica mea, dar sunt o grămadă.

Yulia, 34 ani, Mykolaiv

Nu mă aşteptam să găsesc atâta susţinere la Bucureşti, dar de fapt primesc mai mult ajutor pentru familia mea decât în Ucraina. Mi-a fost cam teamă să plec din ţară pentru că fiica mea de cinci ani e un copil cu nevoi speciale, am crezut că se va adapta greu aici şi că nu se va simţi ca acasă. Acum o văd că e fericită să stea într-un oraş frumos, să mergem în atâtea parcuri, sunt multe locuri de joacă cu instalaţii pentru copii. Peste tot lumea e drăguţă cu ea şi vor să o facă să zâmbească.

De asemenea am fost ajutată şi să strâng ajutoare pentru cei rămaşi în Ucraina; am crezut că lumea ne va ajuta doar pe noi, dar ei donează şi pentru cei din ţară şi ne ajută cu transportul umanitar.

Materiale realizate cu sprijinul Fundaţiei Friedrich Naumann, România

Distribuie acest articol

45 COMENTARII

  1. Haha, e buna descrierea asta dar nu se potriveste chiar la toti rumanii: „M-a mai surprins cum se adună lumea seara în jurul casei, cu prieteni şi cunoştinţe, beau bere, vorbesc, fac glume, mi se pare o tradiţie foarte bună.”. A uitat sa spuna ca se mananca si seminte la adunarile astea iar cojile scuipate in strada nu le strange nimeni la plecare …

    • Exagerati . Mancatorii de seminte sunt minoritari in masa larga a populatiei , a societatii … In mediul rural sunt des reprezentati , mai ales in Sud si Est , pe marginea santului comunal , deh , traditie balcanica , totusi , se restrange rapid , an de an ; in mediul urban , mancatorii de seminte – mercedes si catifelata , nu prea ies de prin cotloanele lor – cartiere marginase , periferii destul de pestrite , totusi , si acestea sunt intr-o rapida prefacere . Deci , cam exagerati . Si apropo , romanii , nu rumanii , amice Ghe …

    • Seminte sparg si ei ..

      De fapt mancatul de seminte este o mostenire a armatei ruse debandate in curs de bolsevizare … cand in numele democratieie nu s-a mai interzis mancatul emintelor de catre soldatii rusi .

  2. Ucrainienii-s oameni civilizati si nu vor sa critice fiindca stiu ca multi romani au facut si fac eforturi mari. Realitatea e ca ucrainienii-s neplacut impresionati de mizeria si delasarea din Bucuresti. Cernauti sau Odessa sunt orase cu mult mai curate si mai bine organizate. Pe de alta parte, faptul ca romanii sunt in general toleranti si cooperanti e un aspect pozitiv, intrucat aveau impresia ca ucrainienii nu sunt bine vazuti in Romania. Cu ocazia asta si-au dat seama ca nu exista o adversitate intre cele doua popoare. Cultural vorbind, diferentele sunt destul de mari, dar din punct de vedere uman romanul si ucrainianul se pot impaca foarte bine.

    • @cristianS: aveti oarecum dreptate, dar, Bucurestiul nu este etalonul curteniei si harniciei in RO
      Am stat de vorba cu citeva familii de ucraineni asta vara, prin Brasov, Sibiu, etc., chiar stabiliti pe acolo si parerea lor era, intr-adevar, in mod onest si sincer, buna spre foarte buna…depinde si pe unde se duc…

    • Din curiozitate, dumneavoastra ati fost vreodata in Paris? Eu am fost si nu va puteti imagina cat este de mizerabil acest oras. In afara de mizerie, ziua in amiaza mare, pe strazi sunt si foarte multe prostituate. Oricine le poate vedea..Va asigur ca Bucurestiul este in mare parte un oras curat cu multe spatii verzi. Spatii verzi nu prea mai sunt prin marile capitale europene, cum ar fi spre exemplu Viena si Amsterdam. In afara de asta, Bucurestiul este si un oras sigur cu criminalitate redusa. Spre exemplu in Oslo, risti sa fii injunghiat ziua in amiaza mare. De asemenea nu mai vorbesc de numarul mare de violuri din aceasta capitala.

    • Bucurestiul e o mizierie de oras, incluziv umana, fara suparare! Eu sunt din Nordul Romaniei iar cand am mers in Bucale am ramas dezamagit cat e de prost intretinut orasul, cati oameni ai strazii exista in Bucuresti, de blocurile comuniste prost intretinute, care arata ORIBIL, strazile cu linii de tramvai crapate si gaurite. Bucurestiul e un oras urat, nedemn de o capitala UE! Am fost si in Paris, e un oras mizerabil, plin de imigranti, inclusiv rrommani de-ai nostrii fara picioare ce se tarasc prin metrou sa cerseasca, dar acolo sunt cladiri exceptionale, bine intretinute! Nici-o comparatie cu Bucurestiul doar la mizierie!

      • Eu am aceeasi parere in sens invers. Maramuresul in ciuda reclamei mi s-a parut un kitsch iar oamenii nu pareau deloc asa de treaba.

  3. Acesti cetateni ucrainieni care au fost primiti si ajutati financiar de catre statul roman …adica de catre ROMANI nu recunoc si nu au recunoscut nationalitatea a peste un milion de romani din teritoriile ocupate de catre rusi ,in orice lume civilizata cetatenii ucrainieni ar trebui sa recunoasca istoric asasinarea a peste un milion de romani ,iar in prezent nerecunoaterea a LIMBI ROMANE. Acesti cetateni au trecut pe plan educational asemenea lui Putin ,nu am incredere in educatia lor ,si nu cred ca ne considera ca neam ,

    • Nu intelegi nimic amice.
      Asta cu nerecunoasterea limbii romane, s-au dat niste legi pentru a elimina influența limbii ruse ca instrument politic secesionist si au fost afectate si romana si maghiara. Victime colaterale, dar asta e. Ar fi strigat Putin si mai tare ca sunt rusii discriminati.

      • 1. Lingvistica este o materie apartinatoare de stiinta (spre ex nu exista limba americana, elvetiana, austriaca, olteneasca, ardeleasca, etc). Ucrainienii nu pot ignora stiinta de dragul politichiei populiste, interesul national si alte chestii, trestii.

        2. Granitele s-au mutat de multe ori (de-a lungul istoriei) spre deosebire de Tarile Baltice insa, teritoriul Ucrainei de astazi a fost multi-etnic cu mult inainte de WW2. Romanii si maghiarii Maramuresului istoric de exemplu, cazacimea Donbasului, rusofonii Crimeii, etc se afla pe glia lor de mai multe secole. In acest context, daca ucrainienii intradevar aspira la valorile democratiei moderne (asa cum pretind) inainte de toate, doresc sa respecte drepturile fundamentale ale omului si al minoritatilor. Nu in mod intamplator, Comisia de la Venetia a recomandat Ucrainei anularea discriminarii limbii ruse. Vezi sursa: punctul 42, pagina 11 https://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-AD(2019)032-e

        P.s. ca o parere personala, statul ucrainean trebuie sa isi remedieze urgent atitudinea gaunoasa fata de minoritatile etnice, religioase, etc. Altfel, risca sa isi piarda increderea, simpatia si sutinerea Occidentului (increderea se castiga greu si se poate pierde repede).

    • Nu or fi ucrainenii îngeri, însă crimele și deportările in masa au fost Executate de oamenii sovietici.
      Toate astea după ce imperialii austrieci alaturi de cei ruși, cu care erau la fata in sf alianță, i-au alungat și relocat pe moldoveni, folosind diverse motive, pe tot parcursul secolului 19.
      Statisticile dau mărturie!
      In locul lor fiind aduși unii care au plecat și alții care tot vin.
      Weeell, deoarece la munte nu se face papa, iar austriecii au rupt o zonă montană și subcarpatică de cel mai apropiat loc de unde ar fi putut face rost de cereale, legume, fructe chiar, care sa le susțină ponderea in pop generala la schimb cu lemnele lor. Iar cei din Bugeac și Transnistria adevărată trăiau deja într-o regiune depopulată de secole – încă de pe vremea marilor migrații chiar – înainte de a fi duși de către ruși prin Caucazul de Nord inițial alaturi de cei de prin bessarabia voastră inventata de rușii voștri cum și Dobrogea.

  4. Chiar nu ati cosmetizat nimic in articol? Mi se pare ciudat ca toata lumea sa aiba o parere pozitiva. Nu sunt eu tot timpul negativist, dar …

    • Probabil ca exista ceva deviatie de la realitatea obiectiva, da’ nu cred ca vine de la reporter, nici din retineri ale ucrainenilor in a zice lucrurilor pe nume. Cel mai probabil ei s-au asteptat la mai rau – ca orice om care de azi pe maine trebuie sa fuga pe nepregatite de-acasa in lumea larga, in necunoscut. Iti faci tot felul de ganduri in situatii din astea, si nu stii cum o sa te descurci, sau unde o sa ajungi. Cand au ajuns in Romania, au dat de oameni pregatiti sa-i primeasca, si pana la urma s-a dovedit ca n-a fost dracu’ atat de negru cum le era frica. Chestie care i-a impresionat placut, si-n consecinta le-a creat o parere mai buna decat realitatea obiectiva.

  5. Iată un lucru pe care nu îl înțeleg: mulți bărbați în putere (Oleh 19 ani, Alexei 49 ani, Roman 41 ani, Viaceslav 47 ani, Denis 31 ani) au ajuns în România. Și eu am văzut destui pe stradă. Nu era vorba că bărbații între nu știu ce vârste aveau interdicția de a părăsi Ucraina?

    • Pot să plece studenții (înscriși la facultăți în străinătate), persoanele bolnave sau tații care își cresc singuri copiii sau cei care au 3 copii. Mai ies și unele categorii profesionale, cum sunt șoferii.
      Cu siguranță sunt multe familii care au căutat soluții ilegale, dar nici ordinul ucrainean nu a fost absurd.

    • Și eu am remarcat, și continui să mă uit cine-i într-o mașină cu numere ucrainene cînd trece pe lîngă mine pe stradă. Dar nu îndrăznesc să reproșez. Pentru că mă gîndesc la cum aș face eu în situația lor și nu știu dacă aș fi la înălțimea morală cerută, sau mai degrabă am o intuiție că nici eu n-aș mai ști în ce direcție să mituiesc ca să scap. Dvs. sunteți așa de sigur c-ați rămîne cînd cu cîteva mii de euro grănicerul ar închide ochii?

  6. Mulțumesc cetățenilor ucraineni pentru aprecieri. Lucrurile nu stau de fapt chiar atât de bine în București.

    …Cum nu stau bine nici în privința copiilor români din Ucraina, al căror acces la învățământul în limba maternă rămâne restricționat.

  7. O fi existind neam pe lumea asta caruia sa-i pese mai mult despre ce parere au alte neamuri despre el? (Sau nu cumva o fi asta o trasatura a neamurilor din Kakania?). Opiniile oricarui Gicuta pripasit pe-aci, Centrul Vechi, Sibiu, Bucovina scl vad prima pagina. Totul e sa fie american, englez sau frantuz, nu conteaza ca ala-i beat rupt si n-are dupa ce bea apa, ca e strain si n-a iesit vreodata din satucul lui. E din vest, dom’le, le are p-astea civilizatiunea care va sa zica. Ihim, si mai ce?
    Nu stiu cum sa zic dar ma doare la 3 metri-n spate ce crede Johhnie Whoever sau Patrick Rronrron despre mine si despre tara mea cind ii spun ca sint roman. Iar daca cumva se umfla in pene il si trimit la toti dracii. Definitiv. Cocos, nu ai si nu iti recunosc vreun ascendent asupra mea sau a neamului meu, ascendent derivat din locul unde te-ai nascut. Tifna ta bagati-o undeva si tine-o acolo ca altfel ti-o bag eu la loc si n-o sa-ti placa. Da, poti avea ascendente legate de cultura proprie si de educatia proprie, insa pentru altele ia pune-ti mata pofta-n cui. Si asta nu pentru ca as fi „mindru ca sint roman”, asta e o nerozie, e ca si cind as fi mindru ca am ochii verzi maslinii. Argument care-o fi tinind la Clickpentrufemei.

    Despre ucraineni: oamenii astia trebuie ajutati. Nu se pune problema ca ne plac au ba, asta e o problema de paie. Imperativul moral – mama, ce vorba am folosit, zici c-as fi filosofzof – e sa-i ajutam si gata, n-o dai dupa corcodus. Care cu ce-o putea, care-n Gara de Nord, care in casele, pensiunile si hotelurile pe unde si-au si le-am gasit adapost pina o trece napasta din tara lor. Dar dupa aia neparat trebuie sa-i intrebam ce-i cu invatamintul si cu presa de limba romana din tinuturile romanesti din Ucraina. Nu in schimb pentru ajutorul oferit ci ca normalitate a convietuirii unor oameni din neamul nostru intre granitele statului lor. Fara stupizenii gen „vrem Tinutul Hertei inapoi”. (Am avut un coleg rutean – Baia Mare – care cind se imbata se urca pe masa si zicea sa mergem sa salvam Basarabia. Nu l-am intrebat niciodata daca aia vor sa fie salvati, cum, de cine, de ce si de catre cine).
    Nici nu stiu mare lucru despre ei, ma intersectez cu ei pe pirtiile austriece si opinia mea nu e dintre cele mai bune, manierele de inspiratie siberiana nu sint pe gustul meu insa aici si acum nu are relevanta ce mi se pare mie, acum conteaza sa le oferim adapost si sa-i ajutam sa-si creasca si sa-si educe copiii.
    Vin Sarbatorile, vor sarbatori cu noi cele cuvenite si cind va fi dupa calendarul lor vom sarbatori asisderea cu ei. Asa se cade, copiii lor sa aiba brad, cadouri, jucarii, bomboane si cozonaci si pe 24.12 si pe 7.01. Si daca o au de doua ori ce-i rau in asta?

  8. Interesantă părerea (Ucrainienilor in cazul de fata, dar probabil poate fi extinsă la mai multe neamuri …) legată de Bucuresti (RO in general) văzute din afara , inainte de a vedea pe viu realitățile din RO, pe scurt, imaginea noastră afara, mult sub Realități…. Și mai pe scurt, promovarea RO de către clasa actuala politica, sub orice critica , dar ne mai miram ….?!

  9. Cum ar fi ca cineva care fuge de razboi sa ajunga undeva si sa-nceapa sa spuna ca e o tara, un oras, de rahat. Bineinteles ca sunt politicosi, dar daca i-ai intreba daca nu cumva ar fi preferat sa se refugieze in Monaco cred ca ar da un anumit raspuns.
    Conform unui studiu de opinie, cam un sfert din ucrainienii refugiati in Germania ar prefera sa ramina pt totdeauna.

    Pt mine cel mai important e cum gasesc eu Bucurestiul! Imi pare ca a devenit mult mai frumos, mai civilizat… doar ca sunt prea multi… mai bine tac. Si restul tarii e pe un drum ascendent.

  10. „Ce spun ucrainenii despre români?” Pai, si la ei, ca-n democratie, parerile sunt impartite: refugiatii zic una, Parlamentu’ alta!

    • (Off-topic) ce zice Parlamentu’ în timpuri de restriște e una; nu trebuie confirmat după. România, din păcate (mă repet pe aici) n-are a da exemplu. După Constituția 1917 sub ocupație a venit Constituția 1923, practic identică. Despre care ni s-au spălat creierele de 30+ ani (prin presa pân’ mai an tovărășească) c-ar fi fost cea mai cea când, în realitate, sfida proclamația Regelui din timpul războiului.

  11. Realitatile din RO tin de viata zilnica din lume, De regula „socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa”. Suntem o tara inconjurata de tari comuniste si vom trai ca atara. Cand vom avea vecini tari capitaliste (gen CAN la nord, US la sud, DE la vest) adica vom avea un mediu economic de comert capitalist) vom trai mai bine. Momentan, atata se poate. Granita de Nord ne este pusa la incercare. Trebuie sa stiti ca Ucrainenii sunt o natie de oameni foarte harnici, si ii putem folosi cu succes ca si forta pe piata muncii ! Depinde de cum reusim sa-i tinem aici cu drept de munca ! Se multumesc cu cele mai grele conditii si sunt fericiti asa. Ma intreb ce o fi la ei in tara de s-au format astfel?
    BTV, eu nu sunt ucraineanca.

    • Pentru numele lui Dumnezeu! Nu mai folositi nenorocitul de „ca si” anapoda! E o adevarata catastrofa a limbii romane azi acest „ca si”!
      „Ca si forta pe piata muncii?!!!”
      Nu puteti spune simplu si corect: Ca forta pe piata muncii?!!!

      • De mai bine de o suta de ani romanilor li s-a dat de gandit ca cacofonie suna urat si, cu concursul invatatorilor/invatatoarelor din ciclul primar s-a inradacinat ideea ca cacofonia trebuie evitata cu orice pret, absolut cu orice pret. Chiar cu pretul batjocoririi gramaticii.
        Forma e mai importanta decat fondul pentru o buna parte dintre vorbitorii de limba romana.
        Si fiindca e mai usor de observat (si prilej de automultumire) si de catre cei care nu au trecut cu nivelul de cunoasterea a limbii de scoala elementara.
        Ca, printr-o formulare mai bine aleasa se pot evita cacofoniile fara a evita gramatica, are importanta mai putin.
        Ba, unii folosesc ostentativ – chiar si cand nu e nevoie – „virgula” si „ca si” tocmai ca sa demonstreze ca „s-au prins”…

  12. Sa nu pierdem din vedere ca timp de 70 de ani cel putin, cetateanul sovietic a fost invatat sa considere romanii ca fiind dusmani; inclusiv dupa 45-47 cand chipurile eram in „lagarul socialist” romanii erau „fascisti”.
    Cu asta erau indoctrinati; politica oficiala a fost doar o vopsea. Poate mai apasat in Moldova sovietica dar si in Ucraina, unde traiau destul de multi etnici romani (redenumiti altfel ca sa li se ascunda urma)…
    E ceva ce greu se poate schimba, e nevoie de mai mult de o generatie. Si catastrofa asta poate ca ajuta sa ne vedem unii pe altii cum suntem.
    E normal sa fie surprinsi.

    Si e de retinut, nu numai pentru cazul cum ne vad ucrainenii: „E oricum un exerciţiu bun să te priveşti prin ochii altora din când în când”

  13. Printr-un trist accident al istoriei Bucuresti a ajuns capitala Romaniei, dand un iz orientalo-manelist intregii administratii romanesti. Cluj, Timisoara, Sibiu… ar fi fost mult mai potrivite.

    • ba nu, Miercurea Ciuc, Targu-Mures sau Gheorghieni, oricare ar fi fost mai potrivite drept capitala…pen’ca sunt in mijlocu geometric al tarii…distantele spre margini sunt aprox egale…se rezolvau multe, foarte foarte foarte multe probleme…nu e inca timpu pierdut…

  14. De ce nu urcati intr- o zi in 336 sau 201 si incercati intrebarea aceasta catre romanii calatori …ce parere au despre cei veniti din slava ukr??? Va spun sigur ca Noi, calatorii, parem mai curand a fi refugiati, nu ei si ele. Doamnele/ domnisoarele ukr sunt ff vesele, vopsite blond oxigenat, aranjate. Noi, GRI, PALIZI, TRISTI, Obositi, Uitati pe o margine de viata….Pensionari cu o sacosa fluturand ca un steag uitat pe o reduta.
    Incercati acest exercitiu.

    • @Anca Tudor _ „De ce nu urcati intr- o zi in 336 sau 201 …”

      Eu urc mai rar în 336, locuiesc într-o zonă mai modestă, Colentina.

      În tramvaiul 21, încă de mulți ani se aude vorbindu-se, pe lângă română, în limbile chineză, arabă, turcă, engleză și, cel mai adesea, în rromani. Desigur, mai recent, în ucraineană.

      …Și nimeni nu pare să fie deranjat, pentru că ne-am obișnuit de mult timp cu asta.

  15. Si România și Ucraina sunt doua lumi cu de toate: rudimentarul african, șmecheria asiatică, pragmatismul nord-american și rafinamentul european se împletesc în acest colț de lume mai omogen decât oriunde.
    Din textului Ioniță rezultă că ucrainenii au văzut doar Bucureștiul, un fel de high-end al condiției românești. Iar dintre cei ce l-au văzut doar puțini erau familiarizați cu acest modus vivendi al metropolelor nordatlantice.
    E hazardat deci să spui cum gândesc toți ucrainienii despre toți românii.

  16. Tipul acela de spunea ca in capitala nu prea sunt cladiri mai mari de zece etaje oare nu stie ca bucurestiul e cea mai expusa capitala la seism din europa? Romania e tara seismica, ucraina nu este. Eu ii vad pe ucraineni zilnic in parc si credeti-ma ca sunt socati de parca ar fii in occident, dar fara islamisti si crime. Orice s-ar zice aderarea la ue ne-a dezvoltat enorm Singura chestie ce am aflat-o de la ei e ca la noi toate lucrurile sunt lente, mersul pe strada etc…Asta e suntem tara latina si nu ne omoram cu munca

  17. Slava romanilor si slava Romaniei!
    Ucraina, in semn de mare respect ca i-am ajutat si la nvel de oameni si la nivel de stat, dupa ce a promis ca va reda drepturile (furate, n.r.) romanilor de acolo, a dat jos, la Cernauti, panoul pe care scria prima atestare documentara a orasului, pe vremea lui Alexandru cel Bun.
    Ce trist ca toate scolile de limba romana din sudul Basarabeii au fost desfiintate (in mult democratica, prietenoasa si dezvoltata Ucraina), iar din cele 120 de scoli din Nordul Moldovei si Maramuresului istoric au ramas doar 9. Pentru carcotasii de serviciu: Cum se numeste fapta prin care cel ajutat raspunde cu rau binelui primit? Dar binele facut cuiva care, anterior, ti-a facut rau?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro