marți, mai 17, 2022

Ce urmează după cererea Republicii Moldova de aderare la Uniunea Europeană

Răspunsul Uniunii Europene la cererea de aderare semnată joi de președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, trebuie să fie „da, sunteți bineveniți, haideți să ne apucăm de treabă”.

Acesta este mesajul pe care l-am transmis și Ucrainei săptămâna aceasta în plenul Parlamentului European după ce președintele Volodimir Zelenski a semnat cererea de aderare. Iar tot ceea ce Uniunea Europeană oferă Kievului în momentul de față trebuie să-i ofere și Chișinăului.

De ce UE trebuie să răspundă pozitiv cererii de aderare a Republicii Moldova

Republica Moldova este la fel de importantă pentru securitatea Uniunii Europene cum este și Ucraina. Nu putem trăi în siguranță în interiorul granițelor celor 27 de state membre dacă nu avem în vecinătatea noastră imediată țări care sunt sigure, stabile și prospere. Am transmis acest lucru în Parlamentul European de foarte multe ori în ultimii ani. Acum, însă, Uniunea Europeană începe să înțeleagă mai bine importanța Republicii Moldova pentru siguranța noastră. Trebuie să ne folosim de această oportunitate.

Republica Moldova a demonstrat în ultimul an că vrea și poate să implementeze reformele agreate cu Uniunea Europeană și că își dorește integrarea europeană. În plus, în aceste zile am văzut cu toții cum atât autoritățile de la Chișinău, cât și cetățenii Republicii Moldova au acționat în spirit european: au deschis granițele refugiaților din Ucraina care au nevoie de ajutor, le-au oferit apă, hrană, adăpost. Republica Moldova a dovedit că acționează în baza valorilor și principiilor europene.

Republica Moldova este condusă de o majoritate politică proeuropeană fiindcă cetățenii au votat acest lucru în proporție covârșitoare la ultimele alegeri parlamentare și prezidențiale. Cererea de aderare semnată joi este, deci, expresia dorinței majorității cetățenilor săi.  

În acest context, răspunsul nostru firesc la cererea de aderare trebuie să fie „da”.

Cel mai mare impediment al aderării la UE a fost depășit

Pentru aderarea la Uniunea Europeană sunt, evident, mulți pași de făcut. Atât din partea Republicii Moldova, cât și din partea Uniunii Europene. Dar nu trebuie să ne sperie acest proces mai dificil fiindcă el nu a fost niciodată cel mai mare impediment al aderării Republicii Moldova la UE.

Cel mare impediment a fost până acum lipsa unei clase politice la Chișinău care să vrea apropierea de Republica Moldova și care să reformeze și să modernizeze țara. Vedem că acest lucru s-a schimbat în bine în ultimul an.  

Un alt impediment a fost lipsa de încredere a liderilor europeni în clasa politică de la Chișinău. Vedem acum că președinta și Guvernul Republicii Moldova se bucură de încredere din partea liderilor europeni. Președinta Maia Sandu a fost primită de liderii europeni în ultimul an la Bruxelles, la Paris, la Berlin și în alte capitale europene. Mai mulți politicieni importanți au venit la Chișinău în ultima perioadă.

Beneficiile concrete încep să apară încă dinainte de aderarea propriu-zisă la UE

Chiar și până la aderarea propriu-zisă, dacă începem să parcurgem aceste etape de aderare, vor apărea deja beneficii concrete pentru cetățenii Republicii Moldova.

Spre exemplu, eu am propus în urmă cu patru săptămâni o etapă preliminară de aderare, sub forma integrării în piața internă europeană. A adera la piața internă europeană înseamnă că Republica Moldova și cetățenii săi s-ar bucura nelimitat de avantajele pieței unice. Mai exact, produsele moldovenești ar putea fi exportate nelimitat, fără niciun fel de limite și cote, în Uniunea Europeană. Iar produsele europene ar ajunge mai ușor și la un preț mai mic în Republica Moldova. Prin această aderare, am avea în Republica Moldova standarde de calitate și de mediu exact ca în Uniunea Europeană, ceea ce ar duce la o creștere a calității vieții oamenilor. Nu în ultimul rând, aderarea la piața internă ar oferi cetățenilor din Republica Moldova libertatea de a munci, de a studia și de a se stabili oriunde în Uniunea Europeană, mult mai ușor decât o pot face până acum.  

Așadar, de îndată ce ne apucăm de acest proces de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, sunt beneficii concrete pentru oameni.

Ce pot face cetățenii Republicii Moldova pentru accelerarea aderării la UE

Cererea semnată joi de către președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, prim-ministrul Republicii Moldova, Natalia Gavrilița, și președintele Parlamentului, Igor Grosu, trebuie depusă în mod oficial la instituțiile europene. Uniunea Europeană va veni apoi cu un răspuns care trebuie să fie unul pozitiv, apoi vom trece la treabă. Este foarte important că există acum voință politică atât la Chișinău, cât și la Bruxelles și în capitalele europene.

În paralel, în următoarea perioadă, cel mai bun lucru pe care îl poate face Republica Moldova este să acționeze în continuare în spirit european, să dovedească, în aceste momente de criză, vocația europeană, nu doar a oamenilor politici la vârful statului, ci și a cetățenilor, așa cum au făcut-o în ultimele zile. Fiecare cetățean poate ajuta acum la integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană oferind ajutor oamenilor din Ucraina care au nevoie, mergând voluntari la frontieră, oferind refugiaților apă, hrană, adăpost, protecție.

Este un moment în care lumea întreagă se uită spre Republica Moldova cum nu s-a mai uitat niciodată până acum. Dacă autoritățile de la Chișinău și cetățenii săi continuă pe drumul european pe care au pornit, atunci Uniunea Europeană îi va primi cu brațele deschise.

(Acest articol a fost publicat și pe platforma de știri TVRMoldova.md)

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Deja regiunea transnistreana a spus ca NU e de acord si vrea sa fie INDEPENDENTA – urmeaza deci FIXAREA granitelor acestei ENTITATI cu ajutorul lui Putin, dupa ce termina cu Ucraina, desigur.
    Problema NU e doar Nistrul, care va fi astfel controlat in cea mai mare parte a granitei de catre noua entitate… ci Depozitele doldora de armamente si munitii pe care aceasta le detine.

  2. „, eu am propus în urmă cu patru săptămâni o etapă preliminară de aderare, sub forma integrării în piața internă europeană. A adera la piața internă europeană înseamnă că Republica Moldova și cetățenii săi s-ar bucura nelimitat de avantajele pieței unice.”
    Probabil cel mai realist scenariu. De acord. UE nu își schimbă repede structurile și regulile de funcționare. Aderare la UE.27 înseamnă azi în mod realist 15 ani de etape și preluare de convenții. E. Macron vrea să schimbe neapărat structurile și regulile în UE înainte de a accepta noi membri din Balcanii de vest etc. E. Macron cere si va impune probabil 2022-2027 ca „unanimitate de voturi în consiliul șefilor de state” să fie înlocuit cu o majoritate dublă calificată. De 27 de ori un DA?
    Va mai curge multă apă pe Prut și Sena ….

  3. „În acest context, răspunsul nostru firesc la cererea de aderare trebuie să fie „da”.”

    Foarte probabil, la fel ca precedentele, comentariul meu nu va fi publicat, dar realitatea, indiferent că ne place sau nu, aceasta este.

    Fără îndoială, „răspunsul nostru firesc la cererea de aderare trebuie să fie „da” ..”
    Doar că autorul prezintă contextul în mod incomplet. Republica Moldova are un conflict în Est cu trupele Moscovei, similar cu cel din Donbass.

    Așadar, până la încheierea într-un fel sau altul a acestor conflicte, cele două state nu vor putea adera la Uniunea Europeană, chiar dacă ar îndeplini condițiile privind democrația și principiile statului de drept. Pe care, de altfel, nu le îndeplinesc în acest moment. Cum nici România nu le îndeplinește la nivelul la care s-a angajat – a se vedea MCV.

    Prin urmare, este necesar, cred eu, ca eforturile Uniunii Europene să se îndrepte – după cumplitul război din vecinătate – către consolidarea independenței justiției și a respectării principiilor statului de drept în România, Ucraina și Republica Moldova și apoi către integrare.

      • Precedentul Ciprului arată că Republica Moldova poate fi admisă în UE și NATO fără Transnistria, iar Ucraina, fără Donețk și Lugansk. Adică, aproximativ ceea ce spuneau Acordurile de la Minsk, pe care Ucraina nu le-a acceptat. Nici Republica Moldova nu acceptă autoguvernarea Transnistriei. Deși, de facto, niciuna dintre țări nu controlează regiunile respective.

        Așadar, exemplul Ciprului nu este unul potrivit .

  4. Un eseu in care sunteti departe de realitate. 1. Se impune rediscutarea granitelor, frontiera sa fie la Nistru, Transnistria sa revina la Ucraina. 2.Plecarea armatei 14 ruse din Transnistria, altfel aceasta primire nu va fi acceptata in final.3. Demarerea procesului de unificare cu Romania, rupta din 1918, tot datorita Ucrainei.4. Asigurarea reintoarcerii rusofonilor ce doresc in F.Rusa. 5. Inceperea derusificarii administratiei publice si trecerea lb.ruse ca limba minoritara. Tot cee ce propuneti dv se va implini atunci cand F.Rusa va fi infranta in acest conflict.

    • @Agora – am mai scris asta, ucrainenii sunt minoritari în Transnistria, 22%, în timp ce rușii și moldovenii sunt câte 30%. Se pare că sunteți chiar mai darnică decât Stalin, asta nu vă dă de gândit?

      • Nu am nevoie de parerile dv. Sa vi le tineti pt.dv. Fiecare are libertatea de a gandi propriu si nu am nevoie sa accept aceste ineptii?!! Nu este vorba de grupuri etnice ci de spatiu istoric! Eu stiu mai bine ca dv. cum in R.Moldova, romanii au fost trimisi in lagare si aduse populatii de alte etnii. Dupa 80 ani nu conteaza numai etniile, ci si teritoriile.
        Din cum scrieti aveti ce impotrivs unirii R. Moldovs cu Romania.

        • @Agora – despre ”spațiu istoric”: în regiunea Edisan, între Nistru și Bug, 49 de sate din 67 erau românești, la recensământul efectuat de Rusia când a preluat regiunea respectivă de la Imperiul Otoman.

          Sunt suporterul reunificării Basarabiei cu România, dar ”R.Moldova” e doar o creație a lui Stalin, perpetuată până în zilele noastre. Așa cum nu cedăm Ținutul Secuiesc Ungariei, tot așa nu cedăm nici Transnistria Ucrainei.

          În final, nu vi se pare că vă contraziceți singură? ”Contează teritoriile”, dar vreți să cedați Transnistria Ucrainei? De unde scrieți, de la Tiraspol sau de la Orhei? :)

          • Ceea ce uitati dv.este ca in Transnistria exista 1500 de militari rusi, ei si familiile lor! Ce facem cu ei, ii omoram ca inapoi nu vor pleca. Aici este dilema si greu de rezolvat pentru cs R.Moldova sa fie inclusa in UE si NATO, chiar daca a facut o cerere. Tinutul Secuiesc nu detine trupe de ocupatie si ii sunt respectate drepturile lingvistice si culturale. Iar in Transnistria, dupa ultimatumul din 1941 au fost adusi treptat oameni din republicile asiatice si recensamintele de azi nu mai corespund cu cele de odinioara. Ce sa zic, dv nu ati trait in Transnistria si habar nu aveti de realitatile de acolo, dar va dati atotstiutor, dar sunteti in mare eroare!

        • @Agora – la momentul potrivit, Rusia va cere niște bani ca să-și retragă trupele din Transnistria, la fel cum a procedat când și-a retras trupele din fosta RDG. Numai că Putin nu e omul care să facă asta, abia la 3-4 ani de la înlocuirea lui se va concretiza o asemenea soluție.

          Transnistria e mai mică decât multe județe din România, iar România are experiență cu minoritățile. Nici măcar nu trebuie păstrată întreagă, teritoriul ei actual va fi arondat la 3-4 județe diferite, iar raionul Rîbnița poate fi chiar cedat Ucrainei, fiindcă acolo sunt mai mulți ucraineni. Dar nu puteți ceda raionul Grigoriopol, cu 65% români.

          Nici pe raioane întregi nu e nevoie să fie abordată problema, se poate face referendum în fiecare comună, iar comunele care vor să fie incluse în Ucraina, n-au decât să fie incluse în Ucraina. Dar nu poate fi cedată întreaga Transnistrie, indiferent ce v-a plăcea dvs, dacă tot ziceți că ați trăit acolo.

          • Va rog sa cititi, articolul existent acum pe contributors, al dl.profesor Mircea Morariu despre ocupatia romana in Transnistria si va veti lamuri cu mai multa precizie. Statistica a fost mereu masluita de guverne.

            • @Agora – cu ce a fost mai bună ocupația nazistă din Polonia sau ocupația horthystă din Transilvania de Nord? Iar rușii au comis 2 milioane de violuri în Germania ocupată de ei.

              Ocupația română din Transnistria a fost parte din aceeași demență colectivă generalizată la nivel european. Poveștile astea s-au încheiat la Helsinki, în 1975, dacă n-ați aflat încă.

    • Absolut. Deja primele 2 puncte enuntate de Dvs mi se par imposibil de atins, scuzat sa-mi fie pesimismul realist. Si probabil ca Ucraina nu va avea nevoie in granitele ei de cartoful fierbinte numit Transnistria. Si sa nu uitam si de Gàgàuzia, alt cui al lui Pepelea. In caz cà Moldova ramâne neatinsa de Putin, atunci vom ramane pe cap cu un nou „Kaliningrad” in stânga Nistrului, care, chiar daca nu va fi recunsocut de comunitatea internationala si nici màcar de rusi, le va servi cu succes interesele in zonà. Iar ca sà trecem mai departe la punctul 3 nici nu cred ca mai e cazul; Romnia din pàcate nu va putea fi niciodata un „RFG” al Moldovei. In cel mai bun caz, chiar si cu o Rusie care se va retrage temporar in bârlogul ei pentru o perioada dupa acest conflict, va fi doar pentru ca sa-si lingà ranile si sa se pregateasca de o nouà rundà. Dar istoria ofera doar o data la o sutà de ani o sansà si conditiile cum au fost cele dupà pràbusirea URSS si buimaceala din perioada Eltsîn, când se puteau face multe, cât timp oligarhii, KGB istii si ofiterii corupti ai armatei erau ocupati cu biznisul personal. Deci nu vàd nicicum o integrare a Moldovei in mai putin de 15-20 de ani, chiar dacà lucrurile merg bine; si vorbim aici de un teritoriu si o populatie la scarà micà, unde lucrurile se pot face relativ mai usor, daca nu exista impedimente majore. Deci, poate ne vom uni cu ei, dar va fi, cum i-a spus Snegur lui Iliescu, în UE. Vestul plàteste acum pretul tàràgànarilor si al excesului de „bureaucratie bruxelloise” , când ar fi avut posibilitatea sa faca niste demersuri mult mai clare in ceea ce priveste integrarea Moldovei, Ucrainei, Georgiei si chiar a Turciei în UE. Si se stie ca cei care ramân singuri si pe dinafarà nu pot rezista mult astfel, iar mai devreme sau mai tarziu îsi aleg, sau vor fi obligati sa aleaga tabara din care vor face parte.

    • Rusii au infipt un cui al lui Pepelea pe malul drept al Nistrului, separatistii controlează orașul Tighina, pe care rusii il numesc Bender, nume dat de la turci cand aceștia au transformat cetatea in raia.
      TV basarabeană a făcut anul trecut un documentar excelent despre implicarea Moscovei și dedesubturile creării Transnistriei in anii 91-92. Merita vizionata macar ultima treime a acestui documentar:
      https://m.youtube.com/watch?v=hKzeHwgIYpo

  5. Putin va pretinde că „nazista” Maia Sandu oropsește rușii din Transnistria. Că vrea UE cu homosexualii și ateii ei ( nu rideti , deja a spus public aceste lucruri propriilor iobagi extaziați )
    Ca urmare va proteja pe frații ruși din Transnistria tot prin o „operație specială” militară.
    Ce va face parlamentul european în acest caz ?

    Tot „sancțiuni devastate ” egale cu frecția la piciorul de lemn ?

    Sau sacrificăm rând pe rând oricare națiune de dragul căldurii și benzinei ruse ?

    Problema devine tot mai dificila .

    Se va face un alt troc ?
    Polonia rămâne occidentală iar în schimb se oferă țarului si pe tava țările baltice , Romania, Moldova ?
    ( sunt declarații publice a respectivului kaghebist , nu invenții )

    Toate acestea devenite neutre militar și fără trupe/ arme străine pe teritoriu ?
    ( alta pretenție exprimată public a tătucului rus )

    Întreb , nu dau cu parul.

    Bunicii , părinții mei au trăit în prima persoană , au murit cu astfel de trocuri politice făcute de alții și peste capul lor .
    Cine e următorul de sacrificat pe eșafodul imperiului rus ?

  6. In acest moment, de istorie intensa , cererea facuta de catre Maia Sandu, cea de integrare in UE, este binevenita .De ce spun asta ? Ne uitam pe harta si vedem cum sunt pozitionate trupele Rusiei , in acest moment , in Ucraina si vedem cum dincolo(la sud ) de Nipru nu exista mari capacitati miltare ale armatei Rusiei si nici atacuri concertate asupra zonei .Daca Ucraina rezista si va rezista (va fi ajutata atit cit trebuie ca trupele Rusiei sa nu treca Niprul) , vom intelege ,cum dincolo de separarea populatiilor, de etnie rusa de etnia ucraineana ,va exista si o separare a etniei romano- moldovenesca de locuitorii filo rusi din Transnistria .Putin „Unificatorul ” va aduce acasa pe toti rusii. Asta ii este visul si asa doreste Putin sa ramana in Istoria tuturor rusilor . Republica Moldova nu va mai reprezenta pentru Rusia o miza strategica(ea va fi ocupat deja o parte de pina la Nipru din Ucraina ) si este posibil ca armatele Rusiei si multi dintre cetatenii de etnie rusa sa plece din Transnistria spre patria mama . Chiar daca nu va vine sa credeti putem vedea cum UE va accepta , in prima faza , doar Republica Moldova . Putin nu are nici banii nici capacitatile miltare sa ocupe intreaga Ucraina si sa o si stapineasca .Se va opri pe Nipru sau se va intoarce la granitele din Donbas, daca Ucraina va opune in continuare rezistenta .La un moment dat Rusia se va opri de la sine .Rusia nu va mai avea resurse sa continue razboiul si in momentul in care se va intimpla asta vom vedea aparitia de negocieri (deja se negociaza ).NATO nu va intra in confruntare directa cu rusia. NATO nu are nevoie de asta atita timp cit tarile din Europa si nu numai vor ajuta Ucraina . Curios este cum , chiar acum , Zelenski cere cu insistenta interventia NATO stiind foarte bine ca NATO nu se va implica direct .Multi dintre cetatenii Ucrainei care acum au plecat din tara se vor reintoarce .Vor exista si familii care vor ramane in Occident undeva la cel putin 500 de mii de astfel de oameni .Cei care sunt de etnie rusa vor fugi ,la alegere , in Rusia sau spre Occident .O Ucraina, mai mica , situata pina la Nipru , va fi parte a viitorului .Nici UE si nici Rusia nu au nevoie de o Ucraina foarte puternica la granita .Va exista o intelegere intre actorii de forta ai lumii .Razboiul atomic este o utopie iar consecintele unui astfel de act ar insemna o distrugere totala a omenirii nu atit prin loviturile directe ci prin tot ceea ce urmeaza dupa aceste lovituri .SUA deja a devenit furnizorul principal de gaze in Europa .Unitatea europenilor este aproape totala , micile derapaje in discursul unora (citeodata se intimpla sa fie scoase din context unele vorbe si folosite in a avertiza pe cel care le spune ) vor disparea pe masura ce alegerile vor arunca in umbra istoriei pe asa numitii nationalisti .Germania , umanitar vorbind ,va accepta pe tot ucrainienii ce fug din calea razboiului (motivat sau inchipuit motivat ) .Intreaga Europa va ajuta parcursul cetatenilor ucrainieni , ce tine de dorinta personala a ucrainienilor fugiti spre locurile unde vor dori sa isi duca existenta . Banii europeni vor facilita asta si donatiile venite de pretutindeni vor ajuta si ele .Reconstructia Ucrainei va fi si ea parte a mobilizarii firmelor europene si Americane in viitorul imediat . Inarmarea si imensele sume pentru inarmare vor regenera forta Uniunii Europene .O Armata Europeana este pe cale sa apara ,ca parte a nevoii ce tine de viitorul Uniunii , nimeni nemavind garantia ca SUA (vom vedea in alegerile viitoare din SUA ) va conlucra asa de bine cum o face acum cu Europa .Un cumul de factori politici a facut ca Putin sa declanseze aceasta agresiune si totul s-a datorat pierderii alegerilor in SUA (stiti si voi de cine) si ceea ce urmat imediat dupa asta unde am vazut , politic , cum partidele de opozitie ,din tarile unde au avut loc alegeri , s-au unit (impotriva firii) si au cistigat alegerile inlaturind pe simpatizantii Rusiei de la putere .Va imaginati cum totul s-a naruit in jurul Rusiei .O imensa majoritate a tarilor lumii s-a pozitionat impotriva agresiunii si toate restrictiile (inca mai exista loc de mai mult ) distrug economia si asa slabita a imperiului RUS .Zelenski si-a asigurat „ nemurirea” si acum ambele parti au nevoie de el spre a merge la Pacea mult visata .Vom vedea curind daca Zelenski este capabil sa aduca pacea ,evident sprijinit si de unii si de altii, la nivel de acceptare .Atentatele asupra lui vor deveni si ele parte a folclorului ucrainean .Vom fi martorii unor modificari majore ,de atitudine politica si sociala , in intreaga Europa . Toate tarile ramase in afara Europei se vor repezi sa ceara Aderarea . Una peste alta , Europa va deveni un hab al frumusetii si al inteligentei natiunilor lumii si exemplu dat va face ca toate tarile lumii vor dori sa formeze , in partea lor de lume , astfel de entitati politico – sociale .Brusc , de niciunde ,Rusia intelege cum ca aceasta agresiune nu face altceva decit sa transforme Ucraina intr-un pamint arid fara de locuitori si acum incep sa dinamiteze Caile Ferate Ucrainiene spre a impiedica exodul , dar daca fac asta este obligatoriu sa opreasca si bambardamentele .Asa cum am zisdeja razboiul se va opri de la sine vorba sefului NATO : Rusia l-a pornit Rusia sa il opresca . .

  7. Este foarte ciudata lipsa de reactie a Rusiei. Pentru un astfel de anunt ar fi fost de asteptat o reactie imediata si energica. Sigur ca acum au probleme mult mai mari, dar tot nu se explica. Fie au deja un plan, fie pregatesc ceva de amploare si nu vor sa anticipeze.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Siegfried Muresan
Siegfried Mureșan este un economist și om politic român, deputat european din partea Partidului Național Liberal. Născut la Hunedoara, Siegfried Mureșan a absolvit cursurile Academiei de Studii Economice din București și programul de Master în Științe Economice și Management la Universitatea Humboldt din Berlin. Siegfried Mureșan se află la al doilea mandat de europarlamentar. Este vicelider al Grupului PPE din Parlamentul European, președinte al Delegației Parlamentului European la Comitetul Parlamentar de Asociere UE - Moldova și membru în Comisia pentru bugete și în Comisia pentru afaceri economice și monetare. Siegfried Mureșan este, totodată, vicepreședinte al Partidului Popular European.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro