Nu putem vorbi de valoare in cazul acestei diplome. Valoarea unui titlu de invatamant, diploma sau certificat, este data de continutul formarii, competentele si cunostintele insusite si reputatia institutiei care il acorda. Nu s-a produs nicio modificare in curriculum. Este absurd sa asteptam ca tinerii sa fi dezvoltat competente profesionale in afara oricarui parcurs profesionalizant.
Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca nu s-a facut nimic pentru a se identifica si rezolva cauzele legate de institutiile de invatamant de unde provin tinerii care nu au reusit sa obtina bacalaureatul in anii precedenti.
De asemenea, oportunitatea introducerii unei diplome de bacalaureat profesional ar fi trebuit sa faca obiectul unor consultari publice, cu angajatori, cu societatea civila, cu asociatiile de parinti etc. Nimic din toate acestea nu s-a facut. De unde sa luam argumente pentru a sustine valoarea acestei diplome ?
Spre deosebire de diploma de bacalaureat profesional, care nu spune nimic despre detinatorul ei, in afara, poate, de faptul ca acesta nu a reusit sa faca fata exigentelor necesare pentru a obtine bacalaureatul national, certificatul de competente reprezinta o validare a unui parcurs de formare profesionala initiala efectuat intr-o institutie de invatamant. Este insotit de un supliment descriptiv in format Europass care asigura transparenta pe piata muncii, facilitand astfel mobilitatea.
Sa ne intelegem: toate acestea nu inseamna si ca este recunoscut automat pe piata muncii. De peste 20 de ani, sistemul de invatamant nu mai este subordonat unei economii dirijiste. Acest certificat profesional beneficiaza insa de un cadru transparent, ceea ce le permite angajatorilor sa-si construiasca o prima intelegere a profilului profesional al detinatorului acestuia.
Nu putem compara un titlu scolar ce are in spate toate instrumentele necesare pentru a fi transparent pe piata muncii si diploma de bacalaureat profesional, careia nimeni nu-i intelege rostul.
Care sunt cele mai importante efecte pozitive si negative pe care le anticipati daca aceasta lege va fi adoptata totusi de Parlament?
Nu exista efecte pozitive. Daca as fi gasit macar unul singur, probabil ca as fi dezvoltat un discurs mult mai moderat cu privire la aceasta diploma.
Exista doar efecte negative pentru sistemul de invatamant, pentru sistemul social in general si, fireste, pentru piata muncii.
Reiau in sinteza ceea ce am incercat sa dezvolt mai pe larg intr-un articol recent care se refera la modul in care se stabileste valoarea unei diplome. Diploma de bacalaureat profesional, asa cum este prevazuta a fi introdusa, are o valoare interna zero asumata deocamdata de autoritati.
Valoarea interna este data de raportarea la sistemul de invatamant: este, deocamdata, zero pentru ca detinatorul acestei diplome nu-si poate continua studiile pe baza ei. Sistemele moderne de educatie au introdus de mult principiul obligativitatii de a asigura o progresie in interiorul sistemului, intre diferitele titluri acordate.
Nici macar diploma de doctorat nu mai poate fi socotita o finalitate in sine. Asta inseamna sa faci sa functioneze, la nivel de sistem, principiul educatiei permanente, fundamental pentru integrarea intr-o societate a cunoasterii. Nu este cazul si in Romania.
In ceea ce priveste valoarea externa a acestei diplome, analizata din punctul de vedere al interactiunilor dintre sistemul de invatamant si sistemele profesional si social, aceasta este de trei ori negativa: 1) creaza confuzii in clasificarea criteriilor care stau la baza definirii posturilor de lucru (ceea ce va duce, printre altele, la o intensificare a fenomenului utilizarii unei forte de munca supracalificate in raport cu ceea ce ar trebui sa fie cerintele normale ale unui anume post); 2) creaza confuzii in definirea competentelor necesare pe piata muncii; 3) produce inechitati sociale importante prin faptul ca tinerii cei mai vulnerabili sunt imbatati cu iluzii in loc sa fie ajutati sa-si gaseasca drumul.
Cititi acest interviu in intregime la adresa:
OK, cineva care striga „Imparatul e gol!”.
Strigam multi, de multa vreme…
Poate ca pur si simplu nu a venit timpul.
Timpul nu vine doar cand vrea el, ci si atunci cand mai vrem si noi.
Bine ar fi, dar nu-i asa.
Ba e chiar asa, caci nu avem de ales. S-a resemnat ciobanul mioritic pentru noi toti iar gestul lui a facut sa apara o literatura exceptionala. Acum a mai venit vremea sa ne uitam si la *modele” straine, cum ar fi Don Quijote, de pilda. Daca nici macar nu mai reusim sa credem ca va fi mai bine, atunci de unde sa vina si mai binele pe care-l cautam?
E, hai sa elaborez putin.
Singurul care decide daca invatamaantul este de calitatea necesara este sistemul privat, sectorul de afaceri. Un angajator alege un absolvent dupa cat de bine corespunde criteriilor sale.
Cererea aceasta de absolventi de calitate nu exista in societatea romaneasca, deoarece:
a) sectorul de aaceri este in proportie covarsitoare de tipul unei valori adaugate foarte mici, unde de fapt calificarea conteaza putin
b) sectorul public – admiistratia – este intr-o cadere ingrozitoare, este in 2012 sub nivelul din 1992, in ciuda computerelor si a cresterii numerice a functionarimii- asa ca nu cere calitate de la absolventi – e suficient daca stiu sa scrie (din pacate, unii avbsolventi de master nu stiu realmente sa scrie si sa citeasca)
c) orice varf de calitate este absorbit rapid in afara tarii, nu din cauza salarizarii cum cred unii total eronat, ci din cauza posibilitatii de realizare profesioanal si a recunaosterii vlaorii
d) s-a instaurat un cumplirt mestesug de standardizare a erorii, altfel spus ceea ce este gresit este recunoscut drept de valoare, astfel incat ceea ce esrte corect ajunge sa fie consdierat gresit (problema perversa a falselor standarde(.
Nu neg ca astfel de fenomen exista si in alte tari, dar la noi amploarea lor este atat de mari, incat sunt cele care definesc sistemul social romanesc, nu sunt exceptii.
In aceste conditii, reforma invatamantului nu are nici o sansa, inaite ca sectorul privat sa capete o dezvoltare suficienta. Iar dezvoltarea sectorului privat nu este o chestiune decisa exclusiv de politica de impozite, ci de existenta in paralel a morcovului castigului si a batului pierderii, morcov si bat legate insa de efortul personal.
Ca sa o pun mult mai simplu: pama cand nu va muri de foame realmente10%- 25% din populatie, nu va exista nici un motiv sa dai bunastarea falsa de astazi pe o viata de munca reala, dar slab platita, in speranta unui viitor mai bun.
Si, prin urmare, pana atunci nu exista nici o sansa ca invatamantul romanesc sa se schimbe in bine, indiferent cum ne-am da peste cap.
Viitoarea dipoloma de bacalaureat-diplomaUSL va avea valoarea 0(ZERO)!
daca miine m as duce la vot v as vota cu ochii inchisi. la educatie sau cultura. unde ati candida. poate dupa patru ani tinerii studiosi ar fi la fel de agramati ca cei de azi. dar ati incercat minata de bune intentii. la ce ne am putea astepta insa daca aceiasi ipochimeni analfabeti si lacomi – care se invirt pe aceleasi liste de partid de douazeci si ceva de ani incoace – vor fi din nou cei ce vor decide pentru toti ?
Ca sa va raspund in continuarea mesajului dvs., mie nu mi-ar placea absolut deloc sa fiu votata cu ochii inchisi de cineva. Toti oamenii ar trebui sa voteze cu ochii larg deschisi.
Lumea mai buna pe care-o vedem afara si pe care am crezut ca exista unii si prin Romania care ar vrea-o este bazata pe incredere, coeziune si toleranta.
Tarile occidentale au invatat din proprie experienta ca lipsa de educatie si de speranta a tinerilor poate naste probleme sociale extrem de grave si dificile. De ce oare e asa de greu ca si noi sa intelegem lucrul acesta ?
Daca diploma asta aduce 5-6 mandate de deputati si senatori pentru cine trebuie, are valoare suficienta.
Aici nu-i vorba de valoare, ci de troc.
Stiu… Vroiam doar sa subliniez ca „valoarea” diplomelor nu e acolo unde avem noi reflexul s-o cautam. De data asta e doar (inca) o mita electorala; pana se prind beneficiarii ca pot s-o foloseasca la nimic, votul lor va fi dat.
Exact, asa e.
Nimeni nu împiedică ca această diplomă să-l promoveze pe absolvent în poziția de tehnician. S-au mai făcut astfel de mișculații pe perioada comunistă- uneori. Problema nu este diploma ci pregătirea din spatele acesteia. Ministerul n-are decât să ia în serios liceele industriale- câte or mai fi rămas- făcând legătura între acestea și firmele mari care există în ROmânia și vor avea nevoie de tehnicieni bine formați. Un EDF sau Gas Suez își pot permite să investească în pregătirea unor astfel de tineri care să intre direct în pâine după aceea. Liceele de alimentație publică, cele economice, etc. ar putea să ofere una din cele 2 alternative. Nu și liceele teoretice. Un absolvent de liceu teoretic n-ar trebui să aibă dreptul la un bac profesional- ca fiind de nivel mult mai scăzut decât pregătirea sa.
De aceea consider ca e vorba de o masura electorala. Nu s-au gandit absolut deloc mecanisme ca cele pe care le mentionati.
@AG pt. orice angajator o diploma de bac profesional inseamna NIMIC!! nu-l obliga legea sa angajeze asa ceva. Dar sindicatele profilor (sustinatori traditionali ai PSD) vor putea zbiera ca nu mai au 50% cazuti la bac si vor cere -in consecinta- mai multi bani. Tot rebut 50% da sistemul, indiferent daca numim rebutul drept ” usor sub standardul de calitate cerut de lege”. O porcarie electirala a Abtamburicai, ca si prelungirea cu trei ani a scolilor profesionale promovandu-le drept
Am spus si intr-un alt comentariu, dar e un lucru prea important si il repet: e mai mult decat ceea ce numiti dvs. „porcarie electorala”. Este vorba despre pregatirea cu grija a electoratului captiv de maine. Cu cat stii mai multe si esti autonom din punct de vedere financiar si profesional, cu atat esti mai pretentios; cu cat stii mai putine, esti si mai putin autonom financiar si profesional esti si mai sensibil la masuri de „asistenta” din partea celor aflati la putere. Aceia te pot astfel cumpara mai pe nimic. Si tot asa ei prospera, iar tu supravietuiesti.
Dacă ne aducem aminte, până la momentul 1989, înainte de Bacalaureat, elevii primeau un „Certificat de calificare” ce conferea titularului dreptul la încadrare în producţie, chiar şi fără promocarea bacalaureatului.
Revenind în prezent, autorii „propunerii” dau dovadă de…nu ştiu cum să îi spun. Imaginaţie? :D. Incompetenţă?
„Art. 1(1) Finalizarea studiilor liceale se atestă printr-un certificat de absolvire, care conferă dreptul de acces, în condiţile legii, în învăţământul postliceal, dreptul de susţinere a examenului de bacalaureat naţional şi/sau bacalaureat profesional, respectiv a examenului de certificare/atestare a competenţelor profesionale”
(…)
(4) Absolvenţii ciclului superior al liceului care susţin şi promovează examenul de bacalaureat profesional dobândesc diploma de bacalaureat profesional, care le dă dreptul de acces pe piaţa muncii, fără drept de acces în învăţământul superior”.
Mă întreb: dacă „examenul de certificare a competenţelor profesionale” nu „dă dreptul” de acces pe piaţa muncii, ce alt drept conferă? Şi dacă nu „dă” nici un drept, de ce se susţine?
Aveţi dreptate. Dar după cum spuneam în alt comentariu: nu ţine de noi! Legea va trece.
Multumesc pentru comentariu. Totul e aberant, pe orice fata am intoarce.
Bine-ar fi sa nu treaca legea, dar trebuie sa ramanem totusi realisti…. Aveti dreptate.
vad ca ati facut o pasiune ptr subiectul asta.. apropo, una e sa spui ca nu e pregatita cum trebuie introducerea lui, ca strategia n-a fost pusa in practica deloc corespunzator, si alta e ca ideea n-are valoare in sine. imi sugereaza reactia cuiva careia/caruia ii spui ca n-are chiar dreptate, motiv ptr care persevereaza si nu se lasa pana nu ‘demonstreaza’ ca are dreptate, pe argumente intemeiate pe caracterizari persiflante. eh, va spun eu ca nu aveti dreptate in tot ce sustineti si exagerati o gramada.
un bacalaureat nu poate fi introdus/ desfiintat/ legitimat de societatea civila, asta e democratie prost inteleasa. decizia trebuie sa apartina ministerului invatamantului pe baza recomandarilor unui grup restrans de profesori de varf si academicieni. Ca doriti ca parintii sa fie eventual implicati, nu are nici un sens.
spuneti „Nu exista efecte pozitive. Daca as fi gasit macar unul singur, probabil ca as fi dezvoltat un discurs mult mai moderat cu privire la aceasta diploma.” Pot sa spun ca aveti un bias coplesitor, ceea ce face afirmatiile d’vstra fara pondere.
In final argumentati intr-o asa zisa analiza prin ceva pur subiectiv asa zisa lipsa de valoare a bac. prof. Astea sunt afirmatii fara acoperire pe care poti sa le gasesti oricand cand vrei sa la gasesti cu orice pret.
Nu e pasiune, ci ingrijorare foarte mare.
Fireste ca Ministerul formuleaza intiativa unei noi diplome si o supune dezbaterii Parlamentare. In tarile occidentale insa lucrul acesta se face dupa foarte multe discutii, la diferite nivele, astfel incat sa se tina seama de toate partile implicate, nu doar de interesele unui grup mai mare sau mai mic. Educatia nu-i priveste numai pe copiii academicienilor si profesorilor de varf, ci pe copiii nostri ai tuturor.
Cat despre observatiile cu privire la modul cum gandim valoarea unei diplome, acestea se bazeaza pe cercetarile stiintifice din acest domeniu.
Comentariul e lipsit de orice valoare.
Nicio diploma nu are valoare daca nu atesta ceva. Orice. Ori bacaluareatul profesional nu e decat inca o panglica taiata la sfarsitul aceluiasi parcurs scolar de pana acum.
@sile cu succes va lipiti de plutonul celor ce vorbesc ca sa se afle in treaba. n-am fi singura tara cu bacalaureat profesional, si daca ar fi implementat corect are meritul ca poate discerne media de pleava si directiona spre colegiile tehnice un segment capabil de performanta dar nu la nivel universitar. restul e divagatie pe portativ.
Nu suntem singura tara care are multe alte lucruri, dar asta nu inseamna ca sunt bune asa cum sunt… Bac-ul profesional e facut pompieristic, la repezeala, de pe azi pe maine, fara nici o discutie cu cei interesati, fara nici o pregatire prealabila si incalcand propriile prevederi (aceea ca, asa cum a subliniat dl Munteanu, “Continutul programelor si modul de organizare se stabileste prin metodologii elaborate si aprobate de MECTS si se da publicitatii pana la data inceperii anului scolar”). Ideea a aparut prin august, si gata, avem bac profesional…
Ma iertati, dar si eu sunt de parerea dnei Gorga, si anume ca totul are iz electoral… Ce rost avea sa se grabeasca sa introduca acest bac DUPA inceperea anului scolar? Nu era mai bine sa-l aplice in anul scolar urmator? Aveam timp de discutii, de modificari, etc. Nu pot sa-mi explic graba cu care a fost introdus decat electoral…
Aveti dreptate pentru ca incercati sa formulati explicatii care sa depaseasca aparentele. Nu e de-ajuns sa spunem: avem Bacalaureat profesional ca si elvetienii ori francezii. Da, asa e, si ? Ce este dincolo de bacalaureatul profesional la noi si ce e dincolo de bacalaureatul profesional al elvetienilor si al francezilor ?
Ce mi se pare mie trist este ca diploma (in sine) pare ca a devenit importanta si pentru politicieni nu numai pentru studenti… Eu parca remarcasem o oarecare trezire in randul studentilor (firava, dar reala), in sensul ca ii intereseaza si sa mai invete ceva la un curs. Poate nu neaparat ce scrie in fisa de disciplina, dar ceva mai mult de zero. Politicienii nostri insa (fiindca dna Andronescu e intai de toate politician) par ca nu se schimba deloc…
Si mie povestea aceasta cu bac-ul profesional mi se pare ca nu aduce nimic; asta daca nu se vor adeveri zvonurile ca te vei putea inscrie in viitor cu un bac profesional la facultati tehnice. Ceea ce mi s-ar parea catastrofal. Sa nu va mire insa daca unele facultati vor accepta asa ceva, fiindca vor fi mai multi studenti, deci mai multe norme.
Cam asta e unitatea de masura in invatamantul superior, norma, cumul, plata cu ora. La nivel de conducere (incepand cu departamentul) studentii sunt vazuti cam ca un soi de „cap de vaca furajata” care ne asigura noua niste bani in plus (sau in minus!). Si care apoi trebuie trecuti si perpetuati (in procente demne de o prezenta la vot in anii prerevolutie) si in anii urmatori, ca sa fie norme si la colegii din anii superiori (as fi scris „sa mananca si gura mea o paine” daca asocierea cu un invatamant „superior” nu m-ar fi oprit…).
Pana la urma orice ministru va face aproape tot ce-i va trece prin cap, fiindca, nu-i asa, beneficiaza de o majoritate parlamentara. Noi, restul, nu beneficiem de mai nimic, desigur, in afara intelepciunii proverbiale a reprezentantilor nostri”…
Macar de s-ar putea inscrie undeva, intr-o alta forma de invatamant, si tot ar mai fi o sansa pentru acesti tineri sa se motiveze si sa invete ceva. Asa nu e nimic in afara de asigurarea falsa ca e cineva care le poarta de grija. Prin asemenea masuri se construieste asa-numitul „electorat captiv” de maine.
Doamna Gorga,
Despre „valoare” nu cred ca se indoieste cineva. Exista insa o „valoare” pe care nu ati mentionat-o: „valoarea” ca instrument politic.
Nu cred ca mai exista urma de bunt simt. La urma urmei cred ca despre bun simt este vorba. Este posibil sa nu pot patrunde spiritul propunerii legislative.
Litera spune insa:
„Continutul programelor si modul de organizare (…) se stabileste (n.m. sau „se stabilesc” ?) prin metodologii elaborate si aprobate de MECTS si se da publicitatii PINA LA DATA INCEPERII ANULUI SCOLAR (s.m)”
Cum se va pune in practica pentru anul 2012-2013?
In interviul din care am extras acest fragment (si pe care-l gasiti la adresa mentionata la sfarsitul articolului), am raspuns si unor asemenea intrebari.
Am spus clar ca e vorba de o instrumentare politica a destinului unor oameni care habar n-au ce sa faca in viata. Singurul obiectiv pe termen lung pe care l-am putut identifica acolo a fost dorinta puterii de a se perpetua, de a se asigura ca mecanismele care i-au produs pe cei care au initiat diploma nu vor inceta sa produca in viitor o masa de manevra electorala.
A fost si o intrebare legata de faptul ca anul scolar a inceput deja. Am spus ca nu e etic sa se procedeze astfel.
Intr-adevar, nu mai exista nici un fel de bun simt nicaieri.
In prima faza, e o diploma de PROST, nu cu valoare zero, ci negativa.
Dupa ce se va crea masa critica de posesori de asemenea diplome, vor gasi cumva argumentele de a o asimila diplomeni de bacalaureat, astfel incat spiruharetzii de fie, din nou, invadati de candidati.
Prostia, plafonarea, lipsa de ambitie NU au nevoie de diploma. Indiferent cum s-ar numi aceasta.
Se pare ca guvernul (Abramburica de fapt) a decis ca, totusi, trebuie „recunoscuta” acesta stare de fapt printr-o diploma. O etapa intermediara pentru trecerea la faza a doua.
Faza a doua are doua fete: una de suprafata, care poate lua si forma despre care vorbiti, si una de profunzime care se refera la complacerea in statutul de electorat captiv.
Doamna Gorga,
Peste tot, constructia cetateanului, dincolo de preocuparea directa si constanta a familiei, presupune un parcurs de 8, 12, 15, 20 de ani, pe care aspirantul il strabate prin diverse scoli, in incercarea de a da contur unei vieti implinite.
Cu alte cuvinte de la 10% pana la 20% din timpul unei vieti -cu tot ce inseamna cortegiul ei de asteptari- este alocat/dedicat studiului. Nu este un timp tocmai neglijabil si de aceea, pentru buna functionare a binomului elev-scoala, este utila prefigurarea unui consens.
Da, eu, tanara speranta, sunt de acord sa pun o parte a vietii in retorta scolii si da eu scoala admit sa rafinez aptitudini si atitudini utile comunitatii.
Ori ce se intampla cand experienta comuna arata, an dupa an, ca binomul functioneaza in gol? Cand atatia tineri, de buna credinta nu-si gasesc locul dupa anii de scoala in ansamblul social si cand scolii, cu toate programele de asigurare a calitatii procesului de educatie, ii este indiferenta finalitatea propriei actiuni ce putem gandi ca urmeaza?
O astfel de hemoragie semnaleaza o ireparabila pierdere oricum vom incerca sa o acoperim cu cuvinte frumoase. Daca la nivelul intregii natii, un procent echivalent cu cel al scolarizatilor ar suferi de o boala timp de 8, 12, 15, 20 de ani ne-am ingrozi ca de o catastrofa planetara.
Restul vietii pe care il traim vine ca simpla consecinta.
Ce sa mai spun eu decat ca aveti dreptate ?! De aceea nu scriu vorbe frumoase si, ca sa-mi dau o sansa de dialog civilizat, ma straduiesc de fiecare data sa nu spun cuvintele cele mai dure care-mi vin primele in minte cand vad tot ceea ce se intampla in educatia romaneasca.
stimata doamna gorga,
am tot scris despre acest subiect in ultimele luni, si trebuie sa recunosc, va admir pentru perseverenta, eu, desigur dintr-o pozitie cu totul diferita, am cam obosit un pic, dar in cele din urma tot m-am invrednicit sa scriu acum un pic.
problema fundamentala a acestei certificari ce se doreste a fi numita bac profesional e doua – imi scuzati modul agramat, nu este insa accidental, ci voit, tocmai intru sublinierea celor ce voi spune.
1. bacalaureatul ar trebui sa fie certificarea unei calitati care iti da dreptul de a accede la o forma superioara de invatamant. pana aici suntem de acord. asadar, actuala reglementare este din acest punct de vedere lipsita de orice fond. am tot descris, dumneavoastra de pe la elvetieni, altii de prin franta, unii din germania si eu din austria, cum este construit sistemul in respectivele tari, si imi este greu sa inteleg, ce elemente de noutate ar reprezenta cele expuse de noi pentru factorii de decizie din minister – nu doar cei de acum!
2. un sistem de scoli profesionale ar fi de dorit, dar fara a asigura „resursa umana”, adica acei profesionisti care ar putea preda in aceste scoli, totul ramane suspendat in aer. mai mult, am constatat ca in toate tarile susnumite, la stabilirea acestor curricule, participa atat patronatele cat si sindicatele, asigurandu-se astfel o pliere a competentelor pe cerintele pietei.
problema rezida insa in mentalitatea deformata inca din vremea regimului de trista amintire. acolo s-a introdus invatamantul obligatoriu de 10 clase si mai apoi cred ca de 12, cu toate ca pe fond mai era asigurata „resursa umana” pentru respectivele scoli, cel putin intr-o proportie mult mai mare decat dupa revolutie.
tot romanul a ajuns sa-si doreasca si sa-si vada copilul cu bacalaureat, si aceasta obsesie a fost intretinuta si dupa revolutie. sa aiba copilul o patalama. acea patalama este asociata cu o mare realizare in viata, adica odrasla a terminat mai multe clase decat parintii. ca are sau nu are o meserie, ca stie ceva, ca isi poate cauta si capata un rost in viata nu conteaza. peste acest lucru a mai venit si introducerea invatamantului universitar privat, ceea ce in cele mai multe cazuri s-a dovedit a fi doar o „fabrica de diplome”: nu ca astfel de institutii nu exista si prin vest, dai un ban si primesti o patalama, diferenta majora este ca acea patalama nu este girata de nici o autoritate, si astfel nu are o valoare de piata, ci doar o valoare de satisfacere a unui ego. nu are sens sa-i condamnam pe cei care au realizat acest potential de vanitate SI lipsa de cunostiinte. trebuie insa sa ne intrebam de ce aceste lucruri s-au putut intampla in romania cu girul autoritatilor.
desigur, ca aceasta forma fara fond actualmente creata este cu puternic iz electoral, vizati sunt ca. 100.000 de odrasle in an terminal, care sa presupunem ca au si ca. 200.000 de parinti. dar daca mai punem si inca unul sau doi ani ce urmeaza, ajungem la ca. 500.000 de potentiale voturi, pentru care APARENT actualul guvern se straduieste sa faca ceva.
in ceea ce ma priveste pe mine, eu cred ca daca actualul guvern nu se va opri la aceasta ineptie, ci va incerca ulterior sa umple forma creata si cu ceva fond, atunci exista undeva o licarire mica la capatului unui tunel. nu stiu daca acestea sunt intentiile, oricum, s-a pornit cu stangul – si nu ma refer la optiunea ideologica.
atat timp cat nu li se explica oamenilor ca ale dansilor odrasle pot deveni oameni foarte fericiti si realizati si fara absolvirea unui liceu cu bacalaureat, ca sa nu mai vorbim de onoruri academice, atat timp insa in restul tunelului va fi si va ramane bezna.
cu stima,
al dumneavoastra frank g. schmidt
Multumesc pentru ca ati invins „oboseala” si ati comentat ceea ce credeti despre bacalaureatul profesional.
Vreau sa va asigur mai intai ca nu numai dvs. ati obosit. Multi dintre cititori cred ca se intreaba ce tot insist degeaba. Eu insa stiu ca daca bagam capul in pamant ca strutul si nu incercam unde si cum putem sa spunem argumentat ceea ce gandim, atunci chiar ca nu mai avem nicio sansa. Vorbele noastre, mai mult sau mai putin mestesugite, nu vor schimba cursul imediat al lucrurilor si al modului cum cei puternici au grija sa nu dispara, dar perseverenta si increderea ca intr-o buna zi vor fi si schimbari in bine sta inca in puterea noastra.
Fireste ca sunt de acord cu argumentele dvs. Atat timp cat oamenii se vor multumi doar cu forme deopotriva scolare (diplome, certificate) si antreprenoriale (angajare pe piata muncii) si nu vor privi esenta parcursului de formare si ansamblul vietii active a unui tanar (care, spun cercetatorii, isi va schimba in cursul vietii locul de munca de cel putin 5-6 ori), nu va fi bine.
Pentru ca am aceste convingeri, voi incerca sa aduc problemele educatiei in dezbaterea cititorilor, cat de des voi putea.
stimata doamna gorga,
problema pe care o vad eu este ca aparent „insistam invartindu-ne in cerc”. cred ca cei ce citesc cu regularitate acest forum se cunosc deja intre ei, isi cunosc opiniile si si le-au argumentat si contraargumentat – ma refer la un domeniu mai putin „dinamic” precum este cel al invatamantului.
cred ca nu s-ar putea spune ca opiniile sunt pe fond divergente, facand abstractie de problematica predarii religiei.
eu ma intreb pur si simplu, cum am putea reusi sa initiem un dialog cu factorii de decizie. aici in austria, daca vreau ceva de la scoala si nu pot obtine de la director, ajung la inspectorul scolar, al sectorului sau al orasului. daca m-as duce la ministru m-ar intreba daca mai sunt intreg la minte – ministrul nu se ocupa de asa ceva. ministrul discuta cu patronatele, cu reprezentantii asociatiilor parintilor, etc. exista un alt grad de autonomie.
m-a amuzat ca s-au legat de funeriu ca a legat copilul de scoala – nu ca l-as simpatiza pe funeriu, cred ca am clarificat demult acest punct – dar aici in vienna, chiar si gimnaziul este legat de cartier. daca stai prea departe de scoala nu esti primit – indiferent cat de bun esti la invatatura. nu zic ca este bun sistemul, ba chiar cred ca nu este prea bun, caci fiecare scoala are in limitele autonomiei ce ii este conferita, un profil usor diferit, ori daca nu imi convine profilul scolii din cartier, atunci am o problema. oricum insa, selectia de admitere in gimnazii se face de catre director si in baza unui interview de ca. 10 minute cu elevul, asistat de parinti, dupa care, la ca. 2 luni distanta ti se comunica daca este acceptat copilul sau nu. poate parea arbitrar, poate chiar este arbitrar intr-o oarecare masura, dar vad ca nu se traieste rau cu acest sistem. desigur, in romania, si la mentalitatea romaneasca, interview-ul cu directorul ar fi probabil acompaniat de vre-un plic sau ceva, pentru a „motiva bunavointa”. aici ar fi garantata excluderea si nu acceptarea.
un profesor sa mediteze vre-un elev al scolii sale contra cost? inimaginabil! elevii care dupa prima teza par a avea probleme sunt chemati la ore suplimentare de catre scoala fara cost – profesorul si scoala organizeaza totul. daca nici asa nu te descurci, atunci trebuie sa apelezi la institutii externe, dar profesorul tau nu te va medita niciodata contra cost – tocmai pentru a nu se expune vre-unei posibilitati de a fi atacat.
am avut colegi ai fiului meu care au fost sfatuiti fie sa schimbe gimnaziul, fie sa se orienteze catre alta forma de invatamant, caci profesorii nu erau de parere ca respectivul copil va face fata cerintelor. nu am vazut suparare la parinti, ei au inteles ca nu orgoliile lor erau cele ce trebuiau fi satisfacute, ci ei trebuiau sa ajute la modelarea capacitatilor si aptitudinilor copiilor lor – mai bine un chelner fericit decat un inginer nemultumit (am ales meseriile la intamplare, nu am dorit sa faci nici o aluzie!). e drum lung catre o astfel de atitudine, si din pacate nu cred ca aceasta inventie a bacalaureatului profesional (in forma actuala) poate fi macar un indicator catre aceasta directie.
cu stima,
frank g. schmidt