miercuri, aprilie 23, 2025

Cealaltă revelație a lui Prigojin


În timpul revoltei, liderul mercenarilor ruși a pus la îndoială propaganda Kremlinului prin care se justifică războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Critica sa urmează un pattern mai vechi de declarații lămuritoare făcute de diverși imperialiști ruși despre regimul lui Putin.
                          
 
Cunoscut până de curând doar printre experții din Europa de Est, liderul în vârstă de șaizeci și doi de ani al companiei militare private Wagner, afiliată Kremlinului, Evgheni Prigojin, a devenit celebru în întreaga lume. Demonstrația de forță, nereușită, dar totuși spectaculoasă, a șefului mercenarilor și a grupului său puternic înarmat a dezvăluit fragilitatea sistemului Putin. S-a dovedit brusc că împăratul rus nu are haine.


Ceea ce a primit mai puțină atenție în contextul revoltei este punerea sub semnul întrebării de către Prigojin a principalei justificări a Kremlinului pentru atacul pe scară largă pe care Rusia îl desfășoară în prezent împotriva Ucrainei. Începând cu 20 februarie 2022, Putin și alți purtători de cuvânt ai Kremlinului au susținut în mod repetat că agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei este un război preventiv și defensiv. Există chiar și observatori occidentali care consideră că afirmația lui Putin că NATO amenință Rusia este un argument legitim.


În schimb, Prigojin a anunțat într-un mesaj video pe 23 iunie 2023, cu puțin timp înainte de începerea „Marșului său pentru dreptate” asupra Moscovei: „Nu s-a întâmplat nimic extraordinar pe 24 februarie 2022. Ministerul rus al Apărării păcălește publicul, pretinzând acum că Ucraina s-a comportat nebunește de agresiv, ca și cum Ucraina și tot NATO ar fi vrut să ne atace. Operațiunea specială care a început pe 24 februarie are un fundal complet diferit”.


Prigozhin a atacat apoi conducerea militară rusă. Aceasta din urmă, a spus el, sperase într-o victorie rapidă în Ucraina și la promovările ce ar fi urmat la Moscova: „Pentru ce a fost necesar războiul? Războiul a avut loc pentru ca o grămadă de rahaturi să triumfe pur și simplu, să se prezinte în public și să arate ce armată puternică sunt. Pentru ca [ministrul rus al apărării, Serghei] Șoigu să primească gradul [cel mai înalt grad militar al Rusiei] de mareșal. Decretul [de promovare] era deja pregătit. Și pentru că să fi primit a doua Steaua de Erou [adică o înaltă distincție rusă]. [Șoigu] își dorea foarte mult să rămână în istorie ca un mare comandant tuvan, cel care a devenit dublu erou [al Rusiei] și mareșal de facto pe timp de pace. Războiul nu a fost necesar pentru a aduce înapoi în zona noastră cetățeni ruși de facto. Nu s-a făcut pentru demilitarizarea și denazificarea Ucrainei. Războiul a fost necesar pentru o stea [pe epoleții lui Șoigu]. […] Și în al doilea rând: războiul a fost necesar pentru oligarhi, a fost necesar pentru acel clan care astăzi conduce de facto Rusia. Acest clan oligarhic primește tot ce este posibil. Când companiile străine ale acestui clan sunt închise, statul împarte imediat companiile naționale și le predă acestui clan. De aceea, oamenii de afaceri sunt încarcerați, băncile sunt închise, pentru ca acest clan să nu-și piardă volumul fondurilor.”


Deși Prigojin îi umflă aici pe actorii secundari din cadrul conducerii rusești, declarația sa a fost în principiu corectă. Escaladarea războiului împotriva Ucrainei de către Putin în februarie 2022 a avut mai degrabă motive de politică internă decât de politică externă. 


Într-un alt mesaj video provocator publicat cu o lună mai devreme, Prigojin punea deja sub semnul întrebării un al doilea element-cheie al propagandei Kremlinului. La 23 mai 2023, el a comentat prin intermediul canalului său Telegram despre presupusa „denazificare” a Ucrainei de către Rusia: „Am venit cu zarvă și am umblat cu cizmele noastre prin toată Ucraina în căutare de naziști. În timp ce căutam naziști, am stricat-o cu toții”.


Astfel de declarații nu sunt extraordinare în sine, dar sunt ceva neobișnuit de auzit venind de pe buzele unui executant esențial al războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Liderul mercenar dezavuează efectiv justificările oficiale ale Moscovei pentru agresiunea rusă. În mod paradoxal, acest lucru atinge, de asemenea, motivul pentru desfășurarea Grupului Wagner al lui Prigojin – se recunoaște că acesta este format din luptători care duc războiul pentru bani sau pentru a-și scurta pedepsele cu închisoarea, mai degrabă decât pentru un scop mai mare. 


În calitate de pion imperialist major al Rusiei, prin atacurile sale împotriva lui Putin Prigojin continuă o tradiție mai veche a politicienilor naționaliști post-sovietici. Vladimir Jirinovski (1946-2022) și Igor Girkin (n. 1970), de exemplu, cu ani în urmă, atrăseseră deja atenția cu declarații la fel de jenante pentru Kremlin. Criticii regimului lui Putin din extrema dreaptă au acuzat în mod repetat, în mod public, Kremlinul de minciună.


La mijlocul lunii septembrie 1999, în Duma de Stat a Rusiei a avut loc un incident memorabil, făcut public ulterior de Jirinovski. O serie de atacuri teroriste în Rusia în 1999, atribuite teroriștilor ceceni, au servit drept pretext Kremlinului pentru a lansa cel de-al doilea război cecen. Noul război purtat de Moscova în Caucaz a fost popular în rândul populației rusești speriate. Iar campania armatei ruse în Republica Cecenia, cu uciderile ei în masă, a oferit un impuls important pentru ascensiunea fulminantă a proaspătului șef de guvern de atunci, care nu era încă președinte, Vladimir Putin. 


Aruncarea în aer a unei clădiri de apartamente din orașul Volgodonsk, din provincia sudică a Rusiei, la 16 septembrie 1999 – presupus a fi fost comisă de teroriști caucazieni – a avut loc în circumstanțe bizare. Atacul fusese deja anunțat cu trei zile înainte de a avea loc la o reuniune a Dumei de Stat de la Moscova. Se pare că a existat o scăpare în planificarea secretă a aruncării în aer a clădirii din Volgodonsk și a instrumentalizării politice ulterioare a acesteia de către Serviciul Federal de Securitate (FSB). (Putin a condus FSB până când a devenit prim-ministru în august 1999, după care aghiotantul său din Sankt-Petersburg, Nikolai Patrușev, a condus serviciul intern de informații). 


În 2002, Jirinovski a relatat despre evenimentele din 13 septembrie 1999 în parlamentul rus: „O notă a fost adusă de cineva de la secretariatul [Dumei de Stat]. Aparent, fuseseră chemați pentru a-l avertiza pe președintele Dumei despre această turnură a evenimentelor [adică atacul terorist]. [Președintele Parlamentului, Gennady] Zeleznev ne-a citit știrile despre explozie. Apoi am așteptat ca știrile de la televiziune să prezinte incidentul din Volgodonsk.”


A fost nevoie de trei zile pentru ca acea explozie să aibă loc. S-a produs la 16 septembrie 1999.


La fel ca Prigojin în 2023, Jirinovski trebuie să fi fost conștient de natura explozivă (pentru regimul Putin) a declarației sale din 2002. Afirmația sa punea sub semnul întrebării legitimitatea, autoritatea și integritatea noului președinte rus. Mesajele video ale lui Prigojin din ultimele luni subminează în mod similar justificarea lui Putin pentru invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina din 2022.


Acum nouă ani, a existat o altă dezvăluire a cunoscutului lider paramilitar rus și fost „ministru al apărării” al așa-numitei Republici Populare Donețk, Igor Girkin, despre pseudo-războiul civil din 2014-2015 din estul Ucrainei. De la începutul presupusei rebeliuni din Donbas, în primăvara anului 2014, a existat o controversă cu privire la începutul războiului nu numai în mass-media luară de poziție rusești, ci și în cele non-rusești. Chiar și unii analiști occidentali văd principalele surse ale conflictului armat din bazinul Donețk nu în politicile rusești, ci – așa cum susține și propaganda Kremlinului – în politica ucraineană.


Într-un interviu acordat săptămânalului rus de extremă dreapta „Zavtra” (Mâine) în noiembrie 2014, Girkin a dezvăluit: „Eu am apăsat pe trăgaci pentru război. Dacă unitatea noastră [armată] nu ar fi trecut granița [din Rusia în Ucraina], totul ar fi decurs așa cum a decurs în Harkov [nord-estul Ucrainei] și Odesa [sudul Ucrainei]”. În acest din urmă oraș și în alte orașe rusofone din Ucraina, spre deosebire de Donbas, în acel moment au fost activi doar agenți neînarmați ai Moscovei. Girkin a mai spus: „impulsul pentru război, care continuă și astăzi, a fost dat de unitatea noastră [armată]. Am amestecat toate cărțile care erau pe masă. Pe toate!”


Semnificativ în ceea ce privește mărturisirea lui Girkin este faptul că, în calitate de lider al unui batalion nereglementar și cetățean rus, el nu are nicio legătură biografică sau familială cu bazinul Donets. În calitate de fost ofițer al serviciilor secrete rusești, el a fost în contact permanent cu organismele guvernamentale rusești în timpul avansării sale paramilitare în estul Ucrainei în aprilie 2014. Așa cum este detaliat în cartea lui Jakob Hauter, în curs de apariție, „Russia’s Overlooked Invasion: Cauzele izbucnirii războiului din 2014 în Donbasul ucrainean”, Girkin și compania au acționat ca agenți neoficiali ai guvernului rus în acel război interstatal, încă la acel moment încă prin delegație, împotriva Ucrainei.


La fel ca Jirinovski în 2002 și Prigojin în 2023, Girkin a contrazis un principiu central al propagandei Kremlinului în noiembrie 2014, asumându-și public responsabilitatea pentru că a declanșat războiul ruso-ucrainean cu șapte luni mai devreme. Cu toate acestea, comentatorii non-ruși din întreaga lume continuă să susțină că Rusia a „intervenit” pur și simplu în august 2014, într-un conflict armat intra-ucrainean care era deja în desfășurare de câteva luni. Girkin, pe de altă parte, a recunoscut că forța sa nereglementată, care a invadat din Rusia și care a fost supravegheată de organele de stat ruse, a declanșat presupusul război civil din bazinul ucrainean Donețk în aprilie 2014.


Caracterul exploziv al recunoașterilor lui Jirinovski, Girkin și Prigozhin constă în faptul că niciunul dintre acești oameni nu este vreun moscovit liberal sau vreun critic occidental al lui Putin. Mai degrabă, ei sunt cunoscuți în țară și în străinătate ca fiind imperialiști ruși agresivi. Iar în cazul lui Prigozhin, există și faptul că este o creație a lui Putin. Șeful Wagner își datorează cariera ilustră în întregime patronului său de la Kremlin. 


Având în vedere aceste și alte dezvăluiri memorabile ale unor ultranaționaliști ruși proeminenți, unele debateri non-rusești în sprijinul Rusiei sunt surprinzătoare. În mass-media, parlamente, ministere, universități, institute și partide politice din întreaga lume, apologetica Kremlinului privind expansiunea militară rusă continuă să găsească până în prezent adepți naivi – în ciuda multor recunoașteri revelatoare, cum ar fi cele ale unui Jirinovski, ale unui Girkin și ale unui Prigozhin. 
 

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Dramoleta caraghioasă cu Prigojin a fost doar un act din maskirovca FSB care să sperie Occidentul cu narațiunea: ba occidentalilor, dacă Rusia se destramă, atunci armele nucleare cad pe mâna nebunilor incontrolabili ca Prigojin. Vedeți ce vă doriți, că s-ar putea să se întâmple și toată lumea ar fi in pericol. Nu mai bine recunoașteți regimul Putin și îi acceptați solicitările?
    Din nenorocire, Occidentul a înghițit gălușca asta și a amânat sine die luarea de măsuri decisive contra Rusiei. Că, nu-i așa, parcă e mai mult de câștigat de la Rusia, în Ucraina până când să pierdem bani?…

  2. Elementul comun in toate aceste luari de pozitie, pozitia comuna a tuturor liderilor de razboi, insa si a rusilor in general este nu faptul ca poarta un razboi nedrept si ucigas, ci ca nu o fac cum trebuie. Adica sint frustrati ca nu pot distruge Ucraina ca sa-si dovedeasca lor si lumii ca sint asa cum ii stim : ucigasi, periculosi, vicleni si puternici. Asta e problema : nu propaganda ii infesteaza mental pe rusi, rusii insisi sint cei care secreta permanent minciuna, teroare si razboi. Ei genereaza si sustin liderii, propaganda si razboiul. Iar asta nu va trece decit, eventual dupa o generatie . Acest lucru este lesne de vazut si in Romania, unde cariera politicianului interlop ( sau interlop politician ca e totuna ) dainuie si chiar prospera cu sprijinul larg al unei populatii ignorante . De aceea, sfatul lui Hodges, ca NATO sa se pregateasca pentru un razboi la scara larga cu Rusia nu e deloc neavenit. Impaciuitoristii si purtatorii steagului alb gen Orban nu fac decit sa deschida portile raului , iar toleranta fata de trumpisti , orbanisti, simionisti , sosocisti si alte vipere trebuie sa inceteze. Sinem oricum intirziati, iar o Rusia nepusa cu botul pe labe ar putea sa faca lucruri interesante. Pe care le gindeste si pregateste minutios . Cine-i da nas lui Ivan …

    • O generatie este prea putin, ei au „strategia nationala” de la Petru cel Mare si nu au schimbat mai nimic, desi aparent multe s-ar fi schimbat pe la ei.

  3. este bine ca se fac publice informatiile despre Gurkin si cum a ajuns estul Ucrainei sa trebuiasca sa fie „denazificat” dupa o infiltrare masiva de agenti
    A fost Katyn, apoi in 1945-1955 distrugerea elitelor nationale prin incarcerare, impuscare etc si inlocuirea lor cu mujici neomenosi dar ascultatori.
    Apoi dupa 1990 metodele mai „discrete” – otravire – AVC sau infarct, substante cangerigene, sau la alegere bani de consultanta (Iulian Vlad a incasat cativa ani peste 500.000 euro/an din consultanta) sau doctorate (un model initiat de Pacepa cu Elena, incercat in Gernania insa de mare succes in Romania)
    Este acesta modul in care Rusia vrea sa fie ramana in istorie? Are capacitatea de a repara raul facut?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andreas Umland
Andreas Umland
Dr. Andreas Umland a studiat științe politice și istoria la Berlin, Oxford, Stanford și Cambridge. Este profesor asociat la Departamentul de Științe Politice a Academiei Kyiv-Mohyla (NaUKMA) din 2010 și analist la Centrul de Studii din Europa de Est din Stockholm (SCEEUS) al Institutului Suedez de Relații Internaționale (UI) din 2021.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro