duminică, februarie 9, 2025

Celebrarea națiunii este sau nu idolatrie?

A celebra ceva nu are cum să fie ceva rău. Fiecare dintre noi ne celebrăm ziua de naștere; fiecare companie celebrează momentul fondării sale; fiecare națiune celebrează un moment semnificativ al istoriei sale – de cele mai multe ori, momentul eliberării sale. Lucrurile se complică, însă, dacă celebrarea implică și altceva.

Când vechii israeliți s-au întors din robia babiloniană, s-a întâmplat ceva ciudat și fascinant în același timp. Cărțile lui Ezra și Neemia povestesc cum liderii politici au conștientizat faptul că puritatea de sânge a poporului devenise, deodată, importantă, astfel că au luat imediat măsuri: au interzis mariajele mixte pentru a evita contaminarea cu neisraeliți și i-au alungat pe evreii care au refuzat să se despartă de nevestele lor străine.

Această formă de segregare rasială sau etnică, indiferent cum dorim să o numim, este în sine surprinzătoare, întrucât fiii lui Israel nu păreau să fi fost foarte preocupați de acest aspect înainte de exilul babilonian; însuși marele rege David, întemeietorul regatului unit, nu avea sânge evreu pur, întrucât era strănepotul lui Rut, o femeie moabită care se convertise la iudaism, după cum relatează cartea care poartă numele ei. E adevărat că instrucțiuni împotriva mariajelor mixte existau și în Legea lui Moise (Exod 34:16; Deuteronom 7:3), dar ele păreau să fie date pentru a nu risca alterări ale purității cultului mai degrabă decât pentru păstrarea purității de sânge. În Ezra și Neemia, noțiunea de „neam sfânt” (literal „sămânță sfântă”, sintagmă tradusă „holy race” în unele versiuni englezești) impune pentru prima dată la evrei ideea de puritate etnică/rasială care se cere prezervată.

Fenomenul ține de faptul că identitatea colectivă dobândește acel caracter pe care azi îl numim „național” (și care, în cazul evreilor din perioada postexilică, l-am putea numi „protonațional”) nu atât în momentul în care grupul devine conștient de identitatea sa și își asumă o anumită misiune (la evrei, acest moment ar începe o dată cu primirea Legii la poalele Sinaiului și își are înflorirea o dată cu regatul lui David și Solomon), ci mai degrabă în momentul în care grupul astfel constituit se confruntă cu realitatea dură a unei alterități subjugante. Nu gloria unui regat unitar și puternic, ci suferința de a fi pierdut acel regat în vremea Exilului a fost catalizatorul acelui sentiment incipient care ține de conștiința națională. Tot așa, națiunea germană s-a constituit sub imperiul napoleonian, deci într-un context de pierdere a gloriei și a libertății grupului. Cu alte cuvinte, emergența sentimentului național și a identității naționale ține de apariția subiectivității colective, adică a acelui moment când grupul etnic devine o comunitate de subiecți ai unui conducător perceput drept străin „de neam” și ilegitim.

Revenind la vechii israeliți, putem reformula întrebarea din titlu: nu cumva glorificarea propriei identități colective și stabilirea unui cult al națiunii este o formă de idolatrie din punct de vedere al Torei? Desigur, Cărțile lui Ezra și Neemia nu vorbesc de existența vreunui cult al națiunii. E adevărat că la antici și la popoarele primitive avem de a face frecvent cu cultul strămoșilor și iarăși e adevărat că unii sociologi, precum Émile Durkheim, au echivalat divinitatea la comunitățile primitive cu identitatea colectivă; totuși, această echivalare a fost un construct și un artificiu teoretic al sociologului, nu un fapt obiectiv. Un astfel de cult al identității colective nu a existat, din câte știu, în Antichitate și nici în Evul Mediu (nu sunt istoric și e posibil să mă înșel), ci, cel mai probabil, cultul națiunii apare doar o dată cu naționalismul în sensul modern al cuvântului, deci cam în perioada romantismului german. În treacăt fie spus, e posibil ca tocmai existența unui astfel de cult al națiunii să poată constitui un bun criteriu pentru a decide dacă un anumit grup etnic se poate numi națiune sau nu.

Interdicția idolatriei a fost moștenită de la iudaism de către celelalte două monoteisme, creștinismul și islamul, iar întrebarea dacă venerarea națiunii este sau nu o formă de idolatrie este legitimă în toate cele trei religii în contextul naționalismelor contemporane, de la naționalismul iranian până la ideologia sionistă ori la naționalismul românesc. În fapt, întrebarea este legitimă chiar și pentru alte forme de naționalism în state declarat seculare, cum e cazul naționalsmului din România lui Ceaușescu ori a adulării etniei Han căreia i se recunoaște virtutea de a fi coagulat națiunea chineză modernă, întrucât religia seculară a materialismului istoric poate fi considerată al patrulea mare monoteism al lumii contemporane, născut la rândul lui din vâltoarea ereziilor creștine pe fileră gnostică, după cum arătase Eric Voegelin. În România contemporană, omul religios nu se preocupă, de regulă, de această chestiune; caracterul „idolatru” al naționalismului este în general susținut de către adepții construcținismului social din sfera științelor socio-umane sau din sfera politică a stângii seculare.

Pentru a răspunde la întrebare, e nevoie de o discuție în jurul celor două abordări ale naționalismului: cea esențialistă și cea construcționistă. Discuțiile sunt numeroase, iar autorii care s-au ocupat de problemă sunt mulți și ei; abordarea esențialistă este numită uneori (sau, cel puțin, este foarte apropiată de) perenialism, iar construcționismului îi corespunde abordarea modernistă.

Esențialismul pornește de la premisa că există o esență a fiecărei națiuni care nu poate fi învățată, nu poate fi cumpărată și nici capturată în niciun fel decâtre cineva care nu a fost născut și crescut în acea națiune. Acel ceva este imposibil de surprins și de descris, deci este un fel de tezaur secret și intim al nației.

În cazul grupurilor relativ mici, bazate pe relații de rudenie, este evident că „esența” e legătura de sânge dintre memberii grupului, legătură care e un dat ce nu poate fi schimbat. Însă, pe măsură ce grupurile bazate pe rudenie devin tot mai mari, recunoașterea între membrii tribului devine tot mai dificilă, astfel încât esența pe care anticii o legau de apartența la o genealogie comună devine și ea tot mai greu de controlat, astfel încât tinde să migreze spre versiuni simbolice și abstracte, condiția apartenenței la o genealogie comună devenind tot mai puțin importantă și estompându-se treptat.

Ce este important în cazul esențialismului este că esența respectivă are legătură cu sacrul. Durkheim a observat asta, dar el s-a grăbit să spună că sacrul nu este altceva decât conceptualizarea grupului în sens abstract. Durkheim s-a grăbit să detroneze sacrul de pe piedestalul pe care societatiile tradiționale și primitive îl pun și să-l supersimplifice, reducându-l la social, în vreme ce sacrul este ceva mult mai complex. Această legătură pe care Durkheim a remarcat-o există, însă e de altă natură și nu poate fi abordată în manieră reducționistă. Legătură dintre esență și sacru este legătura dintre peren și sacru. Perenul are de a face cu temporalitatea, pentru că face referire la ceva ce nu dispare, deci la ceva ce este etern. Legătura dintre esență și sacru transcende, deci, condițiile și fluctuațiile istoriei și transcende spațiul. Faptul de a fi transcendentă conduce la aceeași idee că esența este ceva sacru. Iar semnificația termenului de „sacrul”, știm, este aceea de a fi „pus deoparte”. A fi pus deoparte înseamnă a fi intangibil și este, de regulă, rezultatul unui act concret de consacrare.

Obiectul consacrat nu a fost sacru înainte, dar el devine sacru prin actul de consacrare în momentul în care este pus deoparte. În cazul în care un obiect (sau un spațiu, un timp sau o persoană) este dat ca fiind sacru, atunci vorbim de sfințenie, întrucât există o distinție între sfințenie și sacralitate. Sfințenia este ceva dat și nu este rezultatul acțiunii umane. Dumnezeu este sfânt, dar nu este sacru în sensul de a fi fost consacrat, ci este sacru în sensul de a fi sacru prin El însuși. Altfel spus, sfințenia Sa nu este rezultatul unei consacrări realizate de om.

Caracterul obiectului sacru de a fi intangibil se traduce și prin „neprețuirea” sa, adică imposibilitatea de a-i pune un preț, de a-l schimba cu o valoare comensurabilă în bani, aur sau altă materie prețioasă. Există mai multe nivele ale sacrului la societățile tradiționale, iar acestea au rămas într-o anumită măsură și la societatea modernă. Este vorba de acele relații interumane care sunt afectate de sacralitate, deci acele relații care sunt intangibile, fără preț, esențiale, perene și transcendente. Relațiile din interiorul familiei, în special dintre mamă și copil, sunt sacre (iar acest lucru e vizibil nu doar la oameni ci și la animale) în sensul că mama își va apăra puiul chiar cu prețul vieții.

Relațiile din interiorul familiei nu pot fi exprimate în valori materiale, deci nu pot fi supuse trocului sau actului de vânzare-cumpărare. Nivelele sacrului se manifestă, în societățile tradiționale, sub forma unor sfere concentrice ale relațiilor de sânge, relațiilor de rudenie, familiei extinse sau tribului. Apartenența la o identitate nostratică, cum e cea a „neamului sfânt” la evrei, era văzută în societatile tradiționale și în concepția esențialistă ca fiind ceva ce nu poate fi negociat, nu poate fi schimbat și nu poate fi cumpărat, deci ceva ce nu este comensurabil în termeni omenești.

În șirul acestor sfere concentrice apare întrebarea, unde anume este locul relației cu Dumnezeu. Vorbim așadar de o ierarhie a sferelor concentrice. Sfera conrespunzătoare relației cu divinitatea nu este sfera cea mai îndepărtată, ci, de fapt, este sfera cea mai intimă și cea mai apropiată de către ființa umană, mai apropiată chiar decât sfera relațiilor familiale.

Acesta este motivul pentru care există o ierarhie a valorilor sacre, o ierarhie bazată nu pe comparabilitate sau pe măsură (pe elemente aflate unul lângă altul) ci pe conținere (elemente aflate unul într-altul).

Problema apare în modernitate când, practic are loc constituirea ideii de „națiune” în sensul modern al termenului și când apare de asemenea națiunea ca și construcție socială, așa cum unii gânditori au înțeles-o, de la Benedict Anderson, Eric Hobsbawm sau Orvar Löfgren. E bine, în Iluminism, o perioadă în care se constituie politicul modern, identitatea națională intră în scenă sub forma unui produs de laborator pe baza unei rețete standard, sub forma unei „combinări de n câte k” unități semnificante de bază. Este de ajuns să alcătuiești o listă de locuri sacre (in frunte cu capitala), timpuri sacre (sărbători) care marchează o istorie sacră și să le combini cu un panteon de eroi naționali, o limbă națională și un set de valori naționale pentru a obține o identitate națională. Pe cât de arbitrară, o astfel de combinatorică ce are un caracter alchimico-magic evident, e un mecanism simplu de punere în ordine și de gestionare a diversității și a diferenței la nivel comunitar.

Pe baza unui rețetar universal, se poate „construi” o identitate națională ce va avea aparența de identitate esențialistă, perenă și transcendentă, iar acesta poate fi numit paradoxul naționalismului modern: cum e posibil ca identitatea națională să fie pe de o parte clamată ca fiind esențialistă și excepțională, iar pe de altă parte să fie obținută în mod generativ, algoritmic, dintr-o rețetă a identității naționale, la fel ca toate celelalte? Cum e posibil că națiunile moderne par a fi excepționale și perene fiecare în parte, dar reflectă toate același template identitar global?

Paradoxul naționalismului modern se explică prin faptul că emergența „golemului” colectiv în retortele diverselor revoluții europene a avut loc prin deconstruirea experienței religioase și descompunerea ei în elemente funcționale care au fost folosite apoi ca ingrediente în viitorul rețetar al naționalismului. Sacralitatea națiunii a fost scoasă prin acest procedeu din concentricitatea relațiilor sacre și a dobândit astfel un caracter autonom, devenind o formă alternativă a sacrului care coexista alături de cea tradițională a religiei. Apartenența la un popor-națiune a fost decuplată de experiența apartenenței la o comunitate de credință religioasă, iar această decuplare a avut loc pe fondul unor mișcări violente de decuplare a sferei religiosului de alte sfere ale vieții umane, precum politicul, știința, educația sau arta. Consecința a fost, practic, o fractură în experiența sacrului și o autonomizare a formelor de manifestare a sacrului. Sacrul a pierdut astfel aspectul de „păpușă rusească” pe care i-l dădeau sferele sale concentrice. Naționalismul a păstrat o doză de sacralitate, dar a fost scos de sub imperiul experienței religioase și pus alături de aceasta, el devenind astfel ex-centric.

Se poate spune fără teama de a greși că naționalismul modern este cea mai bine constituită și cea mai puternică formă de manifestare a religiilor seculare. Prin deconectarea de religie, naționalismul a devenit o religie „făcută de mâna omului”, iar acest fapt a aruncat omul modern nu într-o lume seculară și eliberată de religie, cum susțineau artizanii modernității, ci într-o lume dominată de un politeism camuflat și ilegitim. Diversele distopii socialiste ale modernității – de la regimurile fasciste și naziste până la dictaturile bolșevice sau comuniste – au funcționat, toate, ca monolatrii seculare, prin monolatrie înțelegând un regim care funcțuonează într-un context politeist dar care permite practicarea cultului unei singure divinități. Societățile capitaliste democratice contemporane (inclusiv România) nu sunt, desigur, monolatrii, ci politeisme seculare fluide, asemănătoare oarecum Imperiului Roman precreștin. În vestul democratic, diverse religii seculare coexistă, una dintre ele bucurându-se de statut preferențial la nivelul instituțiilor, și anume raționalismul ateu.

Decuplarea sferei națiunii de cea a experienței religioase a avut loc în paralel cu decuplarea altor sfere, cum spuneam, iar această decuplare a avut și consecința de comodificare a acestor sfere. Poate că prima sferă care a fost comodificată a fost cea a politicului, acțiunea politică fiind transformată într-o marfă care are un preț („fiecare lucru își are prețul lui”, spuneau economiștii Școlii de la Chicago) iar „scena politică” a fost transformată într-un spațiu mercantil, o piață a politicului.

Naționalismul n-a scăpat nici el acestui fenomen, astfel că națiunile au astăzi un preț, sunt cântărite atent prin ratinguri și indecși agregați (vezi The Good Country Index), statele se bucură de reputații înalte sau scăzute (vezi „valoarea” fiecărui pașaport național, tradusăîn numărul de țări în care se poate călători cu documentul respectiv fără viză), identitățile naționale sunt expuse pe tarabe (vezi expozițiile universale din secolele XIX și XX sau vezi mecanismele de comodificare a „esenței” naționale prin cultura suvenirurilor, a muzeelor și a turismului în general). Pe scurt, naționalismul e pus azi într-o icoană care păstrează aparența de obiect sacru, dar e expus spre vânzare în bâlci.

Este, atunci, venerarea națiunii o idolatrie?

Concluzia pe care eu unul o văd din această poveste mare și întortocheată a naționalismelor moderne este că da, naționalismul poate fi idolatru atunci când ajunge să fie pus deasupra lui Dumnezeu. Nemaifiind ținut ca o sferă concentrică a sacrului religios, sacrul naționalismului a devenit o sferă de sine stătătoare care plutește liber în piața religiilor (seculare, politice, comerciale, artistice sau chiar tradiționale) în care omul modern este azvârlit și din care se simte permanent invitat să guste. Astfel, naționalismul, în plutirea lui, uneori ajunge sus de tot, eclipsând credința și cultul datorat lui Dumnezeu.

Cu siguranță, această imagine nu poate fi generalizantă și sunt convins că există forme de naționalism – la români, la nemți, la unguri, la ruși sau la americani – care sunt păstrate în mecanismul sferelor concentrice, cazuri în care, desigur, riscul idolatriei e redus.

Distribuie acest articol

106 COMENTARII

  1. Mi-a placut acest articol,intrucit clarifica frumos si argumentativ ac,poveste mare si intortocheata a nationalismelor moderne,concluzionind ca idolatre sunt nationalismele care se pun ma presus de Dumnezeu.
    Sa ma ierte autorul dar consider ca nationalsimul american se pune deasupra lui Dumnezeu,

    La Multi Ani,Romania !

    • Mulțumesc, Ileana. Sînt în parte de acord cu ce spuneți legat de americani. Americanii fiind, totuși, un popor mare, mă gândesc că au și oameni care au o înțelegere înțeleaptă a raportului dintre națiune și Dumnezeu.

      • Domnule Marius o fi avind UNII oameni care au o intelegere inteleapta(?!cam naiv termenul) dar se pare ca deseori la conducere nu nimeresc aia potriviti (daca credeti ca Trump a fost omul providential cred ca va inselati amarnic…daca…);ghinion oare?!
        Si Bush jr. spunea ca D-zeu la ales pt. a lovi Irakul si a detrona antichristul care era la vremea respectiv Sadam…Eu ma indoiesc dupa cum ma indoiesc ca Putin ca Protector al Ortodoxiei si al Maretei Natiuni Ruse e chiar omul providential cum pretind unii..

    • Nationalismul american deriva in mare parte din faptul ca credinciosii protestanti/neoprotestanti care sint majoritari cred ca sint singurii care respecta Cuvintul lui D-zeu fiind „One Great Nation Under God” si „In God We Trust”;ca si rusii cu ortodoxia LOR si deja uite ca avem doua tabere pe pozitii antagonice ireconcibiabile.
      Ce sa-i faceti, nu stiu in ce masura nationalismul lor e deasupra lui D-zeu sau in egala masura sa nu dea in erezia denuntata in privinta ortodoxiei ruse preavoslavnice,filetismul…Oricum multi nu pot una fara alta…

  2. Textul mi se pare scris de pe poziții progresiste, respectiv cum că popoarele/națiunile se idolatrizează prin ele însele, organizate în statele-natiune. Fenomenul este, bineînțeles, blamabil, de vină fiind, de fapt, statul-natiune. Care stat-natiune ar fi mai bine să nu fie, asta ducând la anihilarea nationalismelor și mai ales a idolatriei corespunzătoare….
    Un text nepotrivit de Ziua Națională a României.

    • Mulțumesc decomentariu. Așa e, anihilarea națiunilor ne-ar îndepărta și mai mult de Dumnezeu și vedem asta explicit în fenomenul de globalizare. Ce spuneam eu e că modul în care națiunea modernă a fost construită a însemnat deja o decuplare de Dumnezeu. Nu înseamnă să renunțăm la respectul față de nație, ci să îl reintegrăm în respectul față de Dumnezeu. De Ziua Națională, putem glorifica națiunea uitând de Dumnezeu sau putem spune, „Îți mulțumesc, Doamne, pentru că trăim în pace într-o națiune liberă și suverană”. Prefer a doua variantă.

      • Așa este, statele-natiune au apărut ca o reacție contra statelor „de drept divin” din feudalism. Paradoxal, actualele state națiune cu mecanismele lor democratice repetă mai mult principiul Libertății din Vechiul Testament și nu principiul Iubirii din Noul Testament (dovedit insuficient în conducerea societății/națiunii/popoarelor. Iar ruga Dvs este pentru Dumnezeu-Tatal sau pentru Dumnezeu-Fiul?

            • Dumneavoastra faceti referire la doctrina . Caci oamenii auinventat si vor mai inventa doctrine . Dogma are radacina in Sfinta Treime . Caci dogma este Adevarul absolut . Cum a ajuns Adevarul absolut la oameni ? Intrupindu-Se dar si prin revelatie . Pentru ca ceea ce cauta omul ( inclusiv Adevarul ) nu poate fi gasit fara voia lui Dumnezeu ( Sfinta Treime ) . Cel ce obtine ceva prea usor sa se intrebe intotdeauna daca nu cumva ii este cu adevarat de folos ( nu material si trupeste ci la mintuire/ indumnezeire ) . Truda noastra in a obtine orice este institutita de Dumnezeu dela caderea primilor oameni in pacat . E o pedeapsa . Si e necesara caci fara ea nu ne putem indrepta si nu ne putem veni in fire . Sigur ca sintem destui cei carora ne vine greu sa credem acestea dar realitatea asta este oricit am inchide noi ochii sau oricit am cauta sa evadam din real ( in virtual sau in euforia drogurilor de orice fel )
              Daca pentru dumneavoastra Noul Testament este carte sfinta indemnul meu este sa o cititi sau sao recititi . Cu rabdare .

      • „Ce spuneam eu e că modul în care națiunea modernă a fost construită a însemnat deja o decuplare de Dumnezeu.” Hmm interesant punct de vedere, se pare ca sinteti un om credincios; problema e ca natiunii contemporane ii e MAI BINE FARA sa fie si Aleasa lui D-zeu MAI ALES pe principii etniciste…si etnocentrice…
        Si Hitler a promis ca restituie lui D-zeu o mareata natiune „Got mit Uns” pur singe si a dat gres.Si altii vor asta. Putin face eforturi serioase in privinta asta….Si unii zic ca o da in filetism….dar multora le place asta…
        Cit despre variante o prefer pe cea a natiunii civice pe linia lui E Renan fiindca daca tot facem apel la D-zeu vom ajunge sa punem problema (din nou) CARE credinta e cea care-i place lui D-zeu?Americanii zic ca protestantismul si mai ales variantele neo, rusii ca ortodoxia preavoslavnica, italienii pe vremea lui Mussolini acceptau doar catolicismul, la fel spaniolii sub Franco si lista poate continua.
        Pe de alta parte-pe linga problema legata de credinta care-i place lui D-zeu- ma intreb: DAR cu ateii, liber cugetatorii, cei de alte credinte si alte convingeri spirituale -cel putin la noi sa ma incadrez in subiect CE facem?!Daca ei nu rezoneaza cu credinta noastra majoritara ii excludem ca fiind rataciti, pierduti, nedemni sa faca parte din mareatza natiune unica sub D-zeu, ii seducem sau daca nu reusim sa-i seducem ii eliminam?!(metoda cea mai simpla).
        Pt ca avind in vedere respectul fata de D-zeu si implicit fata de credinta cea mai adevarata care-i place lui D-zeu multi de-a lungul istoriei au incercat sa purifice natiunea ca sa fie unica si Credinta Adevarata sa prevaleze.Si uite asa pina parca pe la 1829 (dar si dupa) anglicanii i-au persecutat pe catolici, in America cea fantastic de libera catolicii italieni si latino americani erau considerati inferiori (n-are rost sa vorbim de negrii,se stie),in Spania franchista sau Italia fascista catolicismul era religia forte, Hitler nu-i agreea pe catolici in dauna protestantilor dupa cum in Rusia e la moda sa fii ortodox ,la noi la fel.
        E bine daca vreti o natiune sub D-zeu sa mai bagati sub pres diferentzele doctrinare si de dogma dar si la noi multi n-o facSi nici nu vor sa faca asta.Ce sa-i faci multi protestanti pretind ca traim vremurile apocaliptice asa ca un pic de persecutii si de betze-n roate din partea majoritarilor ortodocsi nu le strica…Desi „politically corect” ar trebui sa trecem in stil ecumenic peste aceste diferentze,dar patriarhul are destui dusmani care-l acuza de tradarea adevaratei ortodoxii privind cu jind mai mult sau mai putin discret spre sora ortodoxa mai mare,Rusia,unde ortodoxia de tip hard core prevaleaza…
        Daca tot va displace modul in care a fost construita natiunea moderna inseamna ca va displace SUA si puteti crede (multa bafta) in omul providential cica care ar fi fost Trump menit s-o refaca mareatza din nou.Sau aveti exemplul rusesc.Dupa preferinte.
        Se pare ca si unu si altul au incercat (si unul se straduieste inca, spre ghinionul nostru al celor de centru care iubim secularismul) sa-si recupleze natiunile la D-zeu fiecare dupa credinta lui.Adica intentii cica ‘bune” drumul spre iad e pavat cu intentii bune…Si cu sacrificul celor care au avut ghinionul sa sufere sau sa piara ca urmare a acestor „nobile”eforturi.

        • Da, e o întrebare importantă, cea legată de atei și cei de celelalte credințe. Cu siguranță, că toți aparțin națiunii. Diferența stă doar în atitudine: unii Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru nația lor, alții nu. Dar de aparținut, aparțin toți națiunii. În privința rușilor și americanilor, cred că și excepționalismul american și filetismul rusesc au cam aceeași natură.

  3. „The day in 1776 that the Declaration of Independence was adopted by the Second Continental Congress in Philadelphia”
    La fête nationale sau Le quatorze juillet.
    Orice discutie ramane ipotetica atata timp cat state precum cele sus mentionate celebreaza ziua nationala dupa obiceiurile bine cunoscute pe langa Rusia si China dar ei sunt „cei rai”
    O incercare de adoptare a unei constitutii europene a esuat veto-lui populatiei franceze, natiunea franceza fiind mai importanta decat cea europeana.
    Americanii au reusit sa inchege o natiune dintr-un amestec de popoare si natiuni in jurul libertatii individiului, europenii au cauzat 2 razboaie mondiale devastatoare datorita nationalismului , a unor ideologii precum fascismul, comunismul, socialismul toate inventii europene.
    Capitalismul „exportat” in SUA a produs bunastare si progres, cel european pe model socialist, vedem bine cum arata, incepand cu cel rusesc/chinez pana la cel francez/german.
    In lumea sportului la intonarea imnului sportivii incep sa planga coplestiti de sentimente nationale.
    UE doreste prin politiciele sale sa niveleze si sa desfiinteze statul national, nu va reusi atat timp cat nu va exista consens european in jurul unui stat europen, cu constitutie si imn.
    Mai greu de bagat in capetele oamenilor.

    • Capitalismul „exportat” in SUA a produs bunastare si progres, cel european pe model socialist, vedem bine cum arata, incepand cu cel rusesc/chinez pana la cel francez/german.
      Când a fost „exportat” capitalismul, nu existau nici SUA, nici socialism, nici măcar capitalism. Afirmația e deci goală de sens. Diferențele între ceea ce fiecare înțelege prin „bunăstare și progres” au cauze mult mai complexe, care nu pot fi condensate într-o frază cu pretenții de concluzie.

      UE doreste prin politiciele sale sa niveleze si sa desfiinteze statul national, nu va reusi atat timp cat nu va exista consens european in jurul unui stat europen, cu constitutie si imn.
      Politicile UE sunt de fapt ale statelor membre. Nu există o entitate europeană separată, în afara parlamentului european, în care fiecare țară își desemnează reprezentanții, aleși prin vot direct, egal si universal, conform algoritmilor electorali interni. Site-ul UE este în redactat în limbile tuturor statelor membre, fiecare europarlamentar își ține discursul în plen în limba sa națională, iar PE adoptă acte în conformitate cu obiectivele și valorile convenite de toate statele membre, iar parlamentele naționale le transpun în baza specificului național și a tradițiilor locale. Și este bine așa!
      Singura „nivelare” pe care și-o doresc statele membre, deci Uniunea Europeană, este respectarea drepturilor omului, asa cum sunt prevăzute în Carta Europeană, în toate colțurile uniunii. Universalitatea unor cutume, reguli sau legi la nivel european este o necesitate obiectivă în constituirea oricărei asociații, iar aderarea voluntară la respectiva asociație presupune în mod automat acceptarea lor. Orice membru deplin poate apoi iniția modificările pe care le dorește sau poate părăsi asociația. Nu e absolut nimic anti-național în UE. dimpotrivă! Afirmația dumitale, Ursul Bruno, nu corespunde deci realității.

  4. „Apartenența la o identitate nostratică, cum e cea a „neamului sfânt” la evrei,”

    N-am inteles care e legatura intre „nostratic si „neamul sfant”. „Nostratic” e un termen de origine latina dar introdus prin daneza si care se refera la o macrofamilie a limbilor si nu pare a avea vreo legatura cu etnicitatea de orice fel.

    • Mulțumesc, CC. Am folosit termenul „nostratic” nu în sens lingvistic, ci în sens generalizat sociologic și antropologic, de identitate a unui „noi”, oricare ar fi acesta.

      • Sugerez în acest caz termenul „nostran(-ic,-ian)” (celălalt este un termen de specialitate cu o semnificație precisă în lingvistică, greu utilizabil în alt context), măcar e derivat într-un diasistem romanic.

        • Mersi, Dionis. Așa e, „nostratic” generează o confuzie care nu era necesară, iar sugestia ta poate fi o alternativă bună.

  5. In cazul evreilor autorul omite notiunea de POPOR ALES. Si, sa recunoastem, Dumnezeu nu s-a inselat ! Urmasii lui Avram sunt, dupa stiinta mea, singurul popor care si-a conservat mii de ani, identitatea nationala si religia. Pe care – unii dintre ei – au avut puterea, staruinta, geniul sa o transmita – sub forma crestinismului – omenirii ! Ce s-a intamplat mai apoi, dupa indeplinirea planului lui Dumnezeu este o alta poveste. Tragica adesea. Si imi vine in minte o discutie dintre Dr.Jivago, personajul principal al romanului omonim cu un coleg evreu, medic militar in armata rusa in timpul primului razboi mondial …

    • Evreii antici au fost „poporul ales” de Dumnezeu- Tatăl. Ei au creat direct și indirect și civilizația arabă și pe cea creștină. Azi, poporul evreu este un amestec între evreii de religie mozaică estici(khazari) și vestici(sefarzi). Este un miracol cum religia mozaică a reușit să unească populații de etnii diferite. Genetic, evreii de azi nu mai au nimic în comun cu evreii antici în afară de religia mozaică, păstrătoarea culturii antice evreiești de-a lungul a două mii de ani.

  6. In loc de un simplu:
    La multi ani, Romania, la multi ani romani!
    ni se povesteste ceva lung si plictisitor. Unde mai pui ca referinta e luata de la evrei, oare de ce nu a luat-o de la greci, latini, chinezi, aborigeni, sau Burchina Fasso?

    1 Decembrie e extrem de nepotrivit pt o sarbatoare nationala, e frgi, intunecat, e si postul Craciunului, inca nu s-a taiat porcul, nici vinul nu a fiert destul, tuica de abia se face.
    Oare nu gasesc istoricii astia mari o zi victorioasa prin iulie, sau august, ca atre bine era? Si daca n-o fi de ce totusi sa nu se mute 1 decembrie in august, ca tare destept a fost regele cind a intors armele.

    • A parasit puterile Axei nu doar pentru a se alia cu sovieticii in detrimentul germanilor, ci si cu aliatii din Vest (SUA, UK, Franta, etc). La vremea aceea, URSS era sprijinita de aliati in lupta impotriva Germaniei si Italiei. Ulterior URSS a devenit o putere dictatoriala care a amenintat lumea, insa Regele a sperat probabil la 23 august ca nu se va intampla acest lucru niciodata, iar rusii vor fi aliati permanenti ai SUA. La fel cum au sperat si europenii prin politica de tip „wandel durch händel” post-Razboi Rece, ca Rusia nu va mai redeveni niciodata o dictatura si nu va mai invada alte state independente. Gresit!

  7. Raspunsul la intrebarea titlului articolului este NU!
    LA MULTI ANI ROMANIA!

    P.S. Noi astia primitivii nu luam lectii de la sociologi, jurnalisti si bodoganitori in general.
    Dar tot conform Vechiului Testament dreptul de autoaparare nu trebuie uitat.
    Pentru romani si/sau pentru evrei.

    • La mulți ani România! Ați vazut poate ca, la parada militară, între 3 elicoptere Apache si 4 fightere F-16 a zburat și un jet mic. Ala era avionul lui Iohannis in drum spre Dubai și el făcea cu mana oamenilor. Era momentul perfect sa-si prezinte și el jet-ul privat, nu?

  8. Noi romanii, chiar avem a medita asupra acestui subiect, mai cu seama dupa ce am fost ingaduiti in Uniunea Europeana din care am facut, faceam si vom face parte etern, dincolo de tratatele concepute departe de kilometrul 0 cantacuzin.
    Paradoxul romanesc se exprima in chiar buricul Europei la Banneux, loc in care ar trebui sa se adune ritualic reprezentantii nostri in instiitutiile PE si CE pentru a medita.
    Banneux este asezarea unde toate natiile detin un loc pe care se ridica o cruce a fidelitatii fata de Sfanta Fecioara ocrotitoare a saracilor. Exceptie la regula face Romania care are 2 cruci , distantate une de alta.
    O cruce pentru romanii care au acceptat comunismul si una pentru cei care au patimit pentru ca nu l-au acceptat.
    O vreme , una dintre cruci a fost cam neglijata. Cu timpul insa, situatia s-a normalizat depunandu-se flori la ambele cruci.
    Nu stiu daca frun deputat a intervenit de jena sau preotii locului s-au rugat sa ne vina mintea la cap.
    Tot in Belgia, tara foarte primitoare pentru romani, am participat la cateva cursuri pentru
    copii de primara pentru a le deslusi pe intelesul lor ce inseamna vorba patriotism si cum se manifesta zisul patriotism.
    Lectia s-a luuungiit pentru ca trebuia explicat ce inseamna pater, s-a ajuns la limba materna si la vorba mater cu extensiile cuvenite , maternitate, matriarhat..Intamplarea se petrecea in perioada in care se punea problema scoaterii cuvintelor mama si tata din vocabularul umanitatii.
    Ideea este ca acei copii au inteles ca patriotismul este legat de fiinta noastra spirituala si biologica prin familie, grai, prin istoria devenirii poporului caruia apartinem.
    Le urez La Multi Ani tuturor romanilor care isi iubesc si respecta țara .

    • Interesant detaliul legat de Banneux, nu-l știam. Problema identității europene (sau a lipsei sale) e că nu ține seama de ceea ce ne unește – spiritualitatea creștină.

  9. Un articol de o absurditate cu totul aparte, lasand la o parte publicarea lui de 1 Decembrie.
    Autorul decreteaza ca orice „eclipseaza credinta si cultul datorat lui Dumnezeu” este idolatrie, deci si celebrarea natiunii, luandu-si ca model suspiciunea permanenta pe care religia o ridica legat de celebrarea copilului, a mamei, a tatalui, a sotului, a sotiei, a pisicii familiei, a prietenilor si a comunitatii, ca sa nu mai vorbim de propria persoana si propriile realizari in viata etc. Nu degeaba tine autorul sa atraga atentia ca sfera relatiei cu divinitatea este mai intima si decat cea a relatiilor de familie, confirmand ca sustine ceea ce religia incearca de cand lumea, anume sa-l instraineze pe om de el insusi si de relatiile cu ai lui, sa-l deposedeze cu metoda de tot ce iubeste pe lume si de ce crede ca este al sau.
    Dar oare cum anume isi da seama autorul daca o celebrare a natiunii se mentine sau nu in limitele permise de religie si nu trece granita spre idolatrie? Exista vreun criteriu exact de masurare a idolatriei, de determinare a momentului cand granita e trecuta si cand se impun sanctiuni din partea autorului, a divinitatii sau a bisericii? Pentru ca, daca nu exista un asemenea criteriu, este complet ridicol urechismul solemn cu care decreteaza in final: „sunt convins că există forme de naționalism – la români, la nemți, la unguri, la ruși sau la americani – care sunt păstrate în mecanismul sferelor concentrice, cazuri în care, desigur, riscul idolatriei e redus”. Uf, m-am mai linistit, deci poate ca nu toata lumea a cazut in pacat!

    • „suspiciunea permanenta pe care religia o ridica legat de cultul mamei, tatalui, sotului, sotiei..
      ca sa nu mai vorbim de propria persoana si propriile realizari”
      Nu mi-e clar la ce vă referiți. Ca om credincios, înțeleg foarte bine care este scopul anumitor atenționări, din partea autorilor creștini, asupra oricărei inversări a ordinii relevanței, intre creatură și Creator. Nu este vorba despre „suspiciuni”, ci despre clarificări. Ordinea bună a relevanței nu reprezintă nicio înstrăinare față de sine însuși sau față de apropiați – din contră, este condiția unei apropieri reale față de ei, unei cunoașteri și acceptări de sine nebolnăvicioase. Oricine il vede pe Dumnezeu (mă refer la toți credincioșii) are această experiență intimă, fiecare conform nivelului spiritual propriu si al circumstanțelor vieții, cum că Dumnezeu scoate la lumină tot ce e nobil în simțămintele noastre față de ai noștri și le pune pe un teren solid, și ne produce clarificări și armonizări succesive pe care praful și cenușa din care suntem făcuți niciodată nu le-ar putea atinge. De asemenea, răspunsul dumneavoastră indică neînțelegerea adresei acestor exhortații creștine: oamenii care deja îl au pe Dumnezeu în centru, dar care, printr-o scăpare a atenției firească, ajung să uite in anumite contexte de prioritățile pe care ei singuri și le-au ales, le-au primit ca bune, si le urmează în viața lor. Deci, pare-mi-se, nu se adresează dumneavoastră. Totuși, articolul de față nu aprobă explicit această exhortație. Pentru cei credincioși, articolul dă un îndemn de clarificare interioară. Pentru dumneavoastră, poate oferi o întrebare: nu cumva anumite sfere, in prezent deconectate de centrul lor istoric, adica de relația cu Dumnezeu, nu manifestă decât o revenire cu caracter pseudo-inovator a unui sacru care a fost alungat in forma lui autentică? Iar concluzia articolului, nu pornește de la niște premise dogmatice, sau religioase in vreun fel. Singurul element explicit religios din articol este o parte din sistemul conceptual folosit: ideea de idolatrie, de sacralitate/sfințenie, de Dumnezeu. Puteți trata acest limbaj ca pe un limbaj pur tehnic; nu presupune „existential import”. Logica articolului este impecabilă.

    • Ce am încercat să spun e că iubirea față de familie, față de națiune și față de Dumnezeu fac parte din aceeași sferă a sacrului și că ele nu trebuie decuplate. În ce privește criteriul decare vorbiți, cred că ține de atitudinea fiecăruia, deci e ceva din interior, nu un criteriu obiectiv.

      • ,,Ce am încercat să spun e că iubirea față de familie, față de națiune și față de Dumnezeu fac parte din aceeași sferă a sacrului și că ele nu trebuie decuplate ”
        Cel care le decupleaza este dezbinatorul ( cu toate slugile lui ) .

  10. Cred ca gresiti.
    Pe vechii evrei nu-i afecta ideea de natiune. Idee ce apare tirziu, in sec. XVIII. Dar ei considerau ca in procesul de maturizare si educare, copiii sunt influentati de mama. Ea le transmite limba si obiceiurile. Chiar si credinta. Prin urmare, mamele straine nu pot educa cetateni evrei. E o idee ce exista si azi. Ciudat,, si nemtii au aceesi idee.
    Deci alungarea familiilor ce au neveste straine nerepudiate, este grija fata de pastrarea monoteismului si a religiei, nu grija fata de puritatea rasei. Daca Jahve se milostivise de ei si i-a scos din robie, se cadea sa nu mai greseasca, iar, si sa-l supere. Pentru a evita o noua robie.
    Daca punctul de plecare e grest…
    Nu cred ca nationalismul este o noua idolatrie. Este un nou concept, forjat in sec. XVIII-XIX, pentru a apara interesele fabricantilor ce au nevoie de o piata sigura, aparata de arme si de sentiment. O idee imbratisata de masoni, care au vazut in ea modalitatea de a sparge imperiile multinatioale, traditionaliste prin definitie, care se dovedeau refractare la nou. Si abuzive in raport cu cetatenii.
    Daca s-a depasit masura, e si vina lor.
    In fapt, natiunea tine loc de familie ancestrala. Omul e o fiinta sociala. Singur, nu poate rezista in natura. Este obligat sa cultive relatii cu semenii. Cea mai puternica e relatia din interiorul familiei. Relatiile gentilice sunt prima forma de organizare si adaptare a omului. Societatea moderna sparge acest tipar si-l inlocuieste cu natiunea. Individul se regaseste aparat de cei ce vorbesc aceeasi limba, impotriva celorlalti. Asta e baza psihica, daca vreti, a nationalismului. Ca sunt oameni care profita… si ca se abuzeaza de ea… Asta se intimpala cu toate ideile teoretice puse in practica. De la fascism si comunism la corectitudinea politica si emanciparea femeii. Si asa se va intimpla intotdeauna. Pentru ca omul este un maimutoi oportunist! NU?

      • De asta sunt bune dialogurile. Vedem ce avem in comun, pentru a putea construi.
        Ce este in litigiu ramine o problema pe care o puteti trata in alte articole. Va astept sa reveniti cu un articol pe tema si vedem cat de deosebiti suntem si de ce. Dialogul (repet) e cea mai buna solutie la problemele spinoase. Doar extremistii decreteaza ca adevar imuabil solutia lor.

  11. Ziua unirii a reprezentat doar in inceput pentru natiunea romana un moment „ biblic romanesc ” prin care am reusit (ajuati de multi altii ) sa devenim o tara in integralitatea ei .Asa se intimpla si acum la nivel European .Devenim un Stat federal pe model SUA .Indiferent cit de mari ne sunt sperantele sau capriciile, unora sau altora, ce inca nu reusesc sa intelega viitorul, Romania , de una singura , nu va mai exista si deja nu mai exista .Rusia deja si-a redenumit conceptul ce ne arata cum intregul spatiu identificat ca si rusesc ,indiferent de natiunile care il ocupa si locuiesc ,devine Rusia .In SUA stim cu totii cum este cu federalizarea .Acum este momentul Europei .Natiunile europene nu pot singure sa faca fata provocarilor .Statul European trebuie si este pe cale sa apara .Cine nu doreste are sansa de a se uni cu Rusia dar acolo stim foarte bine cit de iubiti suntem noi romanii si cit de greu le va fi unora sa isi pastreze integritatea teritoriala daca se decid sa faca pasul in afara UE.Pina si M.B. doreste acum reintorcerea .Statul European este visul tuturor romanilor (cu exceptiile pe care le cunosteti si voi ).Sarbatorile nationale pot fi pastrate .Ele au doar o anume forma de simbolism care acum vad ca este folosita de falsi romani ce se cred romani adevarati .A fi roman adevarat si nationalist inseamna a fi si European .Cine nu pricepe asta nu are decit sa plece .Desigur nu la Paris .

    • Istoria are daril de a se repeta. Polonia nu a mai existat un secol, ungaria chiar usor mai mult. Pe vremea aceea alti pretindeau ca tarile lor sunt ograda proprie. Apoi, nici cu germania nazita si spatiul vital nu mi-e rusine. Toate au trecut, natiunile au rezistat.
      Nu e nevoie sa acceptam o alta tutela doar pt. ca asa cred unii ca va veni sfarsitul istoriei ( si ala intarzie). Ceea ce vreau sa spun e ca nu ai si nici nu vei avea niciodata o buna parte din ingredientele pr SUE: limba si cultura comune; cutume si rituri identice; spatiu vital nelocuit sau slab, pt extindere; dorinta, sentimentul apartenentei comune! Sa facem mai functional ceea ce avem pastrandu/ne identitatea si suveranitatea pt. care multi au pierit in ultimul secol! Un pic de patriotism nu strica, macar de ziua Nationala!

      • A fi patriot inseamna a fi si european a fi si atlantist .A fi patriot nu inseama a fi nationalist de felul mincinos al unora ce folosesc termenul in scop politic .

        • Gresit Esop. A fi patriot inseamna sa aperi valorile nationale. Ce au aparat armata si politicienii adevarati la 1877, 1859, WW1, 1918, WW2 ?!!Ma intreb cu gandirea si ideile emanate de dv ce cautati oe acest blog?!!!

        • Cand vom numi patria noastra Europa + atlantic + ce-o mai fi peste veti avea dreptate. Pana atunci insa cam orice european isi considera tara proprie ca fiind patria lui (francezii nu canta marseilleza si pt. Adversarii de la meciurile de fotbal).
          Haideti sa nu ne jucam cu lozinci a caror vreme inca nu a venit!
          In rest aveti dreptate cu modul in care este folosit nationalismul in politica. doar ca patriot nu inseamna automat nationalist.

    • Mulțumesc, BS. Există această tendință de a da mai multă unitate UE, mergând poate până la un teritoriu federal. Dar, cum spune Nman, nu prea există „ingredientele” comune. În plus, Europa refuză să-și asume oficial dimensiunea care o unește cel mai tare – credința creștină, deci trăiește oarecum într-o stare de negare de sine.

      • A fi crestin ,contrar tuturor nuantelor si a intepretarilor ,nu este o alegere comuna ci una personala .Nimeni nu isi poate asuma in numele tuturor „Crestinismul ” chiar daca el are o exceptionala contributie la dezvoltarea Europei .

  12. Nu vad rostul acestui articol foarte alambicat si cu exagerat de multe referinte care nu prea se potrivesc. De ce sa fie nationalismul idolatrie? De ce sa nu fii mandru de tara ta? majoritatea tarilor au sentimentul de patriotism si mandrie nationala. Evident asta NU inseamna sa nu vezi altceva si sa fii idolatru. E cam acelasi lucru cu a fii mandru de realizarile tale sau ale familiei/neamului tau. Trebuie sa vezi atat realizarile cat si nerealizarile, deasemenea sa fii obiectiv si fata de realizarile celorlalti. Doar prin competitie devii mai bun. Dar acest articol se pierde in prea multe referinte istorice/filozofice, cu israerlitii, etc.
    Trebuie sa fim mandri de Rommania si sa o promovam in strainatate pe bune, fiindca sunt destui romani din pacate care ponegresc imaginea Romaniei, plus multi straini care ne urasc fara justificare (in Vest e o imagine destul de negativa a Romaniei si multi nu cunosc mai nimic in afara de Dracula, Ceusescu si Nadia). Romania e o tara complexa, frumoasa si cu multe realizari.
    La multi ani Romania!

    • Mulțumesc, Tudor. Nu mie mi-a venit ideea că naționalismul ar putea fi idolatrie, ci altora, de la noi și din alte țări. Eu am încercat să privesc problema dintr-o perspectivă sociologică și, în același timp, creștină.

      • Depinde ce nationalism. Nationalismul exagerat si obsesiv, ca orice lucru exagerat, este nociv. Dar un nationalism sanatos bazat pe cunoastere e altceva, acesta e de dorit. Altfel, oamenii se pierd in multitudinea de curente, nationalisme ale tarilor mari pe unde se aciueaza, etc. Am intalnit multi romani plecati din tara care vorbeau urat si fals despre Romania (spuneau chestii de acum 20-30 ani care nu mai sunt adevarate), si astfel propagau o imagine negativa si falsa si printre straini.

  13. Fiecare tara are drept national, un teritoriu, o natiune unitara, un steag, o stema si o cultura proprie. A le apara din generatie un generatie nu este nationalism dar a le transforma in arme politice devine daunator. De aici rezulta manipularea maselor si razboaiele in toata istoria omenirii. Indiferent ca este vorba de evrei sau alte popoare.

    • Noi evreii, numai unitari nu suntem. „Doi evrei; trei pareri”. Sau „am o parere, dar nu sunt de acord cu ea”.
      Si in afara de asta suntem simultan si religie si natiune. Singurii in lume cu o asemenea caracteristica.
      Si nici nu facem prozelitism. Dar acceptam pe cei care vor sa treaca la iudaism.
      Daca se mai adauga si faptul ca nu avem si granite recunoscute unanim se poate intelege de ce suntem in situatia „G-d we have a problem”.
      … chiar sau mai ales pentru ca avem culoarea violet asociata cu noi. :))

      P.S. Femeile care ma inconjoara sunt mari amatoare de mucenici si coliva.

  14. Mulțumesc, NT. Referința respectivă am luat-o din Sfânta Scriptură, pentru că sîntem un neam creștin și istoriile povestite acolo sînt, socotesc eu, mai relevante pentru noi și pentru tema naționalismului decât cele ale aborigenilor. Dar și la alte popoare există multe istorii frumoase care merită discutate, desigur.

  15. Un popor este puternic ( pentru a dainui peste veacuri ) daca este numeros , sanatos , educat si mai ales cu credinta in Dumnezeu .
    Scrieti rar dar atunci cind scrieti produceti multa tulburare . Oare ce v-a minat sa asterneti toate astea ?!

        • Islamism , budism , catolicism , iudaism , protestantism , ….. toate sint doctrine .
          Ortodoxia ( si nu ortodoxismul ) este dogma .

      • Credinta se manifesta prin fapte si asa cum spune domnul Marius Benta mai jos putin noi ca popor facem dodava faptului ca sintem divizati . Adica nu sintem uniti in credinta . Hotii sint uniti in sustinerea tilhariilor , mincinosii in sustinerea minciunii , ….. ,,bisericute” cum se spune in popor . Nu sintem acea Biserica luptatoare cum a institutit-o Iisus Hristos . El ne-a aratat Calea dar noi avem cararile si scurtaturile noastre . Care duc la bunastare materiala si pozitie sociala pentru a pretinde , dar nu la indumnezeire / mintuire .

      • ,,Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege .”
        Indreptati adica de Dumnezeu caci omul nu se poate indrepta singur .
        Crestini sintem toti pe lumea asta caci toti sintem ai lui Hristos . Unii cunosc legea si o implinesc altii o cunosc si nu o implinesc . Iar intre cei ce nu o cunosc sint si cei care ,,fac din fire ale legii ” . Acestia sint cei care isi cunosc ,,firea” si o ,,asculta ” . Glasul lui Dumnezeu din ei , adica .
        ,,Credinta in Dumnezeu nu este nationala este singulara ”
        Credinta in Dumnezeu este sau nu este . Loc pentru altceva nu exista .

    • Mulțumesc, dle Popescu. Sînt de acord și nu cred că aș adăuga ceva la lista pe care ați menționat-o. Cred că dorința de a scrie despre asta mi-a venit din tristețea faptului că sîntem, la 34 de ani de la Revoluție, o națiune foarte divizată, care are încă răni nevindecate…

      • Faptul ca sintem divizati dovedeste ca mai avem cale lunga pina la a ne numi crestini . Caci nu-i asa , faptele noastre ne vadesc ; vorbele le avem toti la noi si umplem aerul cu ele .

  16. Si daca sunt mai multe limbi nationale? E existenta unei limbi unice o conditie necesara?

    Chestia cu „religiile seculare” am mai auzit-o de la oameni cu carte dar tot n-are niciun sens. Ateismul nu e vreo religie, negarea religiei neputand fi considerata o religie.

    Si ar mai fi de comentat dar sunt la imbarcare:)

    • Mulțumesc, CC. Limba e considerat în general elementul central în constituirea națiunii. Dar există și excepții, desigur.

      Chestia cu religiile seculare, religiile politice și teologia politică a fost teoretizată de mulți și, la fel ca alte teorii, o putem accepta sau respinge, pentru că nu e bătută în cuie. A spune despre ateism că e o religie pare a fi o contradicție în termeni, știu. E vorba în primul rând de activismul ateu, care are simptome de fenomen religios. La Revoluția Franceză, Catedrala Notre Dame a fost desecrată și transformată în „Templul Rațiunii” și au început să facă tot soiul de ceremonii ciudate în locul slujbelor creștine. Dacă erau atei, de ce au mai avut nevoie de un templu? De ce au avut nevoie de divinizarea Rațiunii? Parțial, acest cult adresat Rațiunii sau Științei a supraviețuit până azi, în anumite forme. Drumuri bune :)

  17. Toate națiunile, fără excepție, sunt construite in jurul unei povesti. Puteți s-o numiți legenda, mit fondator, religie sau chiar istorie. Acest mit este folosit pentru a justifica autoaprecierea, mândria de a se considera mai sus decât alții, prezenta pe un spațiu geografic, lupta cu alte națiuni pentru acest spațiu, etc. Națiunile care nu mai cred in mitul fondator sunt sortite pieririi.
    Din acest punct de vedere europenii sunt in vizorul babei cu coasa. Emigranții care vin in Europa din inima Africii, din Magreb sau Asia de sud, cred mai mult in superioritatea valorilor lor, primitive din prisma noastră, decât tefeleii europeni.
    Romania va renaște când romanii vor reveni la valorile vechi si verificate: iubirea fata de limba romana, de pământul in care se vorbește acesta limba, fata de familia reala (tradiționala) si munca.

    • Fundamentul unei societati si natiuni libere si prospere sunt legaturi puternice intre barbati si femei, familia traditionala, individualitatea, proprietatea privata, religia si cultura.
      Nu-i poti taia unui copac radacinile si crede ca se poate dezvolta in continuare.
      Politiciele de stanga/comuniste actuale practicate in Europa nu fac altceva decat sa umble la aceste radacini si nu au nimic in comun cu liberalismul, ele nu fac altceva decat sa ascunda esecul elitelor politice respectiv dorinta acestora sa darame o ordine si obiceuri care au produs bunastare.
      Este ideologia socialista/comunista/ecologista care doreste nivelarea societatii sub pretextul dreptatii sociale, a egalitarismului, a renuntarii la proprietatea privata, credinta si familie.
      Romania mai este inca ferita de aceste fenomene care in apus au devenit ideologie de stat.

      • Aici e esența problemei: a respecta elementele constitutive ale identității colective sau a „umbla la ele”, adică a căuta să le manipulezi. În momentul în care construcționismul a devenit inginerie socială, s-a depășit o barieră care nu trebuia trecută.

  18. „caracterul „idolatru” al naționalismului este în general susținut de către adepții construcținismului social din sfera științelor socio-umane sau din sfera politică a stângii seculare.”

    Tocmai de aceea intrebarea insasi se supune cadrului impus de stanga seculara. Acceptarea intrebarii implica acceptarea cadrului, si prin asta stanga seculara are un avantaj major si aproape ca a si castigat. Constructionismul este o arma. Desemnarea unui concept ca fiind „construct social” implica posibilitatea deconstruirii lui, si acesta este motivul principal pentru folosirea unui astfel de cadru, cu foarte mare succes dealtfel. Asta nu inseamna deloc ca nu exista constructe sociale, dar care este de fapt motivatia de baza a constructionistilor?

    Cred ca o idee mai buna este evitarea caderii in cadrul lor. Trebuie sa denuntam motivul pentru care este folosit, si anume conceptia de origine marxista a stangii seculare conform careia orice manifestare a vietii este o forma de lupta pentru putere. Ar trebui sa discutam mai bine de ce vor ei puterea si ce vor sa faca cu ea.

    • „Acceptarea intrebarii implica acceptarea cadrului, si prin asta stanga seculara are un avantaj major si aproape ca a si castigat. (…) Cred ca o idee mai buna este evitarea caderii in cadrul lor.”

      Da! Despre asta este vorba. Excelente clarificari.

      Constructionistii postuleaza ca „un construct social este un concept care nu există în realitatea obiectivă, ci ca rezultat al interacțiunii umane. Acesta există pentru că oamenii sunt de acord că există. Genul, rasa, clasa socială, abilitățile și sexualitatea – considerate în mod obișnuit imuabile și exclusiv biologice -, sunt produse ale definiției și interpretării umane, modelate de contextele culturale și istorice. Categoriile sociale precum „bărbați”, „femei”, „negru”, „alb” sunt concepte create, modificate și reproduse prin procese istorice în cadrul instituțiilor și al culturii.”

      De aici pina la inventii incriminante ca: toxic masculinity, white supremacy, white fragility, institutional (systemic) racism – singurii rasisti din lume fiind, bineinteles, albii -, hate crime etc. etc. nu a fost decit un pas.

      Nu e nimic de discutat intr-un cadru construit pe o fundatie de false postulate pe care nu poti sa le accepti tocmai fiindca acestea nu sint deloc „adevaruri simple si evidente care nu au nevoie să fie demonstrate”.

    • Mulțumesc Xan. Există mai multe versiuni sau nivele ale construcționismului. Cel de sorginte fenomenologică (Schutz, Berger, Luckmann) caută doar să înțeleagă modul în care e constituită/construită realitatea socială, dar nu își propune s-o altereze. Problema apare în momentul în care sociologii adoptă o atitudine inginerească, de genul: „aha, dacă știm care e anatomia identității colective, atunci hai s-o schimbăm, s-o de/re/construim după interesele noastre, hai să umblăm la șuruburi”.

  19. „Celebrarea națiunii este sau nu idolatrie?” Aceasta intrebare contrarianta este menita parca sa creeze un disconfort intr-un moment de sarbatoare nationala, care este cea mai mare dintre toate, pentru ca a dat neamului romanesc un camin national. Sincer, nu-i vad rostul public. Cand exprim aceasta indoiala chiar nu doresc sa adaug niciun pic de intentionalitate la cea deja existenta in exces. Resorturile mentale, individuale sau de grup, care au condus la o asemenea intrebare intentionala sunt dificil de aflat. Mai ales cand ceea ce se afirma intr-un loc se neaga la o distanta de numai o fraza: „A celebra ceva nu are cum să fie ceva rău (…) Lucrurile se complică, însă, dacă celebrarea implică și altceva.” Un aparat stiintific in care ce se afirma in premise se neaga in concluzie este folosit in manipularea „stiintifica”, emanata initial si in mare parte de universitatile Cambridge si Oxford, pentru nevoile de „convingere” ale Imperiului Britanic. Este absurd si neomenesc sa nu-ti iubesti casa, familia, neamul, pamantul, de teama sau din cauza unei idei nespecifice, a idolatriei evreiesti, care la origine era o xenofobie cultica. Prima xenofobie a aparut la evrei sub forma interzicerii de a avea idoli, de a iubi ceva strain, din afara populatiei evreiesti, care initial era foarte eterogena etnic. Aceasta provenea din circa 100 de triburi si neamuri diferite, pe care Moise, despre care unele surse mentioneaza ca el insusi era un print egiptean rebel, a incercat sa le unifice intr-un „popor” al sau, aplicandu-le tuturor anvelopa coercitiva de „evrei”. Operatiunea mozaica de evreizare a fost dificila, a fost nevoie sa omoare in jur de 3000 dintre oamenii cu care fugise din Egipt, care se inchinau la alti zei, drept pentru care incepusera sa-l conteste pe Moise si pe zeul lui. A fost prima teroare si primul genocid, la scara populatiei de atunci, care nu ar fi fost posibile daca Moise nu ar fi fost simultan lider politic, lider militar si lider religios, lucru care azi este respins, pentru ca decredibilizeaza o religie, care la origine trebuie sa fie un produs spiritual, cu un lider spiritual. Pe de alta parte, teza evreiasca despre idoli nu este de referinta pentru alte culturi, pentru simplul motiv ca provine dintr-un corpus de idei eclectic si controversat, pe alocuri cu episoade de hotie, criminalitate, incest etc. De pilda zeul lui Moise ii spune acestuia să-i invete pe israeliți o lectie de furt, să-i insele pe egipteni prin împrumutarea de la acestia a unor vase de aur si de argint și a unor haine, cu care să fugă. Sau cand zeul Șabaot închide ochii la unele fapte imorale ale protejatului său Avraam, cand acesta se căsătorește cu sora sa vitregă Sara, iar pe timpul sederii in Egipt acestia au convenit sa se declare frați, astfel că Sara a devenit prostituata plătită a faraonului. Ori cand „credinciosul” Lot săvârșește un dublu incest, cu cele două fiice ale sale. Din acest dublu incest, interzis pana si in lumea animala, a rezultat doi fii/nepoți: Moav, de la fiica cea mare și Aman, de la fiica cea mică. Sau cand Avraam pune in sarcina lui Dumnezeu fapta sa crudă, de a i-l aduce jertfa pe Isaac, unicul fiu, născut de Sara. Fie doar si aceste fapte, deviante de la normalitate si sacralitate, arata ca substratul real si originar al idolatriei a fost conservarea puterii, ca a fost politica si inselatorie. Idolatria a fost xenofobie pura. Trebuie sa ne celebram natiunea, liderii si pe noi insine.

  20. Fara a dori sa fiu sarcastic, cum ati comenta integrarea respectului fata de natie (araba) in cel fata de Dumnezeu (Alah in acest caz)?
    Dar exemplul imperiului bizantin in care mai degraba a integrat sfera religiei (alese ca unica intr-un final) in sfera puterii politice, ambele având caracter sacru(împăratul si religia)?
    Ce concluzii/invataminte credeti ca s-ar putea trage din aceste doua exemple? Mi se par interesante.

    • Mulțumesc, Nman. N-am studiat Islamul, astfel că nu risc să mă aventurez în această zonă, dar cred că e interesant subiectul relației dintre identitatea etnică și cea religioasă la arabi (sînt convins că s-a scris mult despre asta). Și Bizanțul e o temă extrem de importantă, într-adevăr, pentru problema de față și pentru înțelegerea modernității în general, pentru că aici, puterea politică și cea religioasă nu au fost doar într-o alianță (plină de tensiuni), ci s-au și modelat una pe alta, într-un fel de mimesis reciproc. Cum spuneați, puterea politică a integrat sfera religiei, dar și reversul e adevărat, pentru că puterea religioasă a început să adopte tot mai mult elemente și însemne de putere imperială, pentru că la acea vreme mulți credeau că, realmente, asistau la instituirea Împărăției lui Dumnezeu pe Pământ. De ce ar fi asta important pentru noi și lumea modernă? Pentru că acolo s-a creat un precedent teologico-politic. De aceea, probabil, o parte dintre relele lumii moderne își au rădăcina în acea epocă. Dar asta e altă problemă, stufoasă și ea.

  21. Deși întortocheat la extrem și plin de artificii inutile, textulnu reușește să ascundă faptul că se bazează pe câteva „postulate” personale ale autorului. Acceptarea acestora de către cititor nu este însă obligatorie, astfel că ideea concluziei rămâne pur și simplu o chestie de opțiune subiectivă, la care fiecare are dreptul, dar nu poate deveni nicicum un element de conduită universală/esențială. Prioritățile opinentului Marius Bența nu sunt imperative pentru ceilalți.

    • Nu acesta este mesajul, opinii imperative. In Germania discutii pe tematici „patriotice” sunt interzise in spatiul public, mass media si spatiul educational profund infiltrat de idei socialiste cu tendintie totalitariste de neacceptare a altor pareri.
      Din acest punct de vedere spatiul „mioritic” nu este afectat de ideile ecosocialiste nemtesti si ar fi bine sa ramana cat mai mult timp liber de ele.

      • Ursul Bruno, mi-e greu să cred că scopul acestui mesaj, tocmai de ziua națională, era ca autorul să-și trâmbițeze prioritățile personale, fără a transmite și un minim reproș celor cu alte viziuni. De altfel, chiar autorul admite o singură dată că s-ar putea înșela, nefiind istoric, în rest nu este lăsat niciun loc pentru dubii sau alternative. Lupa pe care Marius Bența o folosește pentru ceilalți o ține cu propria mână, nu lasă pe nimeni să o mânuiască. Iar în text scrie explicit ca idolatria este interzisă. Nu este asta un imperativ?

        Ceea ce spuneți despre Germania este inexact. După al doilea război mondial, germanii au avut o problemă majoră, iar fluturarea stindardelor le amintea prea mult de vremurile naziste. De curând au redescoperit însă această atitudine.
        Dar ca discuțiile pe teme patriotice ar fi interzise, este o afirmație neadevărată. Nu înțeleg ghilimele dumitale: înseamnă patriotism altceva pentru dumneavoastră?

    • Mulțumesc, Hantzy. N-am căutat să întortochez lucrurile, ci m-am străduit să pun o lupă pe o problemă care e în sine întortocheată. Nu-mi place să fac artificii ori să aburesc cititorul ca să ascund chestii. Evident că există cadre și repere ale discursului fiecăruia dintre noi și nu scrie nicăieri că trebuie să credem ori să gândim toți la fel. Eu unul, ca sociolog, îmbrățișez perspectiva fenomenologică și pe ce istorico-reflexivă. Ca om, sînt creștin. Răspunsul pe care l-am formulat în concluzia de la final e *opinia* mea de om care crede în Christos. Am zis eu că opinia mea e imperativă pentru alții? De unde, Doamne iartă-mă, ați înțeles așa ceva?

      • Cumva notiunea de om se situeaza deasupra formelor cunoscute ale religiei indiferent ce nume poarta ea .A fi om este univesal valabil a fi crestin(sau practicant a vreunei forme religioase )este doar o intimplare .

      • Mulțumesc pentru lămurire, Marius B! Așa cum am redactat-o, intervenția mea permite considerarea mai multor cauze pentru neînțelegerea survenită:
        1. Percepția mea
        2. Textul articolului
        3. Ambele.

        Dar să mă explic!
        Impresia mea cum că toată dizertația dumneavoastră se bazează pe o concepție axiomatică este indusă de lunga înșiruire / echivalare a conceptelor, culminând cu perenitate = sacralitate, urmată de acea analiză a sacrului esențial versus cel consacrat, pe baza căreia afirmați că existența divină este independenta de subiectivitatea colectivă și, prin urmare, s-ar afla în acea sferă intimă, mai apropiată individului chiar decât propria familie. Nația sau națiunea s-ar afla deci într-o sferă mai largă, iar ca urmare idealizarea (= idolatrizerea) acesteia este interzisa prin prisma „chipului cioplit” (Exodul 20; 4-6).
        Ori totul se poate întoarce cu 180 grade în cazul în care omul este de fapt cel care a creat divinitatea, încercând să-și explice astfel inexplicabilul, de exemplu de ce stelele nu cad pe pământ, așa cum se întâmplă cu crengile arzânde din propria spună. Astfel dragostea părintească devine prioritară, temporal ea fiind de altfel anterioara conștientizării divine. Și atunci …? Toată construcția dumneavoastră cade ca un castel de cărți de joc. În cercul interior s-ar afla caracteristicile individualizate ce țin de genetica moștenită*, iar în cercurile exterioare alte caracteristici tot mai generale, a.i. religiile monoteiste ar fi tot mai depărtate, împărtășite fiind cu un grup tot mai mare de indivizi.

        Nota *: Îmi aduc aici aminte de „Planeta Ou” a lui AVP, care sugera materializarea unui Dumnezeu personal în ADN-ul fiecărei ființe, cantitatea de informație cuprinsă depășind cel mai performant calculator, ceea ce ar putea confirma varianta dumneavoastră.

        De asemenea, afirmati:
        Există mai multe nivele ale sacrului la societățile tradiționale, iar acestea au rămas într-o anumită măsură și la societatea modernă. Este vorba de acele relații interumane care sunt afectate de sacralitate, deci acele relații care sunt intangibile, fără preț, esențiale, perene și transcendente., exemplificând cu iubirea maternă față de pui. Exemplul este nepotrivit, nefiind doar o caracteristică a vreunei societăți „tradiționale”, ci o constantă a mamiferelor, dar este întâlnită la majoritatea păsărilor, la unele reptile și chiar la câteva nevertebrate. „Arestarea” conceptului in favoarea unei societăți arhaice, sugerat ante-nationalista o găsesc ușor manipulatoare.

  22. Istoricul Carlton Hayes a scris că în zilele noastre „drapelul este simbolul principal al credinţei naţionale şi obiectul central de cult al naţionalismului. … Când trece drapelul, bărbaţii îşi scot pălăria; în cinstea lui, poeţii compun ode şi copiii cântă imnuri.“ Istoricul a afirmat și că naţionalismul are „zilele [lui] sfinte“, cum ar fi ziua de 4 iulie în Statele Unite, precum şi „sfinţii şi eroii“ lui, „templele“, sau altarele, lui.

    Cu ocazia unei ceremonii publice din Brazilia, preşedintele Curţii Militare de Apel a spus că „drapelului i se acordă veneraţie şi i se aduce închinare . . . aşa cum i se aduce închinare patriei“.

    The Encyclopedia Americana a remarcat: „Drapelul este sacru, aşa cum şi crucea este sacră“. Iar cu privire la imnurile naționale, enciclopedia spune că acestea „sunt o expresie a sentimentului patriotic, prin care adesea se invocă divinitatea pentru a îndruma şi a ocroti poporul sau conducătorii lui“.

  23. Dacă orice abstracțiune umană ar putea obiect al idolatriei, atunci poate ar trebui mai degrabă să ne întrebăm mai întâi dacă nu cumva religia este ea însăși o formă de idolatrie, in special atunci când e vorba de religii instituționalizate, sistemice și publice. Imaginea a zeci de mii de oameni roind in extaz in jurul unui cadavru/unui pietroi nu știu cum altfel poate fi descrisă…

    Mai apoi, am putea să ne întrebăm dacă celebrarea căsătoriei nu este tot un act de idolatrie, debutul unei alte forme de idolatrie – slăvirea familiei monogame. și tot așa. Dar care ar fi rostul?

  24. Nu sunt de acord ca toate celebrarile sunt bune – depinde cine si ce (sau pe cine) celebreaza… Celebrarea unora poate fi o comemorare trista, pentru inamicii lor… :)
    Cat despre „puritatea de sange”, daca devine o obsesie, duce la degenerare genetica.

    Dumnezeu e unul, acelasi pentru toti, nu se impiedica de granite omenesti si de natiuni. Religiile oamenilor sunt doar cai diferite catre acelasi Dumnezeu.
    Nationalismul sanatos (la cap) presupune existenta unei constiinte nationale ce priveste realist catre viitor, constienta atat de trecut cat si de realitatile prezentului.

  25. Conjugarea nationalismului cu religia, fie si pe principiul ´sferelor concentrice´, mai degraba decat solutia, pare a fi chiar esenta ´problemei´, combinatia cea mai exploziva. Poate ca formularea e prea vaga, dar ex. in acest sens ar putea fi, rapid, Spania lui Franco sau Iranul Ayatolahilor ( nu conteaza, pur si simplu, religia sau confesiunea), adica regimuri fundamentaliste. La noi si in Balcani mai general, in Grecia, a existat mereu tentatia ´filetismului´ iar sub scurtul regim al ´Statului legionar´ s-a configurat un fel de ´nationalism crestin´ (´Fascism clerical´, cum au mai fost Ustasa, Falangismul, etc. ), trebuie tinut cont ca legionarii aveau un sprijin masiv din partea clerului de jos, la baza, in special din Moldova (v. doua lucrari f. imp. in acest sens ale dnului I. Biliuta ).
    ´Natiunea´, desi termenul e mai vechi, din Evul mediu, dar cu sensuri diferite (´natiune´ putea fi, de ex., corporatia universitara ), apare abia in era Iluminismului, granitele dintre un nationalism ´civic´, liberal si ´cosmopolit´ ( elaborat prin masonerii ) si nationalismul mistic-romantic, ´organicist´, sunt destul de incetosate, cert e ca in Marele razboi toate soiurile de nationalisme s-au infruntat cu ferocitate comparabila. Iar ´cosmopolitismul´ s-a tradus prin expansionism si colonialism, religionizarea nationalismului pare un factor agravant. Nationalismele mai tinere erau doar mai agresive, mai virulente si vindicative, din nevoia de mijloace si afirmare. Nationalismul e prin natura ´revolutionar´ (´palingenetic´, rascumparator), presupune o tabula rasa si, in granitele lui, e omogenizator, despotic, nu cosmopolitismul teoretic, ci tocmai nationalismul a realizat stergerea traditiilor, institutiilor etc. premoderne, e colectivist, Conservatorismul politic preromantic nu era nicidecum nationalist ( la noi conservatorii vechi erau categoric antiunionisti ), adica tocmai socialist, ci etatist, imperial etc. Iar Catolicismul era natural dispus contra nationalismelor ( alianta religiei cu statul fiind caracteristica Protestantismului ). La noi a existat o importanta influenta protestanta, germana, in crearea statului si culturii nationale, locul cantarilor traditionale bizantine fiind rapid luat de productii corale patriotic-religioase, de-a dreptul gretoase, dupa model occidental.
    ´Idolatria´, daca e sa respectam definitia teologica, nu inseamna doar substituirea cultului lui Dzeu, religiei, ci si sau mai ales alaturarea, ´asocierea´ ( ´sa nu te inchini altor dzei´ etc. ), deci apare mai ales in sistemul ´sferelor concentrice´, ´idolul´ se insinueaza, se ´infiltreaza´, undeva in acest sistem, cat mai sus. ´Natiunea´, conceputa holist si esentialist ( Gestalt, la moda in epoca nationalismului triumfal, tradus si la noi de Blaga, Noica, etc. ), ca o entitate mistica anterioara indivizilor, ´totalizatoare´, mai precis ´neamul´ ( avand intotdeauna conotatii rasiste implicite ), se comporta ca un ´intercesor´ intre individ si Dzeu, ´mantuirea prin neam´ – o dizolvare panteista in amorf, dezindividualizare, extazele colective, publice -, si se manifesta prin lideri carismatici, trimisi, ´unsi´, supraoameni veniti din viitorul aurit ( desigur!), unde ´mantuirea neamului´ e o ´regenerare´, cu ´omul nou´, etc., refrenele cunoscute. Interesant e ca in apologetica politica legionara, de ex., Hristos aparea foarte rar, daca aparea totusi, locul lui fiind luat fie de Arhanghelul razboinic mai degraba neo-pagan, wotanist ( evident ca balaurul era strainul , ´evreul´ ), deci o celebrare a luptei, a razboiului, – si de incarnarea lui, ´Capitanul´, cu frumusetea lui virila si luciferica, (supra)´omul nou´. Acest amestec de sacru si profan face din natiune o entitate sacro-profana ( mai degraba decat, simplu, ´seculara´) si din nationalism o religie/mistica politica nihilista. Un straniu amestec de vechi si modern, de ´traditionalism´, primitivism irationalist si ´modernism´, futurism sau chiar postumanism , ´arheofuturism´ ( rasismul fiind un proiect eugenist, de creare a ´omului nou´ postuman ), cu neamurile, intr-o angelologie darwinista, in lupta perpetua pt. ´viata´ si ´spatiu´ ( amintind insa de ´puterile´ si ´stapaniruile´ intunecate de care vorbea Sf. Pavel si de diferitele bestii apocaliptice … ) , fundamentalismele ca religii masificate, militarizate, ´virile´, frenetice, ´dionisiace´. ´In Hristos nu exista nici grec, nici evreu´ si ´orice pom dupa roade se cunoaste´, deci simpla alaturare a nationalismului cu religia pare a insemna ´idolatrie´. A celebra ceva poate fi si inceputul a ceva foarte rau, G. L. Mosse are o lucrare imp. despre ´nationalizarea maselor´.
    Evident ca patriotismul nu e acelasi lucru cu ´nationalismul´si nici patria cu natiunea, patria e intotdeauna ceva determinat, sensibil, ´ce poate fi cuprins cu vederea´ ( Aristotel despre Cetate ) si nu entitate abstracta, imaginata si literara, intruchipata prin vreo Marianne cocheta si care pretinde intotdeauna hecatombe pt. idealurile unui viitor luminos, mai concis, ´idolatrie´ inseamna ipostaziera si personificarea entitatilor generice, dar (a)vide, scrise cu majuscula.

    • Europa este deja , in opinia mea , noul turn babel . Lipsa manifestarii nationalismului ii intareste acestui turn zidurile si i le inalta . Intindeti arcurile si armati flintele .

  26. Domnule Marius Benta, in scurta caracterizare de tip CV pe care o expuneti pe platforma contributors spuneti ca, printre altele, scrieti despre universuri paralele. Existenta posibila a universurilor paralele este apanajul matematicienilor si astrofizicienilor, deoarece numai o profunda cunoastere in matematica si fizica te face capabil sa poti emite idei coerente si logice privind aceste posibile structuri! Ideea de universuri paralele a aparut in mod coerent odata cu studiul suprafetelor si varietatilor riemanniene, care ar putea reprezenta modele matematice potrivite privind aceste structuri.

    Ma gandesc ca imbratisati teoria conform careia universurile paralele exista, ceea ce pentru mine este relativ surprinzator, avand in vedere cele scrise de catre dumneavoastra in articolul de mai sus! De ce? Pentru ca din articol reiese faptul ca in mod indubitabil credeti in Dumnezeu….si credeti nu numai in sensul ca Dumnezeu ar putea fi creatorul Universului( al Universurilor paralele), ci si in sensul ca Dumnezeu ar fi entitatea care decide si monitorizeaza absolut totul in ceea ce priveste planeta Pamant, si mai mult, este entitatea care monitorizeaza permanent totalitatea gandurilor si actiunilor oricarei fiinte umane(reiese asta si din raspunsurile date unor anume comentarii)! Chestiuni care sunt in mod evident aberante, contrazicand teorii stiintifice care au fost probate de mult timp ca fiind adevarate( ma refer aici la darwinism, la teoria big bang, la teoriile privind formarea galaxiilor si a sistemelor stelare, …).

    Aici este contradictia! Nu poti vorbi despre univers (universuri paralele) daca tu crezi ca entitatea care l-a creat( le-a creat) are preocupari de genul studiului comportamentului fiecarui Gheorghe care a trait , traieste sau va trai pe aceasta planeta minuscula, gravitand in jurul uneia dintre miliardele de stele ale Caii Lactee, care este o galaxie de marime medie printre miliardele de galaxii existente in universul in care salasluim!

    Nu contest…sau mai bine zis nu stiu, nu am dovezi ca big bang-ul a fost ceva natural sau ceva dirijat, creat de o entitate pe care putem sa o numim Dumnezeu! Dar de aici, de la crearea universului prin big bang si pana la a crede ceea ce propovaduieste religia crestina( de exemplu) e o cale extrem de lunga, plina de falsuri si neadevaruri evidente, plina de afrirmatii complet puerile si lipsite de orice logica stiintifica.

    De altfel, o teorema demonstrata de Penrose si Hawking arata ca daca o entitate cu capacitate de a actiona asupra particulelor elementare ar fi responsabila de big bang( deci ar fi creatorul universului in care traim), atunci acea entitate, ulterior momentului in care a avut loc big bang, nu ar mai putea interactiona in niciun fel asupra a ceea ce se va intampla sau se va genera in universul nou creat. E o imposibilitate fizica!

    Deci daca doriti sa credeti intr-un creator, atunci impacati-va cu ideea ca EL este creatorul universului si doar atat, nimic mai mult!

    In ceea ce priveste idolatrizarea, privita ca fenomen sociologic caracteristic unor mase mari de oameni, ca e vorba de religie sau nationalism, e de fapt acelasi lucru si e o dovada a lipsurilor grave care se manifesta la majoritatea locuitorilor acestei planete, privind cunoasterea stiintifica si educatia in spiritul adevarului!

    Idolatrizarea, ca fenomen generat de religie, de nationalism sau de politica desantata, reprezinta un rau al lumii si poate conduce( a condus deja de mult timp) la razboaie si crime, la lucruri care produc grave prejudicii unor fiinte umane!

    Asa ca mai usor cu nationalismele, mai ales cu cele care nu au nimic in spate( de exemplu o istorie mareata continand fapte glorioase ramase in memoria lumii). Chiar nu pot sa inteleg cum nationalistii se declara credinciosi in Dumnezeu, atat timp cat prin nationalism se pot genera crime si razboaie, se genereaza raul altora.

    Cred ca intentia initiala a domnului Benta asta a fost, de a condamna idolatrizarea imbecila a unor nationalisme de prost gust, pentru ca pot exista consecinte cu totul si cu totul negative! Ca a fost purtat de vamt in ganduri si in ceea ce a scris…cam da, dar cred ca esenta asta este!

    • V-ati gindit vreodata ca big-bang-ul asta poate fi exact momentul in care Dumnezeu ( energie necreata ) a creat ceva material din ceva imaterial ?!
      Toata lumea vrea sa Il inteleaga , sa Il cuprinda pe Dumnezeu in formule , in calcule . Cum oare sa poata fi redus Dumnezeu la ceva pipaibil , cuantificabil ( cu metodele pe care le are la indemina omul ) ? Ceea ce doriti dumneavoastra pe axa asta a fost posibil numai intr-un singur sens ; anume Intruparea lui Iisus Hristos . Si nu a venit sa dea buzna ( stim ca a trimis solie de instiintare catre Maica Domnului , pe Arhanghelul Gavriil ) ci a ceut permisiunea . Cui ? Unui om . Iar Maica Domnului a raspuns : ,, Fie mie dupa voia Ta ”. Aici nu incap calcule de vreun fel .
      Idolatrizarea ca fenomen generat de religie ?! Va referiti la ortodoxie ?
      Eu sint impacat nu cu ideea ci cu faptul ca El este Creatorul a tot si toate . Inclusiv a ceea ce eu nu vad cu ochii trupesti sau cu instrumente create de om . Si nu am nevoie de nimic mai mult . Caci aceasta este totul . Nu mai incape nimic .
      Lumea asta in care traim e plina de oameni asemenea celor doi tilhari rastigniti pe cruce . Unul e razvratit ( impotriva Creatorului ) si cere lui Hristos sa isi dovedeasca maretia coborind de pe cruce iar celalalt cuprins de mustrare de constiinta si smerenie primeste cununa cereasca . Se aseamana , consider eu , fiului risipitor . Primul priveste in jos la cele lumesti , trupesti , iar celalalt in sus catre cele ceresti . Dumneavoastra ati avut mila vreodata fata de o gargarita moarta, ce plutea pe apa sau de una care se zbatea sa iasa din acea capcana ?!

      • Domnule Popescu, nu doresc sa intru intr-o discutie contradictorie cu dumneavoastra! Daca sunteti impacat cu adevarurile in care credeti si simtiti ca acestea sunt suficiente pentru dumneavoastra, e foarte bine si ma bucur ca printre credinciosii crestini exista astfel de persoane, cu credinta solida! Atata timp cat prin credinta dumneavoastra nu aduceti atingere nimanui, din niciun punct de vedere, nu pot decat sa spun ca respect astfel de oameni!

        Dar….exista un dar! Trebuie sa intelegeti existenta dreptului altor fiinte umane de a nu crede in ceea ce credeti dumneavoastra!

        Daca aveti impresia ca sufletul celor care nu cred in Dumnezeu este altfel decat cel al celor care cred, va inselati profund si introduceti o idee discriminatorie care este exact contra a ceea ce propovaduieste credinta crestina!

        Stiintific vorbind, Big Bang-ul nu a creat universul din nimic. Ceea ce a explodat era ceva de volum 0 si masa infinita. Iar masa de astazi a universului este exact aceeasi din momentul imediat precedent Big-bang-ului, modulo legile fizicii privind transformarea materiei in energie si invers!

  27. La momentul secolului 21, credinta in Dumnezeu, nationalismul, credinta in ideologii tembele precum comunismul sunt dovezi de lipsa de cunoastere, sunt dovezi de intelegere complet distorsionata a realitatii. A fi patriot inseamna a respecta valorile autentice ale natiei din care provii( atentie, valorile autentice, nu cele contrafacute din interese meschine sau pur si simplu din prostie sau necunoastere a meritelor), inseamna a fi in stare sa lupti fara rezerve impotriva celor care ameninta drepturile si viata ta, a familiei tale , a celor ce traiesc alaturi de tine in tara ta!

    • Credinta in Dumnezeu , lipsa de cunoastere ?! Imi dati motiv sa imi fie rusine cu faptul ca sint contemporan cu dumneavoastra .

    • @ L S . „La momentul secolului 21, credinta in Dumnezeu,…”
      Calificarea fara echivoc a credintei in Dumnezeu drept lipsa de cunoastere si de intelegere complet distorsionata, provoaca fiori supravietuitorilor obsedantului deceniu, amintind de sedintele de infierare a dusmanilor poporului, din scoli, intreprinderi sau orice alta colectivitate. Ca unic comentariu referitor la Dumnezeu: El nu trebuie sa fie demonstrat, trebuie doar se fie cautat.
      Cine stabileste valorile autentice ale natiei? Exista un comitet de initiativa? Exista un nomenclataor de parametri? Este turma, majoritatea si demagogia in capul listei? Ce facem cu cei care nu se incadreaza in barem?
      Daca se accepta patriotismul ca o trasatura fundamentala a comunitatii, trebuie pusa si problema reciprocitatii sentimentului de dragoste si devotament dintre doua entitati. Am preluat cu incantare aforismul: „Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi face tu pentru ea”! Cred ca intr-o tara a libertatilor naturale, oricine are dreptul sa aleaga sa iubeasca pe cel sau cea care il iubeste. I-a iubit tara pe toti copiii sai?! Patriotismul nu este o iubire cu sens unic ci una sustinuta de reciprocitate generoasa. Indemnul de a lupta fara rezerve impotriva celor ce ameninta drepturile si viata ta , a familiei tale…, vine in contradictie cu realitatea istorica a Romaniei din ultimii 78 de ani, cand in numele patriei, al poporului au fost jertfiti mii de oameni de valoare si s-a declansat distrugerea vietilor altor milioane de romani. Tortionarii si ucigasii lor nu au fost nici turci, nici rusi, nici” nemti”. Au fost patrioti romani care au murit in paturile lor, onorati de patria recunoscatoare. Atunci, ce valori autentice mai poate gasi in afara familiei sale un supravietuitor al acelor timpuri de ura prelungita pana in timpurile noastre ? Patria ?! Ce a facut patria pentru mine? *Ubi bene…! Si imi iau si cainele.
      * A facut ceva; pensii speciale pentru patrioti.

  28. Naționalismul e o mizerie. O boală socială, istorica.
    Naționalismul e o minciună, un fals cap-coadă, o fantasmagorie toxică.
    Nu e idolatrie. E satanism pur.
    D p d v creștin, nationalismul reprezinta una din marile pervertiri ale Cuvantului.
    Iar așa zisele confesiuni ce susțin orice naționalisme sunt ideologii criminale care pervertesc mesajul central și simplu al marilor religii (fraternitate, pace, bunătate) si le transformă în ideologie justificativă pentru ură, furt, viol, crimă.
    Ortodoxia se transforma la legioanri si Aur in ortodoxism
    Islamul se transforma la hamas in islamism.
    Singura Națiune corectă, justificată este Națiunea cetățenilor guvernată de Res Publica, care este casa si lege egala pt toti cetatenii.
    Iar povestea asta lacrimogenă promovata de alde popa Terheș, Zelea Simion si Șoșoakka că vai, Europa, nu mai e crestină e de-o fătărnicie cap-coadă, ce mizerie, ce mizerie.
    In fiecare din tarile fruntase in nationalism-crestin, „crestinismul” nu mai e crestinism, asa, la gramada, ci este inlocuit de confesiunea sau de confesiunile majoritare.
    Romania: ortodoxie, Rusia, ortodoxie, Polonia, catolici, Ungaria, catolici si protestanti, etc.
    Restul…sunt „tolerati”.
    Ateii, lbgtq, toti „schismaticii dpdv confesional” sunt in afara Natiunii, sunt ignorati, tolerati in c m bun caz sau oprimati in c m rau caz.
    Eu fac parte dintr una din „minoritatile” (pt ca nimeni nu se straduie sa fim numiti „comunitate” si nu „minoritate”) confesionale din Ro. Da.
    Pentru noi, minoritarii, nu exista sarbatori, zile „nationale”, zile libere (doar de Paști) post de radio, etc. Asta e „națiunea” etnică ȘI ortodoxă.
    Dle Bența, cand vorbiti despre Natiunea crestina sau ortodoxă, ce faceti cu musulmanii dobrogeni?
    Cu ateii am vazut ce faceti.
    Este o fatarnicie, o ipocrizie.
    Natiunea ar trebui sa fie familia egalilor, a cetatenilor egali in fata legii.
    Nu e de mirare ca socialismul si nationalismul s au inrudit in ororile numite national socialism si natioonal comunism.
    Sarmanul Isus,
    Ne-a spus-o in cel m clar mod: „Imparatia mea nu este din lumea aceasta”.
    Iar naționalistii au sustinut si continua sa sustina cu ardoare ca lupta pt „europe, state, natiuni crestine” fix in „lumea aceasta”.
    Cât de surd poti fi?
    Nu uitați va rog că în cazul particular al Ro s-a petrecut una din cele mai jenante episoade ale „Națiunii”. Romania si-a predat cetatenii unguri statului vecin, adica Ungariei. Iar acum regele-bufon Vik Orban bate campii despre „Natiunea” maghiara culturala transcarpatica transeuropeana transregală etc.
    Deci, inainte de savante divagatii despre „Natiune” și Europa crestina poate ar trebui sa cugetam atenti la asemanarile si uneori la suprapuneera urmatorilor termeni: natiune, popor si turmă.

  29. Spiritul național se manifesta în interiorul unor granite . Care nu sunt numai terestre . Cui nu ii convine sa trăiască în mijlocul unui popor ce l-am adoptat e liber sa plece acolo unde trăiește poporul său . Sau oriunde altundeva . Eu asta înțeleg prin naționalism . Și mai înțeleg și neamestecarea de singe cu alt neam . Pentru a crea tulburare trebuie sa existe tot timpul turbulente . Cînd ele nu mai exista turbulenta ( creata de cineva care nu se călăuzește după legile divine ) totul se vădește se lămurește . Locul unui roman este in Romania .Al turcului in Turcia . Cui nu ii convine statutul de minoritar ,pe care îl oferă poporul care l-am adoptat, să meargă acolo unde nu mai este minoritar . Vrei mai mult ? Mergi acolo unde îți sunt strămoșii . Nu vii sa ceri autonomie de nici un fel în mijlocul unui popor care te-a primit . Răzvrătirea e satanicească și trebui pedepsita . Nu prin luarea vieții ci prin trimitere în exil . Oriunde in afara poporului care s-au oferit să te găzduiască . Ești musulman ( de exemplu ) ? Ești bineprimit in Romania atîta timp cît nu săvârșești fapte care sa tulbure pacea creștină a românilor . Atîta cita este .

  30. Sufletul este dat omului de la Dumnezeu . Trupul îi este dat din unirea trupească a părinților . Deși eu sunt convins de faptul că unirea celor doi gameți se produce tot cînd vrea Dumnezeu . Restul e gimnastica umană plina de plăcere viscerala . Oamenii se aseamănă intre ei ( in sens divin ) tocmai prin asta . Adică toți sunt creștini ( unii fara să știe alții fara sa recunoască și foarte putini conștienți și respective poruncile divine ) . E dreptul oricui să creadă că are suflet de la sarsailă și nu de la Dumnezeu . Dar eu nu mă pot întovărăși în viața cu acela . El e fratele meu in Hristos dar faptele și vorbele lui nu le accept și nu le voi urma . Cine vrea sa fie fiu al întunericului sa fie dar nu în mijlocul celor ce sunt fiii Luminii . La marginea cetății și luați că punct de reper și exemplu negativ în educarea copiilor . Ne facem milostenie cu ei și încercăm să îi catehizam . Dar nu sa umble în cetate cu mizeria lor împroșcând mizerie . Iisus Hristos ne îndeamnă să mustrăm pe om pentru păcatul ce îl săvârșește . Călcătorii de lege trebuie vădiți că nu cumva sa se spurce și alții . Cine nu vrea sa se îndrepte , la marginea societății chiar cu restringente de drepturi .

    • Domnule Popescu, debitezi ineptii! In legatura cu chestiile astea cu „fii ai intunericului”, banuiesc ca nu realizezi ce ar fi insemnat ca pe aceasta planeta sa fie in permanenta lumina, adica sa nu avem decat zi, si noapte(intuneric) deloc! Stii ce ar insemna asta? Hai sa facem o incercare! In sensul ca doresc un raspuns clar! Ma rog, sa zicem ca nu pricep parabolele dumitale si nu inteleg decat lucrurile prezentate in mod clar si riguros!

      Cu toate ca sper sa realizezi ca in lipsa rotatiei Terrei in jurul axei nu se pune problema existentei omului pe planeta Terra!

      Fie-mi iertate nevinovatele urmatoare intrebari! Chiar crezi ca Dumnezeu a facut lumea( trebuie sa definim clar ce e aia lume facuta de Dumnezeu) in 7 zile? Nu crezi ca e cam aiuristica afirmatia? Pentru ca notiunea de zi apare abia dupa aparitia planetei Pamant, abia dupa ce aceasta si-a stabilizat miscarea de rotatie in jurul axei! Pentru ca inainte de asta nu exista zi, in acceptul a ceea ce intelegem prin zi! Chiar as dori niste explicatii pe tema asta!

      • Cind am spus ,, fii ai intunericului ” m-am referit la intunericul mintii si al sufletului . Sint sigur ca ati inteles dar ati vrut sa ma stirniti . Va iert .
        Da , cred ca Dumnezeu a facut totul . Nu am certitudinea ca cele 7 zile de la Facere sint zile asa cum le stim noi orar dar pentru mine nu are importanta asta . Pot fi de exemplu 7 etape .
        Pentru explicatiile detaliate va indrum catre un preot . Daca primul nu reuseste sa va dumireasca , nu deznadajduiti . Cautati unul pina ce il ve-ti gasi pe cel ce va poate dumiri . Poate stiti ca si Iisus Hristos ne indeamna sa cautam .

    • Si…a propos, domnule Popescu! Afirmatiile pe care le faci sunt cam agresive si nu prea inteleg cum se impaca asta cu spiritul crestin si credinta in Dumnezeu! Dupa cate stiu Dumnezeu te indeamna la bunatate si iertare, nu la a surghiuni oameni care nu sunt de acord cu tine! Sa inteleg ca atat Dumnezeu, cat si unii adepti ai sai( de exemplu dumneavoastra) au unele inclinatii de tip terorist?

      Pai daca orice fiinta umana e creatia lui Dumnezeu, iar lumea(planeta asta) e creatia lui Dumnezeu, atunci inseamna ca orice fiinta umana are dreptul de a se misca si exprima liber oriunde in lumea asta, atata timp cat prin asta nu lezeaza drepturile oricarei alte fiinte umane: dreptul la viata, dreptul la o viata decenta, dreptul de a gandi si a se exprima liber, etc

      O zi linistita va doresc! Starile nervoase dauneaza grav sanatatii! A propos, in probleme de sanatate va adresati medicului sau lui Doamne Doamne(eventual prin reprezentatntii sai)?

      • Stimate LS , nu imi amitesc sa ma fi intrebat daca sint de acord sa ma tutuiti .
        Afirmatiile pe care le fac le simtiti ca sint agresive pentru ca va ating adica simtiti adevarul din ele . Bun si iertator a fost ( si este ) Iisus Hristos ,adevar graiti dar de ce nu amintiti ca tot El cearta pe om pentru faptul ca se manifesta contrar indemnurilor Lui . El ne indeamna sa iubim pe om dar sa nu iubim pacatul din el . Ci sa il ajutam sa se indrepte . Eu nu ma numar printre cei care sint toleranti cu pacatul . Si fac asta pentru ca asa ma indeamna Iisus Hristos . Pe dumneavoastra pot sa va iubesc in calitatea dumneavoastra de fiinta umana dar nu pot sa accept si sa nu fac referire la neadevarurile pe care le emiteti . Nu va convine Adevarul ? Ramineti in minciuna . Cine debiteaza minciuni ( adica contrare celor ce sint scrise in Sfinta Scriptura ) lezeaza Adevarul . Nu va suprima nimeni dreptul la viata . Decenta este ceea ce trebie sa manifestati dumneavoastra fata de Adevar . Nu va ingradeste nimeni gindirea si exprimarea . Dar ceea ce ginditi si exprimati in afara Adevarului trebuie corectat . Va deranjeaza cind sinteti corectat ?
        Sinteti in eroare daca credeti ca sint nervos . Sau daca cumva credeti ca dumneavoastra ati reusit sa ma enervati . Nu sinteti capabil de asa ceva . In plus , cind un om urmareste sa enerveze pe cel de linga el este semnul clar al faptului ca acela dintii nu iubeste Adevarul .

        • Domnule Popescu, regret sincer o buna parte din cele spuse de catre mine in ultimele doua comentarii! Am regretat cele afirmate imediat dupa ce le-am postat! De ce? Pentru ca mi-a parut rau, pur si simplu! Nu sunteti un om care sa merite a fi atacat pentru credinta sa! Din contra, va repet, aveti tot respectul meu, mai ales pentru atitudinea sincera si demna pe care o dovediti! Am gresit prin afirmatiile abrupte pe care le-am postat la adresa dumneavoastra! Imi cer scuze pentru tot!

          In ciuda enormei diferente dintre noi din punct de vedere al crezurilor, sunt convins ca daca ne-am cunoaste am fi buni prieteni! Nu stiu de ce simt asta, dar sunt convins ca ar fi asa!

          Si eu am crezut in Dumnezeu pana la un pas. Dar cand am inceput sa reusesc sa ma desprind de problemele profesiei si am avut(mi-am creat) timpul necesar pentru a alatura formatiei mele matematice cunostinte de fizica si astrofizica avansata( asta pe la 45 de ani), apoi Biblia si epopea lui Ghilgamesh, Ramayana si Mahabharata citite si intoarse pe toate fetele, interpretate in concordanta cu evenimente geologice din istoria planetei Pamant si multe date istorice putin cunoscute de catre nespecialisti( am avut din fericire ocazia sa aflu de la un istoric de prima mana lucruri din istoria antica mai putin cumoscute, care sunt certificate de documente din biblioteca Vaticanului si care nu sunt facute decat pentru ochii unui numar restrans de oameni…extrem de restrans – el le-a vazut personal), am inceput sa ma indoiesc profund de tot ceea ce religiile impun ca adevaruri, in special cea crestina, din nefericire.

          Deci nu mai cred, nu mai pot crede, pentru ca nu pot sa-mi argumentez pentru mine insumi, ca ar fi adevarate acele fapte! Biblia este o suita de interpretari ale unor evenimente din vechime, transmise oral de-a lungul a mii de ani, la care se adauga o suma de fapte neadevarate, mi-e teama ca evident neadevarate chiar pentru cei care le-au introdus in Evanghelii( lucru care s-a petrecut intens in secolele V-VI si nu numai).

          Eu nu pot crede in lucruri despre care nu se poate demonstra in mod logic ca sunt adevarate sau macar dovedite prin experiment! Ori tocmai ca stiinta actuala demonstreaza efectiv faptul ca o multime mare de fenomene si fapte pe care Biblia le propune ca adevaruri nu sunt…nu pot fi adevarate!

          Asta e totul! La varsta mea nu mai pot crede in adevaruri nedemopnstrabile, mai ales in contextul in acre, acum, la inceput de secol 21, stim atat de multe despre Univers!

          Ce am scris nu e o pledoarie facuta cu scopul de a convinge pe cineva sa fie de acord cu ceea ce consider eu! E doar o explicatie a faptului ca in aceasta problema, a credintei in Dumnezeu, ne situam pe pozitii opuse!

          Va doresc toate cele bune!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Bența
Marius Bența
Marius Ion Bența este sociolog și a lucrat mulți ani ca jurnalist; scrie despre universuri paralele, modernitate, identitate națională și rețele sociale. Recent, volumul său Experiencing Multiple Realities: Alfred Schutz’s sociology of the finite provinces of meaning a fost publicat la editura Routledge.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro