miercuri, februarie 8, 2023

Céline, regăsit și în limba română

Un articol publicat în nr. 9/2022 al României literare, sub semnătura lui Vasile Spiridon, le semnala cititorilor români povestea aproape rocambolescă a pierderii și regăsirii a aproape 6000 de pagini scrise de, probabil, cel mai controversat scriitor francez din toate timpurile, romancierul Louis-Ferdinand Céline.

Câteva săptămâni mai târziu, în nr. 30 al aceleiași reviste, Nicolae Manolescu relata, în editorialul intitulat Céline regăsit, cam aceeași poveste, bazându-se pe trei articole apărute în ediția din săptămâna 5-11 mai a L’Obs ca și pe propria lectură a romanului Guerre (Război), recent apărut la Gallimard. Editura ce deține exclusivitatea asupra scrierilor autorului Călătoriei la capătul nopții.

În linii mari, povestea stă în felul următor. La foarte puțină vreme după debarcarea aliaților în Normandia, intuind ce li se va putea întâmpla colaboraționiștilor (textele cu caracter antisemit ale lui Céline sunt o realitate sinistră, niciodată negată de nimeni), scriitorul a părășit în mare grabă Parisul. Și Franța. O făcea însoțit de soția lui, Lucette Destouches, care avea să trăiască până în 2019 ( a murit la matusalemica vârstă de 107 ani) și de pisica Bébert. Lucette îi căptușise soțului ei hainele cu monede de aur.

Romancierul lăsa în urmă aproape 6000 de pagini de manuscrise în posesia cărora nu a mai reintrat niciodată. Aceasta în pofida faptului că a întocmit mai pe urmă liste peste liste cu tot ceea ce pretindea el că i s-a furat. Fapt ce a dat mult de furcă specialiștilor deloc puțini în creația sa. Care au crezut la un moment dat, confruntați cu eșecul cercetărilor, că Céline fantazează.

Furtul s-a dovedit însă a fi fost o realitate. Hoții, a căror identitate nu a fost niciodată făcută cunoscută, i-au încredințat cele 5324 de file unui critic de teatru pe nume Jean-Pierre Thibaudat. Au făcut-o formulând dorința  expresă ca acesta să nu i le transmită în nici un caz văduvei scriitorului. Din cine știe ce motive, furii nu doreau ca aceasta să se îmbogățească. După moartea doamnei Destouches, Thibaudat a predat respectivele file, fapt ce i-a adus tot felul de necazuri din partea moștenitorilor de drept ai autorului Morții pe credit. Au reintrat în scenă și célinienii care au avut primii plăcuta surpriză ca paginile în chestiune să nu fie, cum se așteptau, doar scrieri antisemite, ci și manuscrise a trei romane cu mii de fire legate de cele anterior cunoscute. Prin subiecte, teme, transferul unor personaje, prin stil, tratamentul aparte rezervat limbajului, prin cuvântul asemenea unei cărni ce sângerează, prin fraza adesea gâfâită, prin amestecul dintre scene atroce prezentând suferința umană și preocuparea constantă pentru scandalizarea pudicilor, exasperați de cât de mare e ponderea rezervată sexului. Prezentat în cele mai sordide ipostaze ale sale.

Cele trei romane astfel salvate sunt Enfance, Guerre și Londres. Deocamdată a fost pregătit pentru publicare și a apărut doar Guerre. S-au ocupat de aceasta Pascal Fouché care a pregătit ediția și François Gilbaut care  scris prefața romanului apărut în anul 2022 la Gallimard. Meritul primei publicări în limba română a romanului Război îi revine editurii Pandora M (colecția Anansi Clasic), cu operațiunea dificilă a traducerii însărcinându-se Magda Răduță. Care a pornit la lucru înțelegând așa cum se cuvenea, de altfel, zicerea autorului în conformitare cu care romanul înseamnă înainte de toate o chestiune de limbaj.

Război are, în ediția romînească, doar vreo 175 de pagini. Cuvântul înainte, Nota asupra ediței, Nota traducătoarei și Anexele fiind și ele puse la socoteală. Într-o primă parte, romanul scris ca și celelalte la persoana întâi, cu specificități ale stilului indirect liber, probând complexitatea raportului adevăr/ficțiune (cartea are un puternic filon auto-biografic) relatează ceea ce a pățit personajul Ferdinand după ce a fost rănit grav în primele luni ale Marelui Război.

Toată acțiunea se petrece între zidurile și în împrejurimile unui spital militar din Peurdu-sur-la Lys, loc în care eroul –anti-erou se împrietenește cu proxenetul Bébert, devenit, la un moment dat Cascade, și care va apărea și în alte romane. Asta deși aici este executat. Mai sunt și alte personaje, unul mai ciudat ca altul, precum infirmiera generoasă L’Espinasse, doctorul Méconille,  părinții lui Ferdinand cu mama care șchioapătă, Angèle, aceasta din urmă de profesie prostituată. Cea mai importantă rămâne însă persoana lui Ferdinand, cel ce se auto-gratulează cu calificative precum gunoi împuțit și de spaime ce se dizolvă încetul cu încetul într-o scârboșenie de melasă. Scârboșenia și durerile de cap provocate de glonțul primit lângă ureche fiind unicele certitudini ale lui Ferdinand.

Partea a doua a romanului Război are ceva rocambolesc. Este și ea în strînsă legătură ce detalii din biografia autorului, cu luarea vaporului spre Londra, pregătește în mod evident romanul numit chiar așa- Londres. Din tot mâlul minții mele,  cum spune Ferdinand, apar acțiuni, unele deșucheate chiar dincolo de marginile iertate, vorbe, scene deocheate cu protagonistul, cu deja menționata Angèle, cu acritura Cecil P. Purcell. Un ofițer englez. Un ofițer-caricatură.

La data apariției în Franța a romanului Război, célinienii s-au împărțit în două. Unii au susținit că ar fi vorba despre utilizarea paginilor eliminate de frica cenzurii din Călătorie la capătul nopții, alții au spus că Război ar fi o scriere independentă. Parte a unei trilogii gândite ca atare. Tind să le dau dreptate.

Louis-Ferdinand Céline- RĂZBOI- Traducerea în limba română: Magda Răduță;  Ediție alcătuită de Pascal Fouché; Cuvânt înainte de François Gibault; Colecția Anansi Clasic: Editura Pandora M, București, 2022  

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Am citit in tinerete Celine. Foarte talentat dar un alt mizerabil al culturii franceze si nu in sensul lui Hugo.

    „Un ofițer englez. Un ofițer-caricatură”.
    Chiar ca UK nu are nevoie de opiniile si hahaielile intelectualitatii galice de peste canal cand are Blackadder cu actori faimosi cunoscuti si pretuiti (Stephen Fry, Hugh Laurie, Rowan Atkinson) pana si peste balta, in US.

    Data viitoare cand o sa calatoresc la Paris o sa verific daca micile tablouri agatate in trenul din Eurotunnel care arata batalia de la Agincourt inca sunt acolo. Cu Brexit-ul sper sa fie agatate mai multe tablouri de genul asta. Pana cand nivelul arogantei galice o sa se estompeze un pic.

    Apropo Hugo, el s-a refugiat pe insula Guernsey a Angliei timp de 15 ani unde fantezia sa se reintoarca in Franta. Ca dictator!

    Ca fapt divers si legat doar de razboaiele dintre Anglia si Franta, statutul non-dom de nerezident fiscal implementat si in legislatia din Romania a inceput … in Anglia din cauza refugiatior din Franta haituiti sub amenintarea ghilotinei.;
    Dar nu este un caz singular. Hughenotii au fost si ei haituiti si s-au refugiat in Anglia.
    In centrul Londrei exista o strada cu numele Hughenots.

    In Europa inca domneste abordarea de guvernare absolutista. In UK … NU!
    Parintii si bunicii nostri sperau sa vina anglo-americanii sa ne salveze.
    Si cei din Ucraina in zilele noastre la fel.

    • Un mizerabil, ca mulți intelectuali francezi din anii 1935-1949 care spuneau „mai bine Hitler decât Blum!”. Peste câteva decenii, o mare parte a intelectualității franceze era maoistă și troțkistă.
      Sunt tare curios să citesc cartea tradusă în română. Céline a fost un singuratic care și-a pus verva literară în slujba ideilor politice. Alții, cu aceleași idei, au tăcut și s-au reciclat la stânga. Alții, ofițeri SS, au prelungit știința utilizării Menschenmaterial în capitalismul nostru neoliberal. Și-l înjurăm pe dr. Destouches pentru că-i mai ușor, uitând că el ne-a înjurat pentru zeci de ani de-acum încolo.
      Mă miră că nu avem încă o reacție a comunității evreiești.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro