Centenarul – Semne rău prevestitoare

S-au scris deja o mulțime de articole, au fost difuzate destule emisiuni de radio și televiziune care au atras atenția asupra slabei pregătiri a cumulului de manifestări ce ar uma să marcheze o sută de ani de la înfăptuirea Marii Uniri.
Au existat și consistente puncte de vedere care au subliniat primejdia reactivării elementelor reziduale din arsenalul național-comunismului. Ca, de pildă, festivisme de proastă calitate, excese naționaliste, căderea în reafirmarea agresivă a tot felul de locuri comune, patriotarde, mistificatoare. Extrem de vulnerabile sunt, din acest punct de vedere, posturile de radio și televiziune. Care, din felurite motive, –lipsa de bani, absența unor noi producții, slaba pregătire profesională a celor care le diriguiesc- recurg la așa zise “materiale de arhivă” , la filme din pretinsa “epopee cinematografică românească”, fără să observe cât de contaminate ideologic sunt acestea.
Iată, o informație de dată recentă, publicată de “pagina de media”, ne înștiințează că Televiziunea Română va programa în săptămânala emisiune “Duminica filmului românesc” de pe TVR2 două filme care era mult mai bine să fi fost demult date uitării.
Foarte curând, ar urma să ne delectăm cu Burebista, o producție de comandă din anul 1980, regizată de Gheorghe Vitanidis. Numai bună să le dea apă la moară dacomanilor și tracomanilor, propagandiștilor și promotorilor în rezervă și retragere ai protocronismului, extrem de prețuit în ultimul deceniu al comunismului dinastic.
Să ne reamintim că, în anul 1980, Nicolae Ceaușescu edictase că se împlinesc fix 2050 de la ceea ce “istoricii de parastas” (sintagma îi aparține istoricului Vlad Georgescu și apare în cartea acestuia, Politică și istorie- Cazul comuniștilor români) au numit la ordin “crearea primului stat dac centralizat și independent condus de Burebista”. La data de 16 noiembrie 1977 a fost adoptată în acest sens o Hotărâre a C.C. Al PCR, reconfirmată prin Hotărârea nr. 2824/1980 a aceluiași înalt for de conducere politică. Nu întâmplător a decis Nicolae Ceaușescu că cei 2050 de ani se împlinesc exact în anul de grație 1980. Chiar în acel an a fost organizată la București Congresul Mondial al Istoricilor, ocazie cu care a fost convocată o ședință specială pe această temă. Atunci, “numeroși istorici străini au fost invitați (sau nevoiți) să participe în calitate de auditori”. (cf. Felician Velimirovici- Istorie și istorici în România comunistă, Editura Mega, Cluj- Napoca, 2015). Din cartea mai sus menționată aflăm și lista celor ce au prezentat comunicări. Nici o mirare că printre ei figurează nume compromise precum cele ale lui Mircea Mușat, Ion Ardeleanu, Nicolae Petreanu, Ștefan Lache, plus tovarășa Maria Groza, la acea dată adjunct al ministrului Afacerilor Externe.
Scenariul filmului, scris de Mihnea Gheorghiu (un alt binecunoscut culturnic) este nul din punct de vedere artistic, dăunător, falsifică grosolan adevărul istoric, orice redifuzare a respectivei pelicule fiind cum nu se poate mai nocivă.
Peste numai o săptămână, altă “mare bucurie” pentru cinefili. Televiziunea Română difuzează Columna, o mega-producție șaizecistă, purtând iscălitura regizorală a lui Mircea Drăgan, scenarist fiind extrem de productivul Titus Popovici. Film “ a cărui acțiune este situată în perioada Daciei romanizate, nu întâmplător, scopul propagandistic fiind contracararea teoriilor rössleriene privind “vidul valah” , formarea poporului român în Sudul Dunării, teorie agreată de sovietici”. (cf. Cristian Tudor Popescu- Filmul surd în România mută- Politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune- 1912-1989, Editura Polirom, București, 2017). Columna era continuarea Dacilor, producție din 1967 semnată de Sergiu Nicolaescu, numai că, de data asta, colonizatorii romani erau priviți cu nesfârșită bunăvoință. Ca și în Dacii, în multe roluri apăreau actori străini (Richard Johnson, Amedeo Nazzari, Antonella Lualdi, Franco Interlenghi). Câțiva ani mai târziu, în 1975, atunci când Nicolae Ceaușescu i-a ordonat lui Sergiu Nicolaescu să facă Mihai Viteazul, perspectiva se schimbase. Nu ne mai ploconeam în fața străinătății, aveam și noi actorii noștri, așa că nu mai era permis picior de actor străin.
Aflu că la nivelul Televiziunii Române s-ar fi creat un grup de lucru care să se ocupe de producțiile pe care respectiva instituție ni le va servi în anul Centenarului. Pe post de șefă a fost numită, încă de pe vremea Irinei Radu, pensionara Liana Săndulescu, multă vreme activistă de frunte la Consiliul Național al Pionierilor. Conservată în funcție de noua directoare, Doina Gradea. Să ne mire atunci opțiunile pentru Burebista și Columna? Nu, nu mă mir. Doar că mă tem de ceea ce va urma de acum încolo.