„Centura de izolare” a Europei de Est: influența informațională a Rusiei asupra alegerilor din 2024

Cum a exploatat Moscova alegerile din Moldova, Georgia și România pentru a submina Ucraina

Anul 2024 se remarcă ca un moment istoric pentru democrația globală. În ceea ce a fost cel mai plin an de alegeri din istorie, 78 de țări au organizat alegeri, inclusiv 21 de referendumuri și alte 119 de evenimente electorale. Potrivit Election Guide, aproape un miliard de oameni din întreaga lume au participat la aceste procese. Cu toate acestea, acest „an al alegerilor” a subliniat, de asemenea, preocupările tot mai mari cu privire la stabilitatea democrațiilor din întreaga lume.

În Rusia, 2024 a adus alte „alegeri” în etape, deoarece Vladimir Putin și-a asigurat un nou mandat în funcție printr-un proces strict controlat și puternic manipulat. Între timp, alegerile prezidențiale din Ucraina au fost amânate din cauza legii marțiale. În schimb, mulți dintre vecinii Ucrainei și națiunile importante din punct de vedere strategic au organizat alegeri, cu implicații semnificative pentru viitorul Kievului.

Politologul ucrainean și expert în mișcare de extremă-dreapta Anton Shekhovtsov a explicat că „Planul A” al Moscovei implică căutarea de compromisuri cu actori politici cheie pentru a-și promova interesele geopolitice. Exemple de astfel de alianțe includ Viktor Orbán din Ungaria, Robert Fico din Slovacia și Aleksandar Vučić din Serbia. Când acest lucru eșuează, Moscova trece la „Planul B”, creând legături cu populiștii de extremă dreaptă și de extremă stângă, așa cum se vede cu partidul Alternativa pentru Germania din Germania.

Acest articol examinează influența informațională a Rusiei asupra alegerilor din 2024 din Moldova, Georgia și România. Fiecare dintre aceste națiuni est-europene joacă un rol unic pentru Kiev, iar deciziile lor de politică externă ar putea avea un impact semnificativ pe traiectoria europeană a Ucrainei și victoria pe termen lung.

Trioul Deconectat

Moscova vede Moldova și Georgia, ca și alte foste republici sovietice, ca parte a „apropierii sale de străinătate” și încearcă să-și mențină dependența de Rusia, obstrucționând în același timp integrarea lor în Occident. Moldova și Georgia, împreună cu Ucraina, formează „Trioul Asociat”, o alianță regională care luptă pentru o integrare europeană mai profundă și o eventuală aderare la UE.

Când alianța a fost înființată în 2021, a simbolizat un potențial val de expansiune a UE care a amenințat ambițiile Moscovei de a-și reînvia sfera de influență din epoca sovietică. Scopul Rusiei a fost să deraieze aspirațiile europene ale trio-ului, să le discrediteze agendele pro-europene și să susțină forțele pro-ruse din granițele lor – în special în perioadele electorale marcate de instabilitate politică.

Tulburările electorale din Georgia

La 26 octombrie, Georgia a organizat alegeri parlamentare afectate de fraude și nereguli pe scară largă. Partidul de guvernământ Visul Georgian, cunoscut pentru alinierea sa la Moscova, a revendicat victoria. Președintele Georgiei, Salome Zurabishvili, a denunțat alegerile ca fiind de natură „rusă”, invocând fraudă sistematică și privarea efectivă de drepturi a alegătorilor. Au izbucnit proteste la nivel național, manifestanții cerând o reluare. Parlamentul European a criticat alegerile ca fiind o erodare suplimentară a democrației, etichetându-le nici libere, nici corecte, și a cerut noi alegeri sub supraveghere internațională.

De-a lungul campaniei, Georgian Dream a făcut ecou propagandei Kremlinului, sugerând că Occidentul urmărea să tragă Georgia într-un război cu Rusia. Unul dintre mesajele centrale ale partidului a avertizat alegătorii împotriva unui scenariu „asemănător celui din Ucraina”. Vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, a alimentat aceste temeri, susținând că implicarea Georgiei într-o confruntare condusă de Occident cu Rusia se va încheia în mod dezastruos. Protestele au fost respinse ca încă o „revoluție de culoare” de către oficialii ruși.

Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zakharova, a întărit în continuare această narațiune, afirmând că georgienii ar trebui să „decidă singuri” cine reprezintă adevărata amenințare. Potrivit Carnegie Europe Center, reprezentarea alegerilor făcută de Georgian Dream ca o alegere între pace și război a rezonat mai puternic în rândul alegătorilor decât formularea de către opoziție a unei alegeri între Rusia și UE.

Influența Kremlinului s-a extins dincolo de ziua alegerilor. La sfârșitul lunii noiembrie, premierul Georgiei a anunțat suspendarea negocierilor UE și refuzul granturilor UE până în 2028, declanșând un alt val de proteste în masă. Autoritățile au răspuns cu forță, în timp ce propaganda rusă și-a intensificat eforturile de delegitimare a demonstrațiilor și a sentimentului pro-european dintre georgieni.

Georgia a suferit agresiuni repetate de la Kremlin, inclusiv ocuparea unor părți din teritoriul său. În ciuda acestei istorii, oficialul Tbilisi este din ce în ce mai atras de sfera de influență a Moscovei. Propaganda rusă prezintă Georgia drept o poveste de succes, prezentând-o ca o dovadă că statele post-sovietice nu au alternative viabile la dominația rusă. Narațiunea promovează „reconcilierea” cu agresiunea rusă în schimbul „neagresiunii”, normalizând efectiv subjugarea la agenda Moscovei.

Moldova: un câmp de luptă pentru integrarea europeană

La sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie, Moldova a organizat alegeri prezidențiale și un referendum privind aderarea la UE, ambele afectate de încercările Rusiei de a se amesteca. Președintele pro-occidental Maia Sandu și-a asigurat o victorie răsunătoare asupra candidatului socialist pro-rus Alexandru Stoyanoglou, dar referendumul privind integrarea în UE a scos la iveală doar o mică majoritate în favoarea aderării la bloc.

Eforturile Moscovei de a deraia procesul s-au centrat pe așa-numita „rețea Shor”, condusă de oligarhul pro-rus fugar Ilan Shor. Sancționată de UE în mai 2023 pentru destabilizarea Moldovei, rețeaua a orchestrat scheme de cumpărare a voturii și a diseminat propagandă anti-UE. Autoritățile moldovenești au dezvăluit aceste tactici, dezvăluind că numai în septembrie 2024, peste 130.000 de moldoveni au primit peste 15 milioane de dolari în numerar de la Rusia pentru a influența votul.

„Aceste alegeri s-au desfășurat sub ingerință și intimidare fără precedent din partea Rusiei și a împuterniciților săi, cu scopul de a destabiliza procesele democratice ale Republicii Moldova”, a declarat purtătorul de cuvânt al UE, Peter Stano. Rapoartele detaliază cumpărarea de voturi pe scară largă, votul „carusel” facilitat de transportul organizat și o campanie de dezinformare care vizează electoratul. Vicepremierul Republicii Moldova Cristina Gerasimova a declarat că Rusia a investit aproape 100 de milioane de euro pentru a perturba atât alegerile prezidențiale, cât și referendumul, evidențiind interesul Kremlinului de a instala un guvern pro-Moscova pentru a-și ușura eforturile de război împotriva Ucrainei.

S.U.A. iar UE a avertizat împotriva campaniei Rusiei de blocare a integrării Moldovei în comunitatea euro-atlantică. Între timp, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zakharova, a încadrat victoria lui Sandu și rezultatul referendumului UE al Republicii Moldova drept „interferență vestică”, acuzând Occidentul că transformă Moldova într-un „anexă NATO rusofobă”.

Strategiile duale ale Rusiei – strângerea elitelor conducătoare din Georgia („Planul A”) și curtarea forțelor de opoziție din Moldova („Planul B”) – au obținut rezultate mixte. Cu toate acestea, obiectivul general rămâne clar: deraiarea integrării europene a Trioului Asociat. Dacă Moscova reușește să scoată chiar și un membru de pe calea către UE, progresul celorlalți ar fi pus în pericol. Întrucât apartenența la UE depinde adesea de o abordare „pachet”, dezertarea unui partener ar putea dezlega aspirațiile colective ale tuturor celor trei națiuni.

România: haos electoral și manipulare digitală

Recentele alegeri din România au dat un rezultat șocant când Călin Georgescu, un candidat de extremă dreaptă relativ necunoscut cu opinii pro-ruse, a câștigat primul tur al cursei prezidențiale. Georgescu, legat anterior de Alianța naționalistă pentru Uniunea Românilor (AUR), a făcut campanie pe baza promisiunilor de a opri sprijinul pentru Ucraina, respingând-o drept un stat fictiv manipulat de companiile militare americane. Admirația sa deschisă pentru Vladimir Putin și alinierea cu influența Biserică Ortodoxă i-au câștigat o tracțiune semnificativă.

O mare parte din succesul campaniei lui Georgescu a fost atribuit utilizării sale strategice a TikTok, unde mesajele sale au rezonat cu alegătorii mai tineri. Cu toate acestea, cu doar câteva zile înainte de al doilea tur de scrutin, Curtea Constituțională a României a invalidat rezultatele primului tur, invocând probe de la Consiliul Suprem de Apărare. Dovezile au relevat că campania lui Georgescu a fost puternic manipulată de forțe externe.

Ca răspuns, Comisia Europeană a lansat proceduri oficiale împotriva TikTok pentru că nu a abordat riscurile sistemice la adresa integrității electorale, în special în timpul alegerilor prezidențiale din România. Meta a fost, de asemenea, implicată în găzduirea de campanii coordonate de dezinformare menite să influențeze rezultatul alegerilor. Ambele platforme au negat orice neglijență, dar ancheta subliniază amenințarea tot mai mare de interferență străină prin intermediul rețelelor sociale.

Pe măsură ce Rusia continuă să exploateze procesele democratice din Moldova, Georgia și România, strategia sa reflectă un efort mai amplu de a slăbi Ucraina și de a destabiliza proiectul european. Folosind propaganda, dezinformarea și manipularea electorală, Moscova încearcă să submineze înseși bazele democrației în Europa de Est.

La începutul lunii decembrie, rapoartele de informații au relevat că serverele Comisiei Electorale Centrale din România au fost vizate cu 85.000 de atacuri cibernetice în ziua primului tur al alegerilor prezidențiale. În timp ce rapoartele au identificat un „actor de stat” ca fiind probabil vinovat, nu au ajuns să numească direct Rusia. Moscova, așa cum era de așteptat, a negat orice implicare.

Europarlamentarul român Siegfried Mureșan, vicepreședintele Partidului Popular European în Parlamentul European, a apelat la platforma de socializare X pentru a condamna ingerința. „Ingerința Rusiei nu cunoaște limite”, a declarat el, legând-o de ascensiunea unui candidat extremist și populist în turul doi al alegerilor din România.

„Centura de izolare”: o lentilă geostrategică

Privind dincolo de contextele individuale ale Moldovei, Georgiei și României, apare un model mai larg de interferență rusă. Acțiunile Moscovei vizează subminarea integrării europene, deraiarea aderării oficiale la UE pentru aceste națiuni și perturbarea coordonării Trio-ului Asociat.

România, în special, joacă un rol vital ca partener cheie al Ucrainei. Bucureștiul a oferit sprijin militar substanțial, deși adesea subestimat, a facilitat exporturile agricole ucrainene pe teritoriul său și a găzduit afluxuri mari de refugiați ucraineni. În cazul în care forțele pro-ruse dobândesc puterea în România, apar întrebări cu privire la asistența continuă a țării pentru Kiev.

Obiectivul mai larg al Rusiei este clar: încercuirea Ucrainei cu o „centură de izolare” în Europa de Est, slăbind aliații Kievului și rupând rețelele de sprijin ale acesteia.

Prin interferența electorală, Moscova încearcă să erodeze încrederea în instituțiile democratice din Europa de Est. Aceste națiuni sunt apoi forțate să apere democrația însăși – o sarcină deja monumentală, făcută mai dificilă de necesitatea aderării la cadrele legale ca răspuns la provocările autoritare. Odată ce alegerile sunt perturbate și încrederea publicului în proces slăbește, restabilirea credinței devine o luptă dificilă.

Finalul jocului Kremlinului este să transforme Europa de Est într-o „zonă gri” de tranzit democratic eșuat. Propaganda rusă poziționează democratizarea în regiune ca fiind ineficientă, îndemnând la o revenire la guvernare autoritara ca singura alternativă viabilă.

Rusia își urmărește obiectivele în Europa de Est printr-o combinație de tactici: confiscări teritoriale definitive însoțite de regimuri marionete, folosirea politicienilor locali ca mandatari și piratarea proceselor democratice pentru a destabiliza guvernarea. Încurajând turbulențele electorale și paralizia instituțională, Moscova își propune să pirateze aceste democrații și să distragă atenția aliaților occidentali de la apărarea Ucrainei. Recuperarea rapidă din interferența electorală și capacitatea de a respinge alte atacuri sunt cruciale nu doar pentru stabilitatea Moldovei, Georgiei și României, ci și pentru arhitectura de securitate mai largă a Europei.