Recent, dl deputat Claudiu Năsui a propus un plan de 13 tăieri de cheltuieli, printre care, la punctul 11: „Tăierea granturilor și a finanțării de tip nucleu pentru INCD-uri, rămân finanțate din veniturile pe care le iau din servicii prestate.”
Această propunere demonstrează o profundă necunoaștere a sistemului de cercetare din România și, mai ales, a modului de organizare, funcționare și (auto)finanțare a institutelor naționale de cercetare-dezvoltare (INCD-uri).
Au mai rămas foarte puține institute de acest tip, al căror rol este să facă trecerea de la cercetarea fundamentală la cercetarea aplicată. În anii ’90 au fost desființate multe institute care concentrau competențe pe care le-am risipit în cele patru zări, spre beneficiul altor națiuni care le-au apreciat așa cum se cuvine. Acum, în locul acelor institute se ridică mândre mall-uri sau ansambluri rezidențiale, iar noi importăm tehnologii și licențe care puteau fi realizate în țară.
Cele 42 de INCD-uri care au reușit să supraviețuiască se confruntă de ani de zile cu subfinanțarea cronică, fac eforturi continue pentru a menține un nivel științific european, pentru a atrage și forma tineri cercetători, pentru a atrage finanțări europene, pentru a veni în sprijinul operatorilor economici care doresc să-și îmbunătățească performanța productivă etc.
INCD-urile nu sunt bugetare, nu au filă de buget de la Ministerul de Finanțe sau de la ministerul coordonator, ci se autofinanțează prin proiecte de cercetare (obținute în sistem competitiv) și, în limita legală de max. 20% alocare a resurselor (umane și a infrastructurii), prin servicii de testare, analize, cercetare, dezvoltare prestate către operatori economici, la solicitarea acestora.
Programul Nucleu face parte din Planul Național de Cercetare-Dezvoltare IV, ca și celelalte granturi la care se referă dl deputat Năsui. Acest program reprezintă programul propriu de cercetare pentru realizarea misiunii pentru care a fost înființat fiecare INCD și este prevăzut în Legea cercetării (OG 57/2002), tocmai pentru a împiedica dispariția acestor ultime competențe în domeniul cercetării-dezvoltării.
Programul Nucleu contribuie în mod esențial la menținerea funcționării INCD-urilor, la atragerea și specializarea tinerilor cercetători, la realizarea activităților de cercetare fundamentală și aplicativă care le dau șansa să fie integrați în consorții internaționale pentru accesarea fondurilor europene extrem de competitive. Dar mai ales la păstrarea în țară a unor competențe științifice extrem de necesare oricărei națiuni.
Programul Nucleu acoperă cu greu, în medie, 40-50% din salariul unui cercetător. Diferența până la salariul întreg trebuie acoperită din alte proiecte/granturi, lucru extrem de dificil în ultimii ani din cauza numărului extrem de mic de competiții pentru proiecte (care oricum au bugete foarte mici), pentru care s-au „bătut” toți cercetătorii și cadrele universitare (din INCD-uri, Academia Română, universități de stat și private, institute private etc). Rata foarte mică de succes la aceste competiții duce la plecarea cercetătorilor (mai ales a celor tineri) în străinătate sau, și mai tragic, la plecarea lor din sistemul de cercetare.
Iar acum, dl deputat Năsui vine cu o propunere care este total împotriva legii, adică de a tăia orice finanțare a INCD-urilor, nu numai prin eliminarea Programului Nucleu, dar și a celorlalte proiecte!?! În condițiile în care, prin lege, au dreptul la Program Nucleu și la participarea la competiții de proiecte naționale și internaționale?! Practic, dl Năsui propune desființarea INCD-urilor. Oare în ce scop?
România este pe ultimul loc la numărul de cercetători la mia de persoane ocupate, acesta fiind de trei ori mai mic față de media europeană. Prin desființarea INCD-urilor, nu ne vom mai reveni niciodată în acest domeniu.
Se tot vehiculează ideea că INCD-urile nu produc nimic, că mănâncă fonduri publice degeaba. Total greșit! Raportat la gradul extrem de redus de finanțare, comparativ cu alte instituții similare din celelalte țări europene, rezultatele obținute în INCD-uri sunt mai mult decât remarcabile. Asta a fost posibil, pe de o parte, datorită pasiunii și dăruirii pe care o au acești cercetători, și, pe de altă parte, datorită existenței Programului Nucleu, care asigură o minimă predictibilitate a finanțării.
De altfel, Programul Nucleu ar trebui să asigure un minim garantat de 9 luni de funcționare și salarizare, evident cu indicatori de realizare și performanță corespunzători.
Perspectiva europeană asupra rolului strategic al INCD-urilor
În context european, finanțarea publică a infrastructurilor de cercetare este considerată un pilon esențial al suveranității tehnologice, al capacității de inovare și al rezilienței economice. Politica de coeziune, programul Orizont Europa, Pactul Verde și programul Europa Digitală susțin în mod explicit ecosistemele naționale de cercetare-dezvoltare, recunoscând importanța institutelor publice ca ancore ale transformării digitale și verzi, dar și ca parteneri de încredere pentru administrația publică și industrie.
În comunicarea Comisiei Europene privind „Spațiul european al cercetării (ERA)”, institutele naționale de cercetare-dezvoltare sunt identificate ca parte a capacității strategice a statelor membre de a răspunde la provocări majore precum schimbările climatice, îmbătrânirea populației, digitalizarea administrației sau securitatea energetică. Mai mult, în Recomandarea Consiliului din 2022 privind Pactul ERA, se subliniază necesitatea consolidării finanțării publice pentru cercetare și a susținerii unei rețele robuste de institute naționale care pot contribui la politici bazate pe dovezi.
Astfel, propunerea de eliminare a finanțării publice pentru INCD-uri vine în contradicție flagrantă cu obiectivele europene și cu angajamentele asumate de România prin programele de reformă și reziliență. Din contră, o reformă reală a sistemului CDI ar presupune investiții predictibile, integrare europeană și valorizarea expertizei publice în procesul decizional.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cu regret pt autoare dar cercetarea din Romania este tributara unui vechi sistem, de dinainte de 1990. In lumea dezvoltata cercetarea teoretica leste legata de mediul universitar cea aplicata de mediul de afaceri. Prin urmare, avem un sistem ultra fragmentat, adica institute ale Academ Romane, ale Min. Cercetarii prin 47 de INCD uri, institute militare si alte zeci de centre de cercetare din universitati. Multe institute nu au cercetare decat in denumire, dar multe nu au dotarile necesare, au oameni fara doctorate, fara carti si articole de referinta si care sa fie specializati pe o anume felie din un anume domeniu. Unele institute merita finantarea publica si bugetara dar altele nu. Programul de acum „Nucleu” ca si cel care a fost „Orizont 2000” sunt formule de subventionare a cercetarii dar care in putine cazuri a oferit si rezultate. Si in cercetare este nevoie de o reforma, problema majora este ce pastram, cum, cu cine, pentru cine si de ce?!!
Mulțumim pentru perspectiva exprimată. Reforma cercetării este, fără îndoială, necesară – însă e important ca această dezbatere să fie condusă pe fapte și nu pe percepții simplificatoare.
Sistemul public de cercetare din România se bazează pe evaluare – conform legii 319/2003 privind cercetarea-dezvoltarea și inovarea – inclusiv pentru programele de finanțare precum PNCDI și Programul Nucleu. Evaluarea internațională a fost introdusă, iar criteriile de performanță sunt în continuă consolidare.
În acest context, institutele care contribuie la cercetarea aplicată, la sprijinirea politicilor publice, și care participă activ în proiecte europene, nu ar trebui confundate cu structuri inactive. România are institute care publică constant în jurnale indexate, dezvoltă metodologii inovative și participă în rețele Horizon Europe, COST și FAIR.
În plus, diversitatea tematică și instituțională a cercetării este o alternativă viabilă la specializarea excesivă. Nu toate provocările societale pot fi rezolvate exclusiv în universități sau prin modelul cercetării comerciale.
Dacă dorim un sistem competitiv, vizibil și integrat în Spațiul European al Cercetării, reforma trebuie să sprijine, nu să elimine; să evalueze, nu să niveleze. Iar finanțarea publică trebuie corelată cu misiunea, performanța și contribuția concretă – nu redusă arbitrar.
Multumesc foarte mult pentrut efortul dv. de a oferi un raspuns. Cunosc foarte bine domeniul, am lucrat zeci de ani si stiu multe din provocarile venite din ministerul de resort, de subfinantare cronica dar si din managementul prost al conducerii al multor institute de cercetare.
Nu cunosc detalii legate de INCD, insa in occident exista in continuare institute care au atat programe de cercetare aplicata cat si teoretica (Fraunhofer/DE, TNO/NL, VITO/BE – ca sa dau cateva exemple). De asemenea, cunosc destui profesionisti lucrand in companii, care publica rezultate ale unor cercetari teoretice in reviste de profil, ca si profesori la universitati care sunt implicati in cercetari aplicate (e drept, sub contract cu companii si finantate de catre acestea). Cat priveste centrele de cercetare in cadrul universitatilor, acestea eventual primesc o finantare de start, dupa care se autofinanteaza accesand granturi si prin contacte cu mediul privat, generand astfel fonduri pt cercetare (inclusiv pt a angaja cercetatori). Multi membri sunt deja angajati ai universitatii (nefiind, asadar, nevoie de fonduri pt salariile acestora), iar personalul
Altfel cred ca aveti dreptate, finantarea cercetarii ar trebui acordata pe programe, nu in mod neconditionat, pentru institutii.
@Anonim _ „Altfel cred ca aveti dreptate…”
Domnul Claudiu Năsui explică pe larg faptul că este necesar ca principiul eficienței să funcționeze și economia românească.
https://hotnews.ro/interviu-claudiu-nasui-fost-ministru-al-economiei-scenariu-sumbru-reducere-deficit-bugetar-1997340
Cum vremea iobăgiei a trecut odată cu Evul Mediu, punerea de noi biruri pentru cetățeni, în loc să fie redusă risipa de bani publici, este revoltătoare.
Interviul explică și de ce solicitarea firească, rațională, a lui C Năsui de a eficientiza cheltuirea resurselor publice a stârnit atâtea reacții în presă, de la beneficiari ai sifonării banilor publici, la persoane considerate oneste, precum domnii C Preda, A Țăranu, I Stanomir șa.
După știința mea, USR prin domnul Năsui a propus desființarea Institutului Revoluției, înființat pentru I Iliescu, a Institutului Levantului, înființat pentru E Constantinescu, a Academiei Oamenilor de Știjință șamd.
Adică, niște sinecuri prin care să fie drenați bani publici către anumite persoane. Fără niciun beneficiu public.
Domnul Năsui a fost cumplit mustrat pentru această „îndrăzneală” pe la diverse posturi TV de comnii C Preda, A Țăranu, I Stanomir șa.
Personal, nu reușesc să înțeleg această campanie în favoarea unor așa-zise institute de cercetare și împotriva celor care doresc eficientizarea cheltuielilor publice. Atenție, nu a fost propusă desființarea unor institute de crecetări veritabile, ci a unor organisme pentru care s-a cerut evaluarea eficienței finanțării. Carevasăzică, după ce se stabilește dacă aduc vreun beneficiu social pentru resursele publice cheltuite.
Poate se găsește totuși o explicație.
Poate se gaseste, dar nu aici. Institutul Revolutiei si Institutul Levantului nu sunt INCD-uri finantate prin programul Nucleu.
Vă mulțumesc și vă respect pentru opinia exprimată. Este esențial ca într-o societate democratică, în special în domenii sensibile precum finanțarea cercetării, să existe dezbatere publică, argumente și asumare. Tocmai de aceea simt nevoia să adaug, din perspectivă profesională, câteva precizări.
Cercetarea veritabilă presupune continuitate, coerență, onestitate intelectuală și slujirea adevărului. Nu se face haotic și nici peste noapte. Nu este spectacol și nu se confundă cu retorica politică. Este muncă sistematică, bazată pe metodologie științifică, date și integritate.
În calitate de cercetători, suntem obligați prin contracte și coduri etice să respectăm neutralitatea politică. În institutele naționale de cercetare, contractele de muncă includ expres clauze de neangajare politică, iar întreaga activitate este reglementată de Legea 319/2003 și de normele europene privind integritatea științifică.
Carta Europeană a Cercetătorului și ghidul Frascati (OCDE) stipulează că cercetarea publică trebuie să fie independentă, transparentă, axată pe calitate și relevanță socială. Nu partizanatul, ci rigoarea definește valoarea unui institut.
Tocmai de aceea, evaluarea utilizării fondurilor publice este nu doar necesară, ci binevenită. Dar ea trebuie să fie profesionistă, diferențiată și bazată pe date – nu pe generalizări. România are atât structuri simbolice fără activitate, cât și institute de cercetare reală, care:
– publică în reviste internaționale,
– participă în rețele Horizon Europe, COST, DIGITAL, FAIR,
– oferă expertiză pentru politicile publice în muncă, educație, digitalizare, demografie, sustenabilitate.
Expertiza nu se construiește peste noapte. Nici din neîncredere, nici din instabilitate instituțională. Reforma e necesară – dar trebuie să păstreze și să întărească exact acele insule de cunoaștere care pot aduce României vizibilitate și utilitate reală.
Avem nevoie de o cultură a evaluării, nu a demolării. De decizii bazate pe evidență, nu pe emoție. De încredere în profesioniștii care își fac munca cu seriozitate – în tăcere, adesea invizibili, dar indispensabili pentru un viitor construit pe cunoaștere.
„Cercetarea veritabilă presupune continuitate, coerență, ONESTITATE intelectuală și slujirea adevărului… bazată pe metodologie științifică, date și integritate.”
Bon, cam asta-i teoria, da’ practica in Ro/UE/SEE/AELS/G7 si restul asa-numitei lumi occidentale cum este?
Exista in jurisdictiile mentionate macar O LISTA de ESECURI rasunatoare PER fiecare jurisdictie(care sa includa distinct a+b de mai jos), adica cu implicatii/impact major in fondurile folosite (c-or fi publice si/sau private) SI in PERCEPTIILE publice, dar si USOR ACCESIBILA/VIZIBILA ORICUI(fara paywall si alte farafastacuri d-astea) din publicul platitor de taxe, care doreste sa se informeze ONEST despre halul cercetarii si dezvoltarii, inclusiv pe banii lor?
Cand spun esecuri, ma refer la (a) incercare si eroare, dar si la (b) deformarea voita a unor metodologii, premise, citari, rezultate si propagarea in public subsecventa prin popularizare/media.
Apropo (b), ce pedepse(batul insotitor al morcovului), pe masura impactului in fondurile folosite SI in PERCEPTIILE publice, sunt prevazute in jurisdictiile mentionate pentru cercetataurinele manipulatoare de fonduri, incredere, opinie si perceptie publica?
Lista lui Nasui e o aberatie, omul habar n-are de cercetare, dar se apuca sa taie intr-un domeniu si asa f.slab finantat. Romania are inca centre performante de cercetare, grupuri cu rezultate internationale, asta in conditiile in care finantarea e 0,18% din PIB, mult sub media europeana de 1%. Sa ia la rost doar strict sefii care si-au marit nesimtit salariile. Dar nu poti arunca anatema asupra intregii cercetari.
Cercetarea atrage de regula elita in orice domeniu, cei mai buni studenti, oameni de stiinta. UEFISCDI a avut bugete f.mici anual, nu a mai anuntat nicio competitie de granturi PCE, TE, PD, iar in anii trecuti cand au existat, bugetele au fost minuscule.
Lipsa de viziune a politrucilor de la noi e halucinanta !! Condamna Romania la subdezvoltare, zero inovatie, doar o piata de desfacere si de forta de munca ieftina. Si asa au plecat din tara f.multi cercetatori, si mai tragic multi tineri. Analfabetismul stiintific si functional e majoritar in randul populatiei, cu rezultate groaznice pe care le vedem si la alegeri.
Bugetul cercetarii ar trebui marit la 1% din PIB, marit semnificativ bugetul UEFISCDI, anuntate competitii noi de granturi cu bugete serioase, nu mizilicuri.
Cu parere de rau, nu cunoasteti realitatea la firul ierbii. Absolventii buni nu vin sa lucreze in institutele de cercetare, decat daca ofera conditii f.bume de lucru si salariu mare. Majoritatea se duc in alte tari si in firme private. Exista institute care au repetat concursurile de angajare de zeci de ori fara sa se inscrie nimeni.
@agora. Fals, vorbiti aiurea fara sa cunoasteti. Faceti jocul politrucilor, care de decenii au subfinantat si desconsiderat cercetarea, pt ca apoi sa se trezeasca vorbind (precum dv), care cercetare?!
La toate institutele pe care le cunosc (si cunosc destule), concursurile pt posturi permanente sau de tineri s-au ocupat imediat, si au luat tineri f.buni. La ce institut nu s-au ocupat posturile?
Chestia cu firmele private depinde de domeniu, asta e si in Vest (evoident ca firmele dau salarii mai mari), dar in majoritatea domeniilor de cercetare nu prea exista firme la noi care sa-i angajeze. In general cercetarea cuprinde varfurile dintr-un domeniu.
Repet ce am zis mai sus, vad ca nu ati inteles:
Stiu ca exista unele institute sau persoane din unele institute care, fie nu fac nimic si nu au rezultate, fie si-au dat salarii nesimtite. Acestea institute neperformante ar putea fi comasate/desfiintate, iar respectivii sefi trasi la raspundere. Pe de alta parte, de ce sistemul permite cumularea de functii si de sporuri la acest nivel? Ar tb schimbat tot sistemul de salarizare, a,i in general sa nu se mai poata cumula atatea functii si sporuri.
Aveti pareri proprii si atac la persoana. Am lucrat 25 de ani in cercetare ca institut si 8 ani ca cercetare si profesorat in o universitate. Exista instiute care au legaturi mai bune cu economia si medicina, biologia, etc. Dar sunt f. multe care nu au treaba cu ce avem nevoie. Fiecare scrie din experienta traita. Inainte de a arunca cu piatra este nevoie sa ganditi mai mult.
@agora. Daca ati fi lucrat in cercetare cum sustineti, ati realiza ca exista inca multe centre performante si cercetatori valorosi in tara. Retorica anti-cercetare si exemplele negative pe care le infierati dar nu le dati (care sunt concret?), impreuna cu atacurile unor politruci, vor ingropa definitiv si putina cercetare de valoare. Evident ca centrele si persoanele neperformante ar trebui reduse/trase la raspundere/oprite.
Dar de ce nu spuneti si exemple pozitive?!
Din ceea ce scrieti pe aici, dati apa la moara politrucilor ca cercetarea sa primeasca si mai putin de uriasul procent de 0,18% din PIB..! de rasul curcilor,
intr-o Europa in care se dau in medie 2% pt cercetare (nu mai vb de tari extracomunitare ca SUA si Japonia care dau si mai mult). O viziune pana la genunchiul broastei….!
Ne puteti spune ce domenii ale stiintei au cuprins aceste cercetari si ce rezultate au fost in ultimii 25 de ani.Nu s-a auzit de nimic ,nu senzational ,dar o mica descoperire sau ceva ca sa vada si cei care plătesc taxe ,ca nu se duc banii în vânt.
Sigur, un cetatean agramat si turmentat, s-a sculat din betie sa ceara „exemple” de cercetare… ridicol !
Ai intelege ceva din vreo cercetare din chimie, fizica, informatica, inginerie, matematica, geologie ?!
Uita-te pe proiectele finantate in urma unor competitii serioase cu evaluatori din strainatate.
Si daca tot „ceri” dovezi de activitate, cere si politrucilor din parlament, primarilor, consilierilor judeteni, etc, care in general nu fac nimic, dar sunt platiti de 10 de ori mai bine.
Un alt cetatean turmentat si ,in plus si violent in exprimare, il cearta pe altul care cere sa vada concret rezultatele cercetarilor finantate sugerand ca si daca i s-ar prezenta nu ar putea intelege ceva. Continua insirand, asa ca fapt divers, o multime de domenii pe care in mod sigur o persoana specializata intr-un singur domeniu nu ar putea sa le aprecieze !
Eu ,care am lucrat ca cercetator stiintific peste 22 de ani in cercetare, as fi interesat sa stiu care sunt acele rezultate din domeniul in care am lucrat si pe care l-am parasit acum 15 ani pentru ca din informatiile pe care le am pana acum nu vad nimic spectacular care sa justifice ca niste bani au fost cheltuiti in mod inteligent !
@sile. Si un cetatean cu adevarat turmentat si foarte confuz in gandire/exprimare zice de ceilalti ca sunt turmentati… ca in Caragiale… Evident ca nu ai intelege nimic din rezultatele cercetarilor intr-un domeniu de care nu ai habar. Ia incearca sa citesti un articol de fizica, chimie sau matematica avansata, intelegi ceva?! In mod sigur nimic. Dureaza minim 5-6 ani dupa facultatea intr-un domeniu ca sa intelegi macar putin din articolele de cercetare din domeniul respectiv. Rezultatele proiectelor de cercetare nationale din Romania pe diverse domenii sunt publice, e suficient sa dai cautare pe net, daca esti atat de interesat.
Daca ai lucrat 22 ani in cercetare si apoi ai parasit domeniul inseamna ca ai fost un cercetator slab, fara rezultate notabile, sau domeniul tau e unul fara importanta. Oricum, invidia si necunoasterea te-ar impiedica sa accepti rezultatele bune ale altora.
Violent si agresiv in continuare in limbaj !
Ca sa intelegi mai bine am sa-ti mai explic odata…pacat ca nu pot sa-ti desenez ca poate a-i intelege mai bine ! Eu am afirmat ca in domeniul MEU de activitate ,intr-un Institut National de renume,unde am trecut prin diverse functii fiind inclusiv unul dintre directori ( nu insa director general ) nu vad nimic spectacular la 15 ani dupa ce m-am retras din activitate. Tu insa care se vede ca te „pricepi ” la toate domeniile de cercetare, dai cautare pe net si gata esti in stare sa apreciezi rezultatele concrete ale tuturor domeniilor de activitate. Pe langa toate „calitatile” mentionate anterior se vede si cat esti de naiv, asta ca sa fiu elegant in exprimare !
Ca fapt divers intr-o perioada de timp ceva mai indepartata am fost si membru in CA-ul Institutului unde lucreaza Dna Cr. Lincaru .
Salut! Am observat că modul în care te exprimi în scris are lacune care, sincer, pot afecta serios o carieră în cercetare. Probabil și din această cauză ai și plecat din domeniu, pentru că exprimarea corectă este fundamentală într-un astfel de mediu. Dacă vrei să te întorci sau să-ți păstrezi credibilitatea profesională, ar fi bine să acorzi mai multă atenție aspectelor gramaticale și stilistice.
Cand in Ro se cheltuie doar 0.15% din PIB pe cercetare, desi legea cere min 1%, maretii corifei economisti politruci vor sa o distruga. Sa intrebi cum si-au facut ei doctoratele daca nu pricep cum e cu cercetarea? Nu-i nimic ca raman pe baricade cercetatorii de la academia de politie, in frunte cu hitistul Cumpanasu absolvit de cioarda si fals! Pana si pingelica a reusit sa inteeaga de ce ai nevoie de cercetare chiar si „neproductiva”. Nu stau sa explic la papagali.
Dr Lincaru greseste. Ideea ca Romania are nevoie de 42 de institute „nationale” de cercetare este nesustinuta de realizarile acestor unitati. Lucru usor de explicat prin finatarea insuficienta, exodul creierelor, si competitia acerba pentru fonduri din afara tarii.
INCD si Institutele de cerecetare ale Academiai Romane trebuie desfiintate si reorganizate ca unitati ale departamentelor de specialitate din cele 5-6 universitati cu potential din Romania.
Un text care pune degetul pe rană și arată cum subfinanțarea cronică a cercetării e folosită cinic ca scuză pentru a tăia și mai mult, în loc să creeze un cadru care să permită performanța reală. La fel ca în articolul meu din 2012, „am trecut de la artizanat în educaţie la producţia de masă”, dar ne așteptăm totuși la rezultate de excelență, fără a asigura resursele minime.
Este o contradicție de fond: cerem „performanță”, „impact” și „competitivitate internațională” fără să oferim nici măcar o finanțare comparabilă cu a altor state europene. Lipsa de respect și de sprijin real pentru profesori și cercetători transformă universitățile și INCD-urile în simple fabrici de diplome sau statistici, nu în motoare de inovație.
Dacă vrem cu adevărat progres și inovare, trebuie să recunoaștem: nu se poate fără investiții consistente și fără libertatea de a crea și a greși. Nu mai e vorba de reforme „cosmetice” – e nevoie de un angajament real pentru a finanța viitorul și a stimula gândirea critică, nu de a o sufoca.
Încercând să fim realiști – pentru cineva care nu înțelege cercetarea, ce valoare poate avea? Iar dl Năsui, dacă va ajunge la guvernare, va ști, cu siguranță, cum să continue lungul șir de „succese” în distrugerea ei. Asta e, se intampla oricui intra multe idei bune sa strecoare si una proasta.
Va recomand sa cititi zecile de articole ale dlui Mihai Maci de la Oradea care a pus bisturiul pe cercetare. Sau zecile de articole publicate mai in anii trecuti pe blogul ” Doi mici si un anc..”
Întâmplător le-am citit. Mai ales cele scrise de Mihai Maci. Despre „Doi mici si un anc..” nu am mai auzit de ani de zile, dinainte de epoca AI.
Cât de diferit poate fi țesutul cercetării în România, comparativ cu restul țesuturilor care alcătuiesc organismul acestei țări? Pornind inițial de la modelul francez de academie cu numai 40 de „nemuritori” in care 4-5 fotolii sunt permanent goale, Academia Română, care a declarat academicieni doi renumiți analfabeți ca soții Ceausescu, se aproapie de cifra de 160 de membri (titulari + corespondenti + „de onoare”). Īn final, numărul total de academicieni români depășește 1000, din care circa 700 sunt titulari, reunind in practică și alte șase academii paralele… (numărul total conform listelor disponibile pe Internet in 2022 se detalia astfel: AOSR – 230 ; ASTehnR – 250; ASMed – 220; ASAgricSilvic – 140, AS Securitatii Nationale – 20 ) Din 2015 s-a mai infiintat si AS JuridiceR. Repartizati pe domenii academice poți să constați cu stupoare că acolo unde lucrurile merg prost in România sunt cei mai multi academicieni și in Academia Română: 22 sunt medici, 21 ingineri, 18 chimisti etc). Pare normal ca și institutele de cercetare să urmeze aceleași trenduri și structuri ca și Academia… Căutați link-urile pe Internet și veți găsi aceeași „dilatare” spațială și profesională, generatoare de deficite multiple, de la cele financiare la cele științifice. Sunt și alte institute de cercetare inexistente însă în „lista Năsui” … (ex. cercetarea legată de centrale nucleare). Evident însă că toate suferă de aceleasi maladii ca Academia Română. Singura exceptie o constituie cercetarea „privată” și pornind de acolo totul poate și trebuie schimbat cât de curând, dar atent, pragmatic cu ochii pe cerințele reale ale României si economiei sale dar si cu sprijinul diasporei si al UE. Atâta timp cât o astfel de schiță vizionară nu există, totul rămâne o statistică alarmantă…
vorbiti despre o academie care l-a exclus pe Lucian Blaga si l-a imbratisat pe Barladeanu, „academicianul fara opera” …care in urma cu cativa ani a publicat un eseu de condamnare a tehnologiei 5G… institutie publica atat de legata de politica si sinecuri de se sparie gandul
Speranta mare este ca noul Presedinte, primul presedinte al Romaniei cu adevarat intelectual, va gasi oameni cu care sa schimbe lucrurile; una din directii este eliminarea indemnizatiilor de membru pana la un nivel simbolic (sub salariul minim, se presupune ca un academician poate trai din realizarile deja avute) si reducerea numarului membrilor prin referinta la alte academii (ex membri titulari pot fi doar cei care sunt si membrii academiilor unor state occidentale cu traditie stiintifica si culturala).
Eliminarea indemnizatiilor din bani publici – inclusiv sporurilor de doctorat – ar elimina si interesul material care a facut ca numarul de doctoranzi in Romania sa creasca in 3 decenii de la 1000 la 70.000 (mai raman doar orgoliosii, insa comparatia cu academiile altor tari e importanta); „managerii” nu ar trebui sa colecteze salarii si sporuri insumate mai mari de 150% decat salariul de cercetator principal /gr 1, iar abia atunci bugetul cercetarii ar putea fi folosit pentru cercetare, nu pentru sinecuri politice
Sunt o gramada de institute care ard gazul de pomana sau se suprapun cu alte institutii de cercetare. (Vedeti ca multe muzee au si „institute decercetare” pe linga ele. Etc.)
Dar , desigur, institutele de cercetare trebuie sa ramina la coada liste de taieri, nu in frunte.
Oricum, trebuie sa fie legate de firme private si sponsori privati, nu de buget.
La buget ramin doar institutele mari, teoretice. Doar cateva.
Dar… in conditiile in care muzeele au relatii directe cu ministerul, Academia si institutele de cercetari, ce rol mai au Inspectoratele de cultura judetene? Mai ales ca si structurile locale de putere (consilii locale, judetene) au consilieri care se ocupa de cultura locala?
Cati bani s-ar economisi la buget, daca ar fi desfiintate?
Pe de alta parte, inspectoratele pentru patrimoniu ar trebui sa treaca direct la Guvern sau la MI. (Ca si arhivele.)
Rolul lor e mai mult de control si supravegherre.
Incepem sa facem reforma incepand cu cercetarea care are 0.15 % din pib! Este excelent , asta arata cum se gandeste si actioneaza in Romania. Asta e marea noastra problema! Faptul ca evaziunea fiscala e la tot pasul, ca nu se colecteaza taxele,ca aproape toate posturile de decizie sunt ale unor pile din partidele aflate la guvernare, ca s-au cheltuit in nestire bani fara acoperire in buget ,asta nu conteaza prea tare! Ca platim pensii, salarii din imprumutri,nu se pune! Nimeni nu e vionvat. A,da ,doar cercetatorii care nu fac nimic!
Sigur,mai e si invidia grea din Romania pe putinii oameni destepti care au ramas in tara.Invidia,privitul chioras la aia care arata a intelectuali,cu ochelari,barba ,blugi si care sunt ,vai,printre putinii care vorbesc corect limba romana. Astia sunt tinta baietilor naosi de la aur, si pana la infatuati care lucreaza in in firmele multintionale.
Ce ne trebuie noua matematica,fizica,chimie, biologie,inginerie, sau fillozofie ,istorie?
La gunoi cu ele,noi vrem sa fim un fel de republica sovietica de mana a doua!
Salut din Paris,pe toti prietenii mei de acasa atacati de niste oameni de afaceri claditi pe ruinele comunismului, la limita legii, si pe lungi si repetate fraude, fiscale.
Recomand acest articol:
https://www.catavencii.ro/editorial/conjuratia-bogatilor/
https://www.catavencii.ro/editorial/conjuratia-bogatilor/
@Peter Manu _ „Dr Lincaru greseste. ”
Se pare că nimeni nu reușește să explice necesitatea finanțării din fonduri publice a Academiei Oamenilor de Știință, a Institutului Revoluției, sau a Institutului Levantului și care sunt beneficiile sociale ale acestei finanțări.
Poate că dr. Lincaru greșeșete dar, după cum vedeți, are susținători ai ideii menținerii instituțiilor menite a vira bani publici unor sinecuriști de partid. Iar printre susținători, așa cum am menționat în comentariul anterior, se află oameni considerați în general onești.
Așadar, poate că dumneavoastră ați reușit să aflați și îmi puteți spune și mie, ce motive atât de puternice există pentru a menține aceste instrumente de sifonat bani publici? Ce persoane importante beneficiază de risipa făcută de aceste instituții, multe complet inutile social, din banii [inclusiv ai] mei și ai copiilor mei?
https://www.visualcapitalist.com/rd-investment-by-country/
Fiindcă nu putem arde etapele și suntem cu un picior în evul mediu, investim mult mai puțin în R&D decât țările dezvoltate.
Pentru a face noi descoperiri, banii trebuie canalizați mai degrabă către indivizi decât către instituții și intermediari. Ar fi ideal ca după ce am făcut noi descoperiri, acestea să nu stea uitate într-un sertar.
Mai nou cercetarea vine la pachet cu elementul de marketing. Cam cum e la filme: 60% din cât e cheltuit pentru producția unui film se folosește pentru vânzarea acestuia.
Cu toate că subfinanțarea incapacitează, trebuie să nu uităm că geniile își vor duce munca la capăt indiferent dacă au sau nu bani. De multe ori banii îi pot inhiba deoarece le deschid alte orizonturi ce i-ar putea distrage de la cercetare (și complicații fiindcă banul vine la pachet cu interesele celor care îl oferă). Așa că dacă ești geniu frustrat că nu se inventează bani noi și pentru tine, nu fi supărat! Asta e „biciul” de care ai nevoie. Ăsta e biciul care duce la progrese remarcabile.
Dar zona de „genii” e o nișă aproape inexistentă. Și oricum, ca să facă descoperiri geniale tot au nevoie de un minim (să le asigure existența și dotările-pot fi și second hand-), bani la care să aibă acces fără multă bătaie de cap și fără să le ocupe prea mult din timp… Altfel „instituția” din care fac parte și lupta pentru supraviețuire acolo le ocupă tot timpul și nu au cum să facă cercetare.
Dragi cercetători. Fiți curajoși! Nu stați ascunși. Creați noi instituții / asociații și colaborați. Puterea stă în diferențiere urmată de integrare prin colaborare.
P.S.
Dar mai nou e greu să colaborezi. Azi trăim într-o lume în care filmul a înlocuit cartea ca mod de „entertainment”. Filmele au conflictul ca motor prin care este ținută trează atenția privitorului. Toată societatea care privește azi la filme este influențată și devine conflictuală (ca și cum ar trăi într-o familie disfuncțională). Apare și clivajul: Familii cu bani își duc odraslele la activități (un organism e cu atât mai evoluat cu cât trăiește într-un mediu mai divers) iar familiile fără bani sunt blocate în activități ce nu necesită bani (stau și își lasă copiii în fața ecranelor). Dar să nu uităm că nici un om nu poate fi cu adevărat fericit cât timp semenul lui e nefericit.
USR, un partid anti-sistem, a declanșat Jihadul nu numai cel fiscal, dar și contra cercetării științifice.
Voi repeta maxima lui Octav Onicescu:
” Veți crea, veți avea.
Nu veți crea, nu veți fi.”
@Lucifer _ „USR, un partid anti-sistem, a declanșat Jihadul …”
USR a cerut să se evalueze eficiența cheltuirii banilor publici pe așa-zise institute de cercetare, care de fapt toacă și sifonează resursele societății.
Asta, înainte de a-i trece cuiva prin scăfârlie ideea majorării taxelor. Că despre majorări de taxe se vorbește acum mai mult decât despre reduceri de cheltuieli și reforme.
Or, despre asta, aș remarca două lucruri, Unul, creșterea taxelor are un efect imediat asupra inflației, scade nivelul de trai și este suportată mai els de către cei mai săraci cetășeni, care sărăcasc și mai mult.
Al doilea lucru, prin revistele acelea prestigioase nu prea apar cercetători români, rezultate remarcabile nu sunt publicate la marile conferințe, ci mai mult se participă la conferințe universitare, socotite „internaționale” pentru că că participă si un profesor din Bulgaria sau Macedonia care zice două vorbe în deschidere și cam atât.
Dacă pune cineva în discuție cercetarea de la Măgurele, sau CERN și altele asemenea, apoi deja a fost pusă în discuție de către presă, iar România și „cercetătorii” ei au ieșit extrem de prost. Sunt și alte domenii de cercetare, mai puțin vizibile? Ei, bine, de aceea USR și C Năsui a cerut evaluarea lor „pe bune”. Adică, să nu se mai evalueze ei între ei.
Și, desigur, dorim adevăraților cercetători români mult succes în activitate și mai multe rezultate publicate în revistele adevărate mai ales APLICATE în practică.
Bună ziua. Câteva întrebări vizavi de acest „asalt”.
1. De ce este titlul articolului in ghilimele?
2. Ce este suveranitatea tehnologică? Am fost vreodată o națiune „suverană tehnologic”, de pildă in timpul regimului comunist?
3. Ce tehnologii au produs INCD-urile care nici măcar in denumire nu au vreo legătură cu știința?
4. Din câte știu eu orice propunere de modificare a unei legi este împotriva acelei legi. In text se subînțelege că ar fi ceva reprobabil, poate chiar un asalt. De ce? Legile privind cercetarea pot fi modificate de politicienii aleși sau e nevoie de o aprobare prealabilă a Sindicatului Cercetătorilor? Nu există acest Sindicat? De ce nu?
5. Ce e așa rău in faptul că ne fug cercetătorii tineri peste hotare, mai ales că acele hotare nu-s altceva decât niște linii ce separă unitățile administrative ale Uniunii Europene? De ce să nu beneficieze și alte națiuni de inteligența acestor tineri? Libertatea de mișcare este ceva dezirabil pentru națiunea noastră sau o pârghie a Occidentului de a extrage geniile noastre carpatine?
6. Ce vă face să credeți că Tratatele Uniunii Europene garantează existența și finanțarea continuă a zeci de entități ce concentreză cercetarea locală in condițiile unei creize economice grave? Ce opinie ați avea dacă ați afla că Statul român finanțează 47 de Institute de cercetare in județul Teleorman? Ei, e posibil ca și cercetătorii olandezi, francezi, germani să aibă aceeași opinie vizavi de banii publici europeni irosiți pe proiecte de cercetare din România, țara unde plagiatul este o formă de promovare in instituțiile publice.
„Acum, în locul acelor institute se ridică mândre mall-uri sau ansambluri rezidențiale, iar noi importăm tehnologii și licențe care puteau fi realizate în țară.”
7. Dacă puteau fi realizate in țară, dar cercetătorii noștri nu au reușit in 35 de ani, de ce ar trebui să credem că regiile autonome ale cercetării vor avea mai mult succes in viitor? Mai ales că, așa cum reiese din textul citat, preocuparea de seamă a cercetătorilor ajunși manageri de regii de cercetare este să valorifice patrimoniul acestora și să pună in circuitul comercial terenuri și clădiri afectate odinioară cercetării, nu că ar fi ceva rău in asta (că dacă tot nu-s in stare să producă nimic măcar să-i lase pe alții să trăiască mai bine).
Nu ati inteles nimic! In text se sugerează care ar putea fi de fapt interesul unor politicieni ca dl Nasui…interesul imobiliar!
Institutele de cercetare care au dispărut în anii ’90 sau chiar în anii 2000 nu au fost ‘valorificate’ de managerii lor, pentru ca ar fi fost contrar legii. Acele institute au fost aduse (asa cum se dorește și acum) în incapacitate de plată /faliment în mod intenționat pentru că existau interese imobiliare. Managerii lor au făcut tot posibilul să se opună închiderii si vânzării institutelor.
Foarte interesant este faptul că sugerați că nu este nevoie să ne ținem tinerele talente în țară, dimpotrivă să le împingem să plece.
Este ca și cum am spune ca nu avem de ce sa facem eforturi pentru a-i păstra pe cei mai buni medici și chirurgi în țară, ca oricum noi vom putea sa mergem după ei la Viena, la Paris sau New York, ca doar granițele sunt doar linii invizibile!
De ce ne-ar trebui știință și cunoaștere în România? Putem sa luam de la alții, pe bani grei, asa cum vom lua în curând in special de la China care investește 5% din PIB în cercetare-dezvoltare, spre deosebire de România care investește 0,18 % (situandu-se la coada Europei, mult după Bulgaria).
@Mihaela. Corect, interesul imobiliar si alte interese meschine genereaza aceasta campanie impotriva cercetarii. Eunuke bate campii ca de obicei, e limitat. POlitrucii care au condus Romania dovedesc de decenii o gandire de gaina cu subfinantarea cercetarii. Azi avem o populatie in majoritate analfabeta stiintific si functional, f.multi cercetatori plecati in afara, tineri debusolati, unul din cele mai mici procente cu studii superioare (sub 20% din populatia totala, fata de 40% in UE), obscurantismul si habotnicia sunt in floare.
Media fondurilor pt cercetare in UE e 2,2%, cu tinta spre 3%; la noi e … 0,18%… pur si simplu de lumea a 3-a… si in plus mai si ataca cercetarea ca nu produce rezultate demne de maretul procent 0,18%…! Rezultatele cercetarii se vad in timp. Si totusi exista multe grupuri performante in tara.
O gandire stupida a politrucilor si unei mari parti din populatie impotriva stiintei, cercetatorilor, a intelectualilor.
„Eunuke bate campii ca de obicei, e limitat.”
și…
„O gandire stupida a politrucilor si unei mari parti din populatie impotriva stiintei, cercetatorilor, a intelectualilor.”
Bănuiesc că sunteți politruc, nu de alta dar eu sunt un intelectual, libertarian, pro-știință și pro-cercetare și totuși vă văd pornit pe mine …:)
Insă sunt împotriva impostorilor, birocraților cu impresii de cercetători, producătorilor de maculatură, activiștilor și șmenarilor care au pus laba pe cercetare in România și care au confiscat știința și au instrumentalizat-o in beneficiul propriu sau al partidului-stat incă din vremea comunismului.
@eunuk. Doar te amagesti ca esti intelectual pro-stiinta, dar nu stii sa deosebesti un cercetator adevarat de un impostor. Generalizarile fara discernamant pe care le emiti mai sus dovedesc ca habar nu ai de stiinta si de cercetare ///
NU, cercetarea reala nu e „productie de maculatura”; doar pt un habarnist scrierea de articole de cercetare serioase e „productie de maculatura”…. in plus depinde de domeniu. Nu te mai agita degeaba cu clisee pe aici, exista destui cercetatori adevarati in Romania, cu rezultate internationale de varf publicate in reviste prestigioase.
când vorbiți de „generalizări fără discernămînt” nu cumva vă referiți la:
„O gandire stupida a politrucilor si unei mari parti din populatie impotriva stiintei, cercetatorilor, a intelectualilor.”
…adică la o aserțiune clar lipsită de orice spirit dubitativ ce vine de la o persoană care probabil se amăgește că ar fi…cercetător in ceva?
„Este ca și cum am spune ca nu avem de ce sa facem eforturi pentru a-i păstra pe cei mai buni medici și chirurgi în țară,”
nu este deloc „ca și cum am spune”. nu ați înțeles nimic din întrebările mele și nu știu de ce vă credeți îndrituită să răspundeți in locul altcuiva.
In fapt doctorii îi „ținem” in țară pentru că majoritatea cetățenilor ofertează pentru ei, oderindu-le onorarii corecte. Și probabil ar da mai mult dacă ar putea. D-aia aveți medicină dentară, pentru că politrucii nu au avut de ales -fiind direct interesați- și au lăsat acest domeniu să se desprindă de stat și stomatologii să activeze liber pe piață.
Vreți cercetare aplicată in țară? E simplu, trebuie lăsați să se descurci singuri pe piață, fără nicio subvenție de la stat, că nu suntem China! De altfel ,așa putem vedea destul de limpede unde sunt simpatiile comuniste…in rândul cercetătorilor de partid și stat dependenți de fondurile publice. Ei sunt cei ce râvnesc la banii publici ca in China.
Altfel, miile de producători de maculatură se zbat acum cu disperare și trolează masiv forumurile, că oricum in afară de litanii nu sunt in stare să producă nimic altceva. Mergeți la Harvard să faceți cercetare ‘umanistă’, sau la Wuhan…
În contextul generat de nevoia evaluării sistemului de cercetare, dezvoltare , inovare semnalez situația Academiilor Oamenilor de Știință (AOSR), care dublează de fapt Academia României. Spre deosebire de multe institute de cercetare și entități care își justifică pe deplin existența aceste academii sunt forme fără fond și consumatoare inutile de resurse de care societatea românească s-ar putea lipsi. Ele au fost înființate prin inițiative a unor grupuri de universitari și fără criterii clare de acces altele decât meritele științifice susținute și atribuite reciproc. Pe lângă specialiști remarcabili, nu foarte mulţi în universitățile din care provin, și-au făcut loc și politicieni, universitari fără performanțe, plagiatori sau chiar unii cu dosare penale. Aceste academii, subvenționate din buget, au sedii declarate în universități, nu au structuri operaționale proprii pentru cercetare și în majoritatea cazurilor se raportează la manifestările științifice ale universităților. Inființarea acestor academii ar fi putut fi justificată dacă motivația principala ar fi fost cea de a face cunoscut publicului universitarii cu performanțe de excepție, dar care nu au ajuns încă în forul suprem, Academia Română. Această motivație firească este însă practic anihilată prin însăși prevederea din statulul academiilor care în art.6 aliniat (6) stipulează clar “Membrii AOSR nu pot purta titlul de academician”. Deci dacă purtarea titlului este exclusă atunci menționarea unui asemenea titlu în orice document public este prohibită. Din păcate motivația, care a prevalat si care este imputabila iniţiatorilor şi oficialităţilor care au avizat-o este de fapt una mai degrabă imorală, de sifonare a banilor publici așa cum rezultă din art.8 al statutului lor. Aberația îndemnizării suplimentare și viagere a unor universitari pentru ceea ce în mod normal ei trebuie să facă pe posturile pe care funcționează și pentru care sunt remunerați corespunzător, aberație legalizată cu acordul sau complicitatea politicienilor, ne poate îndreptății să presupunem că este vorba de cea ce, măcar colocvial, am putea denumi « furt instituțional » Orice indemnizație ar fi trebuit să reflecte de fapt o muncă, sau o responsabilitate în plus efectuată, și ca atare în plus retribuită. Cu alte cuvinte, « Sunteți academicieni, dar să nu spuneți la nimeni. Doar treceți pe la casierie ». Universitarilor valoroși, atrași ca membri în aceste academii, li s-a întins de fapt o cursă. Ei nu aveau nevoie de o asemenea « consacrare » care nu poate fi public mărturisită. Valoarea lor este consființită în sistemul universitar prin poziția pe care o ocupă, prin indicatorii scientometrici obținuți și mai ales prin rezultate relevante în activitatea lor.
Într-o tara cu performante în cercetare cum e Germania exista 2 agenții de finanțare a cercetării. Cercetarea fundamentala e finanțată in cadrul institutelor Max Plank cu 100% iar cea industriala în institutele Fraunhofer cu 30-70% funcție de tipul de activități. Desființarea INCD-urilor și reorganizarea ca centre in universități nu va duce la nimic decât la însușirea fondurilor de catre universități asa cum s-a intamplat când Institutul de chimie Raluca Ripan a fost înghițit de UBB Cluj. Universitățile fac in primul rand cercetare fundamentala. Ca sa aplici la industriaș trebuie sa demonstrezi tehnologia la nivel celular putim TRL 5, adica pilot. Este însă posibila cooperarea între institute și universități fără desființare și absorbție. Cel mai bun exemplu este in Franța unde multe institute isi au sediul în universități, lucrând impreuna, profesorii pot experimenta in institute iar cercetatorii principali pot preda în universități, ceea ce la noi nu prea se întâmplă. Atenție insa: și aici universitățile sunt finantate de Ministerul Educației iar institutele de catre Consiliul National al Cercetării Științifice e CNRS. Și mai este ceva: finanțarea cercetarii se face prin standarde de cost, astfel încât personalul cheie sa fie sigur ca au salariile asigurate iar dezvoltarea se face pe proiecte cu personal angajat doar pe proiecte și nu de la buget.
@Piticesc Radu… as relativiza performantele Germaniei in cercetare…. e ceva, dar… in comparatie cu USA e la genunchiul broastei.
Da, am lucrat mult cu Fraunhofer Institut, f multi cercetatori f buni. Dar putini ramin, sunt destul de modest platiti. Adevarata cercetare aplicativa se face in firme, in concerne, de multe ori in colaborare cu institute. O mare problema e secretizarea proiectelor!
Si-nca ceva, institutele sunt uneori tributare politicului, programele nationale, sau chiar europene, sunt puternic ideologice.
Ar fi interesant daca @Piticesc Radu ne-ar impartasi din experienta imnr, cu „onor” condus de consoarta (cam T… de felul ei!) … ca de cind cu planul de comasare incd-uri ne-a trecut asa – o boare pe la ureche despre salarizaarea la imnr. am devenit invidiosi! – un CS I = 24.000-26.000 brut lei luna , pai cum sa nu faci „cercetare” de drag … totusi ce trebuie sa faca un angajat pentru un astfel de cistig, si sa nu ne ia @Piticesc Radu cum ca trebuie sa faca articole, brevete, modele de tot felul – ca ne ia bizdicii … deci cite tehnologii trebuie sa transfere la firme, cu ce beneficiu pentru firma/grup/colectivitate/societate/regiune/tara, pentru platitorul de taxe, ca un CS I sa ia lunar purcoiul de bani?
Cercetarea aplicativa, grupata inainte de 1989 in Institute Nationale cu dotari corespunzatoare, cu personal inalt calificat ,avea ca menire crearea de noi procese si procedee tehnologice, cresterea performantelor produselor aflate in fabricatie curenta sau introducerea de modele noi care sa satisfaca cerintele progresului din ramurile economiei pentru care fusesera create ,industria constructoare de masini, industria alimentara , industria miniera, industria energetica , agricultura etc.
In momentul in care peste 1100 de fabrici si uzine au disparut, agricultura a ajuns in situatia in care este astazi, a disparut si temeiul existentei unor institute de cercetare. Multi cercetatori au plecat din institute, s-au orientat catre exterior sau si-au schimbat domeniul de activitate. Cele care au supravietuit dupa 1989,pentru a se crea senzatia ca Romania mai are cercetare, au fost sustinute artificial prin diverse Programe. Problema a fost ca in acele conditii se introduceau teme ,asa zis noi, de cercetare care nu erau altceva decat reluari de cercetari mai vechi cu titlul schimbat !…acest lucru constituind o irosire a banului public !
Se impune o resetare a cercetarii, uitandu-ne mai atent la modele de succes din afara Romaniei.Mi-e teama ca nu prea are insa cine sa o faca !!
Mulțumesc pentru opinia exprimată – și pentru oportunitatea de a discuta un subiect de importanță strategică pentru România: viitorul sistemului public de cercetare.
Premisa că România nu are nevoie de 42 de institute naționale de cercetare-dezvoltare (INCD-uri) ignoră nu doar diversitatea tematică și instituțională specifică unui ecosistem științific modern, dar și realitatea colaborării internaționale.
Cercetarea nu este un proces uniform, centralizat, ci unul distribuit, în care institutele, universitățile, centrele private și organizațiile internaționale colaborează pe mize complementare. Aceasta este logica Spațiului European al Cercetării (ERA) și a programelor precum Horizon Europe – în care România participă prin ambele tipuri de instituții: universitare și non-universitare.
INCD-urile:
– sunt entități evaluate periodic,
– funcționează conform Legii 319/2003,
– implementează proiecte cu impact național și internațional,
– oferă suport pentru politici publice în domenii în care universitățile nu au această misiune (muncă, demografie, sustenabilitate, economie socială, ocupare etc.).
Simpla absorbție a acestor institute în 5–6 universități „cu potențial” ar însemna pierderea unor rețele tematice, echipe specializate, infrastructuri și mandate instituționale cu tradiție. Ar însemna și o recentralizare nedemocratică a expertizei într-o țară cu realități regionale diferite.
Da, avem nevoie de reformă, evaluare, eficiență, conectare la universități și internaționalizare. Dar nu de uniformizare forțată, ci de ecosisteme colaborative, în care fiecare actor – universitate sau institut – contribuie la ansamblul cunoașterii.
Nu trebuie să distrugem ceea ce e imperfect, ci să întărim ce funcționează, să corectăm ce e blocat și să conectăm mai bine toate sursele de expertiză de care România are urgentă nevoie.
ar fi interesant de facut un proiect de cercetare in care sa se estimeze/evalueze ce se obtine prin cheltuirea a 1000 lei din bani publici in diferite situatii:
– constructii publice (birouri, resedinte subventionate, spitale, stadioane)
– infrastructura (drumuri, cai ferate, retele electrice, infrastructura digitala)
– profesionisti vs manageri (numiti politic pe criterii de apartenenta, sau realizari profesionale anterioare)
– productie vs cercetare vs publicitate/marketing
etc
bineinteles, criteriile de estimare/evaluare sunt aici esentiale
Bună ziua,
Se vorbește frumos, elaborat și logic despre cercetarea romaneasca. Este de așteptat având în vedere calitatea intelectuala inerenta a autorului și a comentatorilor.
Din pacate, situatia nu mai apare asa de pozitiva atunci când societatea (adica finantatorii / sursa fondurilor publice) întreabă despre realizările notabile cu vizibilitate internationala. In domeniul biomedical și, mai larg, al științelor vieții, cercetarea romaneasca este inexistenta dincolo de granițele tarii. Argumentele de genul lipsa finanțării nu sunt valide. De fapt, subfinantarea reflecta opinia publica despre „performantele” cercetării științelor vieții în Ro. Va aduc aminte ca la începutul pandemiei s-au pompat bani pentru lupta împotriva Covid. Rezultatele românești? ZERO. Va invit sa ma contraziceți cu exemple concrete (nu cu citari din declarații în ziare sau premii la cine știe ce competitie plătită de participanti).
În al doilea rand și tot despre științele vieții, competițiile în cercetarea fundamentala sunt sub umbrela ERC în Europa. Știți câte granturi au fost câștigate de grupuri de cercetare românești în domeniul biologiei/medicinei? Eu spun zero. Voi? Sunt foarte mulți cercetători cu origini romanesti (scoliti in Ro) de succes în strainatate. Daca nu ar fi plecat probabil nu ar fi reușit performanta. Se întorc (total sau part-time) o mica parte dintre ei. Iar aici nu se descurca (again, în domeniile științelor vietii).
În aceasta situație nu am ajuns brusc, overnight. Corupția, nepotismul, indiferenta, toleranta atât la nivel de minister cât și la nivelul grupurilor de cercetători, toate ne au adus aici, insidios, treptat, pe parcursul a 30 de ani. Este vina noastră, nu trebuie sa cautam în alta parte!
În acest context, va întreb de ce sa investim din bugetul nostru sarac intr-un domeniul în care nu știm cum (unii) sau nu vrem (altii) sa facem performanta?
Motto-ul ERC și EMBO (organizație europeana celebra în biologia moleculara internationala) este ca finanțarea merge după performanta. In aceasta logica, noi ar trebui sa punem punct la multe institute, grupuri de cercetare și programe de finantare.
Perfect adevarat. Dai bani acolo unde sunt rezultate f.bune si apreciate.
Unele zone de cercetare strategică trebuie finanțate indiferent de rezultatele imediate. Mă refer la agricultură, zootehnie, IA, medicină, etc atât de la buget prin universități, dar și prin înlesnirea investițiilor private în cercetare
Sunt un fost „cercetator” intr-unul dintre renumitele ICS-uri ( institut de cercetari stiintifice …) In 1992 respectivul institut a fost practic desfiintat, dar a continuat sa functioneze ca unitate de stat cu un singur angajat, dr ing care era si contabil si paznic si cercetator. Ulterior cladirea a fost vanduta unui mare investitor cu profil comercial. Acest institut avea drept obiect de activitate proiectarea de utilaje tehnologice necesare economiei autarhice comuniste. Structura sa era organizata pe trei sectoare : proiectare, cercetare si executie practica de cercetare. Cercetarea era parazitara proiectarii si adapost pentru ceea ce numim azi sinecuristi. Numita pompos „cercetare” , nici macar nu se apropiau de asa ceva; singura activitate consta in intocmirea ocazionala si sumara a unor documente de receptie. Asa zisa executie de cercetare era de fapt o sursa ciubucuri. Cei ce duceau greul activitatii erau tehnicienii proiectanti, care erau nevoiti sa intocmeasca proiecte in conditiile unui stres deosebit, intrucat se aflau sub observatia directa a lui Ion Ursu , președinte și prim-vicepreședinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, cu rang de ministru, si al analfabetei academiciene. La acest stres se adauga lipsa de informatii din exterior , lipsa determinata de boicotul informational al firmelor de profil din exterior. care sesizasera potentialul concurential al specialistilor romani.
In aceste conditii, acei proiectanti faceau adevarata cercetare si reuseau sa proiecteze utilaje – bune, rele- cu solutii originale care ulterior au fost confirmate de contactele si informatiile venite dupa 1990. Ceea ce am expus nu reprezinta o forma de nostalgie dupa comunism – foarte, foarte departe de mine – ci mai degraba un elogiu adus modestilor si atat de ironizatiilor tehnicieni romani care au activat inainte de 1990.
Acest preambul are rolul de a facilita comparatia intre efortul si competentele acelor tehnicieni cu situatia si atitudinea – imi permit sa spun- asa zisilor cercetatori contempotani.
Faptele: Acesti tehnicieni in general nebagati in seama, marginalizati -exact ca azi – de sefii lor arivisti, invidiosi si uzurpatori, au acumulat experienta si au devenit depozitari ai unor informatii de nisa, cum a fost de exemplu la timpul respectiv tehnologia – numita astazi cu mare emfaza – mecatronica si robotica. Dar mai important, in urma unor solicitari directe aceste informatii au intrat si in posesia unor universitari care ulterior si-au construit cariere solide in domeniu . Surprizele cele mari au aparut atanci cand – sperand la un dialog util cu acesti „cercetatori” – am constatat ca vorbim limbi diferite.
Atuci despre ce vorbim ? Despre un mare cinism asociat cu impostura, uzurpare si sinecurism. In abordarea situatiei nu s-a schimbat nimic. Cercetrea romaneasca este sublima dar lipseste cu desavarsire.
Cercetarea romaneasca produce maculatura! La tona, la metru cub, la metru liniar, la ce vreti voi!
La INCD-ul unde lucrez, programul nucleu e folosit la plata salariilor a tot felul de loaze, tot felul de ciurucuri , sfertodocti si alte specimene, care – cu toate ca unii/unele au peste 20…25 de ani de „cercetare” nu sunt in stare sa scrie un amarit de PED sau cec de inovare …
Cercetarea romaneasca are si profesionisti performanti, dar si unii sinecuristi care habar n-au. Nu trebuie atacata la gramada, asta e cea mai mare prostie. La 0,18% din PIB nici nu poti cere cine stie ce mari realizari.
O tara moderna are insa nevoie absoluta de cercetare/inovare. UE acorda in medie 2,2% din PIB pt cercetare, SUA 3,5%, S. Coreea aproape 5%, Japonia 3,3%… Romania un insignifiant 0,18%….!
Trebuie pornit de la ce e bun in cercetarea romaneasca, nu avem cum sa teleportam cercetatori buni din alte parti, si starpite sinecurile, lenesii, habarnistii, politrucii din cercetare.
Solutia e:
1) O evaluare corecta si transparenta cu experti din strainatate a tuturor institutelor/centrelor/universitatilor.
2) Reducerea, desfiintarea sau comasarea institutelor neperformante sau mai putin performante.
3) Competitii UEFISCDI de granturi ANUALE, nu ca acum cand sunt sincope de ani de zile intre competitii, iar bugetele acestora sunt ridicol de mici. Experti straini sau din tara dar cu rezultate serioase.
4) ANUAL competitii de granturi pt grupuri mici (PCE), tineri (TE, PD), cat si pt grupuri mari sau consortii de universitati/institute. Bugete serioase, mult marite fata de 2023 (ultimul an cand au existat aceste competitii).
Perfect adevarat. Dai bani acolo unde sunt rezultate f.bune si apreciate.
@Agora _ „Perfect adevarat.”
C Năsui a publicat lista institutelor și a cerut evaluarea lor și păstrarea celor eficiente (câte or fi, dacă or fi).
Asta a determinat o reacție publică furibundă în presă pentru că au descoperit foarte mulți că au pe cineva conectat la câte un institut din acesta.
Deci NU se va desființa niciunul. Așa după cum se negociază la Cotroceni, se vor pune noi biruri pentru populație,, chiar și pentru cei mai săraci cetățeni. Se ia câte puțin de la foarte mulți și se dă mult la foarte puțini.
Principiu de fedaulism timpuriu.
O mare problema este sistemul de pile. Chiar si in INCD-urile mai performante, se angajeaza mult sau aproape exclusiv pe pile. Plin de rude, prieteni, amante etc. In unele departamente directorii trimit angajati la greu, ca sa taie frunza la caini. Managementul este varza, multi directori si sefi de departamente nelucrand niciodata la privat si neavand niciun habar cum functioneaza un management performant. Isi dau salarii imense si prime cui vor ei, in timp ce angajatii mai simpli lucreaza pe salarii mici, fie din pasiune, fie fiindca prefera sa ramana cu un job caldut. Si tot angajatii simpli trebuie sa aduca proiecte/bani in institut, pentru ca nu exista departamente specializate pe scriere propuneri de proiecte. Digitalizarea proceselor, pontajelor, etc, e zero, totul se face de mana (maxim pe Excel), cu semnaturi de mana, etc. Multi angajati care plimba hartii si aduna semnaturi pentru orice. Sindicatele si reprezentantii salariatilor sunt degeaba. Sistemul pute de la o posta. Nu cred ca trebuie taiat Nucleul dar cumva trebuie niste schimbari din temelii.
Din toata aceasta analiza a mai rezultat si altceva. Toate guvernarile de dupa 1990 si ministerele au ignorat voit domeniul cercetarii de la noi. Au sustinut cercetarea ca sa dea bine laUE. Dar interesele lor erau acum altele, comisioanele firmelor straine erau si sunt mai tentante decat solutiile venite de la multe institute de cercetare. Coruotia si nepotismul mai atractive decat onestitatea. Prin urmare, in strategiile pe diferite domenii, aceste guvernari nu au tinut cont de ce spune cercetarea. Au fost trecute in lista de contributori de kiki. Un caz evident este Salina Praid, un studiu de cercetare a aratat inca din 2007 ca existau niste riscuri de catastrofa naturala si antropica. Dar a fost ignorat si acum platim experti straini.
Am lucrat pana in 2024 la MCID ca monitor ptr prioiectele cu fonduri europene nerambursabile taman ptr institute de cercetarai si universitati.Inca de la inceputul muncii mele am avut exact aceiasi concluzie trasa de d-l Nasui.Cui foloseste doamna Lincaru si ce face institutul de cercetare in domeniul pajistilor(si mai este unul cu pajisti pe lista d-lui Nasui).Nu apare pe lista buclucasa Institutul de cercetare si inovare in domeniul protectiei muncii ,,Alexandru Darabont”.Am avut un proiect de urmarit in cadrul carui un cadru didctic universitar inginer electronist voia sa stabileasca cum se calca , se paseste.Un coleg avea un proiect cu efectul asupra psihicului participAntilor a sexului in trei.Daca macar 10% din proiectele pe bani europeni nerambursabili realizate ar fi fost importante ptr tara , azi Romania si viata romanilor ar fi fost mai buna.Asa ca sa lasam gargara ptr ca cercetarea romaneasca (am 68 de ani si sunt inginer electrotehnist din ’82 si am 20 de ani de inginerit intr-o mare fabrica de celuloza si hartie iar la 25 de ani, din anul 2 de stagiatura(din ’84), am fost diriginte de santier ptr o masina de hartie de un miliard de dolari construitya impreuna cu polonezii de la FAMPA si terminata in ’87 nu a produs nimic relevant Nu avem un mare premiu ptr cercetarea romaneasca sau nimic deosebit.
asta cu sexul în trei e bună, măcar pe „savanții britanici” să-i ajungem din urmă :)
Cercetare si cercetare si dezvoltate in SUA
În Constituția din 1788 a fost prescrisă crearea unui sistem de cercetare științifică și protecție a proprietății intelectuale. Conform unui articol din Constitutie, au fost date legi care instituie un program de mare succes, numit Federally Funded Research and Development Centers (FFRDCs). Acest program alocă resurse financiare federale unor instituții de învățământ superior publice sau private, având un program de doctorat bazat pe activități intensive de cercetare, pentru a organiza și a conduce unele dintre cele mai eficiente centre de cercetare. De remarcat că, în 1982, Congresul a creat, prin lege, programul Small Business Innovation Research (SBIR), prin care agențiile federale au alocat, în 2023, 140 miliarde de dolari din bugetele lor pentru a acorda firmelor mici granturi și contracte de cercetare și dezvoltare.
Referinte din mauscrisul meu:
. Constituția SUA, art. 1, par. 8, cl. 1, 8.
. Marcy E. Gallo, Federally Funded Research and Development Centers (FFRDC), (R44629, Congressional Reserch Services, 2021), sgp.fas.org/crs/misc/R44629.pdf. National Science Foundation, Master Government List of Federally Funded R&D Centers (2025), ncses.nsf.gov/resource/master-gov-lists-ffrdc.
. Următoarele instituții sunt incluse în FFDRCs: Jet Propulsion Laboratory, Pasadena, California este un centru de cercetare și dezvoltare al NASA, condus și administrat de California Institute of Technology; Lincoln Laboratory, Lexington, Massachusetts este un centru de cercetare pentru forțele aeriene americane, condus și administrat de MIT; Lawrance Livermore, Livermore, California este un laborator de cercetare al Departamentului pentru Energie, condus și administrat de UC Berkeley.
. The History of SBIR and STTR Programs (Pub. on line at sbir.gov.).
Granturile mele de cercetare si dezvoltare la NSF si NASA/JPL sunt publicate pe Internet.