Nici de data aceasta nu am fost scutiți de comparații. Și acum filmul din anul 2024 semnat regizoral de Rupert Sanders a fost categoric, chiar disprețuitor descalificat prin raportare cu acela din 1994 al lui Alex Proyas (ambele sunt inspirate din paraliteratura lui James O’Barr) și, chiar înainte de ieșirea pe marile ecrane, scepticii de profesie au profețit că lui Bill Skarsgärd, interpretul de acum al lui Eric, îi va fi cu totul imposibil să îl egaleze pe oricum inegalabilul Brandon Lee. Mai urmează, firește, să apară critici care să numere câți și ce fel de corbi apar în producția din 2024 și câți în cea de acum 30 de ani (totuși, cea contemporană nouă va ieși în avantaj, la fel cum va ieși și datorită superiorității tehnicilor 2D Dolby Atmos) sau cât l-a influențat celebrul poem omonim al lui Arthur Rimbaud pe Rupert Sanders.
Iubirea dintre cele două suflete pereche, amândoi oameni dezmoșteniți ai sorții, ambii cu traume din copilărie Eric (Biil Skarsgärd) și Shelly (FKA twiks), amândoi evadați dintr-un centru de dezintoxicare, se consumă pe tărâmul nostru. Regizorul având grijă să ne-o înfățișeze cu lux de amănunte, adică cu nuditate și scene fierbinți bine plasate, riguros controlate și cronometrate și periodic citate. Și fără a face din asta principalul punct de interes al filmului și fără a genera cine știe ce motiv ca iubirea altminteri politic corectă dintre cei doi tineri (Shelly e de culoare, scuzați, afro-americană), să fie de natură a genera revolta pudicilor.
Vincent Roeg (cu mult prea multe poze, dacă nu cumva chiar plictisitor de-a dreptul interpretat de Danny Huston), meloman declarat, la fel de declarat și de la bun început suspect sprijinitor de tinere talente, iubitor de muzică de operă ( o lungă secvență din film este filmată într-un astfel de teatru, iar scenele din respectivul spectacol sunt contrapunctate de cele în care spada miraculoasă aflată în posesia lui Eric îi permite acestuia să își pună în aplicare planul de a-și lichida toți dușmanii proveniți din lumea gulerelor albe care nu este însă nicidecum aceea de pe tărâmul nostru) a fost înzestrat de Diavol cu o pernicioasă nemurire. La care se adaugă încă și mai primejdioasa capacitate de a manipula prin inflexiunile vocii ființele umane planificate a-i deveni victime. Pe care, după ce le determină și convinge să comită tot felul de crime, are neapărat grijă să le omoare. Prin interpuși. Adică prin deja amintitele gulere albe.
Respectivul domn Roeg a făcut exact lucrul acesta și cu deja menționata Shelly, care intră pe neașteptate în posesia unei compromițătoare filmări conservată în memoria unui telefon mobil. Livrată de buna ei prietenă Zadie (Izabela Wei). De bună seamă, lichidată pentru asta. Marion (Laura Birn), șefa criminalilor aflați la dispoziția domnului Roeg, primește ordinul de a recupera înregistrarea și de a-i înlătura pe toți posibilii martori incomozi. Indiferent dacă aceștia se află pe lumea noastră ori în lumea celor drepți. Iar principala țintă este Eric. Cel ce vrea să răzbune cu orice preț nedreapta moarte a lui Shelly, să o reînvie, cu toate că știe că nu îi va mai putea fi alături. Tânărul care nu este defel rău interpretat de Bill Skarsgärd ( vă veți convinge de asta dacă veți face minimul efort de a-l uita măcar preț de două ore pe Brandon Lee) este protejat în demersul său care înfruntă nu doar mulțimea de ucigași plătiți, ci și intemperiile (plouă, ninge, sunt foarte multe noroaie în filmul lui Rupert Sanders) de imaginea fetei ca și de costumele create de Kurt și Bart. Eric este sfătuit de enigmaticul și sibilinicul Wicham (David Bowles) care îi cere să nu amestece iubirea cu ura și să nu se îndoiască nici o clipă de puritatea lui Shelly. Și ajutat de corbi care apar în film cu nemiluita. Mai ceva decât în Păsările lui Hitchcock. Eric își învinge suferința, își oblojește rănile, devine un fel de Highlander, faptul acesta înspăimântându-l la culme pe Vincent Roeg care ii vrea anihilarea.
Numai că, știți și dumneavoastră, dragostea învinge. Și lucrul acesta îl arată în primul rând și cu o mulțime de mijloace filmul lui Rupert Sanders.
COLUMBIA PICTURES
THE CROW: IUBIRE ȘI RĂZBUNARE
Regia: Rupert Sanders
Scenariul: James O’ Barr, Zach Baylin
Producători: Molly Hassel, Edward R. Pressman, John Jencks, Jade Manuel, Kelli McKee, Vaclav Motti, Trevor Goth, Baragh Hong
Imaginea: Steve Annis
Costume: Kurt and Bart
Coloana sonoră: Volker Bertelmann
Design de producție: Robin Brown
Decoruri: Holly Thurman
Cu: Bill Skarsgärd (Eric), FKA twigs (Shelly), Danny Huston (Vincent Roeg), Josette Simon (Sophia), Laura Birn (Marion), Sami Bouajila (Kronos),Karel Dobry (Roman), Jordan Bolger (Chance), Sebastian Orozco (Dorm), David Bowles (Wicham), Izabela Wei (Zadie), Solo Uniacke (Tânărul Eric)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Corectitudinea politica este superinsidioasa mai ceva decat microparticula de plastic ce se gaseste in absolut orice produs, si daca deschizi o conserva de metal tot gasesti niste microparticule mancate de peste inainte sa fie inghesuit acolo.